Care este diferenta dintre un corp aflat in repaus si unul in miscare?

Rezumarea primului mesaj :

Sa presupunem doua corpuri asemanatoare aflate in spatiul cosmic departe de orice camp care le-ar putea influienta vizibil. Fiecare corp are un sistem de propulsie propriu, pentru ca de fapt sunt doua nave cosmice. La un moment dat una din nave hotaraste sa porneasca motoarele, in timp ce, cealalta ramane inerta. Intrebarea care se pune; in ce consta diferenta dintre cele doua nave, una aflata in repaus iar cealalta pusa in miscare ?(nu e vorba de viteza luminii). In fiecare nava se afla un observator, ce poate sa-si spuna impresiile. Observatorul din nava in repaus priveste spre cealalta nava si vede cum aceasta se indeparteaza de el. Observatorul din nava care a pornit motoarele vede acelasi lucru, dar simte in plus cum asupra lui actioneaza o acceleratie care il impinge in scaun. Ce modificari au loc in masa navei care s-a pus in miscare? In primul rand are loc o pierdere de masa prin consumarea combustibilului, dar in structura materiei are loc vreo schimbare? dupa cum arata experimentele fizice, electronii liberi se deplaseaza cu spinul orientat invers directiei de deplasare, indiferent ce orientare o aveau anterior. Este posibil ca si spinii atomilor sa sufere o oarecare orientare? eu cred ca da, si acest lucru face diferenta intre un corp aflat in repaus relativ, fata de un alt corp aflat in miscare. De fapt energia consumata pentru punerea navei in miscare consta in energia necesara orientarii tuturor spinilor, preponderent fata de directia de deplasare, iar cu cat acceleratia este mai mare, cu atat va creste si proiectia spinilor pe directia de deplasare.

Bordan a scris:În spațiul haotic coexistă informația, care organizează spațiul, se descarcă redevenind neutră, sau se încarcă devenind entități vizibile. Corect?

Informația în spațiul haotic se deplasează?

Desigur, informatia exista odata cu spatiul si timpul. Nu se prea poate spune cum apare si de ce, dar ea face ca spatiul sa fie organizat intr-un fel sau altul. Chiar daca este o actiune haotica, intamplatoare, statistica, informatia este aceia ca impinge universul spre miscare si evolutie.

Dacă spațiul este suportul informației, nu ți se pare logic ca el să fie mai informat decât entitățile lui?

Bordan a scris:Dacă spațiul este suportul informației, nu ți se pare logic ca el să fie mai informat decât entitățile lui?

Fiecare entitate, cu spatiul ei vital, si in functie de complexitatea entitatii, sunt si informatiile mai complexe.

Întregul spațiu este plin de haos, care are la bază două subparticule (numai două?), care formează o celulă de spațiu, care vibrează în jurul unei poziții de echilibru, care dau naștere la informație (sau două, antagonice), de unde se naște supercelula, care se grupează și se nasc particulelor.

Mai zici acolo că o entitate se deplasează în spațiu atunci când informația se deplaseaza, entitatea fiind totuna cu informația.

Până la apariția informației sau, mă rog, a entităților, se mișcă ceva?

Bordan a scris:Întregul spațiu este plin de haos, care are la bază două subparticule (numai două?), care formează o celulă de spațiu, care vibrează în jurul unei poziții de echilibru, care dau naștere la informație (sau două, antagonice), de unde se naște supercelula, care se grupează și se nasc particulelor.

Mai zici acolo că o entitate se deplasează în spațiu atunci când informația se deplaseaza, entitatea fiind totuna cu informația.

Până la apariția informației sau, mă rog, a entităților, se mișcă ceva?

Totul este in miscare, dar intr-o miscare haotica precum miscarea browniana a moleculelor de apa, al carui fond sau rezultanta este nul. Informatia se deosebeste de aceasta miscare haotica prin dezechilibrul local pe care il produce, si prin insusirea de a se propaga mai departe in aceasta forma. De fapt ce inseamna o informatie? o oscilatie de o anumita frecventa diferita decat a mediului haotic, care iese in evidenta, care are un  timp de viata, si care se propaga ca o unda in mediul respectiv. Aceasta informatie are un moment al nasterii ca urmare a unui impuls initial, o viteza de propagare, si un timp de existenta, care poate fi oricat de mare.
La orice nivel am privi universul, exista o constanta a momentului cinetic care pe langa alte constante, domina legile acestuia. Informatia presupune deja existenta unei constante de acest fel, care se conserva in timp. Asa cum lumina o primim de la 14 miliarde de ani distanta pastrandu-si frecventa, directia, viteza, tot astfel se petrec lucrurile cu orice informatie la nivel de minus infinit sau plus infinit. Pentru ca sa apara aceasta informatie aparent din nimic, trebuie sa tinem seama de spatiul in complexitatea lui, in care se regasesc subspatiile electromagnetice, subspatiul gravitational, subspatiul fortelor tari, si subspatiul fortelor slabe. Noi nu cunoastem decat undele electromagnetice, si campul gravitational, asa ca nu stim totul despre spatiu. Aproape ignoram in discutiile noastre existenta quarcilor, cat si a gluonilor care sunt un fel de cuante ale fortelor tari, sarim din discutie peste neutrino care este o capsula energetica nelipsita in combinatia dintre neutron si electron, nu stim nimic despre rolul mezonilor, si al bosonilor, care sunt de atatea feluri, pentru ca ei nu au intrat in mod curent in tehnologiile noastre. Suntem foarte departe de a cunoaste adevarul.

virgil a scris: Totul este in miscare ...

