Critica atractiei gravitationale

virgil_48 a scris:
Mai crede cineva ca integrala aceasta careia eu i-am spus "integrala
virusarii" sustine conservativitatea campului gravitational?
Ea ar putea fi valabila pentru o miscare care nu include forta centrifuga
sau opriri si porniri. Dar miscarea unui corp, care porneste si se incheie in
acelasi punct, nu exista fara factorii enumerati. Orice traseu alcatuit din curbe,
si care se incheie in punctul de unde a plecat, implica forta centrifuga, iar o
orbita implica forta centrifuga permanent.
Pentru producerea curbelor sau a opririlor si pornirilor, miscarea are nevoie de
energie din exterior. Altfel ea ramane rectilinie uniforma.
Daca energia din exterior nu produce modificarea vitezei corpului, inseamna ca
energia cinetica a acestuia nu s-a schimbat si toata aceasta injectie de energie
s-a transformat in lucru mecanic. Chiar si la orbitare!
Deci "integrala virusarii" corespunde unei miscari care nu poate exista. Lafel nu
poate exista nici conservativitatea campului, fiindca se bazeaza pe ea.
Scriu din nou ca aceasta este o argumentatie in cadrul unui model gresit, acela
al campului, de aceea concluzia este gresita. Nu sustin ca in realitate
capacitatea de orbitare a corpurilor se consuma, dar cine indrageste modelul
camp gravitational, trebuie sa accepte ca acesta se consuma. Cine a inteles,
are la dispozitie varianta alternativa, FOIP(adica push gravity).

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:
Întrebarea e: cum se transformă energia "injectată" din exterior în lucru mecanic şi mai ales în ce fel de lucru mecanic, din moment ce nu modifică energia cinetică a corpului?

Este vorba despre lucrul acela mecanic care se produce la
schimbarea directiei si care este confirmat de lucrul mecanic
din miscarea de rotatie. Acceleratia centripeta produce si ea
lucru mecanic ca si acceleratia lineara. Cred ca esti in masura
sa elucidezi aceasta problema, dar daca nu vrei, mai astepti
pana reusesc eu. . . . .

virgil_48 a scris:Ati observat, chiar si pe acest topic niste stradanii de a descoperi cum
a facut Universul pentru a imprima impuls corpurilor care se afla in
miscare inertial-rectilinie sau orbitala. Cauta unii prin microcosmos
justificarea pentru inca o magie: transmiterea impulsului fara suport
material. Nu era suficienta transmiterea fortei pe aceasta cale.
Capitolul acesta al topicului evidentiaza ceva stiut de mult si evitat:
orbitarea corpurilor are nevoie obligatoriu de impulsul acela clasic si
rectiliniu[tangential la orbita].
Este vorba de elementul care produce una din cele doua componente
ale miscarii orbitale: miscarea pe segmentul AC. Scriu aici numai pentru
cei ce stiu despre ce este vorba. Impulsul despre care scriam nu
poate fi imprimat corpurilor fara contact direct, dar unii mai spera sa
existe un fel de inductie la distanta. Ar mai putea sa fie produs si de
niste fluxuri, dar este greu de sustinut asa ceva, daca nu imposibil.
Iar asta inseamna sa recunosti capacitatea fluxurilor de a produce
forta la distanta prin impingere, ceace este grav pentru cei ce cred in
atractia la distanta(gravitationala). Aceasta ar ajunge la un pas de colaps.
Miscarea tuturor corpurilor existente a fost initiata de explozii ale unor
corpuri care si-au pierdut stabilitatea si au produs niste Big-Banguri
locale. Nove, supernove si cate mai sunt. Pe urma, modelarea miscarilor
individuale a fost executata de FOIP, prin efectul sau numit push-gravity
si mai rar de impacturi[intre corpuri].

virgil_48 a scris:Inca un topic in care au avut loc discutii despre gravitatie, FOIP,
conservativitate:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t1649-discu539ii-legate-de-subiectul-critica-atrac539iei-gravita539ionale

virgil_48 a scris:

Vizitator 1 a scris:Virgil 48
Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor.(secţiunea 3)
Intrebare:
Care este legatura dintre MECANICA foip si nonconservarea campului gravitational?

Daca reusesc sa demonstrez nonconservativitatea campului gravitational,
cercetarea push gravity devine prioritara, iar Mecanica FOIP ar putea fi
calea de urmat.

Se stie  MECANICA (newtoneana) este construita pe modelul mechanic al miscarii planetelor. Acest model  nu permite stabilirea cauzelor care determina evolutia, adica, trecerea unui system dintr-o stare in alta ( calitativ diferite ). Modelul mechanic (in care miscarea este asociata cu interactiuni conservative care nu afecteaza natura energiei)   nu poate conduce, chiar in cazul FOIP, decat  la o ordine cosmica totala care respecta legile de conservare.

