Critica atractiei gravitationale

Completare 2 bis
 Scris de virgil_48 la data de Mar 13 Dec 2016, 00:43
Reiau si modific redactarea raspunsului Completare 2 pentru a
usura citirea textului:
Inainte de a posta ultima varianta gasita pentru formula lucrului
mecanic ce se produce la o orbitare circulara, reiau ideea simpla
care conduce la ea. Am evidentiat pe topic, mijloacele neortodoxe
cu care teoria campurilor incearca sa nege producerea lucrului
mecanic in acest caz.
Forta gravitationala, pe care in acest raspuns o consider atractie
fara suport material, misca permanent si pe neobservate corpul
care orbiteaza, spre centrul orbitei. Fara ea, corpul ar circula liber
dupa o traiectorie inertial-rectilinie. Miscarea aceea, produce o
deplasare care intr-un desen, reprezinta caderea de pe tangenta
pe orbita. Desi ea nu exista practic asa cum o desenez eu, este
segmentul CB, figurat pentru intelegera demonstratiei. Aceasta
deplasare are loc cu o viteza constanta Vmc, pe toata lungimea
cercului. Are loc concomitent cu viteza tangentiala, amandoua se
compun si dau nastere vitezei liniare orbitale Vo.
Durata unei orbitari complete o notez cu T.
 Vmc x T reprezinta deplasarea radiala cumulata D(caderea) pentru
care se calculeaza lucrul mecanic la o orbitare completa.
 Vo x T reprezinta lungimea desfasurata a unei orbite complete L.
Deplasarea D se poate calcula in felul acesta, forta de atractie este
data de formula lui Newton => Lucrul mecanic W_o se poate calcula! Desi
producerea acestuia este atat de negata si ascunsa de fizica oficiala.
. . . . . Restul textului este identic.

Re: Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor.(secţiunea 4)
 Scris de virgil_48 la data de Mier 14 Dec 2016, 21:20
Pornund de la acest raspuns si cele ce l-au urmat, notate
de mine Continuare si Completare, incerc sa stabilesc lucrând direct
pe ecaran o formula mai realista a lucrului mecanic ce se produce la
o orbitare circulara.
Dar ca un facut, in astfel de situatii apar intotdeauna alte discutii,
înafara celei pe care o urmaresc. Fiindca dovada producerii acelui
lucru mecanic, care abroga conservativitatea campului gravitational
si nu numai asta, nu-si gaseste suporteri.
In raspunsul Continuare 1 , am obtinut relatia aceasta : V_o² = V_mc x V_2r
Ce inseamna notatiile, am scris prin toate raspunsurile legate.
Asta inseamna ca :   V_mc = V_o² : V_2r, fiind viteza medie a caderii masei
care orbiteaza de pe tangenta[inertial-rectilinie] pe orbita, sau [viteza]
deplasarii [D] in sensul fortei gravitationale , in timp de o secunda.
Lucrul mecanic pe care il caut, este produsul dintre forta gravitationala
recunoscuta, F si deplasarea [cumulata]D_T produsa de viteza V_mc in timpul T[pentru o orbitare completa].
Fac acest produs si obtin:  W_o= F x D_T = F x T x V_mc  adica:
   W_o = F x  (2 r : V_o)  x  (V_o² : V_2r)
Un V_o de la numarator si numitor se simplifica, 2r se simplifica cu
2r din V_2r si mai ramane la numitor 1 : 1sec. In acest fel 1 sec trece
la numarator si W_o devine :   W_o = F x pi x (V_o x 1 sec).    Adica :
   W_o = F x pi x deplasarea corpului m pe orbita intr-o secunda.
. . . . .

Re: Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor.(secţiunea 4)
 Scris de virgil_48 la data de Vin 16 Dec 2016, 18:33
Am gasit pe undeva calculata gata forta gravitationala dintre
Pamant si Luna:
  F = 2 x 10²⁰ newton
  V_o = 1,022 km/s  viteza liniara a Lunii
Cu formula din raspunsul precedent se obtine lucrul mecanic
produs pentru o orbitare completa a Lunii(considerata circulara):
  W_o = 2 x 10²⁰  x  3,14  x  1,022 x 10³ = 6,42 x 10²³ joule
Un rezultat apropiat l-am obtinut si anterior, urmând o cale diferita.
Valoarea si metoda de calcul, le consider din ce in ce mai sigure.

