Care este diferenta dintre un corp liber aflat in camp gravitational, comparativ cu un corp din afara campului?

Rezumarea primului mesaj :

Asupra unui corp liber aflat in afara unui camp gravitational sau de alta natura nu actioneaza nici o forta. insa acelasi corp daca se afla in campul gravitational, asupra lui actioneaza o forta indreptata in sensul cresterii intensitatii campului. Aparent atat in primul caz cat si al doilea, atat corpul, cat si spatiul arata la fel. Atunci unde se regasesc diferentele care pun corpul in miscare daca se afla intr-un camp?

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Atat in miscarea inertiala rectilinie cat si in miscarea intr-un camp central, nu avem de a face cu forte de frecare. In acest caz orice forta care ar actiona asupra unui corp imprima o acceleratie suplimentara corpului, adica presupune o crestere de energie a acestuia. Deci daca campul central ar efectua lucrul mecanic asupra unui corp, atunci acel corp ar suferi o crestere continua de viteza. Insa in natura nu intalnim astfel de cazuri.

Stii ca asta nu este adevarat. Cazul orbitarii circulare, cand
viteza este uniforma, se opune acestor afirmatii. Si este suficient.
Dar fiindca am discutat asta in mod repetat, mai bine o lasam
cum a cazut. Eu am scris ce voiam sa ramana scris despre asta.

Asta am aratat si eu, ca in natura un corp ceresc care orbiteaza intr-un camp central, pe o orbita stabila nu sufera o crestere continua de viteza, deci campul nu efectueaza lucru mecanic asupra corpului. Numai corpurile care sunt in cadere libera sufera o crestere continua de viteza, deoarece are loc o transformare a energiei potentiale in energie cinetica. Si eu am scris asta tot ca sa ramana scris.

virgil a scris:

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Atat in miscarea inertiala rectilinie cat si in miscarea intr-un camp central, nu avem de a face cu forte de frecare. In acest caz orice forta care ar actiona asupra unui corp imprima o acceleratie suplimentara corpului, adica presupune o crestere de energie a acestuia. Deci daca campul central ar efectua lucrul mecanic asupra unui corp, atunci acel corp ar suferi o crestere continua de viteza. Insa in natura nu intalnim astfel de cazuri.

Stii ca asta nu este adevarat. Cazul orbitarii circulare, cand
viteza este uniforma, se opune acestor afirmatii. Si este suficient.
Dar fiindca am discutat asta in mod repetat, mai bine o lasam
cum a cazut. Eu am scris ce voiam sa ramana scris despre asta.

Asta am aratat si eu, ca in natura un corp ceresc care orbiteaza intr-un camp central, nu sufera o crestere continua de viteza, deci campul nu efectueaza lucru mecanic asupra corpului. Si eu am scris asta tot ca sa ramana scris.

Raman scrise ambele abordari ale problemei. Pentru cei ce nu
accepta ca abaterea de la traiectoria rectilinie constituie oriunde
lucru mecanic, ramane adevarata parerea ta. Mai ales ca se
bazeaza pe teoria oficiala si pot trai comod cu ea. Acel camp
este un mediu privilegiat care abroga conservarea energiei .
Daca vreunii mai curiosi au inteles ca forta centrala si
deplasarea de la tangenta la cerc pe tot conturul, produc lucru
mecanic care se cumuleaza, vor ajunge la alta concluzie. Dar
ei vor manifesta deosebita discretie multa vreme. Am incredere
ca tu te numeri printre acestia.

Avea colegul Adrian Gheorghe o teorie a aspiratiei si refularii eterului in corpuri.
Preluind ipotezele lui,  doua corpuri in vecinatate sau chiar la distanta, isi deformeaza reciproc anvelopele eterice aspiratie -refulare, devenind propulsate individual de propriile anvelope dezechilibrate, care dau efect de impingere pe directia corp-corp.
Ceea ce  numim atractie gravitationala poate fi o falsa atractie.
Ca in cazul a doua automobile care se indrepta unul spre altul prin ..."atractie ".

eugen a scris:Avea colegul Adrian Gheorghe o teorie a aspiratiei si refularii eterului in corpuri.
Preluind ipotezele lui,  doua corpuri in vecinatate sau chiar la distanta, isi deformeaza reciproc anvelopele eterice aspiratie -refulare, devenind propulsate individual de propriile anvelope dezechilibrate, care dau efect de impingere pe directia corp-corp.
Ceea ce  numim atractie gravitationala poate fi o falsa atractie.
Ca in cazul a doua automobile care se indrepta unul spre altul prin ..."atractie ".

