Care este diferenta dintre un corp aflat in repaus si unul in miscare?

Sa presupunem doua corpuri asemanatoare aflate in spatiul cosmic departe de orice camp care le-ar putea influienta vizibil. Fiecare corp are un sistem de propulsie propriu, pentru ca de fapt sunt doua nave cosmice. La un moment dat una din nave hotaraste sa porneasca motoarele, in timp ce, cealalta ramane inerta. Intrebarea care se pune; in ce consta diferenta dintre cele doua nave, una aflata in repaus iar cealalta pusa in miscare ?(nu e vorba de viteza luminii). In fiecare nava se afla un observator, ce poate sa-si spuna impresiile. Observatorul din nava in repaus priveste spre cealalta nava si vede cum aceasta se indeparteaza de el. Observatorul din nava care a pornit motoarele vede acelasi lucru, dar simte in plus cum asupra lui actioneaza o acceleratie care il impinge in scaun. Ce modificari au loc in masa navei care s-a pus in miscare? In primul rand are loc o pierdere de masa prin consumarea combustibilului, dar in structura materiei are loc vreo schimbare? dupa cum arata experimentele fizice, electronii liberi se deplaseaza cu spinul orientat invers directiei de deplasare, indiferent ce orientare o aveau anterior. Este posibil ca si spinii atomilor sa sufere o oarecare orientare? eu cred ca da, si acest lucru face diferenta intre un corp aflat in repaus relativ, fata de un alt corp aflat in miscare. De fapt energia consumata pentru punerea navei in miscare consta in energia necesara orientarii tuturor spinilor, preponderent fata de directia de deplasare, iar cu cat acceleratia este mai mare, cu atat va creste si proiectia spinilor pe directia de deplasare.

virgil a scris: Este posibil ca si spinii atomilor sa sufere o oarecare orientare? eu cred ca da, si acest lucru face diferenta intre un corp aflat in repaus relativ, fata de un alt corp aflat in miscare. De fapt energia consumata pentru punerea navei in miscare consta in energia necesara orientarii tuturor spinilor, preponderent fata de directia de deplasare, iar cu cat acceleratia este mai mare, cu atat va creste si proiectia spinilor pe directia de deplasare.

Daca miscarea ar putea determina anumite modificari intime ale materiei,
este de presupus ca numai miscarea accelerata ar putea sa o faca.
Miscarea inertiala mi se pare a fi echivalenta sub acest aspect, cu repausul.
Dar cred ca asta ai vrut sa spui si tu. Completeaza putin titlul topicului.
Din ce este in citat, ai putea inventa o masina de orientat spinii, care sa
serveasca la lansarea de proiectile. Ar fi tare, nu-i asa?

virgil_48 a scris:

virgil a scris: Este posibil ca si spinii atomilor sa sufere o oarecare orientare? eu cred ca da, si acest lucru face diferenta intre un corp aflat in repaus relativ, fata de un alt corp aflat in miscare. De fapt energia consumata pentru punerea navei in miscare consta in energia necesara orientarii tuturor spinilor, preponderent fata de directia de deplasare, iar cu cat acceleratia este mai mare, cu atat va creste si proiectia spinilor pe directia de deplasare.

Daca miscarea ar putea determina anumite modificari intime ale materiei,
este de presupus ca numai miscarea accelerata ar putea sa o faca.
Miscarea inertiala mi se pare a fi echivalenta sub acest aspect, cu repausul.
Dar cred ca asta ai vrut sa spui si tu. Completeaza putin titlul topicului.
Din ce este in citat, ai putea inventa o masina de orientat spinii, care sa
serveasca la lansarea de proiectile. Ar fi tare, nu-i asa?

Mai mult decat atat, as inventa motorul spinorial, la care as orienta spinii cu un camp magnetic foarte puternic, si nava s-ar deplasa pe directia orientarii spinilor. De fapt asta este ideia principala.

virgil a scris:
Mai mult decat atat, as inventa motorul spinorial, la care as orienta spinii cu un camp magnetic foarte puternic, si nava s-ar deplasa pe directia orientarii spinilor. De fapt asta este ideia principala.

Cred ca ideea este deja valorificata. Am vazut ceva pe internet,
despre un american care lanseaza un proiectil masiv, dar nu am
retinut adresa.

De fapt energia consumata pentru punerea navei in miscare consta in energia necesara orientarii tuturor spinilor, preponderent fata de directia de deplasare, iar cu cat acceleratia este mai mare, cu atat va creste si proiectia spinilor pe directia de deplasare.

