Critica atractiei gravitationale

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Asta nu inseamna decat ca au definit defectuos lucrul mecanic in interesul cuiva.

Seriooos? Şi tu cum l-ai defini?
Lucru mecanic = consevarea energiei?

Nu ma preocupa o definire riguroasa si cuprinzatoare a acestei
notiuni. Dar pentru miscarea corpurilor din spatiul liber, trebuie
sa prevada si situatia când o forta produsa de un consum de
energie, sau gravitatia, actioneaza perpendicular pe traiectoria
ce ia nastere in acest fel si energia cinetica a corpului nu creste.
Este situatia parcurgerii unei traiectorii sau a unei orbite
circulare(in principiu). In acest caz nu creste energia cinetica
a corpului dar apare permanent o abatere de la traiectoria
inertial-rectilinie. Abaterea, desi este un element geometric consuma
energie, care poate fi din resurse proprii sau din gravitatie si
produce curbarea traiectoriei, echivalent al lucrului mecanic.
Conform modelului fals actual, gravitatia consuma din energia
campului gravitational al corpurilor, dar ca sa evite explicatiile
au inventat cuvântul acela magic "conservativitate". Si au trecut
cu ochii inchisi pe langa întrebarile "cum se curbeaza traiectoriile" si
"dece un consum de energie produce lucru mecanic numai uneori"
Si poate ca atunci nu stiau oamenii ca propulsia unei nave o poate
determina sa execute cercuri in spatiu in jurul unui punct, dar acum?
. . . . .

Reiau, modific si simplific o incercare a mea, veche de cca 2 ani,
de a determina Lucrul mecanic (Wo) ce se produce la
obitarea circulara plana a unui corp:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t1425p120-critica-atractiei-gravitationale#46325  
https://cercetare.forumgratuit.ro/t1425p120-critica-atractiei-gravitationale#46326
Notatiile sunt cele din Schita lui Abel modificata
 
Referirile la regula de trei simple provin dintr-un raspuns recent.
Forta care produce Wo este forta gravitationala din
formula lui Newton.
Deplasarea in sensul acestei forte, este suma numarului total de segmente
CB pe lungimea orbitei Lo.
Deplasarea in sensul fortei gravitationale = Numarul de segmente CB(sau AB)
x Lungimea unui segment CB.
Lungimea segmentului CB rezulta din raspunsul unde am amintit
de regula de trei simple si este  L.s.CB = 1 / 2r (m). In paranteza am
scris unitatea de masura.
Lungimea segmentului AB este distanta parcursa de corpul ce orbiteaza
intr-o secunda:     L.s.AB = v x 1 (m)
Numarul de segmente AB sau CB, rezulta din impartirea lungimii orbitei
la lungimea segmentului AB. Este de fapt numarul de secunde al orbitarii.
Calculul deplasarii cumulate la o orbitare completa:
Lungimea totala a orbitei circulare este Lo.  =  2  r (m)
[Numarul de segmente AB se determina impartind L_ola lungimea
segmentului AB(L.s.AB ). Numarul de segmente CB (N.s.CB) =  2 r /
/ v x 1]
Deplasare de calcul pentru Wo este produsul N.s.CB x L.s.CB
Deplasarea  = { 2  r / v x 1} x 1 / 2r = / v (m)
 Wo = F x / v (joule)
. . . . .

eugen a scris:

Rationamentul lui Newton
"Abaterea corpurilor de la directia rectilinie, in spatiul liber si devierea permanenta spre orice loc, este o indicatie sigura a existentei unui gen de forta care ... impulsioneaza acele corpuri spre acel
loc."

Mecanica in spatiul liber 1
 Scris de virgil_48 la data de Dum 03 Iul 2016, 12:11
Mecanica pe care o aduc in discutie aici, nu este Mecanica
FOIP. Voi incerca sa explic, daca pot mai clar, de unde
[provine] supararea  mea pe notiunea de lucru mecanic
si afirmatia ca slujeste la manipularea fizicii actuale. Reiau,
. . . . ceace am scris aici:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t1945p240-lucrul-mecanic-definitie-si-exemple#75103
In raspunsul legat, m-am referit la schita de aici:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t1945p210-lucrul-mecanic-definitie-si-exemple#75062
In spatiul liber, mecanica ar trebui sa fie simpla si logica. Se
confrunta numai cateva notiuni:
- Masa corpurilor, dar poti considera si corpuri punctuale [cu masa]
- Inertia rectilinie.
- Forta, cu rudele ei: energia, impulsul, lucrul mecanic.
- Deplasarea, viteza, deci si timpul.
. . . . .
Iata abordarea care o propun, . . . . .
In spatiul liber, unde nu exista [alte]"campuri", gravitatia este o
forta de atractie sau impingere care apare numai intre
doua mase aflate intr-o anumita proximitate. Aceasta este [singura
forta naturala ce poate] aparea acolo. [Alta artificiala, este] propulsia.
[Forta] care produce gravitatia este [subiectul] controversat.
[Functioneaza] inca ideea manipulatoare ca aceasta forta [poate fi
produsa fara] consum de energie si nu produce lucru mecanic.
In continuarea discutiei, voi considera [si] o forta de propulsie care
[produce o traiectorie circulara] fara sa existe un corp central. . . . .
In al doilea raspuns legat la inceput, este o schita care reprezinta
o masa ce se deplaseaza inertial pe directia 1 - 5, iar sageata este
o forta(de propulsie) care poate avea pozitii diferite.
Voi continua.