Că atractia, ca interactiune a fortei la distanta este falsa, au
gandit si cei care au sustinut push gravity inaintea ei.
Dar ea este mai simpla si mai usor de inghitit, in plus este
adoptata de paradigma actuala, promovata si mentinuta de
structuri cu interese straine stiintei.
Asta cu automobilele nu o aflasem până acum ! Au aparut
ceva magneti suspecti pe automobilele Volvo ?    

virgil_48 a scris:

eugen a scris:Avea colegul Adrian Gheorghe o teorie a aspiratiei si refularii eterului in corpuri.
Preluind ipotezele lui,  doua corpuri in vecinatate sau chiar la distanta, isi deformeaza reciproc anvelopele eterice aspiratie -refulare, devenind propulsate individual de propriile anvelope dezechilibrate, care dau efect de impingere pe directia corp-corp.
Ceea ce  numim atractie gravitationala poate fi o falsa atractie.
Ca in cazul a doua automobile care se indrepta unul spre altul prin ..."atractie ".

Că atractia, ca interactiune a fortei la distanta este falsa, au
gandit si cei care au sustinut push gravity inaintea ei.
Dar ea este mai simpla si mai usor de inghitit, in plus este
adoptata de paradigma actuala, promovata si mentinuta de
structuri cu interese straine stiintei.
Asta cu automobilele nu o aflasem până acum ! Au aparut
ceva magneti suspecti pe automobilele Volvo ?    

Termenul de atractie gravitationala se datoreaza efectelor fizice cunoscute din cele mai vechi timpuri cand omul a devenit constient ca orice piatra aruncata va cadea de fiecare data inapoi pe pamant. Deci pamantul atrage corpurile.  Apoi oamenii s-au intrebat ce sta la baza acestei atractii si astfel s-a descoperit campul gravitational. In realitate campul gravitational reprezinta un mediu cu simetrie sferica care prezinta o densitate foarte mare ale carei puncte materiale (hipoparticule) sunt caracterizate de o frecventa de oscilatie ce scade pe masura apropierii de centrul campului.
Orice corp cufundat in acest mediu (camp) este impins inspre centrul campului de catre impulsurile punctelor materiale care imbraca toate particulele (electroni, nucleoni) din masa corpului. Diferenta de frecventa a impulsurilor care actioneaza pe fetele opuse ale ale fiecarei particule, naste o forta ca fiind produsul dintre impulsul si frecventa hipoparticulelor spatiului gravitational.

virgil a scris:. . . . .
Termenul de atractie gravitationala se datoreaza efectelor fizice cunoscute din cele mai vechi timpuri cand omul a devenit constient ca orice piatra aruncata va cadea de fiecare data inapoi pe pamant. Deci pamantul atrage corpurile.  Apoi oamenii s-au intrebat ce sta la baza acestei atractii si astfel s-a descoperit campul gravitational. In realitate campul gravitational reprezinta un mediu cu simetrie sferica care prezinta o densitate foarte mare ale carei puncte materiale (hipoparticule) sunt caracterizate de o frecventa de oscilatie ce scade pe masura apropierii de centrul campului.
Orice corp cufundat in acest mediu (camp) este impins inspre centrul campului de catre impulsurile punctelor materiale care imbraca toate particulele (electroni, nucleoni) din masa corpului. Diferenta de frecventa a impulsurilor care actioneaza pe fetele opuse ale ale fiecarei particule, naste o forta ca fiind produsul dintre impulsul si frecventa hipoparticulelor spatiului gravitational.

Atractia gravitationala a lui Virgil incepe sa devina cu multe
sovaieli, cuantica. Au aparut hipoparticulele, ceace aduce
speranta unei convergente târzii cu FOIP.
Dar nu poate uita paradigma in care s-a pregatit si a trait,
si centrul gravitational ramane tot centrul campului.
Ii face loc fetisului sau pentru vibratii si in aceasta viziune.
Explicatia cu impulsurile care actioneaza pe fetele opuse ale
fiecarei particule, este de retinut.
Activarea ideii unei forte produse de diferenta de frecventa,
de asemenea, daca este sustenabila.
Recunosc si salut in acest model o incercare de a gasi o alta
resursa pentru impulsul care l-ar putea ceda particulele.
Impulsul pe care il cedeaza provine aici din capacitatea lor
de a vibra, nu din energia cinetica ca in cazul FOIP. Deci
hipoparticulele por fi relativ statice, fara viteza, dar vibreaza.
Energia cinetica in miscarea inertiala se conserva, va trebui
sa aflam daca si vibratia hipoparticulelor se comporta la fel.
Dar nu-mi apare clar cum s-ar materializa in acest caz
gravitatia intre doua corpuri ceresti.

