Conversia totala a caldurii in lucru mecanic

In pneumatica fenomenele sunt previzibile,experimentele teotretice sunt suficiente pentru intelegerea lor.Fizica are suficiente legi pentru a te descurca onorabil in acest domeniu,totul e sa le stii si sa le aplici corect.Am o istorie a pneumaticii,o caut s-o voi posta.

1.3.Istoria contribuţiei ştiinţei la dezvoltarea tehnicii comprimãrii gazelor.
Astãzi inginerii construiasc maşini şi dispozitive pneumatice în condiţii de siguranţă şi de încredere deplinã,care funcţionează previzibil. Cele mai eficiente instrumente de proiectare sunt cunoştinţele teoretice şi experienţa practicã. O înţelegere corectă a modului în care funcţionează lumea fizică asociată cu abilitatea de a modela matematic şi prezice rezultatele, defineşte un bun inginer. Acestã abilitate de a modela matematic şi prezice comportamentul sistemelor mecanice este posibilă,în mare parte, datoritã muncii combinate a sute de oameni de ştiinţă de-a lungul mai multor secole. Timpul pierdut pentru a înţelege cronologia evenimentelor care au condus până la sofisticata tehnică de care ne bucurăm acum, este un efort meritat. Este, de asemenea, o modalitate foarte bună de a dobândi cunoştinţe şi conceptele care ne vor ajuta la proiectarea de utilaje robuste şi eficiente.
Informaţiile conţinute în aceast subcapitol sunt destinate să ofere o perspectivă istorică în ceea ce priveşte ştiinţa de dispozitive pneumatice.Descrie modul în care relaţia dintre temperatura, volumul şi presiunea unui gaz a fost dezvoltatã în timp.
Gãsim nume de oamenii de ştiintã iluştri al căror colective de muncã au ajutat la definirea teoriei cinetice a gazelor.Modul în care Jaques Charles, Robert Boyle, Gay Lussac au aprofundat aceste cunostinte ne ajută acum să înţelegem principiile ştiintifice şi ne permit să prevedem modelul, funcţia şi performanţele sistemelor pneumatice.
1.3.1.Arhimede din Siracuza. Aproximativ 287-212 î.e.n.
Arhimede a fost deopotrivã inginer, fizician şi matematician, contribuţiile sale fiind considerate punctele de intrare pentru dezvoltarea în geometrie, algebrã, fizicã şi inginerie. Experimentele lui Arhimede cu privire la flotabilitate şi densitate a contribuit la întelegerea usoarã a proprietăţilor de bază ale materiei.
1.3.2.Galileo Galilei. 1564-1642.
A fost un fizician, matematician, astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluţia Stiinţificã. El a fost, de fapt, un fizician şi un practicant fervent al metodei ştiintifice. Într-un experiment Galilei a demonstrat că aerul are greutate (prin urmare şi masă). Galileo a construit, de asemenea, dispozitive cu care a demonstrat schimbarea în densitate relativă la schimbarea de temperaturã a unui fluid. Prin procesul de cercetare şi experimentare, Galileo a deschis uşa pentru dezvoltarea lentă a teoriei cinetice a gazelor.

9
1.3.3.Evangelista Torricelli .1608-1647.
Un student al marelui Galileo, este amintit pentru dezvoltarea Barometrului cu Mercur. Mai important, Torricelli motivat de experimentele sale afirmã că suntem "înconjuraţi de un ocean de aer" (atmosfera pământului) şi că acest ocean de aer poate da o forţă (greutate).
1.3.4. Blaise Pascal. 1623-1662.
Blaise Pascal a murit tânăr, dar într-o perioadă scurtă de creativitate ştiinţifică el a scris o carte de geometrie, a inventat o maşină de calcul care a fost un precursor al calculatorului, a pus bazele pentru teoria probabilităţii şi a pus-cadru conceptual pentru alte descoperiri independent de Arhimede ( flotabilitate), Galileo (greutate de aer) şi Torricelli ( greutatea oceanului de aer în care trăim).
Observaţiile sale au condus la concluzia:
-presiunea într-un fluid limitat (şi gaz) este transmis în mod egal şi nediminuat, în toate direcţiile.
-într-o declaraţie unică a definit un nou termen, de presiune, şi l-a exprimat intr-o relaţie matematica simplã.
Presiunea(P)=Forta(F)pe unitatea de suprafatã (P=F/A)
Invers,F=PA
Înţelegerea acestei expresii algebrice simple ne va permite să modelam matematic şi să prezicem performanţa sistemelor pneumatice noi concepute.Această expresie algebricã simplã explică cum este posibil să se înmulţească în mod dramatic forţa şi cum e transmisã pe distanţe semnificative prin tuburi şi circuite în cadrul unui sistem pneumatic.

