Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor.(secţiunea 4)

Rezumarea primului mesaj :

Provine din topicul cu același nume, care a devenit prea lung.

virgil_48 a scris:
. . . . .Cine poate calcula numai daca are FORMULA, sa o redacteze
singur. Poate asa va intelege ceva.
Din ce am scris in acest capitol, reiese clar pentru cine vrea sa
priceapa, ca acea conservativitate a campului gravitational este
un FALS constient si sustinut din greu. Fiindca nivelul acestei
demitizari, este prea elementar si accesibil tuturor.

Asa am scris intr-un raspuns , undeva mai sus. Dar n-am
sa las demonstratia neterminata, desi vreun cunoscator de fizica
interesat, a terminat-o inaintea mea si nu vrea sa v-o arate.
Voi despicati mai departe firul in 4, 16,...ca parca interpretarile
care le faceti ar avea vreo directie sau un scop.
Pagini are forumul destule la dispozitie, iar ulterior am sa separ
ce este semnificativ, in topicul cu Critica atractiei gravitationale.
Asa ca pentru cine nu a remarcat, afirm ca se poate calcula
lucrul mecanic care se produce la orbitare in joule, deci
proprietatea numita conservativitate a campului gravitational
este o mare farsa. Trebuie numai sa cauti pe aceasta pagina
si vei gasi un calcul aproximativ al lucrului mecanic produs de
Luna la o orbitare completa.
Presimt ca despre asta nu va comenta nimeni nimic. Nici macar
la modul rautacios ! Poate cel mult ma aleg cu o dunga rosie.

Acestea sunt notatiile din toate textele topicului care se refera
la o orbitare circulara. Cele doua cercuri mici se refera la altceva.

Distributia planetelor/ satelitilor

In poza 2 o distributie de Raze R(x) fata de Soare, in zona carora s-a produs ionizarea prafului cosmic  si in conjunctie cu interactiunea magnetica, condensarea si compactarea planetelor din materialul captat in zona ecuatoriala a campului magnetic solar local. ( versiunea Alfven)

In poza 1 un exemplu de calcul pentru Jupiter si Saturn.

In poza 3 un exemplu general de calcul pentru sateliti.

Alfven descopera ca raportul energiilor gravitationale sateliti/ planete este egal cu cel planete / soare, in cazul a patru sateliti ai lui Jupiter si satelitii lui Saturn.
( scala din dreapta, energiile gravitationale).

In poza 4, legat de actiunea la distanta, in cazul unui proton aflat la distanta de Soare cat Raza orbitei Pluto, si care se deplaseaza cu aceeasi viteza ca planeta Pluto, protonul este supus unei forte magnetice de 250 de ori mai mare decat gravitatia solara. ( versiunea Alfven).

Gravitatia (eu) am aflat cine o produce in acest Univers.

Dl. Virgil!
Eu am urmat niste rationamente, prin care am dedus ca atractia gravitationala ar fi produsa de fluxul eteric de aspiratie produs de nucleonii din nucleele atomilor substantei, care prin rotatie foarte rapida (10^20 rot/s), s-ar comporta ca niste ventilatoare centrifugale. Si am vrut ca acest model, al mecanismului gravitatiei, sa fie vazut si examinat de toata lumea. Dumneata ai examinat acest model?. Gasesti ceva gresit in el?. Dar e-mailul, cu explicatia pt miscarea orbitala a satelitului, pe care ti l-am trimis l-ai primit?

Eugen, iti multumesc pentru preocuparea de a-mi imbunatati
materialul bibliografic, dar ai observat ca nu prea ma ajuta.
Eu folosesc cunostiinte elementare:

Viteza minima cu care trebuie proiectat un obiect pentru a putea scapa din campul gravitational al unui corp planetar. In cazul Pamantului, a treia viteza cosmica este de 11,2 km/s, pentru Luna este de 2,4 km/s, pentru Marte, de 5 km/s, iar pentru Jupiter, de 59,6 km/s.