Pentru a intelege mai bine ce modificari sufera un corp cand este pus in miscare, sa presupunem ca studiem doar un atom complex, din acel corp, care are un numar Z de electroni. Acesti electroni cand atomul este stationar, formeaza un nor electronic aproximativ sferic, avand o simetrie radiala, conform orbitalilor in care se regasesc. As asemana acest ghem de electroni cu un roi de albine, care la un moment dat roieste spre o alta locatie. Fiecare albina zboara in jurul roiului in mod aleator, acoperind in timp intreaga suprafata a unei sfere, dar in acelasi timp traiectoria ei este alungita spre directia de inaintare, astfel ca centrul de rotatie al roiului se deplaseaza in timp. pentru ca acest lucru sa fie posibil, trebuie ca forma traiectoriei  fiecarei albine sa devina o curba deschisa, ca o cicloida, (sau ca piatra prinsa intre cauciucurile camionului in mers). daca viteza roiului creste foarte mult, traiectoria fiecarei albine se transforma intr-o sinusoida asimetrica. Acest mod de inaintare al particulelor atomice este valabil si pentru nucleonii acestuia, asa ca intreaga masa a corpului in miscare, sufera transformari, pentru care se consuma o cantitate de energie preluata din exteriorul corpului prin diverse metode. Una din metode ar fi de exemplu, prin centrifugare, sa rotesti corpul cu o viteza foarte mare in jurul unui ax aflat la distanta R de corp, dupa care ii dai drumul corpului in cosmos (ca din prastie). Odata pregatita structura interna a corpului de a se deplasa cu o anumita viteza, acesta isi va pastra starea pe toata durata deplasarii. Cand vom putea manipula spatiul, probabil vom obtine un vortex in care vom amplasa corpul tangent la acest vortex, iar cand vom opri vortexul corpul va zbura din pusca in spatiul cosmic, avand pregatita structura interna pentru acea viteza.
Dar, poate fi manipulat spatiul?

Intr-o viziune mai simpla si mai mecanicista, eu vedeam injectia
de impuls ca o descentrare a atomilor, toti in aceeasi directie.
Daca atomul ramane in structura materiei la locul lui, dar reusesti
sa-i misti nucleul intr-o directie, când il eliberezi obtii un impuls
ca de la o bila trasa de un resort. Daca reusesti sa procedezi asa
cu toti atomii unui corp, faci corpul sa capete un impuls, iesind din
starea de repaus. Si scapi de manipularea spatiului.

virgil_48 a scris:Intr-o viziune mai simpla si mai mecanicista, eu vedeam injectia
de impuls ca o descentrare a atomilor, toti in aceeasi directie.
Daca atomul ramane in structura materiei la locul lui, dar reusesti
sa-i misti nucleul intr-o directie, când il eliberezi obtii un impuls
ca de la o bila trasa de un resort. Daca reusesti sa procedezi asa
cu toti atomii unui corp, faci corpul sa capete un impuls, iesind din
starea de repaus. Si scapi de manipularea spatiului.

Impulsul este doar o informatie care schimba datele initiale ale unei particule sau corp dupa caz. Desi aparent se transmite prin contact direct, seamana mai mult a "descarcare electrica" pentru ca intr-un timp scurt se modifica starea corpului ciocnit, prin modificarea vitezei sau prin modificarea formei. La modificarea formei are loc o deplasare moleculara sau atomica in cazul corpurilor plastice, iar la modificarea vitezei are lor o modificare a orientarii structurii atomice cristaline, a corpului. Daca privim o minge care sare de la pamant, observam ca la inceput se turteste, aerul se comprima, apoi revine la forma initiala, se alungeste, dupa care sare de la pamant. In tot acest ciclu am avut doar variatii de forma si presiune a continutului de aer al mingii, dar si orientari pe directia verticala a parametrilor acestora. In mod artificial am putea face aceste modificari de forma si presiune, in mod static fara ca mingea sa sara, deoarece lipseste tocmai acea unda de presiune care se transmite prin aerul mingii, la care contribuie si invelisul elastic al ei. Dupa desprinderea mingii de pamant, ea se ridica la o anumita inaltime, pierde din viteza, se opreste si cade. Ce modificari structurale au loc in minge sub influienta campului gravitational, astfel incat aceasta sa-si piarda viteza? singura modificare posibila este aceia ca a disparut unda care a provocat orientarea atomilor pe directia deplasarii, deoarece campul gravitational a produs o alta orientare a acestora, provocand reducerea vitezei si apoi caderea mingii, dupa care ciclul se reia pana la disiparea integrala a energiei primite initial. Astfel putem spune ca orice corp aflat intr-un camp gravitational prezinta o orientare predilecta a atomilor pe directia campului, orientare ce produce accelerarea corpului in sensul cresterii intensitatii campului. Daca am putea obtine aceasta orientare prin alte mijloace, am dezvolta un nou sistem de propulsie mult mai revolutionar.