Campul gravitational nu l-au descoperit oamenii ci o persoana
foarte cunoscuta si mediatizata, in sec XX.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Termenul de atractie gravitationala se datoreaza efectelor fizice cunoscute din cele mai vechi timpuri cand omul a devenit constient ca orice piatra aruncata va cadea de fiecare data inapoi pe pamant. Deci pamantul atrage corpurile.  Apoi oamenii s-au intrebat ce sta la baza acestei atractii si astfel s-a descoperit campul gravitational. In realitate campul gravitational reprezinta un mediu cu simetrie sferica care prezinta o densitate foarte mare ale carei puncte materiale (hipoparticule) sunt caracterizate de o frecventa de oscilatie ce scade pe masura apropierii de centrul campului.
Orice corp cufundat in acest mediu (camp) este impins inspre centrul campului de catre impulsurile punctelor materiale care imbraca toate particulele (electroni, nucleoni) din masa corpului. Diferenta de frecventa a impulsurilor care actioneaza pe fetele opuse ale ale fiecarei particule, naste o forta ca fiind produsul dintre impulsul si frecventa hipoparticulelor spatiului gravitational.

Atractia gravitationala a lui Virgil incepe sa devina cu multe
sovaieli, cuantica. Au aparut hipoparticulele, ceace aduce
speranta unei convergente târzii cu FOIP.
Dar nu poate uita paradigma in care s-a pregatit si a trait,
si centrul gravitational ramane tot centrul campului.
Ii face loc fetisului sau pentru vibratii si in aceasta viziune.
Explicatia cu impulsurile care actioneaza pe fetele opuse ale
fiecarei particule, este de retinut.
Activarea ideii unei forte produse de diferenta de frecventa,
de asemenea, daca este sustenabila.
Recunosc si salut in acest model o incercare de a gasi o alta
resursa pentru impulsul care l-ar putea ceda particulele.
Impulsul pe care il cedeaza provine aici din capacitatea lor
de a vibra, nu din energia cinetica ca in cazul FOIP. Deci
hipoparticulele por fi relativ statice, fara viteza, dar vibreaza.
Energia cinetica in miscarea inertiala se conserva, va trebui
sa aflam daca si vibratia hipoparticulelor se comporta la fel.
Dar nu-mi apare clar cum s-ar materializa in acest caz
gravitatia intre doua corpuri ceresti.

Campul gravitational nu l-au descoperit oamenii ci o persoana
foarte cunoscuta si mediatizata, in sec XX.

Intr-un mesaj mai vechi am dat un exemplu intuitiv despre cum am putea imagina campul gravitational si anume; pe apa oceanului se afla un aisberg, iar apa din jurul aisbergului este apropiata de zero grade, in timp ce apa oceanului este de 15 grade. Intre aisberg si restul oceanului se formeaza un camp termic cuprins intre 0 si 15 grade, ceia ce inseamna ca moleculele de apa reci vor vibra pe o frecventa mai joasa, care va creste cu patratul distantei pe masura indepartarii de aisberg.
Daca asemanam oceanul cu spatiul cosmic, iar aisbergul cu un corp ceresc, campul termic se aseamana cu un camp gravitational, in care moleculele de apa sunt echivalente hipoparticulelor campului gravitational care oscileaza cu o frecventa care creste cu patratul distantei fata de centrul campului.
In cazul a doua corpuri, fiecare din ele se afla cufundat in campul celuilalt, astfel incat niste suprafete echipotentiale ovoidale imbraca ambele corpuri cu structurile lor moleculare, atomice, si subatomice. In spatiul dintre cele doua corpuri frecventa hipoparticulelor este totdeauna mai scazuta decat a celor aflate la distante mai mari , doarece aceste campuri se intind teoretic pana la infinit. Intuitiv imaginati-va doua aisberguri apropiate care plutesc pe ocean. Ambele vor fi inconjurate de suprafete echipotentiale cu temperaturi din ce in ce mai mari pe masura indepartarii. Astfel orice particica cat de mica de gheata se va scalda intotdeauna intr-un gradient de temperatura a apei, adica vor fi supuse unui bombardament de impulsuri diferentiat intre suprafata cea mai apropiata, si suprafata cea mai departata de centrul campurilor.