Nu caut acum care sunt primele doua viteze cosmice, dar
despre cea de 11,2 km/s am aflat ca este echivalenta cu viteza
care o dobandeste un corp aflat la limita "campului" Pamantului
fara sa orbiteze si este atras de acesta. Inainte de impact are
tot 11,3 km /s. Nu stiu daca viteza aceasta ia in seama si
atmosfera, dar nu este determinant. Putem considera un Pamant
fara atmosfera.
Energia cinetica a unui corp de 1 kg in momentul impactului
va fi :
        E_c = m x v² / 2 = 1 kg x (11,2 km/s)² / 2=
          = 1 x (11,2 x 10³)² /2 = 62,7 x 10⁶ joule
Energia aceasta nu poate avea alta sursa decat "campul " aflat
in discutie. Sper sa pot continua cu constatari interesante.
Ma gândesc la un raspuns si pentru Adrian.

Adrian Gheorghe a scris: Eu am urmat niste rationamente, prin care am dedus ca atractia gravitationala ar fi produsa de fluxul eteric de aspiratie produs de nucleonii din nucleele atomilor substantei, care prin rotatie foarte rapida (10^20 rot/s), s-ar comporta ca niste ventilatoare centrifugale.  

Ce-nseamna o ratiune cu niste rationamente eliminamente stiintifice.!
Dar ce se intampla cu eterul dupa centrifugare ? E facut praf si pulbere si dispare ?  Sau e compactat si stocat undeva in atomi sau in centrul Pamantului?  De miliarde de ani se intampla asta si inca nu s-au umplut atomii cu eter compactat si nici eterul din Univers nu s-a diluat, tot vine si intra in Pamant.  Sau poate ca din acest eter compactat se creaza incet-incet noi atomi.
Dumneavoastra stimabililor, nu simtiti cum sunteti strabatuti de un curent de eter din cap spre picioare ?
Eu simt doara cand stau in capul in jos si picioarele in sus, e tare nashpa.

Dl. Gafiteanu!
Eu am facut deductia mergand pe modelul presei hidraulice. Fiindca am gasit ca factorul gravific G ar fi dat de raportul dintre sectiunea de  refulare si sectiunea de aspiratie a eterului. Si la nivelul neutronului acest raport ar fi  Gn= 8 x epsilon zero. In acest model, eterul este aspirat cu viteza foarte mica (Vasp=10^-7 m/s), sub forma unor perechi de turbioane, prin bazele cilindrului neutronic si ar fi refulat cu viteza foarte mare (Vref=3743 m/s), prin sectiunile de curent, foarte mici [Sref=(Re^2)/k], ale sistemului de unde stationare al neutronului. In ansamblul substantei, jeturile eterice de refulare sunt expulzate cu viteza foarte mare prin interstitiile dintre turbioanele de aspiratie. Aceste jeturi de refulare, ajungand la viteza foarte mare (hiperluminica), au timp de interactiune cu substanta, foarte mic si de aceea  efectul lor este mult mai mic decat efectul fluxului (turbioanelor) de aspiratie, care la suprafata planetei ar avea viteza de curgere in masa planetei, de 23 m/s

Adrian Gheorghe a scris:

Gravitatia (eu) am aflat cine o produce in acest Univers.

Dl. Virgil!
Eu am urmat niste rationamente, prin care am dedus ca atractia gravitationala ar fi produsa de fluxul eteric de aspiratie produs de nucleonii din nucleele atomilor substantei, care prin rotatie foarte rapida (10^20 rot/s), s-ar comporta ca niste ventilatoare centrifugale. Si am vrut ca acest model, al mecanismului gravitatiei, sa fie vazut si examinat de toata lumea. Dumneata ai examinat acest model?. Gasesti ceva gresit in el?. Dar e-mailul, cu explicatia pt miscarea orbitala a satelitului, pe care ti l-am trimis l-ai primit?