Axioma
 Scris de virgil_48 la data de Lun 26 Dec 2016, 07:02
MISCAREA(deplasarea) UNUI CORP SUB ACTIUNEA UNEI SINGURE
FORŢE F, ARE LOC NUMAI PE DIRECTIA SI IN SENSUL ACESTEI FORŢE.
Miscarea are o abatere de la directia forţei F numai daca intervin alţi
factori, cum sunt:
- 1. Inerţia proprie,[ in caz ca are alta directie decat forta.]
- 2. Gravitaţia
- 3. Alta(sau alte) forţa(forţe), cu care forţa F se compune
- 4. Un impuls exterior
Daca forţa F se compune cu o forţa egala si de sens contrar, compunerea
miscarilor lor produce miscarea nula.
[Daca compunerea mai multor forte produce rezultanta nula, miscarea
compusa indusa de acele forte unui corp, este miscarea nula.]

virgil_48 a scris:

virgil_48 a scris:. . . . .
Eu am readus in discutie o simulare mai veche, in care am
incercat sa dovedesc ca se produce lucru mecanic si in
cazul a doua forte egale si opuse ca sens, când de fapt
corpul actionat sta pe loc.
Asa cum doua nave cosmice identice s-ar impinge frontal
una pe alta, fara sa avanseze. . . . .

Reiau ce am scris aici, fiindca daca citeste vreun "exigent"
si analizeaza in contextul fizicii recunoscute, imi poate
râde in nas ca scriu prostii. Dar situatia este urmatoarea:
Un corp impins din doua parti opuse de forte egale, isi
pastreaza pozitia, nu dobandeste energie cinetica.
Pentru a evita discutiile colaterale care fac sa se piarda
firul discutiei, presupun ca este vorba de un corp aflat in
spatiul liber, iar cele doua forte opuse sunt produse de
doua motoare racheta.
Cele doua motoare consuma combustibil, produc energie,
epuizeaza potentialul de miscare existent pentru fiecare
in parte. Cat timp motoarele functioneaza unul impotriva
celuilalt si stau pe loc, fiecare dintre ele ar fi produs o
deplasare semnificativa. Daca corpul sta pe loc, inseamna ca
cele doua miscari[reale] se compun si dau miscarea nula.
Dar combustibil si energie se consuma, iar lucru mecanic
se produce cat ar fi produs fiecare motor in parte, daca nu
erau cuplate astfel. Diferenta de energie care autentifica
producerea lucrului mecanic, se regaseste in energia care o
risipesc motoarele.  Iar forta produsa de fiecare motor, ar
fi produs lucru mecanic proportional cu marimea ei, timpul
actiunii si cresterea vitezei realizata. Daca s-au [anulat
reciproc] in montajul simulat mai sus, nu inseamna ca nu
s-au produs.

virgil_48 a scris:

virgil_48 a scris: . . . . .
Corpul care orbiteaza(punctele A... B) este masa m.
Punctul B este pozitia corpului m dupa o secunda fata
de punctul A, deci AB = AC sunt viteza orbitala si cea
tangentiala, V_o . Segmentul CB [este parcurs cu] viteza medie
de cadere( sau radiala) a corpului m de pe tangenta pe orbita
si o notez V_mc. Nu este o viteza evidenta, ci numai una
medie de calcul. Avand loc concomitent cu viteza
tangentiala, cele doua se compun permanent, rezultând V_o.
Folosesc denumirea de viteza medie pentru V_mc fiindca
este uniform accelerata, fiind produsa de forta gravitationala.
. . . . .

Fata de acest text care se afla intr-un raspuns al meu, din 07. dec,
in pag.15, vin cu o modificare.
Viteza V_mc [...], chiar daca este de cadere si am explicat [in citat
si anterior] de unde cade, este o viteza constanta. Ea se produce
simultan cu V_o, se compun si amandoua conduc corpul m pe orbita
circulara. Miscarea pe CB nefiind paralela cu o directie ci fiind mereu
in curs de schimbarea directiei(corpul m descriind o orbita), viteza ei
este uniforma, similara vitezei de cadere a unui parasutist in aer.
Schimbarea permanenta a directiei joaca rolul frecarii cu aerul.
Segmentul CB si segmentul de cerc AB sunt parcurse in acceasi
secunda, si lungimile segmentelor dau marimea celor doua viteze
uniforme.

 Scris de virgil_48 la data de Mier 04 Ian 2017, 08:20

@virgil_48 a scris:
. . . . .
Segmentul CB si segmentul de cerc AB sunt parcurse in acceasi
secunda, si lungimile segmentelor dau marimea celor doua viteze
uniforme.

AC(= AB) si CB fiind masura celor doua viteze Vo si Vmc, reprezinta
numai doua instrumente de calcul, nicidecum traseul real al
corpului care orbiteaza. Acesta, parcurge numai segmentul
AB, niciodata AC sau CB.

virgil_48 a scris:. . . . .

Razvan a scris:
Energia nici nu se creează, nici nu se consumă. Doar se transformă.
Dacă în mecanica Newtoniană sursa gravitaţiei este masa, în TRG sursa gravitaţiei o reprezintă tensorul energie-impuls, ale cărui componente sunt energia, impulsul şi presiunea.
Pe de altă parte, câmpul (fizic) reprezintă, pe scurt, măsura valorilor unei forţe în diferite puncte din spaţiu şi timp. Cum crezi tu că s-ar putea consuma o măsură a ceva?