Care legi de conservare, Vizitator 1? Nu auzi ca materia se poate transforma
in energie si reciproc când doresc sustinatorii TRG?
Daca exista FOIP, sistemele izolate nu sunt conservative fiindca el difuzeaza
energia peste tot. Se mai conserva numai materia Universului si energia
Universului, fara sa se amestece[converteasca]. Universul trebuie sa aiba o
densitate de materie si una de energie, caracteristice si constante.
Scuza-mi tonul daca pare atotstiutor!

virgil_48 a scris:In raspunsul precedent, exprimarea urmatoare ar
fi fost mai apropiata de intentia mea:
"... Se conserva materia Universului si energia Universului,
fara sa se converteasca niciodata una in cealalta. Iar
spatiul si timpul sunt celelalte doua componente imuabile
si neconvertibile ale Universului..."
Asta este! Nu gasesti intotdeauna exprimarea cea mai
potrivita, iar topicul acesta contine si confuzii, greseli,
inadvertente, repetari, erate. Majoritatea ale mele.
Nu trebuie sa-mi [spuneti] ca nu pot sustine multe dintre cele
scrise aici. Daca o puteam face, poate scriam in alta parte.

virgil_48 a scris:

Pazvante a scris:De unde cădere liberă dacă mişcarea orbitală se produce la distanţă constantă faţă de centrul de rotaţie?
Într-adevăr, mişcarea inerţială a unui corp pe o direcţie se poate compune cu mişcarea lui accelerată pe o alta care se datorează forţei de atracţie gravitaţionale. Dar în acest caz, nu se obţine mişcare orbitală, ci o mişcare parabolică (balistică) a corpului, până ce el va atinge solul.
Nu poţi compune însă o mişcare cu o forţă. Poţi compune doar mărimi fizice de acelaşi fel, respectiv deplasări sau forţe.
phet.colorado.edu/sims/projectile-motion/projectile-motion_en.html

Razvan, nu mai insist pentru tine, daca te faci in continuare ca nu
ai inteles, nu-i nici o problema. Eu chiar imi doresc sa nu inteleaga
toata lumea, fiindca trecerea de la atractia gravitationala la push
gravity nu este vreo urgenta. Totusi daca ai admis ca este ceva
adevarat, ai mai facut un pas pe calea ratiunii. Mai ai de inteles
un lucru despre compunerea miscarilor. Orbita continua, deriva din
traiectoria parabolica. Atunci când exista un anumit raport intre
viteza miscarii inertiale si a celei produsa de efectului gravitatiei,
parabola aceea devine, elipsa, cerc, curba inchisa. La naivitatea care
o aduci in mod repetat cu compunerea dintre o miscare si o forta,
nu-ti mai raspund, te vei lamuri tu singur, cand ai sa intelegi ca
este compunerea a doua miscari. Miscarea inertiala dece ai admis-o,
ca nici ea nu este vizibila? Ca sa efectueze o orbita, corpul "cade"
din punctul C in B permanent, dar nici asta nu poti sa vezi, fiindca
vezi numai rezultanta miscarii. Schita lui Abel o stii. Rezultanta este
segmentul de cerc AB. Daca pui tot placa aceea, n-o mai ascult.
Schimba macar placa!

virgil_48 a scris:Revin la o simulare mai veche, pentru a discuta despre compunerea
a 2 miscari intr-o miscare circulara, care pare sa fi pus probleme de
intelegere. Nu este vorba despre compunerea cunoscta a doua
miscari alternative perpendiculare, ci despre cea pe care
o sustin in acest topic si care poate produce si miscarea orbitala.
Care sunt cele 2 miscari am aratat chiar pe acest capitol nu numai o
data, acum prezint simularea amintita:
Trasezi pe o pista orizontala un cerc larg, care-l poate urmari un
autoturism. Consider pentru simplificare ca este un autoturism cu
tractiune spate. Rotile motoare il imping intr-o directie tangenta la
cercul trasat. Dar rotile directoare produc o impingere si o miscare
laterala, spre centru cercului. Adica fiecare mm parcurs inainte, este
insotit de o deplasare simultana laterala de o fractiune de mm si
rezulta o traiectorie rotunda.
MISCAREA DE INAINTARE SE COMPUNE CU MISCAREA LATERALA
SI REZULTA MISCAREA CIRCULARA.
Faptul ca miscarea laterala are directia permanent variabila si de
fapt este perpendiculara pe curba la a carei realizare participa, este
mai greu de acceptat, dar asta o poate depasi capacitatea de a
gandi. Tot astfel rezulta prin compunere si miscarea orbitala.

virgil_48 a scris:

WoodyCAD a scris:
Exemplu:
Asupra unei bile sferice de ferita actioneaza forta vantului, gravitationala si magnetica....SIMULTAN 3 forte de natura diferita!
Este ilogic sa gandesti despre.... LUCRUL MECANIC AL FORTEI REZULTANTE!
Privind TOTALUL lucrului mecanic nu vei reusi sa gandesti ...pe componente(invizibile de altfel)!
Sistemul vectorial lasa liberi cei 3 vector

Ha, ha! Te fac sustinatorul topicului Mecanica FOIP! Stii cat am
propovaduit in deşert chestia asta? Am scris si nu o data, ca doua
forte egale si de sens contrar, in spatiul liber PRODUC LUCRU
MECANIC si anume suma celor ce le-ar produce individual.
Un singur participant a inteles ce spuneam.
Principiu care-l sustin eu, este ca de fapt se compun cele doua
miscari si dau miscare zero, dar ele cantitativ exista! Rezultanta
zero a [fortelor] nu are nici o semnificatie pentru lucrul mecanic.
. . . . .

virgil_48 a scris:

eugen a scris:Presiune si vacuum
Daca- ti aduci aminte, Negativ scria despre echilibrarea unor...presiuni.
Efectul push poate lucra si in combinatie cu " vacuum" ..., care nu este atractie.
Gandeste-te la aerodina Coanda cum lucra.
Vacuumul nu " atragea" aerul. Ci doar crea conditii pentru spor de tractiune prin impingere.
Poate nu-ti vine sa crezi, dar exemplul tau cu 2 injectoare opuse l- am vizualizat cu ceva zeci de ani in urma. . . . .

Eugen, chiar si in discutia cu tine refuz sa mai iau in discutie
comportarea gazelor daca este vorba de FOIP. Am afirmat nu
numai o data ca aceasta apropiere deformeaza sensul
comportarii FOIP pana il arunca in derizoriu. Este o comoditate
creata mintii care te trimite in cu totul alta parte.
Este drept ca nu prea inteleg ce ai vrut sa spui cu presiunea
si vacuumul in citat ca si cu aerodina, dar am avut impresia ca
le asociezi cumva cu FOIP. Acesta trebuie gandit ca ceva nou,
care nu are echivalent in realitatea cunoscuta de noi si este
definit de cele patru cuvinte.
Daca exista, si eu cred ca sunt foarte mari sanse, acesta se afla
in microcosmosul adanc si in mare parte neexplorat,  dar cu
efecte in dimensiunea noastra. Eterul mecanic al lui Tesla,
materia si energia intunecata, FOIP, radiatia de fond, particulele
WIMP, poate si altele, vor fuziona odata pentru a aduce adevarul.
Pana atunci ne putem lupta numai pe hartie, fara laboratoare,
acceleratoare si sateliti, impotriva acelor inchipuiri numite
atractia fara suport material, conservativitate, camp gravitational.
. . . . .

Cu ceva vreme in urma am preluat o informatie dintr-un site
oarecare in care se afirma ca Luna, pe orbita ei, are o deviere
permanenta de la traiectoria rectilinie de cca.1 mm / km.
Consider distanta medie Pamant - Luna de 385 000 km si
orbita circulara.
Dintr-un calcul elementar de trei simple si cunoscând putina
geometrie plana,  rezulta urmatoarea abatere:

          385 000 . . . . . . . 0,5
                    1 . . . . . . . X
 X =  1 x 0,5 : 385 000 = 0, 000 0012987 km / km
Asta inseamna 1,2987 mm / km, suficient de aproape de
devierea considerata initial. Argumentele legate de aceasta,
au fost corecte.

Identificarea lucrului mecanic in schimbarea directiei unui
corp:
Retinerea cea mai mare in a accepta ca schimbarea directiei
unui corp in spatiu reprezinta lucru mecanic, provine din
inertia de gandire produsa de faptul ca acesta(W) este considerat
diferenta de energie cinetica dintre doua pozitii succesive pe
traiectoria corpului. Pe o curba sau pe un traseu circular,
viteza corpului, deci energia lui cinetica, poate fi constanta.
Aceasta constatare este suficienta pentru unii, ca sa accepte
ca nu se consuma energie si nu se produce lucru mecanic !
Eu am afirmat si demonstrat urmatoarele:
In spatiul liber, pentru a descrie o traiectorie curba sau rotunda,
un corp trebuie sa aiba acumulata in el o energie potentiala
sub forma de combustibil. Acesta se consuma sub forma de propulsie
proprie, dirijata perpendicular fata de traiectorie. Atunci când va
iesi din traseul curb, aceasta energie va fi mai mica, corpul
avand aceeasi viteza. Lucrul mecanic care s-a produs, va masura
consumul acestei energii acumulate.
Situatia unui corp care intalneste o sursa de gravitatie, adica
alt corp mai mare, este aceeasi. Corpul mai mare furnizeaza
corpului care il orbiteaza(sau nu), energia necesara pentru a-si
schimba directia, prin intermediul fortei de atractie-impingere.
Pentru cei care nu cunosc topicul, mentionez iar, ca aceasta
concluzie, care conduce la ideea ca energia gravitationala a
corpurilor se consuma, o socotesc gresita, dar ea este inerenta
in conditiile gresite ale teoriei atractiei gravitationale. Deci
greseala vine din fizica oficiala. Nu exista traseu curb fara consum
de energie si producere de lucru mecanic, chiar daca unii isi
doresc altceva. . . . .