1.3.5.Robert Boyle. 1627-1691.
În timp ce el este popular privit ca tatal chimiei moderne, Boyle a adus contribuţii semnificative la multe din domeniul fizicii. Nu în ultimul rând cea care este o lege fizică care îi poartă numele. Boyle ş-a a dat seama că produsul dintre presiunea şi volumul într-un sistem închis a fost constant (PV = k). El a menţionat de asemenea că într-un sistem închis, presiunea unui gaz variază invers proportional cu volumul (P=k/V).
Creşterea volumului este urmatã de scãderea presiunii. În schimb, dacă volumul este redus,presiunea creste (V=kT). Algebra nu a putut fi mai simplă.
Ce ne-a dat Robert Boyle a fost mai mult decât o observaţie. El ne-a dat unul dintre instrumentele esenţiale ale ingineriei pneumatice. Boyle ne-a oferit un instrument care poate fi folosit pentru a prezice comportamentul matematic al unui sistem.

10
Să ne uităm la implicarea a ceea ce Pascal a observat şi ceea ce Boyle cuantificã:

Pascal a remarcat faptul că presiunea acţionează în mod egal pe tot parcursul unui fluid sau un gaz. Boyle a explicat că, dacă vom reduce volumul la o anumită cantitate de gaz de 1 / 2, atunci vom dubla presiunea. Presiunea dublatã acţionează în mod egal pe toate suprafeţele de gaz conţinute!
Elaborarea unei legi a gazelor universal valabile a fost apropie de finalizare.
1.3.6. Jacques Charles .1746-1823.
Jacques Charles a fost pasionat de experimentare şi a fost un inventator indrãznet. În 1783 el a auzit vestea cã fraţii Montgolfier au zburat într-un balon de gaz. Nu este sigur că el ştia că au folosit aer cald pentru a crea flotabilitate.A început să gândească modul în care poate fi realizatã acestã ispravã.Iniţial a umplut volumul necesar cu hidrogen, un gaz descoperit recent şi care e cu mai mult de 10 de ori mai uşor decât aerul. După mai multe experimenţe Jaques Charles a realizat un zbor într-un balon umplut cu hidrogen!
Jacques Charles a furnizat unele componente cheie necesare pentru a formula legea gazului ideal. El a efectuat experimenţe care ia permis să tragă concluzia că presiunea a fost proporţională cu temperatura.
Presiunea x Temperatura = k(constantă) algebric: PT = k
Jacques Charles a măsurat cantitativ relaţia dintre temperatura şi presiunea într-o cantitate fixă de gaz, şi a găsit cã cele două cantităţi au o relaţie proporţională.Aceasta permite sã spunem că,grafic , modificările de temperatură, cu modificările de volum formează o linie dreaptă. Jacques a folosit pentru toate acestea, scara de temperaturã în grade Celsius. În acest caz, proporţionalitatea nu a fost o proporţie directă.
1.3.7. Nu a fost până ce Lord Kelvin (1824-1907) a descoperit că, dacă adaugi 273 la scara Celsius, proporţionalitatea volumului şi temperaturii într-o cantitate fixă de gaz devene o proporţie directă! Conceptul de temperaturã absolută a fost un alt pas spre definirea legea gazului ideal.
Dacă temperatura afecteã volumul sau presiunea unui gaz, acum e foarte clar.Gaze la nivel molecular fundamental sunt de natură mecanică şi legile cinematicii ar putea ajuta în a prezice comportamentul gazelor.
Aceste instrumente algebrice ne permit să prezicem efectele schimbărilor de temperatură, volum şi presiune într-un sistem pneumatic închis.