Mecanica in spatiul liber 2
 Scris de virgil_48 la data de Mier 06 Iul 2016, 09:04
Formula de calcul a lucrului mecanic [adoptata in fizica]
  W = F x S ,
in spatiul liber este un fel de gluma. Acolo, in functie de
directia miscarii inertiale, acelasi corp impins de forta F,
poate parcurge o distanta mare sau una mica. Trebuie
luata in calcul numai deplasarea produsa de forta, nu
deplasarea reala a corpului. Iar daca forta nu este pe
directia miscarii inertiale, apare o frumoasa posibilitate
de falsificare a fizicii. Se afirma pur si simplu ca numai
proiectia fortei pe directia miscarii inertiale produce lucru
mecanic. Cea perpendiculara, produce modificarea
directiei, deci numai un efect geometric, asa ca dinamica
are efect numai in geometrie ! Treaba buna, ca numai asa
poti sustine conservativitatea campului gravitational. Cine
nu intelege conexiunea nu am ce sa-i fac, dar stiu ca sunt
deja cativa care inteleg.
Pentru o cunoastere mai buna a lucrului mecanic ce se
produce in spatiul liber, am dedus o formula ceva mai
greoaie, dar mai sigura:
  W = F x t x V / 2
Nu a fost contestata de nimeni pe forum, iar unul dintre
participanti care parea sa stie ce spune, a apreciat-o ca o
consecinta a unei legi(?) a mecanicii.
O forta perpendiculara pe directia miscarii inertiale, produce
asa cum am mai aratat nu numai odata, o deplasare laterala
fata de aceasta directie si avand in vedere ca miscarea perpendiculara
porneste de la viteza zero, lucrul mecanic care il produce se
poate calcula chiar si cu formula    W = F x S
Cine este curios gaseste si o schita, dar eu m-am saturat sa
tot primesc emoticoane si raspunsuri sugubete.
Ce am scris mai sus, dovedeste fara posibilitate de replica,
cum se produce lucru mecanic la curbarea traiectoriilor in
spatiul liber. Acelasi lucru se intampla si la orbitare, fiindca
existenta campului este o fantezie, singura certitudine fiind
existenta fortei de gravitatie. Restul sunt baliverne, iar cea
mai mare este conservativitatea, dupa cum poate intelege
cel ce mai citeste pe aici.

Mecanica in spatiul liber 3
 Scris de virgil_48 la data de Joi 07 Iul 2016, 10:24
Fiindca cuvinte multe si redactarea deficitara pot constitui
o piedica si in calea celor care ar incerca sa inteleaga ce
scriu eu aici, voi formula o singura fraza care sintetizeaza
criza teoriei miscarii de orbitare:
Daca un corp se deplaseaza in spatiul liber inertial si
intervine asupra lui o forta perpendiculara pe directia sa,
care ii curbeaza traiectoria, dece distanta care se produce
intre curba si tangenta [dS] nu ar fi deplasarea necesara
pentru atestarea lucrului mecanic produs ? [Si daca pe acea
curba se produce lucru mecanic, pe o orbita dece nu?]
Incearca cineva sa ma puna pe gânduri?

Din cauza acestui lucru mecanic au fost nevoiti sa inventeze
campul gravitational conservativ si fanteziile aferente.

Scris de Abel Cavaşi la data de Joi 07 Iul 2016, 15:13

virgil_48 a scris:
. . . . dece distanta care se produce
intre curba si tangenta[dS] nu ar fi deplasarea necesara pentru
atestarea lucrului mecanic produs ?
Incearca cineva sa ma puna pe gânduri?

. . . . .
Pentru că lucrul mecanic este prin definiție produsul SCALAR dintre vectorul forță și vectorul deplasare. Altfel spus, degeaba ai tu deplasarea aia nenulă, dacă ea nu are componentă paralelă cu forța.

Scris de virgil_48 la data de Vin 08 Iul 2016, 06:22

Abel Cavaşi a scris:
Pentru că lucrul mecanic este prin definiție produsul SCALAR dintre vectorul forță și vectorul deplasare. Altfel spus, degeaba ai tu deplasarea aia nenulă, dacă ea nu are componentă paralelă cu forța.

Forta este sageata F, deplasarea este paralela cu segmentul dS.
Chiar si fara sa ne uitam la schita, in spatiul liber o forta produce
deplasare pe directia ei. Atunci când corpul are si o miscare proprie
inertiala, cu directie diferita de cea a fortei, cele doua deplasari se
compun. Insa componenta deplasarii produsa de forta si pe directia
ei, ramane.
In spatiul liber, o forta produce deplasarea unui corp, numai pe
directia ei.
Poate imi explici si mie cum ai vazut ca forta din schita aceea, nu
produce deplasare paralela cu directia ei.

virgil_48 a scris:. . . . .
In cazul acesta nu poate nimeni sa conteste ca forta produce
lucru mecanic, cel cunoscut, W = F x dS, unde deplasarea este
distanta ce se produce intre directia rectilinie a miscarii inertiale
si parabola traiectoriei reale.
Daca demonstratia aceasta ar fi suficienta, campul gravitational
ar fi de pe acum lipsit de proprietatea sa fantezista numita
conservativitate.
Dar atractia gravitationala se manifesta ca o forta centrala, atunci
traiectoria ce se produce poate deveni circulara, forta nu mai
evolueaza paralel, deci simularile acestea pot fi contestate.
Nu mai apare lucru mecanic in conditiile cunoscute, deci trebuie
demonstrat ca orice curbare a unei traiectorii inertiale este
lucru mecanic echivalent. Când se produce o traiectorie sau o
orbita circulara, lucrul mecanic se produce numai in acest fel,
chiar daca nu este recunoscut, din motive evidente. In cazul
acesta este nevoie de energie din exterior, iar lucrul mecanic
produs reflecta tocmai acest consum de energie.
. . . . .