Asa cum o forta pentru a produce lucru mecanic, ea produce
variatia vitezei intre doua puncte; atunci când produce numai
schimbarea directiei fara variatia vitezei, tot lucru mecanic
produce. Chiar daca masura acestui lucru mecanic nu mai este
data de diferenta de energie cinetica dintre cele doua puncte,
exista posibilitatea de a calcula energia cheltuita pentru
executarea curbei si tocmai aceea este lucrul mecanic produs.
Fara energie suplimentara, curbele nu se pot parcurge cu
viteza constanta.
Este o eroare premeditata a fizicii actuale, fara de care nu se
puteau sustine o gramada de baliverne si mai cu seama
conservativitatea campului gravitational. Este carja TRG, care
pana la urma se va rupe. . . . .

Pacalici a scris:

Conservative and Non-Conservative Forces

Daca ai fi citit mai atent topicul si nu erai cu gândul numai la
YouTube, ai fi inteles dece fortele conservative sunt o inventie
falsa, dedicata TRG. Când era momentul sa argumentezi nu
te-ai aratat.

4. Lucrul mecanic al forţelor conservative (greutatea şi forţa elastică)
O forţă conservativă este prin definiţie o forţă care, acţionând asupra unui corp, lucrul mecanic efectuat de aceasta nu depinde de drumul urmat ci doar de poziţia iniţială şi finală. (Din quarq.ro)

O forta poate conduce un corp in linie dreapta intre doua puncte si
produce lucrul mecanic recunoscut.
Dar miscarea intre aceleasi puncte pe un semicerc, cum o produce
forta aceea ? Fiindca apare in plus forta centrifuga pe care trebuie
sa o echilibreze o forta din exterior. Ce fel de conservativitate mai
este aceea? Ce marime si ce orientare are "forta conservativa"
fiindca ea ar trebui sa echilibreze si forta centrifuga, iar pe alta
curba, care nu este continua, ar trebui sa fie variabila. Asta vrea
teoria? Exista astfel de forta ?
Daca stii raspunsul, tu sau altcineva, acum este momentul sa
reabilitati fizica oficiala. . . . .

Daca are cineva alta definitie a fortei conservative, o poate
aduce sa discutam. Pana atunci eu constat ca directia fortei
conservative [poate fi variabila, vectorul ei isi poate schimba
directia in spatiu, producand trasee curbe], ceace confirma
faptul ca a fost inventata pentru uzul teoriei campurilor.
Cu definirea acestei notiuni, au
pornit de la un resort si au rezolvat gravitatia! Desi gravitatia
functioneaza diferit fata de resort. In cazul ei, cu cat creste
distanta, atractia scade. Chiar cu patratul distantei, asa cum
resortul nu o poate face.

eugen a scris:
Inertia ca efect de impingere
Virgil_ 48,
La franarea unui mobil, efectul inertial este efect de impingere.
Acest fenomen poate ar trebui privit mai atent.
Adica ce se intampla la nivel intim in materie la franare.

Iar la accelerarea automobilului, efectul inertiei este de tragere inapoi.
Nu vreau sa favorizez neaparat împingerea in detrimentul
tragerii. Inertia este un efect al masei ce apare in situatia
modificarii vitezei sau directiei. Iar aceste modificari nu se produc
decat in cazul aparitiei unei forte sau impuls(F x t) si rezulta lucru
mecanic chiar daca creste viteza sau nu.
Dar [ideea] asta trebuie demonstrata, si modificata un pic abordarea
ei de catre mecanica. Numai atat cat sa se dărâme castelul din carti de
joc al TRG. [Cazand campul gravitational...]
Cat despre efectul intern asupra materiei al inertiei, este un
subiect prematur. Macar sa reusim noi cu efectul extern.

Scris de virgil_48 la data de Vin 20 Mai 2016, 06:07
Constatari simple, de fizica elementara, utile in sprijinul
Mecanicii FOIP si a push gravity, s-au acumulat si pe acest
topic: https://cercetare.forumgratuit.ro/t1945p180-lucrul-mecanic-definitie-si-exemple#73950
Il consider o anexa menita sa clarifice ca la orbitare se
produce lucru mecanic, deci campul gravitational asa cum
este conceput acum, nu este conservativ. Conservativitatea,
constituie un privilegiu nemeritat ce sustine o [teorie] gresita.
. . . . .

