Giratie,precesie,rotatie,revolutie,afeliu,periheliu

Notiuni de miscare cinematica;Explicatii,schite,imagini,filme

Nu exista corp in univers care sa nu aiba o miscare de translatie si cel putin una de rotatie. Desi giroscopul isi mentine constant planul de giratie, un corp care se roteste liber ca un giroscop, mai prezinta si alte miscari de precesie si nutatie;

In acest caz (Pamantul) din ce cauza are loc Nutatia ?

http://www.astronomy.ro/cum-se-explica-precesia-pamantului_515.html

Am atasat intai articolul lui Abel despre precesie, care cred ca este foarte interesant, apoi am spus cum se considera ca este produsa nutatia, ca sa las loc de indoiala asupra cauzelor reale ale celor doua fenomene.

NUTAŢIA→este un fenomen asociat celui de precesie a axei polilor si se manifesta sub forma unor oscilatii cu perioade diferite, mai lungi si mai scurte, ale axei de rotatie a Terrei în jurul pozitiei definite de precesia echinoctiilor. Se datoreaza efectelor periodice produse de Luna si Soare asupra proeminentei ecuatoriale terestre. Schimbarile pozitiilor relative ale Soarelui, Lunii si a Pamântului produc asupra Ecuatorului o serie de oscilatii cu perioade diferite. Modificarea periodica a înclinarii planului orbital lunar fata de eliptica Terrei, ce variaza între 5-10ş face ca forta de atractie a Lunii sa actioneze în mod diferit fata de proeminenta ecuatoriala a Pamântului, imprimându-i o miscare de balansare (oscilatie) cu o perioada de 18,6 ani (miscare de nutatie).

Redau aici definitiile principalelor miscari din mecanica unui corp ceresc precum si a caracteristicilor orbitei sale:

Giratie= miscarea unghiulara a unui corp in jurul unei axe de giratie, care are proprietatea ca este perpendiculara pe axa longitudinala a corpului si este inglobata in planul lui de simetrie.

Precesie=miscarea cinematica a unui corp solid in timpul careia axa lui de rotatie descrie un con cu varful intr-un punct fix.

Nutatie=defineste miscarea unui corp rigid care are un punct fix și face sa oscileze axa de rotație proprie a corpului, apropiind-o si departand-o de axa fixa.

Rotatie=mișcarea unui corp in jurul unui punct fix sau al unei axe, in cursul careia fiecare punct al corpului care se mișca ramane la distanță constanta de punctul fix sau de axa respectiva. Mai este definite ca fiind si miscarea de rotire a unui corp ceresc in jurul axei sale sau in jurul altui corp ceresc

Revolutie=miscarea completa de rotatie a unui corp ceresc in jurul altui corp ceresc(orbita)

Afeliu=reprezinta punctul cel mai indepartat de Soare al orbitei unui corp ceresc.

Periheliu=punctul cel mai apropiat de Soare al orbitei unui corp ceresc.

De ce precesia Pamantului are loc in directie inversa deplasarii pe orbita in jurul Soarelui?
Abel, daca ai mai multe articole referitoare la subiect de ce nu le expui pe topic?
(Sau macar rezumatul)

Convingerea că Pământul nu şi-ar schimba direcţia de rotaţie în urma unei inversări a polarităţii arată confuzie dacă nu chiar negarea proprietăţilor simple ale fizicii!

Pe măsură ce sistemul solar se apropie de planul galactic, unde câmpurile magnetice se prăbuşesc înainte de a se schimba, câmpul magnetic al Pământului, în mod similar, se va prăbuşi înainte de schimbare. Chiar dacă ideea de a specifica o anumită dată pentru inversarea polarităţii pare greu de acceptat (precum mult discutatul an 2012), faptul că Pământul se confruntă cu o prăbuşire a câmpului său magnetic este de necontestat.

Unele cercetări arată că puterea câmpului magnetic al Pământului a început să slăbească de cel puţin 4000 de ani, în timp ce măsurarea câmpului magnetic al Pământului din ultimii 30 de ani arată faptul că declinul puterii acestui câmp este tot mai accentuat. În punctul în care polul magnetic care se degradează se sincronizează cu polul care se roteşte al axei, modelul giroscopic se prăbuşeşte într-un model al titirezului şi va urma o inversare a polarităţii.

Odată ce Pământul îşi schimbă polaritatea şi se roteşte în sensul acelor de ceasornic, contra orbitei Lunii, va pierde influenţa pe care Luna o exercită asupra înclinaţiei şi axa sa va deveni perpendiculară. Rotaţia în sensul acelor de ceasornic, de asemenea, duce la atragerea Lunii pe o orbită mai apropiată, inversând astfel îndepărtarea lentă a acesteia de Pământ.