virgil a scris:
Impulsul este doar o informatie care schimba datele initiale ale unei particule sau corp dupa caz. Desi aparent se transmite prin contact direct, seamana mai mult a "descarcare electrica" pentru ca intr-un timp scurt se modifica starea corpului ciocnit, prin modificarea vitezei sau prin modificarea formei. La modificarea formei are loc o deplasare moleculara sau atomica in cazul corpurilor plastice, iar la modificarea vitezei are lor o modificare a orientarii structurii atomice cristaline, a corpului.

Modificarea vitezei inseamna acceleratie si cresterea impulsului.
Ar fi normal ca orice crestere a vitezei sa se reflecte intr-o aliniere
(orientare) a spinilor atomici ? Acceleratia si aceasta orientare sunt
interdependente permanent, sau numai uneori? Inseamna ca acceleratia
mai poate avea in structura materiei si alte consecinte? Sau ar putea
fi produsa(asa cum am discutat noi) si de alte modificari din structura
materiei?

virgil_48 a scris:

virgil a scris:
Impulsul este doar o informatie care schimba datele initiale ale unei particule sau corp dupa caz. Desi aparent se transmite prin contact direct, seamana mai mult a "descarcare electrica" pentru ca intr-un timp scurt se modifica starea corpului ciocnit, prin modificarea vitezei sau prin modificarea formei. La modificarea formei are loc o deplasare moleculara sau atomica in cazul corpurilor plastice, iar la modificarea vitezei are lor o modificare a orientarii structurii atomice cristaline, a corpului.

Modificarea vitezei inseamna acceleratie si cresterea impulsului.
Ar fi normal ca orice crestere a vitezei sa se reflecte intr-o aliniere
(orientare) a spinilor atomici ? Acceleratia si aceasta orientare sunt
interdependente permanent, sau numai uneori? Inseamna ca acceleratia
mai poate avea in structura materiei si alte consecinte? Sau ar putea
fi produsa(asa cum am discutat noi) si de alte modificari din structura
materiei?

Exista o interdependenta intre viteza de deplasare a unui corp, si orientarea spinilor atomici sau chiar ai electronilor din corpul respectiv, spinii descriind un con in jurul directiei de deplasare, con ce este din ce in ce mai ascutit cu cat viteza corpului creste.
In cazul rotatiei unui corp, fortele centrifuge se datoreaza tot orientarii spinilor pe o anumita directie, in sensul de rotatie, astfel incat desi forta centrifuga are vectorul indreptat radial spre exterior, aschiile care se rup din corpul de rotatie se desprind si se deplaseaza tangential la roata, adica perpendicular pe forta centrifuga.

Ar fi mult mai interesant de împins experimentul mental și mai departe.

Să presupunem că întreg universul e format doar din două corpuri distincte, separate unul de celălalt, cu volum și masă nenulă. Să admitem că cele două corpuri sunt două nave spațiale, deci au și structură internă care în timp se poate schimba prin pornirea motoarelor, accelerare și expulzarea combustibilului. În aceste condiții cum definim mișcarea navelor spațiale, una față de cealaltă?

Care e în mișcare și care e în repaos?

Dacă nava A se îndepărtează de nava B e în mișcare nava A sau nava B? Sau invers? Ce criterii ar putea separa ce e în mișcare de ce nu e în mișcare în condițiile în care n-am un alt al treilea punct de referință, în tot universul sunt doar cele două nave spațiale și nimic altceva.

totedati a scris:Ar fi mult mai interesant de împins experimentul mental și mai departe.

Să presupunem că întreg universul e format doar din două corpuri distincte, separate unul de celălalt, cu volum și masă nenulă. Să admitem că cele două corpuri sunt două nave spațiale, deci au și structură internă care în timp se poate schimba prin pornirea motoarelor, accelerare și expulzarea combustibilului. În aceste condiții cum definim mișcarea navelor spațiale, una față de cealaltă?