 Scris de virgil_48 la data de Dum 22 Mai 2016, 07:03
Inca o confirmare pentru FOIP, de la un nivel net superior
fata de "cercetarea" mea:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t130p630-eterul-eterul#74041
Te gandesti cu ce mijloace se tine in frâu adevarul, când a fost
exprimat atat de explicit. Cum de nu se rup lanturile minciunii?

Scris de virgil_48 la data de Vin 27 Mai 2016, 09:04

Abel Cavaşi a scris:
Dragul meu, Virgil. Simți tu ceva problemă aici, dar termenii sunt alții. Întâi trebuie să înțelegi că lucrul mecanic nu modifică altceva decât MODULUL vitezei. (Direcția vitezei este modificată de căldură. În concepția mea, a Fizicii elicoidale.)

Tocmai asta combat eu aici. Energia care se consuma pentru
curbarea unei traiectorii la viteza constanta, ce devine?
Acesta este cazul traiectoriei circulare in spatiul liber(adica a
unei nave autopropulsate), produsa de o forta sau mai bine
zis de   impuls, perpendicular pe directie in orice moment.
Directia vectorului viteza se schimba iar modulul ei ramane
constant. Dar energie se consuma si lucru mecanic se produce.
. . . . .

Deci reformulez:
Partea din energia care o produc motoarele ca energie
mecanica pentru curbarea unei traiectorii la viteza constanta,
ce devine ?(Unde se evidentiaza daca viteza nu creste?)
Crezi ca numai caldura singura poate curba o traiectorie?
Cine vrea sa discute serios subiectul, nu poate aduce caldura
aici!

Scris de virgil_48 la data de Sam 28 Mai 2016, 07:16
Continuând ideea din acest raspuns(link), voi face un calcul
aproximativ al devierii laterale cumulate a Lunii pe orbita sa
despre care stiti ca o consider rotunda pentru simplificare.
Am constatat in raspunsul legat mai sus, ca orbita Lunii are o abatere
laterala de 1,2987 mm pe kilometrul de orbita parcurs, fata de
traiectoria rectilinie. Aceasta abatere ar putea fi "caderea" determinata
de atractia-impingerea gravitationala in directia Terrei. Deci deplasarea
produsa de forta gravitationala pe directia ei.
Lungimea orbitei Lunii este de cca. 2 pi  x 385 000 km, adica
2 420 000 km. Asta inseamna o "cadere" totala de
   1,2987 x 2 420 000 = 3 142 854 mm adica 3,142 km
Cifra seamana cu numarul pi, dar asta nu cred ca are vreo semnificatie.
Daca inmultesc 3 142 m cu forta gravitationala dintre Pamant si Luna
data in Newtoni, adica 2 x 1020, obtin lucrul mecanic
produs la o orbitare a Lunii:
               3 142 x 2 x 1020 = 6,284 x 10²³ joule.
Nu-mi fac iluzii ca valoarea ar fi [corecta]. Dar aceasta este calea.

Scris de virgil_48 la data de Lun 30 Mai 2016, 11:32
Am scris asa, in raspunsul 74244:

Lungimea orbitei Lunii este de cca. 2 pi  x 385 000 km, adica
2 420 000 km. Asta inseamna o "cadere" totala de
  1,2987 x 2 420 000 = 3 142 854 mm adica 3,142 km

Cifra seamana cu numarul pi, dar asta nu cred[?] ca are vreo semnificatie
De atunci pana astazi am mai aflat ca viteza de orbitare a Lunii
este 1,022 km/sec, deci aproximabil cu 1. Faptul ca la o viteza 1
se obtine(in raspunsul [de] mai sus) lucru mecanic 3,142 x 2 x 10²³ joule,
ma face suspicios. Se aduna coincidentele !
Puteti intelege numai daca cititi raspunsul anterior