virgil a scris:. . . . .
Intr-un mesaj mai vechi am dat un exemplu intuitiv despre cum am putea imagina campul gravitational si anume; pe apa oceanului se afla un aisberg, iar apa din jurul aisbergului este apropiata de zero grade, in timp ce apa oceanului este de 15 grade. Intre aisberg si restul oceanului se formeaza un camp termic cuprins intre 0 si 15 grade, ceia ce inseamna ca moleculele de apa reci vor vibra pe o frecventa mai joasa, care va creste cu patratul distantei pe masura indepartarii de aisberg.
Daca asemanam oceanul cu spatiul cosmic, iar aisbergul cu un corp ceresc, campul termic se aseamana cu un camp gravitational, in care moleculele de apa sunt echivalente hipoparticulelor campului gravitational care oscileaza cu o frecventa care creste cu patratul distantei fata de centrul campului.
. . . . .

De aici am intrerupt lectura raspunsului tau. Amestecul campului
gravitational cu actiunea unor particule, pentru mine este cea mai
de prost gust manipulare si eroare care a inceput sa circule prin
stiinta. Ex. campul Higgs.
Este incercarea dirijorilor paradigmei de a face uitata eroarea cu
campul gravitational, intr-o tranzitie pasnica catre fluxul de
particule. Ca sa nu recunoasca niciodata greseala Comitetului
Nobel care a inghitit galusca cu campul.
Campul a fost imaginat ca un spatiu in care forta se transmite
fara aport material. Disputa impotriva transmiterii fortei la
distanta a sustinut-o si Newton, ati vazut intr-un raspuns recent
al lui Eugen. Dar ideea falsa a fost sustinuta de interese.
Camp cu particule este un nonsens si o jignire la adresa celor ce
au fost umiliti cu o minciuna. Adica sustinatorii eterului.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Intr-un mesaj mai vechi am dat un exemplu intuitiv despre cum am putea imagina campul gravitational si anume; pe apa oceanului se afla un aisberg, iar apa din jurul aisbergului este apropiata de zero grade, in timp ce apa oceanului este de 15 grade. Intre aisberg si restul oceanului se formeaza un camp termic cuprins intre 0 si 15 grade, ceia ce inseamna ca moleculele de apa reci vor vibra pe o frecventa mai joasa, care va creste cu patratul distantei pe masura indepartarii de aisberg.
Daca asemanam oceanul cu spatiul cosmic, iar aisbergul cu un corp ceresc, campul termic se aseamana cu un camp gravitational, in care moleculele de apa sunt echivalente hipoparticulelor campului gravitational care oscileaza cu o frecventa care creste cu patratul distantei fata de centrul campului.
. . . . .

De aici am intrerupt lectura raspunsului tau. Amestecul campului
gravitational cu actiunea unor particule, pentru mine este cea mai
de prost gust manipulare si eroare care a inceput sa circule prin
stiinta. Ex. campul Higgs.
Este incercarea dirijorilor paradigmei de a face uitata eroarea cu
campul gravitational, intr-o tranzitie pasnica catre fluxul de
particule. Ca sa nu recunoasca niciodata greseala Comitetului
Nobel care a inghitit galusca cu campul.
Campul a fost imaginat ca un spatiu in care forta se transmite
fara aport material. Disputa impotriva transmiterii fortei la
distanta a sustinut-o si Newton, ati vazut intr-un raspuns recent
al lui Eugen. Dar ideea falsa a fost sustinuta de interese.
Camp cu particule este un nonsens si o jignire la adresa celor ce
au fost umiliti cu o minciuna. Adica sustinatorii eterului.

Ca sa vezi ca este posibil acest camp cu hipoparticule, adica niste entitati materiale cu masa cam de 10^20 de ori mai mica decat particulele atomice. Dimensiunile exacte au fost calculate si aratate in alt topic, sau le gasiti aici;
https://drive.google.com/file/d/11UE5AwrbjiY_BiJN9RnBuEC87ZI6gl9u/view?usp=sharing
Campul Higgs nu are nici o legatura cu teoria mea, insa vreau sa spun ca tot ce exista in natura este materie in miscare, pana si undele electromagnetice sunt rezultatul miscarii ordonate ale particulelor sau subparticulelor despre care vorbesc eu.
Ca sa-ti dovedesc ca avem de a face cu particule necunoscute aflate in vibratie continua, am sa-ti arat relatia de calcul a constantei de interactiune gravitationala notata cu Kg, in care niu reprezinta frecventa oscilatiilor hipoparticulelor, iar ro reprezinta densitatea mediului acestor hipoparticule.
Kg=(3pi²/2).(niu₀)^2 / ro₀;
Inlocuind valorile ;
Kg=(3pi²/2).(6,55.10^5)^2 /9,51.10²² =6,67.10^-11 ;
iar pentru detalii daca ai rabdare poti sa citesti aici;
https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=sharing[/sup][/sup]

virgil a scris:. . . . .