Mecanica in spatiul liber 3
 Scris de virgil_48 la data de Joi 14 Iul 2016, 06:20
Numarul 2 are adresa de mai jos:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t2350p90-mecanica-foip-si-actiunea-acestuia-asupra-corpurilor-seciunea-4#75192
Ce am scris mai sus, dovedeste fara posibilitate de replica,
cum se produce lucru mecanic la curbarea traiectoriilor in
spatiul liber. Acelasi lucru se intampla si la orbitare, fiindca
existenta campului este o fantezie, singura certitudine fiind
existenta fortei de gravitatie.
Producerea lucrului mecanic la curbarea traiectoriilor in cazul
actiunii unei forte care isi mentine permanent directia, nu mai
poate fi negata de catre cineva care citeste si intelege ce am
scris pana acum. Este prea simplu si logic. Indiferent de
directia inertiala in care se misca un corp in spatiul liber, o
forta care isi mentine o directie, indiferent care este aceasta,
[curbând traiectoria rectilinie],
produce lucru mecanic [constant] in functie de timpul actiunii.
. . . . .
Dar in cazul unei forte al carui vector se roteste,[avand directia
spre un singur punct-centru], poate sa apara
situatia in care miscarea corpului devine circulara(orbitala) si
atunci, identificarea lucrului mecanic ce se produce, necesita o
abordare [specifica].

Scris de virgil_48 la data de Lun 01 Aug 2016, 19:39

@curiosul a scris:
Virgil_48, tot ataci teoria relativității și am două scenarii posibile în mintea mea.
Primul este că n-ai înțeles mare lucru din ea, al doilea, dacă încerc să-mi păstrez obiectiv îndoiala, este că poate știi tu ceva despre teoria relativității care într-adevăr duce la o incoerență.

Până în cele mai mici detalii nici eu n-o stăpânesc bine, dar am înțeles ce anume stă la baza ei, cum s-a ajuns la concluziile respective etc. . . . .

Curiosule, imi pare rau ca abordezi cu atata seriozitate ce scriu
eu pe aici. Despre TRG eu nu stiu mai nimic, pentru mine aceasta
prescurtare reprezinta paradigma stiintifica actuala, adica un castel
din carti de joc. Cartile de joc pot fi reale, rezistente si bine facute,
dar castelul nu.
Toate cunostintele pentru care multi savanti au depus eforturi
considerabile, au fost asamblate aiurea pentru a servi altui scop
decat progresul stiintei.
Nu are rost sa discut eu despre TRG. Dar mi s-a nazarit ca ea este
vinovata de atractia fara suport material, campul gravitational si
transformarea reciproca materie-energie. Mai sunt o sumedenie de
alte fantezii, care le-am atacat pe topic, fara sa primesc alte replici
decat citate. Vezi aici. Presupun ca fac parte din TRG.
Intelege asadar: atata vreme cat acuzatiile mele nu pot fi contrazise
logic, mistificarii ii poti spune oricum. Nu ma convingi daca dovedesti
ca TRG este adevarata, asta au avut grija altii sa realizeze la un
nivel atat de inalt, incat au ramas toti cu gurile cascate, de le este
rusine sa recunoasca ca nu au inteles. Tu incearca sa dovedesti ca  
afirmatiile din capitolul Orbitarea-o miscare compusa, nu sunt adevarate.
Daca nu reusesti cu mijloacele fizicii elementare, inseamna ca fundatia
castelului este pe nisipuri miscatoare.

Mecanica in spatiul liber 4
 Scris de virgil_48 la data de Mier 10 Aug 2016, 06:25
Numarul 3, are adresa aceasta.
In spatiul liber, pe care il consider aici lipsit complet de
gravitatie in lipsa oricaror vecinatati, corpurile naturale nu
pot avea decat o singura forma de energie mecanica: energia
miscarii. . . . .
Fiindca tot eu am scris pe acest topic ca in cazul unei nave
spatiale, combustibilul poate fi considerat energie potentiala,
iau in discutie numai corpurile naturale, care nu au nici o
posibilitate de propulsie.  . . . . .
In cazul corpurilor naturale in miscare, energia cinetica si
energia potentiala se confunda.  . . . . . Corpurile naturale din
spatiul liber au o singura forma de energie mecanica: ENERGIA,
[determinata de impulsul miscarii inertiale].

Am insistat si cugetat putin asupra unui raspuns al lui Razvan venit
pe topic luna trecuta. [Adica pe 18. iul. 2016, 17:26]
El recunoaste ca miscarea orbitala produce o pierdere de energie si
produce lucru mecanic, numai ca doreste sa traga spuza pe turta TRG
si a "noilor confirmate unde gravitationale", care pe acest topic nu sunt
decat baliverne produse de lachei.
Acceleratia centripeta este indreptata spre centrul orbitarii, deci are
loc tocmai "abaterea infinitezimala de la traiectoria linera", de care ar
dori sa nu se discute nimic. Insa nu poate argumenta defel ca nu exista,
fiindca se vede si pe hartie. Dar este imbucurator ca el, care urmareste
topicul de mult timp, a ajuns sa inteleaga de unde vine primejdia pentru
campul gravitational si pentru recentele confirmari.
Mult sau putin, lucrul mecanic produs la o orbitare a Lunii l-am calculat,
pe baza "abaterii". Va veni si formula generala!
De unde vine energia care recunosti ca se consuma?

- din energia gravitaţională! (nu din câmpul gravitaţional, care e altă mâncare de peşte).