Există ilustrări din Egiptul antic care arată Pământul ca având punctele cardinale inversate. Acestea pot sugera că anticii ştiau de inversarea polarităţii. Unele hărţi astronomice din camera arhitectului lui Hatshepsut, Senmut, arată acest lucru, la fel ca şi documentele de la Harris şi papirusurile de la Ipuwer şi Hermitage.
În această poziţie perpendiculară a axei Pământului, steaua polară se află în constelaţia Dra_co (ce are forma unui şarpe). Toate popoarele preistorice situate deasupra ecuatorului erau supravegheate de acest „şarpe”. O rotaţie în sensul acelor de ceasornic va modifica lungimea anului, a lunii şi a zilei. Eliminarea schimbării de direcţie a centrului de greutate, cauzată de Lună, va egaliza şi va distribui mai bine retragerea mareelor, făcând ca Pământul să accelereze uşor. Această schimbare a lungimii calendarului este confirmată de modelele fosilizate ale mareelor de la Pichi Richi, în sudul Flinders Ranges, Australia de Sud, unde geologul George Williams a stabilit că la graniţa dintre Precambrian şi Cambrian anul solar dura 13 luni şi ziua sub 22 de ore.

Un fenomen meteorologic catastrofal necunoscut a avut loc în momentul deplasării polilor şi a schimbat, pe parcursul unei zile, peisajul temperat Arctic din Pleistocen în cel îngheţat pe care îl ştim astăzi. Dacă această sosire a următoarei ere glaciare este asemănătoare cu sfârşitul ultimei perioade glaciare, atunci omul modern, care este complet nepregătit pentru acest eveniment, s-ar putea să aibă aceeaşi soartă ca şi mamutul lânos.

CAdi a scris:Abel, daca ai mai multe articole referitoare la subiect de ce nu le expui pe topic?
(Sau macar rezumatul)

Vrei să expun aici părerea mea despre precesia Pământului?

Da

Ok. Deşi mi-a cam scăzut interesul faţă de această problemă (datorită unor probleme mult mai interesante la care mă gândesc acum, interesante datorită generalităţii lor), totuşi nu înseamnă că mi-am schimbat o iotă părerea despre precesia Pământului.

În mare, lucrurile stau cam aşa. Primul om care a încercat să explice precesia Pământului a fost Newton, după ce a găsit legea gravitaţiei (tentaţia de a explica toate misterele din contemporaneitate este specifică oricărui savant care descoperă ceva nou şi profund). Newton a spus că precesia se datorează Soarelui şi faptului că Pământul este bombat la ecuator, pentru că Soarele ar trage de proeminenţele ecuatoriale ale Pământului cu forţe diferite (căci şi distanţele de la Soare sunt diferite pentru părţile diametral opuse ale Pământului de care trage Soarele). Toate bune şi frumoase, s-au făcut calcule şi s-a presupus că s-a stabilit ce trebuia stabilit (de regulă, calculele se pot interpreta în n-şpe feluri, iar calculele precesiei n-au făcut excepţie).

Problema a fost când, la un an de la moartea lui Newton, s-a descoperit ulterior (pentru că era un efect mai slab) că Pământul are şi nutaţie, nu doar precesie şi s-a descoperit că perioada nutaţiei (abaterea precesiei de la valoarea medie) coincide cu perioada de precesie a orbitei Lunii. Această coincidenţă a determinat lumea ştiinţifică să mute pe nesimţite cauza precesiei de la Soare către Lună (bineînţeles, fără să-l întrebe nimeni pe Newton care era deja dus în lumea celor drepţi).

O asemenea mutare este deja suspectă. O altă mutare suspectă a fost aceea în care s-a ajuns astăzi, când se crede că Luna are o pondere mult mai mare decât Soarele în cauza precesiei.

Dincolo de toate aceste probleme, eu studiam existenţa impulsului volumic şi habar n-aveam de evoluţia ideilor despre precesia Pământului. Studiul acestuia m-a condus la concluzia că şi Pământul ar trebui să aibă o mişcare din care să rezulte că impulsul său volumic se conservă. Citind despre existenţa precesiei, am tras concluzia că precesia nu este cauzată nici de Lună şi nici de Soare, ci se datorează inerţiei la precesie, expresie a conservării impulsului volumic.

Cam atât pentru început.

S-ar putea sa fie si ceea ce spui tu,desi nu imi dau prea bine seama cum ar putea impulsul volumic sa genereze acea nutatie!
Imi inchipui ca ar trebui sa actioneze niste forte care nu sunt constante si care trag periodic de liniile de camp magnetic ale Pamantului.

Eu am o alta ipoteza :
Se stie ca Pamantul are in interiorul lui un nucleu de fier care se invarte cu o anumita viteza in magma fierbinte care il inconjoara.
Fierul este un material,care dupa cum se stie supus unui camp electromagnetic intens ,se magnetizeaza la randul lui.
Ei bine, campul magnetic al Soarelui se intinde dincolo de Pluto si dat fiind faptul ca nucleul Pamantului se roteste in acea magma fierbinte, ia nastere acea instabilitate datorita dipolului magnetic creeat +,- din care rezulta miscarea de nutatie a Pamantului, care tradusa matematic ar putea fi chiar acea conservare a impulsului volumic si miscarea sinusoidala pe curba precesiei !

Aha.... acum fac legatura !

Nu cunosc, a facut cineva simularea pe calculator a precesiei si nutatiei?