Campul Higgs nu are nici o legatura cu teoria mea, insa vreau sa spun ca tot ce exista in natura este materie in miscare, pana si undele electromagnetice sunt rezultatul miscarii ordonate ale particulelor sau subparticulelor despre care vorbesc eu.
Ca sa-ti dovedesc ca avem de a face cu particule necunoscute aflate in vibratie continua, am sa-ti arat relatia de calcul a constantei de interactiune gravitationala notata cu Kg, in care niu reprezinta frecventa oscilatiilor hipoparticulelor, iar ro reprezinta densitatea mediului acestor hipoparticule.
Kg=(3pi²/2).(niu₀)^2  / ro₀;
Inlocuind valorile ;
Kg=(3pi²/2).(6,55.10^5)^2 /9,51.10²² =6,67.10^-11 ;
iar pentru detalii daca ai rabdare poti sa citesti aici;
https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=sharing[/sup][/sup]

Despre pasajul subliniat, numai de bine !
Daca prin camp de nanoparticule tu intelegi volumul de Univers
in care se gasesc acestea, mai bine ti-ai reconsidera  aceasta
exprimare:
1. Nu mai este nici un camp fiindca vibrand, acestea se distribuie
singure uniform in Univers. S-ar comporta cumva similar cu un
gaz. Mai buna era exprimarea cu vidul care are masa !
2. Dece s-ar mentine acest camp de nanoparticule numai in jurul
corpurilor, asa cum face "campul gravitational" ? Daca mentii ideea
de atractie, pentru ce mai ai nevoie de nanoparticule? Atractia
este suficienta, nanoparticulele pot fi neutre sau vibratoare ca un
mediu inert.
3. Nu am inteles cum realizeaza nanoparticulele gravitatie, avand
proprietatile mentionate de tine anterior. Pe mine ma intereseaza
modelul(povestea) nu calculele.

virgil_48 a scris:
Disputa impotriva transmiterii fortei la
distanta a sustinut-o si Newton, ati vazut intr-un raspuns recent
al lui Eugen. Dar ideea falsa a fost sustinuta de interese.
Camp cu particule este un nonsens si o jignire la adresa celor ce
au fost umiliti cu o minciuna. Adica sustinatorii eterului.

Despre transmiterea fortei la distanta :Newton, scrisoare catre Bentley
Din topicul Legea lui Newton ar trebui rescrisa ? Eugen,14.aug. 2021.

Ca gravitatia sa fie un concept innascut, inerent si apartinand in mod esential materiei, astfel incat un corp sa actioneze asupra altui corp la distanta prin vid, fara alt intermediu, cu ajutorul caruia si prin care actiunea si fortele acestor corpuri sa fie transmise, ar fi un concept atat de extraordinar de absurd incat sunt de parere ca nici un om, care gandeste intr-un mod rational in ceea ce priveste notiunile filosofice, nu ar putea sa ajunga la o asemenea concluzie.

virgil_48 a scris:

virgil_48 a scris:
Disputa impotriva transmiterii fortei la
distanta a sustinut-o si Newton, ati vazut intr-un raspuns recent
al lui Eugen. Dar ideea falsa a fost sustinuta de interese.
Camp cu particule este un nonsens si o jignire la adresa celor ce
au fost umiliti cu o minciuna. Adica sustinatorii eterului.

Despre transmiterea fortei la distanta :Newton, scrisoare catre Bentley
Din topicul Legea lui Newton ar trebui rescrisa ? Eugen,14.aug. 2021.

Ca gravitatia sa fie un concept innascut, inerent si apartinand in mod esential materiei, astfel incat un corp sa actioneze asupra altui corp la distanta prin vid, fara alt intermediu, cu ajutorul caruia si prin care actiunea si fortele acestor corpuri sa fie transmise, ar fi un concept atat de extraordinar de absurd incat sunt de parere ca nici un om, care gandeste intr-un mod rational in ceea ce priveste notiunile filosofice, nu ar putea sa ajunga la o asemenea concluzie.