Adrian, nu-mi amintesc in ce topic ai postat modelul acesta, dar
atunci am participat si ti-am spus parerea mea.
Eu consider ca in vid nu exista aspiratie, aceasta este produsa
chiar de existenta aerului sau a unui fluid.
Trebuie sa se produca o presiune mai mare dintr-o directie.
Aceasta eu o identific ca presiune statica.
O presiune care nu necesita aspiratie este presiunea dinamica,
dar modelul tau merge pe aspiratie, asa ca trebuie sa te mai
gandesti la asta.

Domnu Adrian Gheorghe are idei indraznete, ii uram succes. Dar sa le mai perfectioneze.

Dl. Virgil!
Trebuie sa stabilim niste lucruri. Vidul, egal cu spatiul cosmic, este oceanul de eter care materializeaza spatiul fizic, sediul si suportul tuturor miscarilor fizice din universul fizic. Eterul cosmic nu este substanta, fiindca nu este structurat dinamic. Si de aceea nu are densitate, inertie, coeziune, elesticitate, vascozitate. Ceeace il face absolut insesizabil. Dar la orice variatie a directiei si vitezei de translatie, apare presiunea dinamica a spatiului asupra substantei. .
 Presiune care genereaza forta de inertie. Aceeasi presiune dinamica a spatiului asupra substantei, striveste corpurile in timpul ciocnirilor. Densitatea din relatie este a substantei, nu este a eterului (a vidului). Dar la interfata substantei cu spatiul, densitatea apartine si spatiului, care se comporta ca un negativ al substantei sau ca o substanta complementara. Eterul cosmic nu are densitate dar are desime si se comporta ca un fluid perfect. Intr-adevar, cand in sfera de presiune a spatiului asupra substantei, apare o asimetrie, adica pe o parte apare o presiune mai mica (o depresiune), atunci corpul (substanta, masa) aluneca in acea depresiune si este in translatie. Eu cred ca si presiunea dinamica a spatiului asupra substantei apare tot din interferenta campului accelerator cu gravificul substantei si creaza depresiunea pe fata anterioara, tot prin aspiratia eterului si refulare prin partile laterale sau pe partea opusa. Aceasta depresiune, in spatiu pe fata anterioara ar fi chiar campul inertial al substantei. Si acest lucru ar face asemanarea (echivalenta) dintre campul de inertie si campul gravific

Adrian Gheorghe a scris:Dl. Virgil!
Trebuie sa stabilim niste lucruri. Vidul, egal cu spatiul cosmic, este oceanul de eter care materializeaza spatiul fizic, sediul si suportul tuturor miscarilor fizice din universul fizic. Eterul cosmic nu este substanta, fiindca nu este structurat dinamic. Si de aceea nu are densitate, inertie, coeziune, elesticitate, vascozitate. Ceeace il face absolut insesizabil. Dar la orice variatie a directiei si vitezei de translatie, apare presiunea dinamica a spatiului asupra substantei. . . . .

Adrian, pentru mine este prea complicat ce spui tu. Nu mai
pot emite nici macar o parere. Imi pare rau!

Eterul este el oare ? Eterul nu e o eroare.
Natura are oroare de vid. Lipsa eterului inseamna vid cu adevarat.  Eterul este materia cea mai marunta posibila, dar nu este substanta.
Substanta e facuta si intretinuta de eter.
Cam asta zicea acum peste 300 de ani rivalul englezului Newton, francezul Descartes.  Zicea chiar mai multe.  Dar lumea nu l-a putut intelege si respecta pe genialul Descartes nici pana in ziua de azi. Cu unele exceptii. Printre ei a fost si Mihail Eminescu si Stefan Christesco cu "Etherul si Etheronica"..
https://www.google.ro/search?q=stefan+christesco&biw=1219&bih=613&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0ahUKEwjDgc2dt8TSAhVBKcAKHYD6Ck8QsAQIIg