Scris de virgil_48 la data de Sam 13 Aug 2016, 10:04

@Razvan a scris:
. . . . .
Doar că ideea ta, cum că lucrul mecanic provine din abaterea infinitezimală de la traiectoria liniară, este greşită! El există, dar nu ca urmare a acelei abateri, ci tocmai ca şi predicţie a TRG. Iată cum tocmai teoria, cu care ai tu ceva, vine să confirme ideea ta. Ironic, nu?  . . . . .

Dece oare?
Iata o simulare care aduce semnul de intrebare [privind citatul]:
O garnitura de tren care circula pe o cale rectilinie, este impactata
la un moment dat de o rafala de vânt perpendiculara pe directia sa.
Toata garnitura este impinsa de forta vantului cu 1 mm in directia
impingerii. Calea ferata permite jocuri mai mari. Forta laterala
produsa de vant pe fiecare componenta a trenului, inmultita cu
deplasarea de 1 mm, da lucrul mecanic ce se produce in acest caz.
Daca garnitura de tren ar fi magica si ar circula prin spatiul liber, fiind
impactata de un flux similar cu vantul sau de o forta de tip central,
s-ar produce o abatere infinitezimala permanent, dar interlocutorul nu
[este] de acord ca si acolo se produce lucru mecanic. Poate lucrul
mecanic este prohibit in spatiu?

Conservarea momentului de inertie[cinetic]
 Scris de virgil_48 la data de Mar 16 Aug 2016, 06:41
Alta idee care deformeaza stiinta actuala. Imaginati-va cum
functioneaza aceasta conservare in cazul rotirii rapide a unui
disc elastic. Bineinteles ca discul va cauta sa se intinda, adica
sa-si mareasca diametrul, eforurile si [deformarile] interne vor
consuma inertia miscarii de rotatie. Discul se va opri chiar si
in lipsa frecarilor cu mediul. Fenomenul va fi atenuat dar nu
anulat, de [reducerea] treptata a vitezei de rotatie si se va
manifesta mai [repede] in cazul corpurilor de rotatie alcatuite
din materiale elastice. Nu este o descoperire a mea, si in
cartile de fizica ale elevilor se gasea desenul cu balerina care
intinde mainile in lateral. Dar aceasta reface viteza proprie
de rotatie cu forta bratelor ei, deci cu un aport de energie!
[Când trage bratele inapoi impotriva fortei centrifuge!]
Conservarea momentului de inertie, notiune aflata si ea in
slujba campului gravitational, este o proprietate care se petrece
numai la o limita teoretica [rigiditatea infinita a materialelor ]
[care] practic nu exista.
In cazul orbitarii, va dati seama ce rigiditate ar avea sistemul
celor doua corpuri, si ce conservare ar avea  aceasta miscare,
daca mentinerea sistemului s-ar baza pe o forta elastica ce
provine din interiorul lui, acea atractie fara suport material.
Numai aportul de energie al FOIP [poate] asigura perpetuarea
orbitarii.

Scris de virgil_48 la data de Mar 16 Aug 2016, 18:53

@Abel Cavaşi a scris:
Virgil, vezi că faci confuzie între momentul cinetic și momentul de inerție. Citește puțin despre cele două.

Asa este , Abel. Multumesc. In raspunsul de mai sus, tot ce
am scris, se refera la inertia miscarii de rotatie. Aceasta mi se pare
mai putin sigura decat inertia miscarii rectilinii, [fiindca depinde] de
structura materiala[rigiditatea] a corpului[ce se roteste].

virgil_48 a scris:

curiosul a scris:. . . . .
Întrebare:
Consumă câmpul energie pentru accelerarea navei în cădere liberă ?

Am reluat [întrebarea ta] si am incercat sa gasesec raspunsurile
din sectiunile anterioare unde in mod sigur, am afirmat ca orice
atragere a unui alt corp determinata de asazisul camp, determina
un consum de energie. Nu am reusit sa le gasesc, dar exista. A
fost o discutie lunga, unde am afirmat ca si ridicarea unei greutati
de 1 kg cu mana, la 1 m inaltime, dupa teoria actuala, mareste
energia campului cu 1 joule, din energia [furnizata de corpul tau].
[Iar daca o lasi jos, campul pierde acel 1 joule, care se consuma
din camp, fiindca el a tras greutatea in jos.]
Tine cont ca tot ce afirm eu acum, este consecinta teoriei actuale
a miscarii in camp central, care este o greseala deci si consecinta,
adica concluzia la care am ajuns la inceput este o greseala. Este o
logica cam intortocheata, cine nu vrea sa o urmeze nu va intelege
nimic, sau va trage concluzia ca gresesc. Dar tu stii ca marota mea
este demistificarea campului gravitational, fiindca gravitatia este
impingere produsa de FOIP. Incerc sa dovedesc ca nu se consuma
energie din sistemul celor doua corpuri implicate, ci din energia
libera a Universului. Dar campul daca ar exista,[si-ar consuma astfel
energia] si s-ar epuiza.
Nu cred ca este o idee ce nu se poate urmari!

virgil_48 a scris:

curiosul a scris:. . . . .
Eu sunt de părere că nu mărește energia câmpului.
De altfel, prin modul în care interpretez eu energia câmpului gravitațional, tu faci parte din câmp, energia acestuia din urmă depinzând de distribuția masei în el.