Iti multumesc pentru stradania ta de a ma aduce pe calea cea
dreapta, dar sperantele sunt slabe. Mai ales pe acest topic.
Câmpul daca nu are energie, nu este nimic, nu poate produce
forte in spatiu. Fiindca din [acesta sectiune] poti constata ca acea
forta din spatiu numita gravitatie, produce lucru mecanic, deci
transforma  [o energie oarecare]. . . . Fiindca forta produsa
in spatiu(si nu numai) fara consum de energie, este o strumfarie.
. . . . . Câmpul se manifesta prin energia care o are, chipurile de
la masa. Toata tarasenia cu conservativitatea de aceea au
inventat-o. Ca sa scape din aceasta capcana.
Amintesc ca ce am scris mai sus, nu este in concordanta
cu acest topic[si cu parerea mea.]
Am presupus numai de dragul discutiei cu Razvan ca acel "camp
gravitational" este ceva real.
Dar cine sustine aceasta idee, trebuie sa acceseze folderul de
minciuni oficiale, si acestea se prezinta[] cum spune el.

virgil_48 a scris:Imi pare rau ca la atata stradanie nu ai scris nimic despre
transformarea energiei in schimbare de directie. Pentru
miscarea in linie dreapta, suntem complet de acord.
Chiar daca ai subliniat pasajul acela, nu inseamna ca a
devenit mai adevarat. Schimbarea de directie este chiar
ea lucru mecanic si am scris prea mult despre asta ca sa
revin cu detalii. Ca sa o produci consumi energie, iar aportul
acela exterior, masoara lucrul mecanic produs, chiar daca
nu a crescut viteza. Este prea simplu ca sa poti contesta cu
citate, definitii, sublinieri.

În cazul unei orbitări, unde energia suferă doar transformări (din potenţială în cinetică şi invers - nu se consumă) şi atunci când distanţa iniţială dintre corpuri este identică cu cea finală, în acelaşi punct de pe orbită, respectiv şi energia potenţială iniţială este identică cu cea finală, la fel şi cea cinetică, oricâte transformări am avea pe parcurs, lucrul mecanic total efectuat de forţa pe baza căreia au loc schimburile energetice, este egal ca valoare cu zero.

Scris de virgil_48 la data de Lun 09 Ian 2017, 09:45

@Razvan a scris:
Greşeşti: orice aport energetic din exterior modifică energia totală a sistemului. Nu poţi aduna ceva la altceva şi să rămână la fel.

Nu ramane lafel! Se produce lucru mecanic ascuns in
curbarea traiectoriei. De aceea unii nu il vad desi
vad traiectoria curbata.
Fara aport exterior de energie o traiectorie inertiala
este rectilinie. Aceasta nu se va curba niciodata
singura sau sub actiunea fortei produse de nimic.
Si deocamdata cunoastem doua forte care se produc
in spatiu: propulsia si gravitatia. Iar sursa lor este
energia, fiindca asa sunt generate fortele. Cum o
dai, tot la asta ajungi si atunci trebuie sa folosesti
iepurele din palarie: conservativitatea. Ca sa nu se
consume energia pretinsului "camp".

 Scris de virgil_48 la data de Sam 14 Ian 2017, 08:03
Punctul de vedere al fizicii actuale este urmatorul:
In spatiul liber(fara gravitatie) un corp cu masa m si viteza v, se
misca pe o traiectorie inertial-rectilinie. El are impulsul m x v si
energia cinetica m x v2/2. Miscarea acesta inertiala nu
produce lucru mecanic, fiindca in cazul miscarii rectilinii, numai
cresterea vitezei vine cu lucru mecanic produs.
 - Daca ii aplici o forta F in lungul traiectoriei sale intr-un timp t,
impulsul corpului creste cu F x t, creste viteza, deci creste si
energia cinetica, iar cresterea vitezei produce si lucru mecanic, W.
Lucrul mecanic apare numai odata cu aparitia fortei F, iar forta F
este produsa numai de o sursa de energie.
 - Daca aplici corpului o forta perpendiculara pe traiectoria sa in orice
moment, traiectoria sa se curbeaza, poate deveni si circulara, daca
forta F constanta in modul, actioneaza suficient de mult timp.
Apare cazul traiectoriei circulare, exista forta F, dar nu mai exista crestere
de impuls, nici de energie cinetica si nu se mai produce lucru mecanic,
desi forta F tot de o sursa de energie este produsa.
[Punctul meu de vedere:]
Dar apare ceva ce se vede cu ochiul liber: o traiectorie rotunda, care
este rezultatul utilizarii energiei. Lafel este si in cazul orbitarii circulare.
Ei bine, orbirea sau reaua intentie a celor care au stabilit aceasta
ordine, nu [] accepta echivalenta dintre cresterea impulsului, a
energiei cinetice si [] producerea de lucru mecanic[din situatia miscarii
inertiale], cu schimbarea traiectoriei din rectilinie in rotunda[cu viteza si
energie cinetica constanta]. Si daca nu vor mischii lor, asa ramane pana
se vor trezi la realitate majoritatea celor care acum sunt[acum] de acord
[cu falsul comis.]