Care e în mișcare și care e în repaos?

Dacă nava A se îndepărtează de nava B e în mișcare nava A sau nava B? Sau invers? Ce criterii ar putea separa ce e în mișcare de ce nu e în mișcare în condițiile în care n-am un alt al treilea punct de referință, în tot universul sunt doar cele două nave spațiale și nimic altceva.

Senzorii de acceleratie din nava A, inregistreaza deplasarea, iar cosmonautii din nava A ii intreaba la telefon pe cei din nava B daca ei simt acceleratia, ca pe cei din A i-a lipit de scaun.

Și dacă cosmonauții din nava A mint? Trebuie să îi credem pe cuvînt nu?

Putem merge și mai departe, să ne imaginăm că avem un univers în care există o singură navă spațială nu două! Cum putem separa cele două variante, nava se mișcă versus nava nu se mișcă?

totedati a scris:Și dacă cosmonauții din nava A mint? Trebuie să îi credem pe cuvînt nu?

Putem merge și mai departe, să ne imaginăm că avem un univers în care există o singură navă spațială nu două! Cum putem separa cele două variante, nava se mișcă versus nava nu se mișcă?

Accelerometrele , computerul de bord si celelalte aparate de navigatie vor arata ca nava este in miscare sau in repaus.
Deasemeni se poate face un aparat care sa masoare deplasarea spre rosu sau spre albastru atunci cand din botul navei se emite o raza de lumina care este receptionata de spatele navei. Deplasarea spre albastru va indica ca nava se deplaseaza inainte. Evident vorbim de viteze cosmice.

virgil a scris:Sa presupunem doua corpuri asemanatoare aflate in spatiul cosmic departe de orice camp care le-ar putea influienta vizibil. Fiecare corp are un sistem de propulsie propriu, pentru ca de fapt sunt doua nave cosmice. La un moment dat una din nave hotaraste sa porneasca motoarele, in timp ce, cealalta ramane inerta. Intrebarea care se pune; in ce consta diferenta dintre cele doua nave, una aflata in repaus iar cealalta pusa in miscare ?(nu e vorba de viteza luminii). In fiecare nava se afla un observator, ce poate sa-si spuna impresiile. Observatorul din nava in repaus priveste spre cealalta nava si vede cum aceasta se indeparteaza de el. Observatorul din nava care a pornit motoarele vede acelasi lucru, dar simte in plus cum asupra lui actioneaza o acceleratie care il impinge in scaun. Ce modificari au loc in masa navei care s-a pus in miscare? In primul rand are loc o pierdere de masa prin consumarea combustibilului, dar in structura materiei are loc vreo schimbare? dupa cum arata experimentele fizice, electronii liberi se deplaseaza cu spinul orientat invers directiei de deplasare, indiferent ce orientare o aveau anterior. Este posibil ca si spinii atomilor sa sufere o oarecare orientare? eu cred ca da, si acest lucru face diferenta intre un corp aflat in repaus relativ, fata de un alt corp aflat in miscare. De fapt energia consumata pentru punerea navei in miscare consta in energia necesara orientarii tuturor spinilor, preponderent fata de directia de deplasare, iar cu cat acceleratia este mai mare, cu atat va creste si proiectia spinilor pe directia de deplasare.

Eu zic că în interiorul unui corp atomii sunt în repaus faţă de corpul în care se află în mişcare indiferent ce viteză ar avea acel corp în caz contrar corpul la la o anumita viteză ar trebui să se dezintegreze ceea ce mi se pare foarte puţin probabil.

Eu zic că în interiorul unui corp atomii sunt în repaus faţă de corpul în care se află în mişcare indiferent ce viteză ar avea acel corp în caz contrar corpul la la o anumita viteză ar trebui să se dezintegreze ceea ce mi se pare foarte puţin probabil.

Depinde ce intelegi prin repaus. Poate este vorba de un repaus relativ, atomii vibrand in jurul unei pozitii fixe din structura cristalina. dar nu despre asta este vorba, ci numai despre orientarea spinului pe directia deplasarii, fara a se modifica pozitia atomilor in reteaua cristalina.

Diferenta este ca unul se misca si altul sta.

scanteitudorel a scris:Diferenta   este  ca  unul  se  misca  si  altul  sta.

Ce spirit de observatie.