Dl.Virgil!
Eu am vrut doar sa spun ca in cazul gravificului si al inertialului, nu avem aspiratia unui fluid, ca aerul sau apa, structurat ca substanta, adica din particule cu masa (atomi si molecule) si separate de distante mari intre ele. Ci avem aspiratia unui fluid perfect, alcatuit din particule (granule) foarte fine, fara de masa si fara distante (spatii libere) intre ele, care in ansamblu realizeaza continuumul spatiului fizic. Aspiratia eterului mai mult intr-o parte, inseamna aspiratia spatiului in acea parte. Si asta creaza in spatiu asimetria in sfera de presiune a spatiului asupra substantei, creaza depresiunea in spatiu, in care aluneca substanta.
Dl.Gafiteanu!
Dupa cum spui dumneata, la ideile expuse de mine au ajuns altii cu mult inainte. Zau ca nu pot sa spun cum am ajuns la ideile astea. Dar in mod sigur nu am citit nici lucrarile lui Decartes, nici ale lui Cristescu. Este posibil ca ideile lui Decartes sa fi fost raspandite in lucrarile de popularizare si lectura lor sa fi dus la o convergenta de gandire.

Cum domnule Adrian, dumneata vorbesti de ether si nu ai auzit de decanul meu din primii ani de faculatate, Dl. Ioan-Iovit Popescu????????????
http://editura.mttlc.ro/carti/Iovitz%20-%20Etherons.CLP.pdf
http://www.iipopescu.com/
http://www.nipne.ro/community/library/popescu/Etherons.pdf
http://www.nipne.ro/community/library/popescu/Einsteins_Cosmic_Ether.pdf

ce fel de om de stiinta esti daca nu iti cunosti inaintasii??????????

Nici de Octav Onicescu nu ai auzit?

Eeeheee, deabea de aici incepe "fizica intunecata".

Dl. Gafiteanu!
Eu am rasfoit candva niste carti de fizica de ale lui Ioan Iovit Popescu. Dar nu am stiut nici-o data, ca are si un studiu referitor la ether. La fel am citit de Octav  Onicescu prin carti de matematici superioare. In tratatul lui Nicolaie Ionescu Palas, despre: "Cosmologie generala si relativitate", este un capitol in care se ocupa numai de modele de univers dezvoltate pe baza etherului. Acolo este prezentat si modelul cosmogonic al lui Octav Onicescu, dar si modelul hidrodinamic al gravitatiei, propus de Einstein. Insa sunt tratate cu niste matematici, fata de care, spre rusinea mea, sunt total analfabet. Aici cred ca dl Abel este in elementul lui. Daca mi-ar trimite ecuatiile de camp a le lui Einstein cu semnificatia fizica exacta a termenilor din ecuatii, as cauta sa vad daca pot sa fac niste legaturi cu "Teoria mecano-eterica a gravitatiei". O tratare mai extinsa si la nivel accesibil a etherului, am gasit in cartea lui Nicolaie Barbulescu despre "Bazele fizice ale relativitatii einsteiniene". Aici sunt expuse rationamentele care explica experimentele lui Michelson, Fizeau si Airy. Pe care le-am pritocit mai mult timp. Si am fost incantat, cand am gasit formula lui Fresnel de compunere a vitezelor, printr-un rationament, in care am folosit parametri de la structura dinamica a fotonului. Daca formula lui Fresnel, se spune ca este verificata cu precizie de experienta, asta mi-a intarit convingerea ca modelul fotonului ar fi corect. Daca se pricepe cineva si are amabilitatea sa posteze pe forum fisierul cu acest rationament, sa imi trimita adresa de e-mail pe google si ii trimit fisierul in format pdf, sa-l posteze dumnealui intr-un topic nou. Fiindca eu habar nu am cum se poate face postarea unui fisier, daca nu exista aplicatia atasamentului. Adresa mea pe google este:
adriangheorghe.fizica@g-mail.com