Lucrul mecanic in spatiu - sinteza
 Scris de virgil_48 la data de Mar 24 Ian 2017, 23:15
In spatiu, lucrul mecanic este produs de o forta asupra unui corp
in doua situatii deosebite.
Aceste doua situatii rezulta din raportarea fortei, la singura miscare
naturala din spatiul liber, miscarea inertial - rectilinie.
Alte situatii care se pot invoca, rezulta din compunerea acestora:
- 1. Forta poate fi colineara cu miscarea inertial - rectilinie,
numai in sensul sau impotriva sensului ei. In acest caz, lucrul mecanic
nu se poate calcula inmultind forta cu deplasarea, fiindca deplasarea
este produsa partial de miscarea inertiala, care nu produce lucru
mecanic si numai partial de forta data. Pentru acest caz am relevat
o formula pe care nu am intalnit-o in fizica elementara(poate fi o
carenta a mea de cunostinte) dar nici nu poate fi negata:
           W = F x t x V / 2
Asta inseamna ca lucrul mecanic produs de forta, este produsul
dintre marimea ei, timpul cat a actionat si cresterea vitezei realizata.
In felul acesta, se exclude din calculul lucrului mecanic efectul inertiei.
- 2. Forta poate fi perpendiculara pe miscarea inertial - rectilinie
Aceasta [conduce la ideea existentei] unei forte centrale.
[...] Este a doua varianta de forta care are o actiune
unica, necompusa, neavând [...] proiectie pe directia miscarii inertiale.
Efectul ei se evidentiaza numai in curbarea traiectoriei inertiale pana
la determinarea acesteia sa se intoarca pe unde a mai trecut. Daca
forta este constanta in modul, [...], traiectoria corpului va fi
circulara. Intrucat nu intervine alt factor care sa determine cresterea
deplasarii fara contributia fortei, [cum am aratat in varianta 1,] lucrul
mecanic in acest caz este:
            W = F x t x V,  unde V este viteza miscarii infinitezimale a
corpului de pe tangenta pe traiectoria circulara. Aceasta este o viteza
constanta, se produce in paralel cu viteza [orbitala sau tangentiala] si are
o valoare foarte mica dar determinabila [in raport cu] aceasta. Daca il poti
determina pe acest V, asa cum veti vedea, inseamna ce se poate
determina lucrul mecanic produs de gravitatie in cazul miscarii circulare
orbitale.

Scris de virgil_48 la data de Mier 25 Ian 2017, 21:44
In raspunsul [precedent] am incercat sa limpezesc pentru
mine si pentru vreun eventual curios, cauza pentru care fizica
elementara nu spune elevilor ce lucru mecanic se produce in
spatiul liber. Le arata planuri inclinate, carucioare, resorturi
si multe altele, dar situatia cea mai simpla si intuitiva o evita
cu consecventa.
Cele doua cazuri diferite, mentionate in raspunsul [de] mai
sus, clarifica o problema care era clara de la inceput, dar mai
era nevoie sa fie enuntata. O forta in spatiu produce lucru
mecanic intotdeauna si consuma energie, indiferent cum este
orientata fata de miscarea inertiala a corpului asupra caruia
actioneaza. Fiindca in spatiu se poate vorbi numai de miscare
inertiala, rectilinie, sau miscare curba, care este miscare
inertiala compusa cu efectul unei forte exterioare.
Am neglijat miscarea care poate avea loc in urma [coliziunii
corpurilor, fiindca nu are legatura cu subiectul].

 Scris de virgil_48 la data de Vin 27 Ian 2017, 20:10

In discutia purtata cu Abel pe pag. 11, aici si mai sus, a ramas
neimplicata ideea principala care anima "cercetarea" de pe acest
topic. Daca fizica pretinde ca pendularea unui corp m, produsa de
gravitatie, asa cum am simulat acolo, si care trece printr-o planeta
M, este o miscare "conservativa", eu ma opun dupa cum urmeaza:
Cele doua mase nu sunt influentate de nimic altceva decat de
gravitatie, nu au [alta] miscare ineriala, masa m penduleaza intre
doua puncte simetrice fata de M, A si B.
In lipsa masei M si a "campului" său, se poate imprima masei m,
o miscare intre A si B identica cu cea prezentata mai sus.
Asta se poate face cu o participare exterioara sau cu propulsia
proprie,  oricare consumând o cantitate determinata de energie
care se transforma in lucru mecanic=deplasare accelerata.
Este acelasi argument care il folosesc si in cazul orbitarii: "campul"
gravitational ar trebui sa consume[el] aceeasi energie care se consuma
in lipsa lui, altfel nu mai exista conservarea energiei.
Asta este problema care ar trebui sa o discute "prietenii campului".
Dar nu cred ca acest "camp" se epuizeaza, fiindca el este o inventie
fantezista, nu are ce sa se epuizeze.