Depinde ce intelegea Newton prin vid, probabil un gol absolut. In realitate tot ce ne inconjoara si poarta numele de vid sau eter, materie intunecata, camp Higgs, etc. este doar un mediu la un alt nivel cosmic pe care eu l-am definit si ale carui particule le-am determinat masa, dimensiunile, si densitatea, folosind teoria similitudinii sistemelor micro si macro cosmice extinsa.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .

Campul Higgs nu are nici o legatura cu teoria mea, insa vreau sa spun ca tot ce exista in natura este materie in miscare, pana si undele electromagnetice sunt rezultatul miscarii ordonate ale particulelor sau subparticulelor despre care vorbesc eu.
Ca sa-ti dovedesc ca avem de a face cu particule necunoscute aflate in vibratie continua, am sa-ti arat relatia de calcul a constantei de interactiune gravitationala notata cu Kg, in care niu reprezinta frecventa oscilatiilor hipoparticulelor, iar ro reprezinta densitatea mediului acestor hipoparticule.
Kg=(3pi²/2).(niu₀)^2  / ro₀;
Inlocuind valorile ;
Kg=(3pi²/2).(6,55.10^5)^2 /9,51.10²² =6,67.10^-11 ;
iar pentru detalii daca ai rabdare poti sa citesti aici;
https://drive.google.com/file/d/1ZbvWGfg3aMOn4uW41ymaaZnnoAlQ5BK4/view?usp=sharing[/sup][/sup]

Despre pasajul subliniat, numai de bine !
Daca prin camp de nanoparticule tu intelegi volumul de Univers
in care se gasesc acestea, mai bine ti-ai reconsidera  aceasta
exprimare:
1. Nu mai este nici un camp fiindca vibrand, acestea se distribuie
singure uniform in Univers. S-ar comporta cumva similar cu un
gaz. Mai buna era exprimarea cu vidul care are masa !
2. Dece s-ar mentine acest camp de nanoparticule numai in jurul
corpurilor, asa cum face "campul gravitational" ? Daca mentii ideea
de atractie, pentru ce mai ai nevoie de nanoparticule? Atractia
este suficienta, nanoparticulele pot fi neutre sau vibratoare ca un
mediu inert.
3. Nu am inteles cum realizeaza nanoparticulele gravitatie, avand
proprietatile mentionate de tine anterior. Pe mine ma intereseaza
modelul(povestea) nu calculele.

Calculele confirma ce sustin eu. Povestea fara calcule ramane o poveste.

virgil a scris:. . . . .

Despre transmiterea fortei la distanta :Newton, scrisoare catre Bentley
Din topicul Legea lui Newton ar trebui rescrisa ? Eugen,14.aug. 2021.
Ca gravitatia sa fie un concept innascut, inerent si apartinand in mod esential materiei, astfel incat un corp sa actioneze asupra altui corp la distanta prin vid, fara alt intermediu, cu ajutorul caruia si prin care actiunea si fortele acestor corpuri sa fie transmise, ar fi un concept atat de extraordinar de absurd incat sunt de parere ca nici un om, care gandeste intr-un mod rational in ceea ce priveste notiunile filosofice, nu ar putea sa ajunga la o asemenea concluzie.

Depinde ce intelegea Newton prin vid, probabil un gol absolut. In realitate tot ce ne inconjoara si poarta numele de vid sau eter, materie intunecata, camp Higgs, etc. este doar un mediu la un alt nivel cosmic pe care eu l-am definit si ale carui particule le-am determinat masa, dimensiunile, si densitatea, folosind teoria similitudinii sistemelor micro si macro cosmice extinsa.

Adevarat ! Numai utilizarea cuvantului "camp" printre aceste notiuni
este improprie si manipulatoare, deoarece campul cu proprietatile cu
care a fost conceput si sustinut, nu are nevoie si nu implica particule.
Particulele nu ajuta campul cu nimic daca sunt un mediu inert.
Dupa cum am mai scris, se urmareste realzarea unui talmes-balmes
care sa ascunda cu succes originea gravitatiei ca sa o perpetueze tot
pe a paradigmei: atractia gravitationala.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .

Despre transmiterea fortei la distanta :Newton, scrisoare catre Bentley
Din topicul Legea lui Newton ar trebui rescrisa ? Eugen,14.aug. 2021.
Ca gravitatia sa fie un concept innascut, inerent si apartinand in mod esential materiei, astfel incat un corp sa actioneze asupra altui corp la distanta prin vid, fara alt intermediu, cu ajutorul caruia si prin care actiunea si fortele acestor corpuri sa fie transmise, ar fi un concept atat de extraordinar de absurd incat sunt de parere ca nici un om, care gandeste intr-un mod rational in ceea ce priveste notiunile filosofice, nu ar putea sa ajunga la o asemenea concluzie.

Depinde ce intelegea Newton prin vid, probabil un gol absolut. In realitate tot ce ne inconjoara si poarta numele de vid sau eter, materie intunecata, camp Higgs, etc. este doar un mediu la un alt nivel cosmic pe care eu l-am definit si ale carui particule le-am determinat masa, dimensiunile, si densitatea, folosind teoria similitudinii sistemelor micro si macro cosmice extinsa.

Adevarat ! Numai utilizarea cuvantului "camp" printre aceste notiuni
este improprie si manipulatoare, deoarece campul cu proprietatile cu
care a fost conceput si sustinut, nu are nevoie si nu implica particule.
Particulele nu ajuta campul cu nimic daca sunt un mediu inert.
Dupa cum am mai scris, se urmareste realzarea unui talmes-balmes
care sa ascunda cu succes originea gravitatiei ca sa o perpetueze tot
pe a paradigmei: atractia gravitationala.

Totdeauna pornim de la ce se cunoaste si mergem mai departe cu propria contributie. Interactiunea gravitationala dintre corpuri se realizeaza printr-un mediu specific numit generic camp gravitational, care de fapt reprezinta un alt nivel cosmic de existenta a materiei a carui prezenta mediaza interactiunile. Medierea este de fapt o posibilitate de raspuns a unui corp in prezenta altui corp care nu s-ar putea realiza daca nu ar exista acel mediu. Einstein a introdus notiunea de curbare a spatiu-timp care este destul de abstracta, iar eu definesc un mediu static hiperdens aflat intr-o stare de vibratie de fond (a nu se confunda cu radiatia de fond) in care are loc producerea unui gradient de frecventa cu simetrie sferica ai carui parametri sunt proportionali cu marimea maselor respective.

virgil a scris:. . . . .

Totdeauna pornim de la ce se cunoaste si mergem mai departe cu propria contributie. Interactiunea gravitationala dintre corpuri se realizeaza printr-un mediu specific numit generic camp gravitational, care de fapt reprezinta un alt nivel cosmic de existenta a materiei a carui prezenta mediaza  interactiunile. Medierea este de fapt o posibilitate de raspuns a unui corp in prezenta altui corp care nu s-ar putea realiza daca nu ar exista acel mediu. Einstein a introdus notiunea de curbare a spatiu-timp care este destul de abstracta, iar eu definesc un mediu static hiperdens aflat intr-o stare de vibratie de fond (a nu se confunda cu radiatia de fond) in care are loc producerea unui gradient de frecventa cu simetrie sferica ai carui parametri sunt proportionali cu marimea maselor respective.

Asta nu este normal Virgil , sa-i spui cainelui pis-pis-pis... Cei
ce nu au citit aceasta "destainuire", inteleg ca tu sustii campul
gravitational cel al al paradigmei, nu stiu ca tu ai o viziune
materialista proprie . Campul acela pe care il proiectezi, nu  
este campul gravitational cel vestit si recompensat ba chiar
sunt antagonice.
Am impresia ca nici tie nu ti-e clar acest lucru, sau te feresti
sa fii taxat de dizident.
Dar schita de model din citat, este foarte subtire.

Ceia ce sustin eu privind interactiunea corpurilor este complet diferit de ceia ce se numeste in prezent campul gravitational. Folosesc totusi termenii cunoscuti pentru a intelege oricine la ce ma refer.

virgil a scris:Ceia ce sustin eu privind interactiunea corpurilor este complet diferit de ceia ce se numeste in prezent campul gravitational. Folosesc totusi termenii cunoscuti pentru a intelege oricine la ce ma refer.

Daca folosesti termenii cunoscuti si sustinuti de paradigma,
acei "oricine" nu vor intelege niciodata viziunea ta diferita,
fiindca nici nu se asteapta la alta !
Este nevoie de o exprimare alternativa, care sa sublinieze
diferenta . Sa evidentieze ca ideea care promoveaza
amestecul camp-particule este eronata si manipulatoare.
Fiindca aceasta si-a facut deja loc printre confuziile
contemporane. Colegul CAdi o considera ceva de uz curent !