11
1.3.8. John Dalton. 1766 – 1844.
Dalton John a fost fizician și chimist englez. Principalele lui preocupări științifice au fost în domeniul meteorologiei, al analizei aerului și al comportării amestecurilor de gaze, acestea din urmă ducându-l la enunțarea teoriei atomice.
Legea lui Dalton sau legea presiunilor parțiale este una din principalele legi ale gazelor și a fost enunțată de Johan Dalton în anul 1801.
La temperatură constantă, presiunea unui amestec de gaze este egală cu suma presiunilor pe care le-ar avea fiecare din gazele componente dacă ar ocupa singur volumul total, (presiunea amestecului de gaze este egală cu suma presiunilor parțiale ale gazelor pure care îl compun).


unde reprezintă presiunile parțiale ale fiecărei componente.

1.3. 9.Amadeo Avogadro. 1776-1856.
Amedeo Avogadro a fost, ca multi oameni de ştiintã un avansat al epocii sale, ca fizician şi chimist. El este creditat ca inventator al cuvântului moleculã şi de stabilire a formulei pentru apă,H2O. Contribuţia lui Avogadro la pneumatice se află în opera sa cea mai amintitã, instituirea unei legi care îi poartă numele, precum şi un concept fundamental de important, numărul lui Avogadro.
Legea lui Avogadro prevede ca volume egale de gaze diferite, la aceeaşi temperatură şi presiune conţin număr egal de molecule!
Numărul lui Avogadro= 6.02 x 1023. Acest număr se referă la numărul de molecule de gaz, la temperatură şi presiune standard.
Volumul ocupat de un mol de orice alt gaz la temperatură şi presiune standard se numeşte volum molar. Acest volum este aceeaşi pentru toate gazele şi este egal cu 22.4 litri.
Ponderea în grame la volumul molar al oricãrei molecule de gaz poate fi găsitã prin adăugarea de greutăţi atomice atomilor care se combină pentru a forma o moleculă de gaz.

Un volum molar este întotdeauna 22.4 litri. Cu ajutorul acestor informaţii, putem calcula cate grame la litru avem pentru orice gaz, precum şi greutatea oricãrei cantitãţi de orice alt gaz a cărui formulă moleculară este cunoscută.
Cercetarea lui Avagdro a contribuit la dezvoltarea Ecuaţia gazului ideal. Ecuaţia gazului ideal descrie relaţia dintre presiune, temperaturã şi volum, şi oferă ingineriei instrumentele de care are nevoie pentru a prezice comportamentul matematic al gazelor sub o varietate de condiţii.
12
1.3. 10.Emil Clapeyron. 1799-1864.
Emil Claperyon este creditat ca cel care a formulat legea gazului ideal în anul 1834.Ne ia un minut sã ne uitãm la algebra care descrie relaţia dintre presiune, volum, temperaturã şi cantitatea de gaz într-un sistem. Această declaraţie simplă reprezintă punctul culminant al muncii a zeci de oameni de ştiinţă de peste sute de ani şi include descoperirile oamenilor de ştiinţă amintiti în acest capitol.
Ecuaţiea gazului ideal:
PV = nRT
În care:
P = presiunea în atmosfere
V = volumul în litri
n = moli
R = constanta gazului ideal = 0.0821 atmosfere litru * / mol * Kelvin
T = temperatura in grade Kelvin
Este important de ştiut că această lege demonstrează o perspectivă adâncã în funcţionarea sistemelor de gaz.Înţelegerea celor expuse de această ecuaţie simplă ajuta inginerii la proiectarea şi fabricarea de sisteme pneumatice sigure şi fiabile. Legile fundamentale care guverneazã comportamentul gazelor s-au descoperit succesiv şi a inlesnit insuşirea cunoştintelor elementare necesare dezvoltãrii înţelegerii noastre despre comportamentul gazelor.
1.3.11.James Prescott Joule ( 1818 -1889)
A fost un fizician englez autodidact și un fabricant de bere. A devenit celebru datorită unei experiențe faimoase menită a determina echivalentului mecanic al caloriei, efectuată în anul 1842. Prin această experiență, Joule a verificat principiul conservării și transformării energiei.
James Prescott Joule a adus o contribuție importantă și în fizica moleculară, stabilind că energia internă a unui gaz depinde de temperatură și a calculat viteza moleculelor unui gaz, pentru prima dată în fizică.
Împreună cu William Thomson, în 1852, a observat micșorarea temperaturii unui gaz ce se destinde fără a efectua un lucru mecanic, numit efect Joule - Thomson.
Datorită importantului său rol din fizică, unitatea de măsură a energiei a fost numită în onoarea sa joule.