Orbitarea-o miscare compusa(18 )
 Scris de virgil_48 la data de Vin 03 Iun 2016, 07:58
Al 18 post al acestui capitol din topicul Mecanica FOIP, care
s-a ocupat in mod deosebit de demitizarea conservativitatii
campului gravitational, va fi ultimul. Legat de raspunsul
anterior, consider ca am determinat modul de calcul a
lucrului mecanic care se produce la orbitare, asa cum veti
vedea. Calculul si ideea sunt simple, reies considerând
orbitarea o miscare compusa si pentru asta am sa mai aduc
aici, probabil pentru ultima oara, Schita lui Abel: [. . . . .]
Pentru amatorii de obiectiuni, reamintesc ca ma refer la un
triunghi ABC si un unghi AOB extrem de mici, situatie in care
geometria plana permite aproximarile care le fac. Mai amintesc
ca ma ocup de o orbita circulara completa, pentru simplificare.
Din ce am "cercetat" pana acum, devine clar ca deplasarea
ce trebuie considerata pentru determinarea acestui lucru
mecanic este suma segmenelor CB. Este o deplasare "de calcul"
nu una reala. Insa segmentul CB este determinat impreuna cu
segmentul AB, care reprezinta viteza de orbitare a acelui
corp. El este lungimea traseului parcurs in unitatea de timp,
iar numarul de segmente AB reprezinta perioada de revolutie,
data in secunde.
Pentru calculul lucrului mecanic produs la o orbitare completa,
   W = F x d
 F reprezinta forta de atractie(impingere) gravitationala, si se
determina cu formula lui Newton
 d este suma deplasarilor CB pe toata lungimea cercului si
reiese dintr-un calcul geometric simplu, considerând cum am
mai spus, segmentul AB sau unghiul AOB parcurs de corpul
care orbiteaza, intr-o secunda.
Datorita coincidentei in cazul Lunii, care are viteza orbitarii cca.
1 km/ sec, calculul lucrului mecanic produs , aflat in raspunsul
precedent, este aproximativ corect.
Cine poate calcula numai daca are FORMULA, sa o redacteze
singur. Poate asa va intelege ceva.
Din ce am scris in acest capitol, reiese clar pentru cine vrea sa
priceapa, ca acea conservativitate a campului gravitational este
un FALS constient si sustinut din greu. Fiindca nivelul acestei
demitizari, este prea elementar si accesibil tuturor.
Pentru amatorii de obiectiuni, reamintesc ca ma refer la un
triunghi ABC si un unghi AOB extrem de mici, situatie in care
geometria plana permite aproximarile care le fac. Mai amintesc
ca ma ocup de o orbita circulara completa, pentru simplificare.
Din ce am "cercetat" pana acum, devine clar ca deplasarea
ce trebuie considerata pentru determinarea acestui lucru
mecanic este suma segmenelor CB. Este o deplasare "de calcul"
nu una reala. Insa segmentul CB este determinat impreuna cu
segmentul AB, care reprezinta viteza de orbitare a acelui
corp. El este lungimea traseului parcurs in unitatea de timp,
iar numarul de segmente AB reprezinta perioada de revolutie,
data in secunde.
Pentru calculul lucrului mecanic produs la o orbitare completa,
   W = F x d
 F reprezinta forta de atractie(impingere) gravitationala, si se
determina cu formula lui Newton
 d este suma deplasarilor CB pe toata lungimea cercului si
reiese dintr-un calcul geometric simplu, considerând cum am
mai spus, segmentul AB sau unghiul AOB parcurs de corpul
care orbiteaza, intr-o secunda.
Datorita coincidentei in cazul Lunii, care are viteza orbitarii cca.
1 km/ sec, calculul lucrului mecanic produs , aflat in raspunsul
precedent, este aproximativ corect.
Cine poate calcula numai daca are FORMULA, sa o redacteze
singur. Poate asa va intelege ceva.
Din ce am scris in acest capitol, reiese clar pentru cine vrea sa
priceapa, ca acea conservativitate a campului gravitational este
un FALS constient si sustinut din greu. Fiindca nivelul acestei
demitizari, este prea elementar si accesibil tuturor.

virgil_48 a scris:
. . . . .Cine poate calcula numai daca are FORMULA, sa o redacteze
singur. Poate asa va intelege ceva.
Din ce am scris in acest capitol, reiese clar pentru cine vrea sa
priceapa, ca acea conservativitate a campului gravitational este
un FALS constient si sustinut din greu. Fiindca nivelul acestei
demitizari, este prea elementar si accesibil tuturor.
Asa am scris intr-un raspuns , undeva mai sus. Dar n-am
sa las demonstratia neterminata, desi vreun cunoscator de fizica
interesat, a terminat-o inaintea mea si nu vrea sa v-o arate.
Voi despicati mai departe firul in 4, 16,...ca parca interpretarile
care le faceti ar avea vreo directie sau un scop.
Pagini are forumul destule la dispozitie, iar ulterior am sa separ
ce este semnificativ, in topicul cu Critica atractiei gravitationale.
Asa ca pentru cine nu a remarcat, afirm ca se poate calcula
lucrul mecanic care se produce la orbitare in joule, deci
proprietatea numita conservativitate a campului gravitational
este o mare farsa. Trebuie numai sa cauti pe aceasta pagina
si vei gasi un calcul aproximativ al lucrului mecanic produs de
Luna la o orbitare completa.
. . . . .

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Razvan, ca tot ii dojenesti tu pe toti ca nu au respect pentru fizica, ce-i aceea forta de inertie, mai omule ?

Forţa cu care un corp se opune accelerării lui se numeşte forţă de inerţie. Ea apare ca şi forţă fictivă în sistemele de referinţă neinerţiale.