Scris de virgil_48 la data de Sam 28 Ian 2017, 09:05
In legatura cu raspunsul precedent, mi-am amintit un fragment
de stiinta oficiala al lui Razvan:

De ce-mi răstălmăceşti vorbele? Iată exact ce am scris:
În cazul de faţă, schimbul de energie efectuat de forţa de atracţie gravitaţională, înseamnă transformarea energiei potenţiale gravitaţionale a corpului asupra căruia acţionează această forţă în energie cinetică.
După cum poţi să vezi, nimic nu se creează, nimic nu se consumă: nici câmpul, nici energia! Se fac doar schimburi!

In cazul acelei pendulari determinate de masa M, energia
corpului m se conserva, cum spune el. Devine din potentiala
cinetica si invers, poate chiar intr-o miscare perpetua. Dar
asta este determinata numai de prezenta corpului M si a
capacitatii sale gravitationale. Dar corpul M nu are un resort
care sa perpetueze miscarea, el o face conform teoriei campului
cu mijloace proprii generate de masa lui.
Energia corpului m se poate conserva in simularea discutata,
dar cu contributia de energie a campului, fara de care nu ar fi
nici o pendulare. El ar prefera sa se duca in drumul lui inertial.
Daca se produce miscarea corpului m cu pornire si oprire, in
spatiu, ea consuma energie din exterior("camp" sau propulsie)
si produce lucru mecanic.
Incep sa pricep ce devieri de logica produce in mintea fizicienilor
virusul implantat din copilarie. . . . .  

Scris de virgil_48 la data de Lun 30 Ian 2017, 01:21

@gafiteanu a scris:
Aiurea, cand porneste consuma ceva energie dintrun rezervor (intern sau extern) si o pune la loc in rezervor (intern sau extern) cand opreste (recuperare se cheama). In rest e inertie, la fel cum si acest topic marathon merge aiurea la infinit in virtutea inertiei.

. . . . .
Aia cu recuperarea ai recuperat-o din mediul nostru. Te gandesti
ca frânarea pe o sosea sau pe o cale ferata o poti transforma in
energie. Dar in raspunsul de mai sus era vorba despre frânarea in
spatiu, unde consumi energie ca sa produci o forta in sens invers.
Nu ai frecare, nu ai cai fixe, nu poti recupera nimic.
Iar daca o miscare alternativa intre A si B, in lipsa corpului M
consuma energie, aceeasi energie o consuma si din "campul"
corpului, daca acest element exista. Dar argumentul elementar ce
tine de conservarea energiei, suporterii devotati il pot neglija,
[cu nonsalanta].
Daca lungimea topicului, repetarile sau directia lui te deranjeaza,
atunci ignora-l, nu te consuma. Sau pune de o cercetare despre
cum se poate recupera energia cinetica in spatiu, rezervoare, etc.
Poate ar fi bine ca navele cosmice sa nu le mai arunce.

Scris de virgil_48 la data de Mar 31 Ian 2017, 09:19
Celor pe care i-am plictisit cu acest subiect, le promit sa-l intrerup
pe o perioada nedeterminata daca isi afirma pozitia simplu si clar
IMPOTRIVA ideii care consider ca il sustine:
Nu este in conformitate cu fizica sa accepti ca aceeasi miscare(circulara)
in spatiu liber necesita energie si produce lucru mecanic, iar in "campul "
unei planete(in cazul orbitarii) nu se intampla asta.
Energia "campului" gravitational, daca exista asa cum este acceptat, se
consuma si ea.
Nu exista vreo "derogare" de la legea conservarii energiei, [iar
conservativitatea campului gravitational este un fals intelectual].
Raspunsurile ornamentale nu le voi lua in considerare iar tacerea o voi
considera un raspuns.

Scris de virgil_48 la data de Dum 05 Feb 2017, 10:49

@virgil_48 a scris:
. . . . .
Astfel  se obtine tot :    W_o = F x pi x (V_o x 1 sec).       Adica:
Lucrul mecanic W_o produs la o orbitare circulara completa unde forta
gravitationala este F, are valoarea produsului F inmultita cu pi si inmultita
cu deplasarea corpului pe orbita intr-o unitate de timp. Este tot relatia
din raspunsul de pe pag. 16 in 14. dec.2016.
Aceasta relatie mentine [cantitatea de] lucru mecanic produs la o
orbitare completa a Lunii, la valoarea calculata anterior.

Am scris cu ceva timp in urma ca nu sunt multumit de
relatia care da masura lucrului mecanic produs la o orbitare
circulara, din cauza ca depinde de marimea unitatii de timp
utilizate(secunda). Dar se pare ca-mi fac probleme degeaba.
Daca unitatea de timp utilizata este 1 sec x a, este adevarat
ca  numarul care rezulta pentru W_o va fi de a² ori mai mare.
Dar unitatea de masura pentru lucru mecanic va fi de a² ori
mai mica. Asa ca, problema se pare ca se rezolva singura.