Te poți mișca și inerțial, stînd, fără nici un fel de accelerație care să poată fi înregistrată de vre-un aparat! Asta e problema, că te miști și cînd stai și cînd nu stai.

Cînd în univers ai o singură navă cosmică îți e imposibil să distingi între mișcarea inerțială, fără accelerație, și statul pe loc. Cînd ai două nave cosmice la fel, mișcarea accelerată se poate înregistra local, cea inerțială e cu dacă și cu parcă. Dacă nava A se mișcă spre nava B parcă și nava B se mișcă spre nava A!

totedati a scris:Te poți mișca și inerțial, stînd, fără nici un fel de accelerație care să poată fi înregistrată de vre-un aparat! Asta e problema, că te miști și cînd stai și cînd nu stai.

Cînd în univers ai o singură navă cosmică îți e imposibil să distingi între mișcarea inerțială, fără accelerație, și statul pe loc. Cînd ai două nave cosmice la fel, mișcarea accelerată se poate înregistra local, cea inerțială e cu dacă și cu parcă. Dacă nava A se mișcă spre nava B parcă și nava B se mișcă spre nava A!

Nu ai citit tot mesajul anterior, in care am aratat ca daca din varful navei trimiti o raza de lumina spre coada ei, si daca aparatele din coada observa o deviere spre albastru a luminii, inseamna ca nava inainteaza. Se poate imagina un astfel de aparat de masura a vitezei cosmice indiferent daca se deplaseaza inertial sau daca accelereaza. As putea breveta aceasta idee, dar nu am mijloace sa verific daca la lungimi mici ale navei, se poate observa deplasarea spre albastru. Si-apoi pana se va aplica ideia mai trece o suta de ani.

Valabil chiar pentru mișcarea inerțială, fără accelerație?

virgil a scris:
Nu ai citit tot mesajul anterior, in care am aratat ca daca din varful navei trimiti o raza de lumina spre coada ei, si daca aparatele din coada observa o deviere spre albastru a luminii, inseamna ca nava inainteaza. Se poate imagina un astfel de aparat de masura a vitezei cosmice indiferent daca se deplaseaza inertial sau daca accelereaza. As putea breveta aceasta idee, dar nu am mijloace sa verific daca la lungimi mici ale navei, se poate observa deplasarea spre albastru. Si-apoi pana se va aplica ideia mai trece o suta de ani.

Cu inventia asta ai putea determina un punct fix in Univers. Crezi ca este
realist? Daca determini 4 puncte de acest fel, poti realiza o baliza care
sa constituie un fel de far al Universului.

totedati a scris:Valabil chiar pentru mișcarea inerțială, fără accelerație?

Desigur, sa detaliem putin. La momentul "to" se emite un semnal luminos din botul navei inspre coada. Sa presupunem ca nava are 100m lungime, si in timp ce nava sta pe loc, semnalul ajunge cu frecventa nemodificata la coada navei in timpul t0=100/c sec. Daca acelasi semnal este emis in timp ce nava se deplaseaza cu viteza "v", atunci semnalul va ajunge la coada navei intr-un timp mai scurt, deoarece in timp ce semnalul strabate spatiul, coada navei se apropie de locul unde a fost sursa semnalului cand a fost emis. Spatiul strabatut de nava este S=t0*v; Deci timpul dupa care coada navei primeste semnalul va fi; t1=[100m-(t0*v)] /c sec; Cum frecventa semnalului nu se schimba, vom observa ca lungimea de unda scade, adica lumina vireaza spre albastru, deci lasa impresia ca lumina s-a deplasat mai repede decat "c".

virgil_48 a scris:

virgil a scris:
Nu ai citit tot mesajul anterior, in care am aratat ca daca din varful navei trimiti o raza de lumina spre coada ei, si daca aparatele din coada observa o deviere spre albastru a luminii, inseamna ca nava inainteaza. Se poate imagina un astfel de aparat de masura a vitezei cosmice indiferent daca se deplaseaza inertial sau daca accelereaza. As putea breveta aceasta idee, dar nu am mijloace sa verific daca la lungimi mici ale navei, se poate observa deplasarea spre albastru. Si-apoi pana se va aplica ideia mai trece o suta de ani.

Cu inventia asta ai putea determina un punct fix in Univers. Crezi ca este
realist? Daca determini 4 puncte de acest fel, poti realiza o baliza care
sa constituie un fel de far al Universului.