Eu asta pot sa-ti spun si pentru mine este de crezut:
Daca produci acel joule cu energia ta, campul are un joule
in plus, fiindca la cadere el produce un joule si ajunge la
valoarea initiala. Stiu ca este prea elementar ca sa fie de
luat in seama. Eu fac parte din masa planetei care da campul,
dar ridicând ceva, nu vad ca energia mea este a campului ci
o produc eu, iar campul si-o insuseste.
Si exemplul se poate extinde. Ajungi la o nava cosmica care
decoleaza si energia campului creste si alte surprize mari,
care nu este cazul sa la reimprospatam fiindca inseamna sa
reluam topicul. Toate sunt datorate unei teorii gresite, care
daca o descosi putin, da rezultate pe masura.

Altfel spus, un corp depărtat de la distanța r la distanța r' de centrul câmpului, modifică distribuția masei în câmp, însă energia acestuia este aceeași.

Asa ar trebui sa fie daca nu s-ar opune fizica elementara. Ca sa
"rarefiezi" masa unui corp, desi ramane constanta, trebuie sa
consumi multa energie. Vezi numai câtă motorina consuma un
tractor. Energia consumata pentru "departarea" propusa de
tine, nu se pune? Ea se acumuleaza si se poate evidentia in
cazul unei implozii.

Consider că modificarea distribuției masei în câmp duce la modificarea intensității atracției, iar prin exemplul tău, modificarea distanței de la care este atras un corp duce la modificarea intensității atracției acelui corpului.

Pai daca daca te referi la masa proprie, esti de acord cu mine.  
Eu stiam ca energia
campului depinde numai de masa corpului, nu si de densitate.
Iar intensitatea atractiei care o exercita asupra unui alt corp, nu
depinde de distributia masei proprii. Ai inteles ca ceace afirm eu
aici, evidentiaza o consecinta a teoriei campurilor, nu parerea
mea despre situatia reala? Nu m-am referit la doua corpuri distincte
ci la unul singur, kilogramul acela ridicat la 1 m face parte din
masa corpului. Despre asta am scris, problema este foarte simpla,
daca vrei sa o complici trebuie sa inteleg si eu. Dar problema cea
simpla, ramane nerezolvata.

Însă conform principiului că atracția câmpului se întinde la infinit, corpul respectiv se află întotdeauna în câmp indiferent de distanța la care este depărtat de centrul câmpului, acesta este parte componentă a câmpului la orice distanță și nu modifică energia câmpului.

Asta este un principiu foarte bun fiindca nu se poate verifica practic si
sustine puternic teoria campului. Ca de fapt toate celelalte strumfarii
incluse.

Insemnari personale
 Scris de virgil_48 la data de Mier 21 Sept 2016, 00:51

Pana acum nu am ajuns la o forma satisfacatoare a legii
lucrului mecanic produs la o orbitare circulara, considerând
suma deplasarilor CB  si forta gravitationala data de formula
atractiei universale. Notatiile sunt tot cele din Schita lui Abel.
Am considerat caderea CB produsa masei m de gravitatie din
punctul C de pe tangenta in punctul B de pe cerc, in urma
parcurgerii unei distante AB. Dar raportul dintre CB si AB nu
este constant, dupa cum arata geometria cea mai simpla, el
depinde de marimea unghiului la centru AOB.
Este posibil, si trebuie sa iau in considerare, că marimea de
calcul a segmentelor CB, care insumate constituie deplasarea
ce se inmulteste cu forta gravitationala, sa se calculeze altfel.
Lungimea AB la care se refera caderea CB, se poate determina
conform unitatii de timp a orbitarii. Adica CB nu se considera
caderea masei m corespunzatoare unui km de arc AB, ci
caderea dupa parcurgerea unui alt fel de arc AB, cel parcurs
in unitatea de timp. Numarul de arce AB si lungimea lor nu va
mai fi acelasi, desi vor fi exprimate tot in unitati de lungime.
. . . . .

Scris de virgil_48 la data de Sam 22 Oct 2016, 07:08
Dece am evitat sa raspund la sondajul topicului "Este legea
conservarii energiei adevarata?" (Semnul intrebarii face parte
din titlul topicului mentionat.)
Raspund aici ca sa se inteleaga legatura raspunsului meu cu
topicul Mecanica FOIP, unde a mai fost sustinut. Fiindca nu
vreau sa raspund "asa si asa", reiau putin ideea de aici.
Conservarea energiei este adevarata, dar nu asa cum se
intelege acum, adica intr-un spatiu determinat sau o incinta
limitata. In intreg Universul, concentrarea de energie  este
constanta, deci exista o medie a densitatii energiei raportata
la unitatea de masa[sau de volum], care nu se modifica.
Cea mai mare parte a acestei energii este energia cinetica a
FOIP, dar o cantitate semnificativa este inclusa in materia
barionica, nu sub forma de masa ci ca mijloc de transformare
a materiei intunecate in materie barionica. Energia aceasta nu
devine masa, produce numai o transformare calitativa a
materiei. Spatiile si procesele limitate nu pot fi considerate a
fi strict conservatoare de energie, fiindca FOIP trece prin orice
si poate in diferite situatii sa produca dezechilibre.

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:in pag. 2; Mier 15 Iun 2016, 06:51
Şi unghiul AOB depinde, după cum am înţeles, nu numai de unitatea de măsură aleasă pentru timp, cât mai ales de viteza de orbitare. Deci pentru o viteză de orbitare aleasă astfel încât corpul să parcurgă un sfert de cerc într-o secundă, unghiul AOB devine de 90 de grade. Cât este valoarea lucrului mecanic în
acest caz?