Scris de virgil_48 la data de Sam 18 Feb 2017, 20:02
Discutii colaterale si elementare despre lucrul mecanic produs la
orbitare, care abroga simplu conservativitatea campului gravitational:
In topicul adiacent Lucrul mecanic...
Este bine ca pentru o teorie asa de elevata nu se mai gandeste
nimeni la detalii si o accepta asa cum a fost enuntata.
Nu se poate veni cu argumente elevate in sprijinul teoriei
campului când eu vin cu argumente simple si evidente contra
lui.
Abrogarea acelei conservativitati, atrage multe alte abrogari.

Scris de virgil_48 la data de Lun 20 Feb 2017, 00:34

Din rapunsul 40928 de acum 3 ani al Gravitonului:
. . . . .
1. Conform cu cele de mai sus, un corp liber respecta principiul lui Galilei. Daca miscarea sa rectilinie este accelerata, sau daca ea are loc pe o traiectorie curba, inseamna ca el nu este liber, ci asupra lui actioneaza o forta care efectueaza un lucru mecanic de deplasare intre doua puncte dat de formula prezentata. Lucrul mecanic efectuat la parcurgerea unui traseu inchis nu este nul, deci raspunsul la intrebarea ta este, in general, da.

Este vorba despre miscarea unui corp in spatiul liber. Argumenteaza
mai credibil decat mine ca la miscarea pe o curba se produce lucru
mecanic. Asta inseamna consum de energie!
Din exteriorul corpului sau din propulsie.
De oriunde, numai din "camp" [nu poate sa nu fie(?)]. 

 Scris de virgil_48 la data de Dum 26 Feb 2017, 01:02
Consider doua corpuri, M si m aflate singure intr-un colt de
Univers, numai cu "campurile" lor. Se afla la distanta r, la care
gravitatia lor mai poate amorsa miscarea de apropiere dintre
ele. Gravitatia produsa de fiecare dintre ele, este proportionala
cu masele lor.
Daca au inceput sa se miste unul catre altul, accelerate cu o
acceleratie crescatoare, inseamna ca miscarea lor este produsa
de o energie si deplasarea produce lucru mecanic. Energia care
produce miscarea, provine numai din "campurile" corpurilor.
Pana la urma are loc coliziunea acestora, care produce urmari
de natura mecanica. Consider ambele corpuri
de natura plastica, omogena si identica. Energia provenita din
"campuri" si transformata in miscare accelerata, apoi in coliziune
si transformari mecanice, a redus energia surselor lor, fiindca nu
poate fi vorba de energie regenerabila.
Masa nou formata M + m va avea un "camp" mai slab in urma
acestei pierderi decat o masa M + m care [este] de la inceput
un singur corp.
Prin urmare, daca "campul" are de lucru si produce [atractie], el
se consuma. Asta chiar si in urma unei simulari simpliste ca cea
de mai sus. [Iar orbitarea este o atragere permanenta.]
Asa ca teoria si conservativitatea campului gravitational, lasa de
dorit. Daca exista, campul se epuizeaza.

Scris de virgil_48 la data de Dum 26 Feb 2017, 09:09

@cris a scris:
Campul gravitational e conservativ in conditii ideale adica in cazul nostru sa avem doua mase punctiforme care nu se pot ciocni ca nu au dimensiuni.
In realitate atata timp cat pe un corp aflat in camp gravitational se produce maree gravitationala ,acesta va sfarsi prabusindu-se.
P.S.
Sau in cazul pamant luna aceasta din urma fura energie din rotatia pamantului si se indeparteaza.

Tu esti sigur de asta? Adica atunci când este vorba de corpuri
se stie ca acest camp nu este conservativ iar
conservativitatea este o proprietate  numai pentru mase
punctiforme? Atunci ce mama... discutam noi aici?
Despre epuizarea campului, nu inteleg dece o tineti toti cu
prabusirea. Epuizarea aceasta nu reduce viteza corpurilor
fiindca aceea este inertiala. Daca se epuizeaza campul,
satelitul se departeaza si se pierde in spatiu cu viteza lui.
. . . . .

Scris de virgil_48 la data de Joi 02 Mar 2017, 23:04

@gafiteanu a scris:
. . . . .
pt virgil_48...Desigur ca si Luna consuma energie intunecata si emite gravitationala. Si ce emite Luna influienteaza putin Pamantul.  Asta stim cu totii. Dar nici un corp nu pastreaza definitiv ce primeste, altfel s-ar tensiona progresiv, ar capata energie cinetica in avalansa, care ar duce la explozie sau ciocnire.

. . . . .
Mai ai putin si ajungi la o concluzie simpla si realista: materia
si energia intunecata produc energia gravitationala atunci
când intalnesc corpuri. Este vorba despre eter-FOIP si energia
sa cinetica, care produce push gravity atunci când intalneste
doua sau mai multe corpuri invecinate.
Acesta trece cu usurinta prin corpuri si lasa in ele o mica
parte din energia lui cinetica, producând push gravity. Ca sa
se produca orbitarea mai este nevoie numai de inertie si
asta este la tot pasul [dar din alte surse].
Dar dece sa fie simplu când se poate complicat? Ca sa nu
inteleaga toti cei ce trag cu ochiul?
. . . . .