virgil_48 a scris:      pe 05. 03. 17 . . . . .
Nu caut acum care sunt primele doua viteze cosmice, dar
despre cea de 11,2 km/s am aflat ca este echivalenta cu viteza
care o dobandeste un corp aflat la limita "campului" Pamantului
fara sa orbiteze si este atras de acesta. Inainte de impact are
tot 11,3 km /s. Nu stiu daca viteza aceasta ia in seama si
atmosfera, dar nu este determinant. Putem considera un Pamant
fara atmosfera.
Energia cinetica a unui corp de 1 kg in momentul impactului
va fi :
        E_c = m x v² / 2 = 1 kg x (11,2 km/s)² / 2=
          = 1 x (11,2 x 10³)² /2 = 62,7 x 10⁶ joule
Energia aceasta nu poate avea alta sursa decat "campul " aflat
in discutie. . . . .

Trebuie iar sa corectez ceva. Sursa care am folosit-o pentru citatul
de mai sus, m-a indus in eroare:

Prima viteză cosmică 7,9 km/s (pentru lansarea și plasarea pe orbită a unui satelit)
A doua viteză cosmică 11,2 km/s (necesară pentru a părăsi definitiv Pământul)
A treia viteză cosmică 13,6 km/s (necesară unui corp pentru a părăsi Sistemul Solar, pornind de pe Pământ)

Viteza de 11,2 km/s este si viteza care o dobandeste pana la impact, un
corp care nu are energie cinetica proprie si este capturat de "campul"
terestru . Pentru simplificare, consider o planeta identica cu Pamantul
aflata in spatiul intergalactic.
Energie se consuma asa cum am calculat in citat si provine din "camp".
Incerc sa aflu ce aport are masa acelui kilogram la compensarea ei.

Daca privesti raspunsul meu anterior prin prisma teoriei
campurilor, este rodul ignorantei. Orice kilogram de
masa din Univers, in spatiu, se afla in campurile tuturor
corpurilor din jurul său si daca nu are miscare inertiala
va fi atras de corpul cel mai mare si mai apropiat.
Energia potentiala care o are kilogramul "din nastere",
se va transforma in viteza, energie cinetica.
Nu consuma campul corpului energie pentru atragerea
acelui kilogram, ci se transforma energia potentiala in
energie cinetica.
Daca are si miscare inertiala, asa cum este normal,
kilogramul va orbita in jurul corpului sau va cadea pe el,
in functie de directia acelei miscari.
Deci o cadere simpla a unui meteorit pe o planeta, chiar
daca ar fi produsa numai de forta gravitationala, nu
poate argumenta epuizarea campului gravitational?
Nu mi se pare! Energia potentiala a meteoritului aflat in
spatiu devine coliziune si distrugeri diverse care produc
transformari ce au aport la alte forme de energie, dar
nu la cea gravitationala. Raspandirea masei in Univers
in multe corpuri mai mici, este o resursa gravitationala
care se reduce pe masura ce aceasta se concentreaza.
Suma campurilor gravitationale scade ca urmare a trecerii
energiei gravitationale in alte forme de energie.

Ce am scris mai sus, este numai o prelucrare a modelului
"camp", insa nu este recunoscuta fiindca contrazice chiar
conservativitatea acestuia. Altfel, desfasurarile sunt aceleasi
ca si pentru modelul FOIP. Difera numai sursa care produce
energia gravitationala necesara: masa sau FOIP?
Daca nu ar exista incineratoarele materiei barionice( nu mai
revin), aceasta s-ar aglomera, FOIP s-ar diminua,
miscarea si gravitatia din Univers s-ar reduce treptat.
Dar mecanismul de autoreglare al Universului intervine si
transforma materia barionica excedentara in materie
intunecata dinamica adica FOIP. Incineratoarele asigura prin
efectul lor de explozie si perpetuarea miscarii inertiale a
corpurilor si cu asta asigura orbitarea, care nu este posibila
fara inertia rectilinie.