Bine, cu asta m-ai lamurit. Deci este o forta care poate produce
modificarea vitezei miscarii inertiale, astfel miscarea devenind neinertiala.
De fapt, orice forta care intervine intr-o miscare inertiala poate face asta,
chiar daca este perpendiculara pe directia miscarii. Cresterea vitezei, sau
modificarea directiei miscarii inertiale depinde de impuls, nu de forta, deci
de F x t. Daca  zici ca asa ii spune...
. . . . .

Fiindca atunci când am scris raspunsul din citat nu am aratat
cum de am ajuns sa [caut] lucrul mecanic ce se produce
la orbitare folosind regula de trei simple, reiau acum:

Mesaj Scris de virgil_48 la data de Joi 03 Mar 2016, 22:33
Cu ceva vreme in urma am preluat o informatie dintr-un site
oarecare in care se afirma ca Luna, pe orbita ei, are o deviere
permanenta de la traiectoria rectilinie de cca.1 mm / km.
Consider distanta medie Pamant - Luna de 385 000 km si
orbita circulara.
Dintr-un calcul elementar de trei simple si cunoscând putina
geometrie plana,  rezulta urmatoarea abatere:

          385 000 . . . . . . . 0,5
                    1 . . . . . . . X
 X =  1 x 0,5 : 385 000 = 0, 000 0012987 km / km
Asta inseamna 1,2987 mm / km, suficient de aproape de
devierea considerata initial. . . . .

Aduc si schita lui Abel, cu o adaptare necesara:
                    
AO = BO = 385000 km
AB = 1 km;   AD = DB = 0,5 km. Cu AB lucrez ca si cum ar
fi segment de dreapta fiindca unghiul AOB, ca si segmentul
CB(sau X), sunt foarte mici.
Este vorba de orbite si de dimensiuni cosmice.
< AOB = 2 < AOD = 2 < BAC          Deci unghiul BAC este
jumatate din unghiul AOB, si asta din geometria plana.
De aceea am considerat triunghiurile AOD si CAB asemenea,
si am scris relatia: AO / AD = AC / CB. Echivalenta ei in
unitati de lungime este : 385000 / 0,5 = 1 / X .
De aici am obtinut ca X adica CB are lungimea 1,2987 mm
pentru AC(= AB) = 1 km . . . . .

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Segmentul de cerc AB l-am asociat
cu viteza de orbitare, deci ar fi parcursul pe orbită in unitatea de
timp. Fiindca unitatea noastra de timp este secunda, unghiul AOB
este pentru orice orbitare foarte mic si ipoteza(unghiurilor foarte
mici,) in care am lucrat, functioneaza.

Uite, eu vreau să-mi explrimi viteza de orbitare în km pe oră, nu km pe secundă. Ora este un multiplu al secundei şi vitezele de orbitare ar trebui să fie echivalente în cele două cazuri.
Şi unghiul AOB depinde, după cum am înţeles, nu numai de unitatea de măsură aleasă pentru timp, cât mai ales de viteza de orbitare. Deci pentru o viteză de orbitare aleasă astfel încât corpul să parcurgă un sfert de cerc într-o secundă, unghiul AOB devine de 90 de grade. Cât este valoarea lucrului mecanic în acest caz?

. . . . .  Lucrul mecanic nu poate fi produs decat de
campul gravitational prin forta de atractie care trage permanent
Luna catre Terra de pe traiectoria ei rectilinie. Asta in
cadrul modelului fals numit camp gravitational. Daca vrei camp
cu orice pret, trebuie sa accepti ca se epuizeaza. Dar ar trebui
sa nu mai repeti impotriva oricarei logici[lui Razvan ii spuneam]
ca epuizarea campului(cel fals) poate produce caderea
Lunii pe Terra. Daca ar fi sa se intample, Luna s-ar pierde in
spatiu cu energia cinetica si viteza din momentul evadarii.
Dar n-ai frica, asta nu se va intampla [daca] exista FOIP.
. . . . .

curiosul a scris:

virgil_48 a scris:Curbarea traiectoriei este o forma de lucru mecanic. Ea este
produsa de forta gravitationala care fiind perpendiculara pe directia
miscarii nu modifica viteza corpului, deci nici energia lui cinetica.
Dar rezultatul se vede pe cer, este produs de o forta si consuma
energie, deci este lucru mecanic. Energia potentiala care o detine
o nava cosmica sub forma de combustibil, scade cind isi curbeaza
traiectoria.

Asta cred că este cea mai clară formulare prin care te-ai făcut înțeles.
În situația cu nava, pentru menținerea traiectoriei circulare, scade energia potențială a navei prin consumul de combustibil, caz în care forța produsă prin arderea combustibilului pentru propulasarea navei, produce lucru mecanic.
În schimb, în cazul câmpului gravitațional, prin menținerea traiectoriei circulare, energia potențială a corpului nu se modifică, iar prin regula de trei simple ar însemna că...