Mă bucur că ți-ai răspuns singur la întrebare.

Bordan a scris:

virgil a scris: Totul este in miscare ...

Mă bucur că ți-ai răspuns singur la întrebare.

Nu uita ca un pahar cu apa desi sta pe masa, continutul lui este in continua miscare. Eu vreau sa stiu care este diferenta intre paharul plin aflat pe masa, si acelasi pahar aflat in miscare fata de masa. Deci este vorba despre miscare si repaus relativ.

Nu poți vorbi fără să greșești despre mișcarea unui pahar în același timp cu mișcarea conținutului său. Referința corectă este doar la CENTRELE DE MASĂ, care sunt puncte.

Diferenta ar fi ca in urmatorul caz a doi oameni diferiti: unuia mintea ii este in repaus, altuia ii merge mintea.  Nu ai cum sa-ti dai seama daca ii privesti din spate, dar din fata este evident, dupa ce mutre diferite au.
Dar mai e ceva, numai unii pot face distinctia aceasta !
Asa ca priviti corpul din fatza si daca aveti ce trebuie, veti observa daca e in miscare sau in repaus. Dar sa nu incercati in fatza trenului.

Orice corp are o miscare compusa; in jurul axului propriu, intre doua locatii, in jurul pamantului, in jurul soarelui, in jurul galaxiei, catre galaxia andromeda, etc. Problema este ca peste toate aceste miscari el poate primi oricand un impuls care se suprapune peste toate miscarile. Intrebarea ramane, prin ce se deosebeste corpul dupa primirea unui impuls, fata de starea anterioara? Impulsul acesta se transmite corpului si energia lui poate fi transformata in modificarea formei (in cazul materialelor plastice), poate pune corpul in miscare, sau poate trece prin corp spre alt corp ca la bilele din pendului lui Newton. Deci impulsul se raspandeste in intreaga masa a corpului, si fiecare molecula sau atom primeste o farama din impuls, reactionand ca atare. Daca reducem corpul la un singur electron, s-a constatat experimental ca acesta se deplaseaza cu spinul orientat in sens invers directiei de mers. Putem extinde aceasta proprietate si la nivelul atomului sau a moleculei?

Putem extinde aceasta proprietate si la nivelul atomului sau a moleculei?

Cred ca ar trebui efectuate o serie de experiente. De exemplu, stim ca celula Kerr devine transparenta atunci cand asupra ei actioneaza un camp electric. Ar trebui verificat daca celula kerr nu-si modifica transparenta fiind supusa doar la viteze mari.

virgil a scris: Problema este ca peste toate aceste miscari el poate primi oricand un impuls care se suprapune peste toate miscarile. Intrebarea ramane, prin ce se deosebeste corpul dupa primirea unui impuls, fata de starea anterioara? Impulsul acesta se transmite corpului si energia lui poate fi transformata in modificarea formei (in cazul materialelor plastice), poate pune corpul in miscare, sau poate trece prin corp spre alt corp ca la bilele din pendului lui Newton. Deci impulsul se raspandeste in intreaga masa a corpului, si fiecare molecula sau atom primeste o farama din impuls, reactionand ca atare. Daca reducem corpul la un singur electron, s-a constatat experimental ca acesta se deplaseaza cu spinul orientat in sens invers directiei de mers. Putem extinde aceasta proprietate si la nivelul atomului sau a moleculei?

Poate primi sau poate avea anterior acest impuls. Daca il primeste,
suntem tentati sa consideram urmarile din mediul nostru, deformare
plastica, elastica, chiar dezmembrarea. Asta mi se pare o falsa problema
in acest topic. Modificarile enumerate sunt normale, previzibile si fara
urmari care sa se incadreze in cautarea inceputa aici.
Problema cruciala este daca impulsul constant, adica viteza inertiala,
afecteaza cu ceva materia. Daca exista o modificare structurala care
sa poata constitui criteriul de stabilire a vitezei absolute a unui corp.

Problema cruciala este daca impulsul constant, adica viteza inertiala,
afecteaza cu ceva materia. Daca exista o modificare structurala care 
sa poata constitui criteriul de stabilire a vitezei absolute a unui corp.

Nu stiu daca poti numi modificare structurala orientarea spinilor atomici dupa o anumita directie preferentiala, in functie de directia deplasarii.

virgil a scris:

Problema cruciala este daca impulsul constant, adica viteza inertiala,
afecteaza cu ceva materia. Daca exista o modificare structurala care 
sa poata constitui criteriul de stabilire a vitezei absolute a unui corp.

Nu stiu daca poti numi modificare structurala orientarea spinilor atomici dupa o anumita directie preferentiala, in functie de directia deplasarii.

Credeam ca am cazut de acord ca orientarea spinilor atomici o poate
face numai miscarea accelerata.  Daca viteza fotonilor si a altor
particule dinamice este constanta in orice directie, inseamna ca ele
detin informatia despre repausul absolut in Univers. Si asta poate
servi la determinarea vitezei absolute.

Credeam ca am cazut de acord ca orientarea spinilor atomici o poate
face numai miscarea accelerata. 

Trebuiesc imaginate niste experiente care sa dovedeasca acest lucru fara dubii. Deocamdata umblam doar cu presupuneri.