In lunga existenta a acestui topic, am fost mereu incomodat
de o afirmatie ce vrea sa sustina conservativitatea "campului":
Energia care o consuma "campul" unei planete pentru a atrage
un corp din spatiu, este compensata de cresterea masei planetei
in urma impactului, prin cumularea maselor. Nu se consuma energia
"campului". Asa sa fie?   Nu retin in ce sectiune a avut loc discutia.
Începând cu aceste raspunsuri recente,   (1)  si     (2) incerc
sa demonstrez, pe cale elementara, falsitatea acestei afirmatii.
In raspunsul (1) am determinat energia cinetica pe care o capata
un corp de 1 kg, care dobandeste viteza de cadere de 11,2 km/s
in momentul impactului, sub actiunea exclusiva a "campului"
terestru. Aceasta este  E_c = 62,7 x 10⁶ joule si se transforma
integral in lucru mecanic sau alte forme de energie, dar nu si in
capacitate gravitationala, care este influentata numai de masa
suplimentara. Masa planetei era M si devine M + 1.
1. Pentru a aduce masa de 1 kg pe planeta, "campul' dezvolta forta
cunoscuta:             F = G x M x 1 / r²
Aceasta este forta care a adus kilogramul in plus pe planeta, si a  
produs cumulul de transformari mentionat mai sus. Cine nu crede
ca un meteorit produce asa ceva, sa se gandeasca la un asteroid.
. . . . .

. . . . .
"Câmpul" ar fi putut aduce corpul de 1 kg pe Pamant incetisor,
sa-l aseze fara sa produca un impact, si atunci energia consumata
de el nu ar fi pierdut-o in transformari. Asa, energia a devenit altceva,
iar lui nu-i mai revine decat 1 kg in plus la masa Pamantului.
 2. Kilogramul mentionat, va produce o suplimentare a fortei
gravitationale a planetei in cazul atragerii altui corp de 1 kg, cu:
                  F = G x 1 x 1 / r²
Prin urmare, forta cu care a fost atras corpul de 1 kg a fost:
                        -    F = G x M x 1 / r²   unde M este masa planetei
Iar suplimentarea fortei gravitationale produsa de masa lui a fost:
                         -  F = G x 1 x 1 / r²
Indiferent de alte considerente, mi se pare ca randamentul
consumului de energie de catre "campul gravitational", este in acest
caz 1 / M. Deci cea mai mare parte a energiei utilizate, nu se mai
intoarce in "camp", ceace inseamna o conservativitate tare precara!
Daca demonstratia mea nu este tocmai stiintifica, retineti numai ideea.

gafiteanu a scris:Orce schimbare a pozitiei unui vector se cheama lucru mecanic. Adica se schimba punctul de aplicare si directia.  Dar nu se schimba si valoarea vectorului, care ramane constanta.
Deci nu avem defel aport sau modificare de energie.  Poate doar cel mult un schimb energetic egal=egal.
. . . . .

Am considerat pana acum ca nu a sustinut nimeni pe acest
topic, ca pentru curbarea unei traiectorii inertial-rectilinii nu
este nevoie de energie din exterior.
M-am inselat. Era totusi cineva, care nu este de acord, acum
am reusit sa inteleg. Desi schimbarea punctului de aplicare
si a directiei se cheama lucru mecanic, acestea nu necesita
aport de energie(din exterior).      
Nu poti convinge pe toata lumea!      

Revenire:

Orice schimbare a pozitiei unui vector se cheama lucru mecanic. Adica se schimba punctul de aplicare si directia.  Dar nu se schimba si valoarea vectorului, care ramane constanta.

Schimbarea pozitiei vectorului deplasare in cazul miscarii
inertial-rectilinii, nu mi se pare ca ar fi lucru mecanic,
sau poate este considerata lucru mecanic nul(?).
Numai schimbarea directiei produce lucru mecanic, si de
aici conflictul cu conservativitatea "campului" gravitational.