13
1.3.12.Emile Hilaire Amagat. Fizician francez (1841-1915).

Legea lui Amagat sau Legea volumelor parţiale din 1880 descrie comportamentul şi proprietăţile amestecuri de gaze ideale (precum şi unele cazuri non-ideal). Este utilizatã în chimie şi termodinamicã .
Volumul ocupat de un amestec de gaze la o temperatura si o presiune date este suma volumelor gazelor individuale la aceeaşi temperaturã şi presiune.
V=v1+v2+...+vn
1.3.13. Johannes Diderik van der Waals (1837-1923)
El a studiat comportamentul gazelor şi a arătat că fazele lichidã şi gazoasã a unei substanţe sunt de aceeaşi natură, şi că comportamentul substanţei şi tranziţia între stãri ar putea fi prezisã cu exactitate. Munca sa a fost bazată pe conceptul existenţei moleculelor, încă un concept în litigiu la momentul respectiv, şi ipoteza (corectã) că moleculele sunt de dimensiuni finite şi se atrag reciproc.
Ecuaţia van der Waals descrie relaţia dintre presiune, volum, temperaturã, şi gaz.Teorema lui de state corespunzătoare concluzionează că, după depaşirea temperaturii, presiunii, şi volumului critic, toate fluidele au, în general,acelaş factor de compresibilitate şi comportamentul gazului ideal.
Aceasta este povestea ştiinţelor pneumatice şi este o parte reprezentativã din povestea ştiinţei în general. Fiecare la rândul său, poate contribui la acest corp tot mai mare de cunoştinţe.
1.4. CONTRIBUTIE PERSONALĂ
Studiul personal asupra comportarii gazelor,efectuat in scopul eficientizãrii consumului motoarelor cu ardere internã mi-a permis sa concluzionez:
1.4.1. Legea energiei interne.
Legea energiei interne cunoscutã ca prima lege a lui Jule,spune ca energia internã a unui gaz depinde doar de temperaturã şi nu depinde de volum sau presiune.
U=f(T)
Fac precizarea ca aceasta lege e valabilã doar pentru un sistem inchis care nu schimbã substantã cu exteriorul.
Pentru un sistem deschis ce poate schimba substantã cu exteriorul,energia internã depinde doar de presiune,volum şi nu depinde de temperaturã.
14
Aceasta reparaţie armonizeaza legea energiei interne cu ecuatia gazului ideal.
U=i/2PV=i/2nRT
1.4.2 .Legile amestecului de gaze.
Pentru amestecul de gaze avem douã legi:
Legea lui Dalton sau Legea presiunilor partiale. La temperatură constantă, presiunea unui amestec de gaze este egală cu suma presiunilor pe care le-ar avea fiecare din gazele componente dacă ar ocupa singur volumul total, (presiunea amestecului de gaze este egală cu suma presiunilor parțiale ale gazelor pure care îl compun).


unde reprezintă presiunile parțiale ale fiecărei componente.