Un gand hoinar
 Scris de virgil_48 la data de Sam 04 Mar 2017, 07:55
Gravitatia (eu) am aflat cine o produce in acest Univers. Dar
mai este un actor in acest spectacol, care doreste sa fie
apreciat. Este vorba de miscarea si viteza inertiala. Fara el,
gravitatia si-ar indeplini menirea si ar aduna masa barionica
in corpuri neinchipuit de mari, cu cine stie ce proprietati
inspaimantatoare.
Miscarea si viteza inertiala sunt produse de explozii si de
impacturile care urmeaza. Cate un Big-Bang pe ici pe colo,
o nova, o supernova, cine stie ce alte pocnitori a mai
inventat Universul acesta.
Asa ca schijele produse de explozii, antreneaza in miscare
si alte corpuri din jur, alimentând din când in când si din
diverse directii, miscarea inertiala din Univers. Gravitatia
profita doar de ocazie si le aduna sa nu umble aiurea, ci
sa orbiteze. Deci ar cam fi pe locul doi!

. . . . . cunostiinte elementare:
Viteza minima cu care trebuie proiectat un obiect pentru a putea scapa din campul gravitational al unui corp. In cazul Pamantului, a [doua] viteza cosmica este de 11,2 km/s, pentru Luna este de 2,4 km/s, pentru Marte, de 5 km/s, iar pentru Jupiter, de 59,6 km/s.

Nu caut acum care [este prima viteza cosmica], dar despre cea
de 11,2 km/s am aflat ca este echivalenta[egala] cu viteza
care o dobandeste un corp aflat la limita "campului" Pamantului
fara sa orbiteze si este atras de acesta. Inainte de impact are
tot 11,2 km /s. Nu stiu daca viteza aceasta ia in seama si
atmosfera, dar nu este determinant. Putem considera un Pamant
fara atmosfera.
Energia cinetica a unui corp de 1 kg in momentul impactului
va fi :
        Ec = m x v² / 2 = 1 kg x (11,2 km/s)² / 2=
          = 1 x (11,2 x 10³)² /2 = 62,7 x 10⁶ joule
Energia aceasta nu poate avea alta sursa decat "campul " aflat
in discutie. Sper sa pot continua cu [niste]constatari interesante.
. . . . .

Trebuie iar sa corectez ceva. Sursa care am folosit-o pentru [raspunsul]
de mai sus, m-a indus in eroare:

Prima viteză cosmică 7,9 km/s (pentru lansarea și plasarea pe orbită a unui satelit)
A doua viteză cosmică 11,2 km/s (necesară pentru a părăsi definitiv Pământul)
A treia viteză cosmică 13,6 km/s (necesară unui corp pentru a părăsi Sistemul Solar, pornind de pe Pământ)

Viteza de 11,2 km/s este si viteza care o dobandeste pana la impact, un
corp care nu are energie cinetica proprie si este capturat de "campul"
terestru . Pentru simplificare, consider o planeta identica cu Pamantul
aflata in spatiul intergalactic.
Energia se consuma asa cum am calculat [mai sus] si provine din "camp".
Incerc sa aflu ce aport are masa acelui kilogram la compensarea
[pierderii] ei.

Scris de virgil_48 la data de Sam 11 Mar 2017, 07:07
Daca privesti raspunsul meu anterior prin prisma teoriei
campurilor, [apare ca] rodul ignorantei. Orice kilogram de
masa din Univers, in spatiu, se afla in campurile tuturor
corpurilor din jurul său si daca nu are miscare inertiala
va fi atras de corpul cel mai mare si mai apropiat.
Energia potentiala care o are kilogramul "din nastere",
se va transforma in viteza, energie cinetica.
Nu consuma campul corpului energie pentru atragerea
acelui kilogram, ci se transforma energia potentiala in
energie cinetica.
Daca are si miscare inertiala, asa cum este normal,
kilogramul va orbita in jurul corpului sau va cadea pe el,
in functie de directia acelei miscari.
Deci o cadere simpla a unui meteorit pe o planeta, chiar
daca ar fi produsa numai de forta gravitationala, nu
poate argumenta epuizarea campului gravitational?
Nu mi se pare! Energia potentiala a meteoritului aflat in
spatiu devine coliziune si distrugeri diverse care produc
transformari ce au aport la alte forme de energie, dar
nu la cea gravitationala. Raspandirea masei in Univers
in multe corpuri mai mici, [ar fi] o resursa gravitationala
care se reduce pe masura ce aceasta se concentreaza.
Suma campurilor gravitationale [ar scadea] ca urmare a
trecerii energiei gravitationale in alte forme de energie.