...din alt topic.
Datorita lipsei cunostiintelor superioare in domeniul mecanicii,
scriu si eu aici pentru toti, poate stie cineva mai mult:
 Un corp(pentru simplificare sferic) este lansat in spatiul liber,
avand imprimate la pornire doua miscari:
   1.   Una inertial-rectilinie, semnificativa.
   2.   Una de rotatie semnificativa, in jurul unui ax perpendicular
    pe directia miscarii rectilinii. Deci un moment cinetic.
Ar fi si situatia unui titirez care se roteste, lansat in spatiul liber cu
axul perpendicular pe directia miscarii longitudinale.
Incep sa cred, poate altii stiu asta de mult, ca miscarea de rotatie
produce curbarea traiectoriei rectilinii, fara sa intervina o forta din
exterior. Este aici o contradictie legata de echilibrul fortelor, dar
cineva cu mecanica grea la bord presupun ca poate demonstra.
Momentul cinetic creeaza forta care curbeaza traiectoria numai in
cazul miscarii longitudinale a titirezului, adica atunci cand avanseaza
intr-o directie. Curbarea se manifesta in acelasi sens cu rotatia
imprimata. Producând aceasta forta si energia necesara, momentul
se consuma si dupa o vreme corpul isi va dobandi traiectoria inertial
rectililie. Aceasta este o schita sumara si neargumentata!
Contrazic cumva ce am scris pana acum pe acest topic. Ca pentru
a curba traiectoria inertial rectilinie a unui corp in spatiul liber,
trebuie o forta si energie din exterior. Forta si energia in cazul
acesta ar putea proveni din momentul cinetic, care si el s-ar
epuiza. Situatia aceasta nu am abordat-o pana acum si nu neaga
ce am scris, chiar mi se pare ca ar confirma.
Am inceput sa am dubii, de când am discutat ceva pe forum
despre efectul care se poate imprima unei mingi de tenis sau de
fotbal. Daca efectul ar fi produs de frecarea cu aerul, mingiile s-ar
duce in directia opusa.

Daca efectul propus in raspunsul precedent nu este recunoscut,
ar putea fi rezumat dupa cum urmeaza. Este drept ca ar putea
sa nu fie adevarat, ceace ma indoiesc.
Momentul cinetic al unui corp care se deplaseaza inertial in
spatiul liber, "difuzeaza" treptat in traiectoria inertiala, producand
curbarea acesteia in acelasi sens cu rotatia lui.
Prin acest efect momentul cinetic se epuizeaza, iar in final
miscarea inertiala isi recapata caracteristica rectilinie.
Efectul are loc numai atunci când axa momentului cinetic nu
corespunde cu axa miscarii inertiale.
In astronomie, acest efect daca este real, s-ar putea manifesta
printr-o mai usoara capturare a unui satelit natural, daca acesta
are o miscare de rotatie proprie spre corpul mare.
Daca este cazul si are perspectiva sa devina subiectul unei
cercetari autentice, autorul acelei cercetari poate revendica singur
paternitatea asupra efectului propus aici.

Editare ulterioara: Era vorba despre efectul Magnus si ar putea
avea o anumita influenta asupra traiectoriilor rectilinii in cazul
unui Univers care contine eter/materie intunecata/FOIP.
Am discutat in pagina urmatoare.

virgil_48 a scris:. . . . .
 Am inceput sa am dubii, de când am discutat ceva pe forum
despre efectul care se poate imprima unei mingi de tenis sau de
fotbal. Daca efectul ar fi produs de frecarea cu aerul, mingiile s-ar
duce in directia opusa.