Legea Amagat sau Legea volumelor parţiale. Volumul ocupat de un amestec de gaze la o temperatura si o presiune date este suma volumelor gazelor individuale la aceeasi temperatura si presiune.
V=v1+v2+...+vn
Matematic,aceste douã legi pot fi scrise şi astfel:
PV=p1V+p2V+...+pnV (volum constant)
PV=Pv1+Pv2+...+Pvn (presiune constanta)
Observam ca aceste douã ecuaţii sunt ecuaţiile consrevãrii energiei interne pentru cazurile date.
Ecuatiea generalã a conservarii energiei interne pentru amestec de gaze aratã astfel:

PV=p1v1+p2v2+...+pnvn.

Aceastã ecuaţie ne permite sa mixam gaze de acelaşi fel (monoatomic,biatomic...),la aceeaşi temperaturã,avand presiuni şi volume diferite.Putem afla ce presiune va avea amestecul dacã cunoastem volumul sau ce volum ne trebuie pentru o presiune datã.





15

Incercãm acum sã mixãm gaze de acelaşi fel cu temperaturi,presiuni şi volume diferite.Observam ca ecuaţia raspunde pozitiv şi in aceastã situaţie.Pentru a afla temperatura amestecului uzãm de o ecuaţie consacratã:

PV/T=p1v1/t1+p2v2/t2+...+pnvn/tn.

In sprijinul afirmaţiilor mele pot veni cu argumente probatoare,funcţie de obiecţiile primite.

Acest capitol face parte din lucrarea "Eficientizarea comprimarii gazelor" ce-mi apartine.

Obiectiile le-ai avut de la mine si de la Razvan .
De ce nu raspunzi la ele ?

Tot ce trebuia sa faceti voi era putina algebra elementara,nimic mai mult;fara presupuneri,consideratii...
Mai repet regulile amestecului de gaze:
-conservarea cantitatii de substanta,
-conservarea energiei interne.
Refaceti calculele,respectand aceste reguli.

Matematic,cum ar suna aceasta lege?
Ufinal=Uprim +(n intr.RTintr.-nies.RTies)+(Q-L)=(PV)final
Avem de ales intre a calcula tot ce se intampla de-a lungul procesului sau sa masuram parametrii fimali p si V fara a tine seama de temperatura.

george a scris: Matematic,cum ar suna aceasta lege?
Ufinal=Uprim +(n intr.RTintr.-nies.RTies)+(Q-L)=(PV)final
Avem de ales intre a calcula tot ce se intampla de-a lungul procesului sau sa masuram parametrii fimali p si V fara a tine seama de temperatura.

O greseala? sau o scapare ?
Variatia de energie interna conform primului principiu al termodinamicii duce la efectuarea de lucru mecanic si la cedare sau absorbtie de caldura adica U2-U1= dQ+Lm

Unde Lm = PV adica (PV) final = U1-U2 + dQ si nu ce ai scris tu mai sus !
unde dQ=mcdT
Asa ca primul principiu pentru sisteme deschise este acela postat de Razvan si depinde de caldura !:

(Prima lege a termodinamicii pentru sisteme deschise: creșterea energiei interne a unui sistem este egală cu cantitatea de energie adaugată sistemului de materia care circulă înăuntru și de încălzire, minus suma pierderilor de materie care circulă afară și sub formă de lucru mecanic efectuat de către sistem.)
Da, poti sa masori P si V finali dar ei au aparut ca urmare a efectuarii lucrului mecanic sub influenta caldurii (Temperaturii)!