Satelitii artificiali care orbiteaza Pamantul la 150 de km altitudine,
au perioada de revolutie cca. 90 de minute, adica 5400 secunde.
Deci intr-o secunda parcurg mai putin de 0,1 grade sexagesimale
pe traseul orbitei. Daca aceasta orbitare rapida are o astfel de
viteza unghiulara, ma tem ca in tot Universul nu exista o orbitare
naturala de 90 de grade pe secunda.
Presupun ca ipoteza in care lucrez si anume ca viteza de orbitare
a unui corp este sub 1 grad pe secunda, este universal valabila.
Probabil ca orbitarea nu permite prin natura ei o viteza unghiulara
mai mare, mai ales in cazul corpurilor naturale.
Iar in aceasta ipoteza, aproximarile care le-am facut pe acest topic,
sunt acceptabile. Dar nu am terminat.

Conservativitatea campului gravitational
 Scris de virgil_48 la data de Dum 06 Noi 2016, 22:43
Sa consideram adevarate acel minunat "camp gravitational" si
conservativitatea lui.
Facem urmatoarea simulare mintala:
Undeva in Univers exista corpurile M si m, independente de miscarile
sistemelor solare sau galactice. Corpul m se indreapta pe o traiectorie
inertial-rectilinie spre centrul corpului M, cu viteza V. Corpul M are un
tunel pe diametru, pe directia traiectoriei corpului m, prin care acesta
poate trece fara ca cele doua sa se loveasca.
Din punctul A, aflat la mare distanta de corpul M, corpul m incepe sa
fie accelerat de "campul gravitational" al corpului M. Viteza lui creste
permanent pana trece prin corpul M, apoi incepe sa scada, pana
ajunge in punctul B, aflat simetric fata de corpul M ca punctul A.
Din punctul B, corpul m isi reia miscarea inertial-rectilinie cu viteza V.
Dar distanta AB, a parcurs-o cu viteza medie V1, semnificativ mai mare
decat viteza inertiala V.
Este clar ca pentru parcurgerea distantei AB cu viteza V1> V, "campul
gravitational" a consumat energie si a produs lucru mecanic. Formula
lucrului mecanic in functie de cresterea vitezei, se afla pe acest topic.
       [  W = F x t x V / 2 ]
Dar pentru practicantii credintei conservativitatii campului, aceasta este
o blasfemie. Fiindca loveste in cuceririle TRG.
Considerând in continuarea simularii ca prin tunelul corpului M vor trece
numeroase corpuri m, pana la urma energia campului sau se epuizeaza,
si devine un corp ne-gravitational. Ceace dupa cum se pare, nu se poate
intampla. Asta inseamna prin reducere la absurd, ca afirmatia din primele
doua rânduri este falsa. Caracteristica gravitatiei de a fi inepuizabila nu
este produsa de "campul gravitational", care este un model gresit fiind
epuizabil cum am demonstrat mai sus.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:

virgil_48 a scris:
Daca cele doua corpuri sunt in repaus relativ la o distanta la
care forta gravitationala poate produce o miscare de apropiere,
atunci, incet, incet, aceasta devine evidenta. Viteza de apropiere
creste pana când ajunge V₁ atunci când corpul m trece prin
corpul M.

Super. Cu asta sunt de acord. Dar nu e nimic nou sub soare. Mergem mai departe. Ce trebuie să înțeleg mai apoi?

Ca pornind de la viteza 0 sau de la o viteza V inertial-rectilinie
indreptata spre corpul M, corpul m capata in plus o acceleratie
conform formulei acceleratiei gravitationale, produsa de corpul M.
De fapt nu numai corpul m, fiindca si M va suferi o apropiere
minima fata de m.
Dar a lua si acest aspect in considerare este prohibitiv, corpul m
este mult mai mic decat M, prin urmare pe M il consideram fix.
Cand ajunge sa treaca prin corpul M, corpul m dobandeste viteza V₁.
Are loc o pendulare determinata de forta gravitationala, fiindca
dupa trecerea prin corpul M, corpul m incepe sa fie franat, pana
ajunge la viteza V sau 0. Inseamna ca a ajuns in punctul B.
. . . . .

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:Am înțeles tot, chiar și întrebarea. Răspunsul meu ar zice că, din punctul de vedere al Fizicii actuale, mișcarea de pendulare durează la nesfârșit, în condițiile în care nu există frecare. Ori, o mișcare perpetuă nu este posibilă decât dacă lucrul mecanic TOTAL este nul.
Bineînțeles, dacă facem calcule pe bucăți, găsim lucru mecanic pe porțiuni, când pozitiv, când negativ, dar per total el se anulează.

Ma refer la dialogul nostru anterior:
Pendularea corpului m in spatiul liber, poate avea loc numai
pentru situatia in care V=0. Considerând ca ea este produsa
de campul gravitational, atunci consuma energie si produce
lucru mecanic. Daca V>0, adica viteza initiala si finala au o
valoare, atunci nu va mai avea loc o pendulare fiindca corpul
m se duce mai departe dupa ce iese din punctul B.
Pendulare ar putea fi in cazul V=0.
Dar mai intai trebuie sa intelegi ca eu nu contrazic ce ai scris
tu despre pendulare. Ba chiar sunt de acord. Doar teoria
campurilor o contrazice, cu atractia ei gravitationala. Si ascunde
acest lucru sub cuvântul conservativitate. Daca pendularea
aceea, accepti ca este produsa de atractia gravitationala, atunci  
ea consuma energie si produce lucru mecanic, iar campul se
epuizeaza. Fiindca lucrul mecanic produs intr-o directie, nu-l
anuleaza pe cel produs in directia opusa, ci se aduna. Dar asta
nu este adevarat fiindca nici campul gravitational nu este.
Este un fel de negarea negatiei.

virgil_48 a scris:Este vorba despre raspunsul Conservativitatea campului gravitational. Corectez:

virgil_48 a scris:Sa consideram adevarate acel minunat "camp gravitational" si
conservativitatea lui.
Facem urmatoarea simulare mintala:
Undeva in Univers exista corpurile M si m, independente de miscarile
sistemelor solare sau galactice. . . . .
Este clar ca pentru parcurgerea distantei AB cu viteza V₁> V, "campul
gravitational" a consumat energie si a produs lucru mecanic. Formula
lucrului mecanic in functie de cresterea vitezei, se afla pe acest topic.
. . . . .