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Ceia ce sustin eu privind interactiunea corpurilor este complet diferit de ceia ce se numeste in prezent campul gravitational. Folosesc totusi termenii cunoscuti pentru a intelege oricine la ce ma refer.

Daca folosesti termenii cunoscuti si sustinuti de paradigma,
acei "oricine" nu vor intelege niciodata viziunea ta diferita,
fiindca nici nu se asteapta la alta !
Este nevoie de o exprimare alternativa, care sa sublinieze
diferenta . Sa evidentieze ca ideea care promoveaza
amestecul camp-particule este eronata si manipulatoare.
Fiindca aceasta si-a facut deja loc printre confuziile
contemporane. Colegul CAdi o considera ceva de uz curent !

Stiinta progreseaza pas cu pas, si fiecare nou pas se sprijina pe cunostiintele anterioare pana cand noi experimente aduc alte dovezi despre natura, ceia ce conduce la un nou pas in cunoastere. Niciodata noile cunostiinte nu sunt motive de a considera drept manipulare vechile concepte despre natura.

virgil a scris:. . . . .

Stiinta progreseaza pas cu pas, si fiecare nou pas se sprijina pe cunostiintele anterioare  pana cand noi experimente aduc alte dovezi despre natura, ceia ce conduce la un nou pas in cunoastere. Niciodata noile cunostiinte nu sunt motive de a considera drept manipulare vechile concepte despre natura.

Este situatia normala, de evolutie ascendenta a stiintei care
de-a lungul istoriei a inregistrat si reculuri:
E pur si muove.
Si totusi eterul exista.
Push gravity au propus-o oameni cu gandire nativa, pe cand
stiinta nu era difuzata de educatia publica.
Conceptele(vechi ???) pe care eu le consider manipulare, sunt
unele care au fost impuse de interese, de cand stiinta a devenit
o afacere si un mod de trai.
Nu muști mâna care te hraneste !

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .

Stiinta progreseaza pas cu pas, si fiecare nou pas se sprijina pe cunostiintele anterioare  pana cand noi experimente aduc alte dovezi despre natura, ceia ce conduce la un nou pas in cunoastere. Niciodata noile cunostiinte nu sunt motive de a considera drept manipulare vechile concepte despre natura.

Este situatia normala, de evolutie ascendenta a stiintei care
de-a lungul istoriei a inregistrat si reculuri:
E pur si muove.
Si totusi eterul exista.
Push gravity au propus-o oameni cu gandire nativa, pe cand
stiinta nu era difuzata de educatia publica.
Conceptele(vechi ???) pe care eu le consider manipulare, sunt
unele care au fost impuse de interese, de cand stiinta a devenit
o afacere si un mod de trai.
Nu muști mâna care te hraneste !

Nu uita ca pe Luna s-a ajuns respectand aceste concepte, asa ca nu este cazul sa blamezi inutil stiinta.

virgil a scris:

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .

Stiinta progreseaza pas cu pas, si fiecare nou pas se sprijina pe cunostiintele anterioare  pana cand noi experimente aduc alte dovezi despre natura, ceia ce conduce la un nou pas in cunoastere. Niciodata noile cunostiinte nu sunt motive de a considera drept manipulare vechile concepte despre natura.

Este situatia normala, de evolutie ascendenta a stiintei care
de-a lungul istoriei a inregistrat si reculuri:
E pur si muove.
Si totusi eterul exista.
Push gravity au propus-o oameni cu gandire nativa, pe cand
stiinta nu era difuzata de educatia publica.
Conceptele(vechi ???) pe care eu le consider manipulare, sunt
unele care au fost impuse de interese, de cand stiinta a devenit
o afacere si un mod de trai.
Nu muști mâna care te hraneste !

Nu uita ca pe Luna s-a ajuns respectand aceste concepte, asa ca nu este cazul sa blamezi inutil stiinta.

Tehnicii si stiintei aplicative nu am a le reprosa ceva. Si ele
sunt subordonate paradigmei si probabil ca se lovesc de
limitele care le genereaza aceasta.
Si nu ai cum sa stii daca recunoasterea TRG, nu a franat
drumul spre Luna. Este posibil ca pana acum, in lipsa ei,
motorul antigravitational si free energy a spatiului, sa fi fost
uzuale pentru omenire.
Daca cumva nu sunt si acum, numai pentru cei ce le ascund.