(Prima lege a termodinamicii pentru sisteme deschise: creșterea energiei interne a unui sistem este egală cu cantitatea de energie adaugată sistemului de materia care circulă înăuntru și de încălzire, minus suma pierderilor de materie care circulă afară și sub formă de lucru mecanic efectuat de către sistem.)
Nu pot sa nu fiu de acoed cu aceasta definitie.Ea insa este general valabila pentru sisteme in care substante in diferite stari de agregare.
Pentru sisteme deschise in care evoluiaza numai gaze cu comportament ideal putem exprima energia interna numai cunoscand presiunea si volumul,fara sa cunoastem cantitatea de energie adaugata,sau pierduta sub forma de caldura,lucru mecanic sau cantitate de substanta.

"Cand descoperirile sunt facute prea devreme,ele sunt sortite aproape intodeauna ignorarii sau se izbesc de opozitii prea puternice pentru a putea fi infrante,asfel incat in majoritatea cazurilor obiectul lor ar fi putut ramane tot atat de bine si nedescoperit." W.I. BEVERIDGE

Ceea ce vreau sa arat eu intr-un final e ca se poate extrage energie superioara din aerul atmosferic.Opozitia cu care sunt intampinat ma face sa cred ca nu se doreste ca eu sa demonstrez acest lucru.
Ma insel?

george a scris:Ceea ce vreau sa arat eu intr-un final e ca se poate extrage energie superioara din aerul atmosferic.

În regulă. Descrie procedeul şi scrie ecuaţiile transformărilor termodinamice care au loc. Fără date numerice.

Nu pot atata vreme cat nu acceptati ca ceea ce-am afirmat mai sus e adevarat,respectiv:
-un m^3 de gaz perfect are energia interna de 250000 J,indiferent de temperatura.
-intr-un recipient in care exista gaz perfect fierbinte,daca introducem gaz rece,vom scade temperatura si vom creste presiunea.
Aceste observatii sunt pietrele de temelie pentru ceea ce incerc sa demonstrez,nu singurele.
Munca ce-o fac,pot la fel de bine s-o continui,fara acceptul vostru.
Sunt constient ca e un drum lung si anevoios.S-ar putea sa nu fiu in stare sa am o finalitate;sper ca persoane mai tinere si mai pregatite decat mine sa inteleaga esenta preocuparii mele si sa aiba curiozitatea si curajul s-o duca mai departe.

"Orice om trebuie sa fie curios,in fiecare ora a marii sale aventuri,pana in ziuain care nu va mai face umbra pamantului.Pentru ca daca moare fara o intrebare in inima ,ce scuza poate aduce pentru existenta sa?" Frank Moore Colby

george a scris:Nu pot atata vreme cat nu acceptati ca ceea ce-am afirmat mai sus e adevarat,respectiv:
-un m^3 de gaz perfect are energia interna de 250000 J,indiferent de temperatura.

Nu pot fi de acord cu această afirmaţie din moment ce energia internă a unui sistem termodinamic este



Deci depinde în mod clar de temperatură.

Demonstrează că nu depinde de temperatură şi am să fiu de acord!

E=3/2nRT=3/2PV
http://sofisica.com.br/conteudos/Termologia/Termodinamica/energiainterna.php

"Nu pot fi de acord cu această afirmaţie..."
Daca nu esti de acord cu notiunile de basa,cum crezi ca pot explica procese complexe?
E=3/2nRT=3/2PV pt.gaz monoatomic
E=5/2nRT=5/2PV pt. gaz biatomic
Pentru 1m^3 gaz biatomic la presiunea de 1 bar avem:
E=5/2 PV= 2,5 x100000x 1=250000 J.
Algebra nu poate explica mai simplu de atat.

george a scris:Pentru 1m^3 gaz biatomic la presiunea de 1 bar avem:
E=5/2 PV= 2,5 x100000x 1=250000 J.

Şi dacă îl încălzeşti va avea aceeaşi energie internă?

Razvan a scris:

george a scris:Pentru 1m^3 gaz biatomic la presiunea de 1 bar avem:
E=5/2 PV= 2,5 x100000x 1=250000 J.

Şi dacă îl încălzeşti va avea aceeaşi energie internă?