Nu este clar ca s-a produs lucru mecanic. Daca te iei dupa definitia
existenta a lucrului mecanic, el este acelasi daca viteza corpului
este V₁ sau V, fiindca viteza fiind mai mare, timpul este
mai scurt, iar distanta AB este aceeasi. Viteza V fiind viteza inertiala
a corpului m, nu se produce nici un lucru mecanic! Dar trebuie sa nu
te duca capul, ca sa nu-ti pui problema cine a consumat energie pentru
ca m sa parcurga distanta AB mai repede[viteza medie a fost V₁], chiar
daca la iesirea din B are tot viteza V. . . . .

virgil_48 a scris:

virgil_48 a scris:. . . . .
Se pune problema daca viteza masurata in miscarea circulara
uniforma mai este constanta, fiindca ea este permanent accelerata.
Chiar daca masurata geometric pe cerc este constanta, ea este
permanent rezultatul unei cresteri. . . . .

Aceasta este problema care ma preocupa. Viteza constanta din
miscarea circulara, este in mod exceptional, o viteza accelerata?
Se poate calcula in acest caz, o crestere de viteza in unitatea de
timp, care sa corespunda numai vectorului radial(indreptat spre
centru)? . . . . .
Dar nu stiu ce raspunde mecanica teoretica avansata si daca
ascunde aspectele sensibile. Fiindca cresterea aceea de viteza
care o caut, conduce la lucrul mecanic nedorit.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:Poți interpreta viteza punctului care merge pe un cerc ca fiind compusă din două viteze, una orizontală și alta verticală. Atunci, una este sinusoidală, cealaltă este cosinusoidală.

Multumesc, asa doreste stiinta de azi sa credem toti. Ca numai
asa se poate. Acesta este modul cel mai simplu si mai cunoscut.
Dar un mobil pe o pista orizontala, care parcurge cercuri datorita
sitemului propriu de directie, nu procedeaza asa, ci cum spun eu.
Miscarea lui circulara este tot compusa, dar compusa altfel. Intr-un
mod difuz si continuu , fara ca sa se cunoasca trepte. La fiecare
pas(mic) parcurs inainte, face o fractiune de pas lateral. Mobilul
nu este legat cu nimic de centru miscarii.
Nu-mi vine sa cred ca atatia oameni cu studii, inclusiv in mecanica,
nu au invatat asta. Ei stiu numai cele doua miscari alternative si
ortogonale(armonice?), cum ai spus tu in citat. . . . .

virgil_48 a scris:

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:. Așadar, o viteză poate fi „accelerată” chiar dacă este constantă în modul.

Daca ai scris asta, inseamna ca stii si cum se calculeaza viteza
(perpendiculara pe directia vitezei constante), care o
produce acceleratia centripeta-gravitationala?
Stiu ca viteza aceea in cazul miscarii circulare-orbitale nu
creste permanent, fiindca ar produce o spirala descendenta,
dar trebuie sa existe un raport constant intre cele doua
viteze. Adica intre cea tangentiala si cea radiala.

Aduc din nou si Schita lui Abel prelucrata:
 
Aplic derogarile de la geometria plana obisnuite pe topic,
determinate de situatia unei orbitari si a vitezei acesteia.
Unghiurile CAB = AOD =DOB au marimea sub 1 grad.
Consider triunghiul BAC isoscel cu toate laturile drepte.
Corpul care orbiteaza(punctele A... B) este masa m.
Punctul B este pozitia corpului m dupa o secunda fata
de punctul A, deci AB = AC sunt viteza orbitala si cea
tangentiala, V_o. Segmentul CB reprezinta viteza medie
de cadere( sau radiala) a corpului m de pe tangenta pe orbita
si o notez V_mc. Nu este o viteza evidenta, ci numai una
medie de calcul. Avand loc concomitent cu viteza
tangentiala, cele doua se compun permanent, rezultând V_o.
Folosesc denumirea de viteza medie pentru V_mc fiindca
este uniform accelerata, fiind produsa de forta gravitationala.
[La aceasta afirmatie am renuntat ulterior!]
Mai utilizez o relatie, tot derogatorie dar buna pentru cazul
orbitarii:           CA² = CB x 2r   sau
           AB² = CB x 2r,   ceace inseamna  V_o ² = Vmc x 2r
Nu este un raport constant dar este o relatie intre viteza
orbitala si viteza de cadere. O voi folosi ca sa determin
deplasarea cumulata in sensul fortei gravitationale, care o
parcurge corpul m la o orbitare completa.

  Continuare 1
 Scris de virgil_48 la data de Sam 10 Dec 2016, 10:10
AB² = CB x 2r
este o relatie geometrica, chiar daca nu este foarte riguroasa.
Atunci când toate cele 3 segmente reprezinta deplasare intr-o
secunda, obtinem o relatie de fizica, intre niste viteze corespunzatoare
orbitarii circulare.
1. - AB devine viteza liniara orbitala adica V_o.
2. - CB devine viteza radiala , medie, de cadere a corpului m de
pe tangenta pe orbita, sub influenta fortei gravitationale. Este V_mc.
3. - 2r reprezinta viteza unui corp care ar parcurge lungimea 2r(D)
intr-o secunda. O voi nota V_2r.
Relatia obtinuta astfel:    V_o² = V_mc x V_2r
este conforma  d.p.d.v. al dimensiunilor fizice.