Daca spatiul se comporta asa cum stim noi acum, am putea determina un punct fix in univers, in care luminile care vin din varfurile unui tetraedru la care ii cunoastem dimensiunile cu mare precizie ajung in acelasi timp. Problema este ca nu trebuie sa fim in apropierea unei surse de caldura care ar dilata neuniform bratele tetraedrului, pentru ca aici conteaza orice fractiune de sutime de mm.

Diferenta ar fi ca: doua puncte: corpul aflat in miscare uniforma poate fi considerat (de noi !) fix in repaus fata de oricare altul. Totul e sa nu fie in miscare accelerata in acel moment. Prin miscare accelerata intelegem si schimbarea directiei fata de linia dreapta, traiectorie pe care o strabate doar lumina.
Deoarece toate corpurile ceresti din galaxii se rotesc, adica iau curba, niciunul nu e in repaus, avand acceleratie.  Nici mortii nu sunt in repaus. Sunt vii si dupa ce au dat coltul, ca-l mai dau in continuare.
"Si din repaos m-am nascut… / Mi-e sete de repaos." spunea Luceafarul lui Huila, cand fu bagat poetul de ocazie la inchisoare.

 Nici mortii nu sunt in repaus. Sunt vii si dupa ce au dat coltul, ca-l mai dau in continuare.
"Si din repaos m-am nascut… / Mi-e sete de repaos." spunea Luceafarul lui Huila, cand fu bagat poetul de ocazie la inchisoare.

Ce zici Gafiteanu de un astfel de comentariu inteligent si la subiect? Si acesta este un exemplu de a duce in derizoriu un subiect destul de interesant.

Păi nu pare deloc, citatul îmi place. Iar faptul că toate dau colțul și se învîrt prin univers e deja o banalitate. Problema e faptul că mișcarea inerțială, fără accelerație, depinde de cadrul de referință ca să putem spune dacă se mișcă sau nu. Ori în exemplul extrem dat de mine cadrul de referință e unic în tot universul caz în care nu cred că lumina va înregistra vre-o mișcare în traiectoria ei din vîrful navei pînă în coadă!

Doar mintea poate lua pe loc repaus.  Unora le merge mintea, altora nu.
Iti sta minte-n loc !
Se vede, nu ?
Acu ganditi-va, cei ce sunteti deblocati, cum luam noi la cunostinta de existenta altor corpuri ? Prin efecte vizuale, acustice, pipait, miros, gust si prin TV+internet virtual.  Deci e nevoie de transmitatori, receptori si un mediu adecvat. Desigur ca si de putina gandire la receptie, altfel e ca si cum am da intrun bolovan.  Cateodata si un bolovan gandeste mai profund si sanatos decat unii oameni, el nu se autodistruge.
Daca undeva in Cosmos departe de orice reper se ciocneste un bolovan de un cosmonaut iesit la plimbare, cine era in repaus si cine in miscare ?
Raspunsul corect in episodul urmator.

totedati a scris:Păi nu pare deloc, citatul îmi place. Iar faptul că toate dau colțul și se învîrt prin univers e deja o banalitate. Problema e faptul că mișcarea inerțială, fără accelerație, depinde de cadrul de referință ca să putem spune dacă se mișcă sau nu. Ori în exemplul extrem dat de mine cadrul de referință e unic în tot universul caz în care nu cred că lumina va înregistra vre-o mișcare în traiectoria ei din vîrful navei pînă în coadă!

Depinde cat de departe este coada fata de sursa din bot. Nu uita ca nava poate sa-si extinda niste tentacule atat in fata cat si in spate astfel incat timpul parcurs de lumina sa fie doar de o miime de secunda, astfel se va putea determina cu precizie viteza navei. Undeva pe acest forum am vazut un film cum se propaga lumina dealungul unei sticle, deci s-a ajuns la viteze de filmare care pot observa foarte bine propagarea luminii pe distante convenabile.

gafiteanu a scris:cine era in repaus si cine in miscare ?

Ambii erau în mișcare, și bolovanul și cosmonautul, față de centrul de greutate al sistemului format de cele două obiecte. O banalitate la fel de plicticoasă ca și faptul că afirmația "Pămîntul se învîrte în jurul Soarelui" e falsă, neadevărată. Pămîntul nu se învîrte în jurul Soarelui! Asta spune știința oficială deși în manualele școlare se spune altceva.

Un corp în repaus are rezultanta forțelor care acționează asupra lui, nulă, pe când la unul în mișcare rezultanta e diferită de zero, orice forță ar fi aia.