Toata aceasta fantezie desfasurata de mine, ar putea fi verificata
de echipa Mythbusters, atunci când vor putea programa o partida
de tenis in spatiu. Daca mingiile cu efect se pot trage si acolo,
in lipsa aerului, inseamna ca este adevarat ce am scris mai sus.
Nu stiu daca exista o camera vidata unde sa poti trage macar niste
lovituri de ping pong. Poate strângem bani si construim una!  

virgil_48 a scris: . . . . .
Am inceput sa am dubii, de când am discutat ceva pe forum
despre efectul care se poate imprima unei mingi de tenis sau de
fotbal. Daca efectul ar fi produs de frecarea cu aerul, mingiile s-ar
duce in directia opusa.

Faptul ca Abel a pomenit de efectul Magnus in alt topic, mi-a
oferit ocazia sa ma informez mai bine despre cauza care face ca
traiectoria unor mingii in atmosfera sa ia forme ciudate,
diferite de cele balistice. Este un efect inrudit cu efectul Coanda,
nu este datorat frecarii cu aerul ci mai degraba centrifugarii lui.
Asa ca mingiile trase cu "efectul Magnus" inregistreaza o curbare
a traiectoriei in acelasi sens cu sensul rotirii lor, in mod normal.
Dar asta nu sustine deloc ideea mea de "efect Magnus" in vid.
Acolo, daca ar exista ceva similar, ar trebui sa aiba cu totul alta
explicatie.

Error

Asta inseamna ca nu se pot radia complet postarile care si-au
gresit adresa. Trebuie sa ramana ceva.

Dl. Virgil_48!
Vreau sa spun ca am un fisier in care am facut interpretarea hidrodinamica a fortei electromagnetice, tocmai pornind de la formula efectului Magnus, efect care apare la rotatia corpurilor in curenti de fluide. Si  acest efect este maxim la incidenta normala a axei de rotatie, cu directia curentului de fluid.

O mica interventie.
Am mai postat:
Magnus Gravitational
www.spacetelescopes.com/gravitation.html

Aceeasi nevoie de traducere, dar acum sunt strans cu timpul.

eugen a scris:O mica interventie.
Am mai postat:
Magnus Gravitational
www.spacetelescopes.com/gravitation.html
Aceeasi nevoie de traducere, dar acum sunt strans cu timpul.

Multumesc, Eugen. Chiar si traducerea automata imi confirma
ca fantezia mea cu Efectul Magnus in spatiul liber are oarece
motivatie. Si poate fi motivatie si pentru traiectoriile elicoidale
daca am putea afla de unde dobândesc particulele si corpurile
moment cinetic cu spin rotativ. Dar raman deocamdata la
parerea mea, ca alimentarea Efectului Magnus in spatiu,
epuizeaza momentul cinetic al particulelor-corpurilor si pana la
urma inertia rectilinie isi reintra in drepturile sale suverane.

virgil_48 a scris:alimentarea Efectului Magnus in spatiu,
epuizeaza momentul cinetic al particulelor-corpurilor si pana la
urma inertia rectilinie isi reintra in drepturile sale suverane.

Cine (mai bine zis, ce) determină VITEZA cu care se „epuizează” momentul cinetic?

Abel Cavaşi a scris:

virgil_48 a scris:alimentarea Efectului Magnus in spatiu,
epuizeaza momentul cinetic al particulelor-corpurilor si pana la
urma inertia rectilinie isi reintra in drepturile sale suverane.

Cine (mai bine zis, ce) determină VITEZA cu care se „epuizează” momentul cinetic?

Tu esti mult mai aproape de subiectul acesta, ai putea sa
nu ma intrebi pe mine. Dar iti pot spune o parere.
  - Viteza initiala de rotatie.
  - Viteza miscarii rectilinii.
  - Pentru o sfera, probabil masa si raza ei.
  - O caracteristica(constanta) a vascozitatii infime a eterului
si a mediului unde calculezi. Cu oricate zerouri dupa virgula.
Pentru acesta, probabil ca nu a venit inca vremea.
Daca stii calculele corespunzatoare Efectului Magnus, te poti
descurca usor. Fiindca si acolo se epuizeaza momentul cinetic.