Completare 2
 Scris de virgil_48 la data de Lun 12 Dec 2016, 20:33
Inainte de a posta ultima varianta a formulei lucrului mecanic
ce se produce la o orbitare circulara, cel atat de evitat prin diverse
mijloace neortodoxe de catre teoria campurilor, pe care le-am tot
evidentiat, reiau ideea simpla care conduce la ea.
Forta gravitationala, care o consider [aici] o atractie fara suport
material, misca permanent si pe neobservate, corpul care orbiteaza.
Fara ea, corpul ar circula liber dupa o traiectorie inertial-rectilinie.
Deplasarea aceea, sunt obligat sa o arat pentru calcul, desi nu se
vede, ca fiind segmentul CB ce reprezinta caderea corpului care
orbiteaza, de pe tangenta pe orbita. Aceasta deplasare se petrece
cu o viteza constanta, V_mc, pe toata lungimea cercului.
Avand loc in acelasi timp cu viteza tangentiala, amandoua se
compun si dau impreuna viteza liniara de orbitare V_o.
Durata de timp a unei orbitari fiind T, V_mc x T reprezinta
D, deplasarea radiala(caderea) cumulata, iar V_o x T este
lungimea desfasurata a orbitei L.
Daca se poate calcula D in felul acesta, si forta de atractie cu
formula lui Newton, poti [determina] acel W_o, lucrul mecanic cel mai
negat si ascuns din toata fizica, care se produce la orbitare.
Invocând definitia clasica a lucrului mecanic, ceace am scris eu mai
sus este fals. Dar am aratat de mai multe ori ca definitia este
conceputa intentionat incompleta, pentru a falsifica adevarul. Ea nu
se poate aplica asa cum o stim miscarii curbe-circulare, fiindca
aceasta necesita obligatoriu aport de energie din exterior.
Consecintele acestei situatii, cei ce mai citesc topicul le cunosc.

Completare 2 bis
 Scris de virgil_48 la data de Mar 13 Dec 2016, 00:43
Reiau si modific redactarea raspunsului Completare 2 pentru a
usura citirea textului:
Inainte de a posta ultima varianta gasita pentru formula lucrului
mecanic ce se produce la o orbitare circulara, reiau ideea simpla
care conduce la ea. Am evidentiat pe topic, mijloacele neortodoxe
cu care teoria campurilor incearca sa nege producerea lucrului
mecanic in acest caz.
Forta gravitationala, pe care in acest raspuns o consider atractie
fara suport material, misca permanent si pe neobservate corpul
care orbiteaza, spre centrul orbitei. Fara ea, corpul ar circula liber
dupa o traiectorie inertial-rectilinie. Miscarea aceea, produce o
deplasare care intr-un desen, reprezinta caderea de pe tangenta
pe orbita. Desi ea nu exista practic asa cum o desenez eu, este
segmentul CB, figurat pentru intelegera demonstratiei. Aceasta
deplasare are loc cu o viteza constanta Vmc, pe toata lungimea
cercului. Are loc concomitent cu viteza tangentiala, amandoua se
compun si dau nastere vitezei liniare orbitale Vo.
Durata unei orbitari complete o notez cu T.
 Vmc x T reprezinta deplasarea radiala cumulata D(caderea) pentru
care se calculeaza lucrul mecanic la o orbitare completa.
 Vo x T reprezinta lungimea desfasurata a unei orbite complete L.
Deplasarea D se poate calcula in felul acesta, forta de atractie este
data de formula lui Newton => Lucrul mecanic W_o se poate calcula! Desi
producerea acestuia este atat de negata si ascunsa de fizica oficiala.
. . . . . Restul textului este identic.

Re: Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor.(secţiunea 4)
 Scris de virgil_48 la data de Mier 14 Dec 2016, 21:20
Pornund de la acest raspuns si cele ce l-au urmat, notate
de mine Continuare si Completare, incerc sa stabilesc lucrând direct
pe ecaran o formula mai realista a lucrului mecanic ce se produce la
o orbitare circulara.
Dar ca un facut, in astfel de situatii apar intotdeauna alte discutii,
înafara celei pe care o urmaresc. Fiindca dovada producerii acelui
lucru mecanic, care abroga conservativitatea campului gravitational
si nu numai asta, nu-si gaseste suporteri.
In raspunsul Continuare 1 , am obtinut relatia aceasta : V_o² = V_mc x V_2r
Ce inseamna notatiile, am scris prin toate raspunsurile legate.
Asta inseamna ca :   V_mc = V_o² : V_2r, fiind viteza medie a caderii masei
care orbiteaza de pe tangenta[inertial-rectilinie] pe orbita, sau [viteza]
deplasarii [D] in sensul fortei gravitationale , in timp de o secunda.
Lucrul mecanic pe care il caut, este produsul dintre forta gravitationala
recunoscuta, F si deplasarea [cumulata]D_T produsa de viteza V_mc in timpul T[pentru o orbitare completa].
Fac acest produs si obtin:  W_o= F x D_T = F x T x V_mc  adica:
   W_o = F x  (2 r : V_o)  x  (V_o² : V_2r)
Un V_o de la numarator si numitor se simplifica, 2r se simplifica cu
2r din V_2r si mai ramane la numitor 1 : 1sec. In acest fel 1 sec trece
la numarator si W_o devine :   W_o = F x pi x (V_o x 1 sec).    Adica :
   W_o = F x pi x deplasarea corpului m pe orbita intr-o secunda.
. . . . .