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Curbarea traiectoriei este o forma de lucru mecanic. Ea este produsa de forta gravitationala care fiind perpendiculara pe directia miscarii nu modifica viteza corpului, deci nici energia lui cinetica.

Dacă nu se modifică energia cinetică nu se produce lucru mecanic, indiferent de ce altceva se modifică pe-acolo!
Lucrul mecanic tocmai asta înseamnă: variaţia energiei cinetice!
Energia cinetică nu este o mărime fizică vectorială, deci nu depinde de orientarea sau de modificarea direcţiei vectorului viteză, ci doar de modulul lui.
Nu ai modificare a modulului vectorului viteză, nu ai variaţie a energiei cinetice, ciuciu lucru mecanic!

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:
Curbarea traiectoriei este o forma de lucru mecanic. Ea este produsa de forta gravitationala care fiind perpendiculara pe directia miscarii nu modifica viteza corpului, deci nici energia lui cinetica.

Dacă nu se modifică energia cinetică nu se produce lucru mecanic, indiferent de ce altceva se modifică pe-acolo!
Lucrul mecanic tocmai asta înseamnă: variaţia energiei cinetice!
Energia cinetică nu este o mărime fizică vectorială, deci nu depinde de orientarea sau de modificarea direcţiei vectorului viteză, ci doar de modulul lui.
Nu ai modificare a modulului vectorului viteză, nu ai variaţie a energiei cinetice, ciuciu lucru mecanic!

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Asta nu inseamna decat ca au definit defectuos lucrul mecanic in interesul cuiva.

Seriooos? Şi tu cum l-ai defini?
Lucru mecanic = consevarea energiei?

Nu ma preocupa o definire riguroasa si cuprinzatoare a acestei
notiuni. Dar pentru miscarea corpurilor din spatiul liber, trebuie
sa prevada si situatia când o forta produsa de un consum de
energie, sau gravitatia, actioneaza perpendicular pe traiectoria
ce ia nastere in acest fel si energia cinetica a corpului nu creste.
Este situatia parcurgerii unei traiectorii sau a unei orbite
circulare(in principiu). In acest caz nu creste energia cinetica
a corpului dar apare permanent o abatere de la traiectoria
inertial-rectilinie. Abaterea, desi este un element geometric consuma
energie, care poate fi din resurse proprii sau din gravitatie si
produce curbarea traiectoriei, echivalent al lucrului mecanic.
Conform modelului fals actual, gravitatia consuma din energia
campului gravitational al corpurilor, dar ca sa evite explicatiile
au inventat cuvântul acela magic "conservativitate". Si au trecut
cu ochii inchisi pe langa întrebarile "cum se curbeaza traiectoriile" si
"dece un consum de energie produce lucru mecanic numai uneori"
Si poate ca atunci nu stiau oamenii ca propulsia unei nave o poate
determina sa execute cercuri in spatiu in jurul unui punct, dar acum?
. . . . .

Reiau, modific si simplific o incercare a mea, veche de cca 2 ani,
de a determina Lucrul mecanic (Wo) ce se produce la
obitarea circulara plana a unui corp:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t1425p120-critica-atractiei-gravitationale#46325  
https://cercetare.forumgratuit.ro/t1425p120-critica-atractiei-gravitationale#46326
Notatiile sunt cele din Schita lui Abel modificata
 
Referirile la regula de trei simple provin dintr-un raspuns recent.
Forta care produce Wo este forta gravitationala din
formula lui Newton.
Deplasarea in sensul acestei forte, este suma numarului total de segmente
CB pe lungimea orbitei Lo.
Deplasarea in sensul fortei gravitationale = Numarul de segmente CB(sau AB)
x Lungimea unui segment CB.
Lungimea segmentului CB rezulta din raspunsul unde am amintit
de regula de trei simple si este  L.s.CB = 1 / 2r (m). In paranteza am
scris unitatea de masura.
Lungimea segmentului AB este distanta parcursa de corpul ce orbiteaza
intr-o secunda:     L.s.AB = v x 1 (m)
Numarul de segmente AB sau CB, rezulta din impartirea lungimii orbitei
la lungimea segmentului AB. Este de fapt numarul de secunde al orbitarii.
Calculul deplasarii cumulate la o orbitare completa:
Lungimea totala a orbitei circulare este Lo.  =  2  r (m)
[Numarul de segmente AB se determina impartind L_ola lungimea
segmentului AB(L.s.AB ). Numarul de segmente CB (N.s.CB) =  2 r /
/ v x 1]
Deplasare de calcul pentru Wo este produsul N.s.CB x L.s.CB
Deplasarea  = { 2  r / v x 1} x 1 / 2r = / v (m)
 Wo = F x / v (joule)
. . . . .