"Acum,pentru un m^3 de aer in conditii de pN avem:

-la 250K 5181500/20,5=252756 J
-la 300K 6218900/24,6=252800 J
-la 350K 7264900/28,7=253132 J
-la 400K 8316300/32,8=253545 J
-la 500K 10448400/41=254839 J"

Valoarea de 250000 J pt. 1m^3 de gaz aflat la presiune normala este pentru gazul perfect biatomic si nu depinde de temperatura.
Valorile date pentru diferite temperaturi sunt pentru aer care nu-i acelasi lucru ca si gazul perfect.Aerul este un amestec de gaze reale,cu un comportament ideal.Aproximarea comportamentului gazului ideal cu cel al gazului perfect este acceptata in majoritatea cazurilor.

Energia intrna pentru un Kmol de aer,aflat la presiune normala,la diferite temperaturi:
-la 250K =5181500 J
-la 300K =6218900 J
-la 350K= 7264900 J
-la 400K =8316300 J
-la 500K =10448400 J

Energia interna pt.1 m^3 de aer la presiune normala,pentru diferite temperaturi:
-la 250K =252756 J
-la 300K =252800 J
-la 350K =253132 J
-la 400K =253545 J
-la 500K =254839 J
Volumul unui Kmol de aer aflat la presiune normala,pentru diferite temperaturi:
-la 250K =20,5 m^3
-la 300K =24,6 m3
-la 350K =28,7 m3
-la 400K =32,8 m3
-la 500K =41 m3

CAdi spune:
"Problema este ca faci multe greseli de interpretare si din aceasta cauza nu putem sa ne intelegem .
Cum poti sa spui ca prin incalzire nu creste energia interna a unui sistem termodinamic ?"

Explicatiile ce le-am dat sunt pe intelesul unui absolvent de liceu;ultima explicatie e pentru unul ce-a absolvit la seral.
Explic acum pentru un elev de clasa a VII-a :
Daca unui m^3 de gaz mentinut la presiune constanta ii dublam temperatura termodinamica,i se dubleaza volumul.Deci,in loc de 1m^3 vim avea 2m^3.Firesc,daca dublam temperatura,se dubleaza si energia interna.Deci,am dublat temperatura,s-a dublat volumul si energia interna.In consecinta,pentru 1m^3 avem aceeasi energie interna.Daca vrei sa intelegi bine...,oricum intentionez sa realizez un desen animat in care sa axplic chestia asta elevilor de la clasa 0,nu de alta dar sunt mult mai receptivi .

george a scris:CAdi spune:
"Problema este ca faci multe greseli de interpretare si din aceasta cauza nu putem sa ne intelegem .
Cum poti sa spui ca prin incalzire nu creste energia interna a unui sistem termodinamic ?"

Explicatiile ce le-am dat sunt pe intelesul unui absolvent de liceu;ultima explicatie e pentru unul ce-a absolvit la seral.
Explic acum pentru un elev de clasa a VII-a :
Daca unui m^3 de gaz mentinut la presiune constanta ii dublam temperatura termodinamica,i se dubleaza volumul.Deci,in loc de 1m^3 vim avea 2m^3.Firesc,daca dublam temperatura,se dubleaza si energia interna.Deci,am dublat temperatura,s-a dublat volumul si energia interna.In consecinta,pentru 1m^3 avem aceeasi energie interna.
.

Chiar ca ai dat o explicatie de a VII-a !.Ma asteptam la mai mult....

Bravos amice,ma cobor la mintea ta si acum ma trezesc ca sunt incult!
Pana la urma,vrea cineva sa inteleaga ceea ce spun? Nu pretind decat sa fie binevoitor,sa vrea sa invete si alceva decat ceea ce stiu toti...

"-un m^3 de gaz perfect are energia interna de 250000 J,indiferent de temperatura." Daca astea sunt spusele mele,retractes:
-un m^3 de gaz perfect,mentinut la presiune normala, are energia interna de 250000 J,indiferent de temperatura.
Am reparat greseala.Ba,voi nu stiti altceva decat sa cautati nod in papura? E si asta o treaba da nu va face cinste.