Scris de virgil_48 la data de Sam 11 Mar 2017, 09:30
Ce am scris mai sus, este numai o prelucrare a modelului
"camp", insa nu este recunoscuta fiindca contrazice chiar
conservativitatea acestuia. Altfel, desfasurarile sunt aceleasi
ca si pentru modelul FOIP. Difera numai sursa care produce
energia gravitationala necesara: masa sau FOIP?
Daca nu ar exista incineratoarele materiei barionice( nu mai
revin), aceasta s-ar aglomera, FOIP s-ar diminua,
miscarea si gravitatia din Univers s-ar reduce treptat.
Dar mecanismul de autoreglare al Universului intervine si
transforma materia barionica excedentara in materie
intunecata dinamica adica FOIP. Incineratoarele asigura prin
efectul lor de explozie si perpetuarea miscarii inertiale a
corpurilor si cu asta asigura orbitarea, care nu este posibila
fara inertia rectilinie.

Demonstratie, partea 1
 Scris de virgil_48 la data de Vin 17 Mar 2017, 09:51
In lunga existenta a acestui topic, am fost mereu incomodat
de o afirmatie ce vrea sa sustina conservativitatea "campului":
Energia care o consuma "campul" unei planete pentru a atrage
un corp din spatiu, este compensata de cresterea masei planetei
in urma impactului, prin cumularea maselor. Nu se consuma energia
"campului". Asa sa fie?   Nu retin in ce sectiune a avut loc discutia.
Începând cu aceste raspunsuri recente,  (1)  si (2) incerc
sa demonstrez, pe cale elementara, falsitatea acestei afirmatii.
In raspunsul (1) am determinat energia cinetica pe care o capata
un corp de 1 kg, care dobandeste viteza de cadere de 11,2 km/s
in momentul impactului, sub actiunea exclusiva a "campului"
terestru. Aceasta este  Ec = 62,7 x 10⁶ joule si se transforma
integral in lucru mecanic sau alte forme de energie, dar nu si in
capacitate gravitationala, care este influentata numai de masa
suplimentara. Masa planetei era M si devine M + 1.
1. Pentru a aduce masa de 1 kg pe planeta, "campul' dezvolta forta
cunoscuta:             F = G x M x 1 / r²
Aceasta este forta care a adus kilogramul in plus pe planeta, si a  
produs cumulul de transformari mentionat mai sus. Cine nu crede
ca un meteorit produce asa ceva, sa se gandeasca la un asteroid.
. . . . .

Demonstratie, partea 2-a
 Scris de virgil_48 la data de Dum 19 Mar 2017, 10:29
. . . . .
"Câmpul" ar fi putut aduce corpul de 1 kg pe Pamant incetisor,
sa-l aseze fara sa produca un impact, si atunci energia consumata
de el nu ar fi pierdut-o in transformari [si distrugeri]. Asa, energia
[lui s-a transformat in alte forme de energie], iar lui nu-i mai revine
decat 1 kg in plus [adaugat] la masa Pamantului.
 2. Kilogramul mentionat, va produce o suplimentare a fortei
gravitationale a planetei in cazul atragerii altui corp de 1 kg, cu:
                  F = G x 1 x 1 / r²
Prin urmare, forta cu care a fost atras corpul de 1 kg a fost:
                        -    F = G x M x 1 / r²  unde M este masa planetei
Iar suplimentarea fortei gravitationale produsa de masa lui a fost:
                         -  F = G x 1 x 1 / r²
Indiferent de alte considerente, mi se pare ca randamentul
consumului de energie [din] "campul gravitational", este in acest
caz 1 / M. Deci cea mai mare parte a energiei utilizate, nu se mai
intoarce in "camp", ceace inseamna o conservativitate tare precara!
Daca demonstratia mea nu este tocmai stiintifica, retineti numai ideea.

@Abel Cavaşi a scris:

@virgil_48 a scris:
O caracteristica(constanta) a vascozitatii infime a eterului
si a mediului unde calculezi. Cu oricate zerouri dupa virgula.

Să înțeleg că în concepția ta spațiul liber frânează corpurile, din cauza eterului?

Scris de virgil_48 la data de Joi 13 Apr 2017, 02:20
@Abel Cavaşi a scris:

Atunci în concepția ta prin ce diferă spațiul LIBER (de care tot vorbești)
de celălalt spațiu, umplut?

Spatiul liber ar trebui sa fie cel lipsit de gravitatia generala. Un
banc de probe pentru simularea inertiei rectilinii, in care uneori
am considerat si o forta centrala, similara gravitatiei produsa de
o singura planeta, sau de propulsie. Fara efectul altor corpuri.
Cum ar putea fi in spatiul intergalactic.
Acest spatiu ar putea fi cu eter sau fara eter, fiind tocmai diferenta
care ai subliniat-o. Eterul sau FOIP ar fi un mediu material difuz,
care mi se pare ca ar avea un efect infim de vascozitate. S-ar putea
evidentia numai facand observatii si masuratori asupra corpurilor pe
perioade foarte lungi de timp. Sau lansând in spatiul intergalactic
o nava discoidala avand un moment cinetic important, perpendicular
pe directia de inaintare inertiala. Urmarind cu o raza laser daca
traiectoria ei este rectilinie, ai putea obtine un argument pro sau
contra eterului. Intelegi ca ma refer la efectul Magnus.