Unde Gravitationale Stationare

Rezumarea primului mesaj :

Doresc sa va supun atentiei o tehnologie revolutionara, veche de cel putin 10 ani, cu implicatii atat in domeniul comunicatiilor, iar prin extrapolare in mai toate domeniile vietii umane, despre care, am observat ca nu se vorbeste mai deloc, si care nu este adusa la cunostinta publicului larg.

Voi face in continuare o prezentare sumara a tehnologiei si a dispozitivelor realizate pe baza acestei tehnologii, urmand ca cei interesati sa afle mai multe detalii din materialele prezentate in acest mesaj.
Scurte citate traduse:
Oscilatiile reprezinta cel mai eficient tip de miscare din punct de vedere energetic. Pentru acest motiv, nu doar fiecare atom, dar de asemenea sistemul planetar si galaxia noastra oscileaza, iar lumina este o oscilatie desfasurata, si natural, celulele si organele corpului nostru de asemena oscileaza.

Bazat pe eficienta lor energetica, procesele oscilatorii determina organizarea materiei la toate nivelele - de la atom la galaxii.

In cea mai semnificativa lucrare "Armonia Lumii", Johannes Kepler stabileste bazele cercetarii armonice. Construita pe antica "Armonia Lumii" a lui Pitagora, Kepler a dezvoltat o cosmologie a armonicilor.

Institutul de Scalare Globala continua aceasta traditie.

Scurte citate traduse:
"Aceasta este ceea ce milioane de oameni asteapta: telecomunicatii care nu dau nastere poluarii electrice. Nimeni nu se plange de telecomunicatii, dar fiecare (exceptand producatorii) se plange de poluarea electrica cauzata de aceasta. Cresterea numarului releelor de transmisie in sectorul telefoniei mobile pune viata in pericol. Foarte curand, aceasta va deveni de domeniul trecutului. In vara acestui an, fizicianul si matematicianul Dr. Muller, directorul Institutului Pentru Cercetari Energetice Spatiale, din orasul Wolfratshausen, a reusit pentru prima data sa moduleze undele gravitationale stationare cu semnale lingvistice. In 27 Octombrie un experiment stiintific a avut loc in districtul Bad Tolz - prima transmisie linvistica prin intermediul undelor gravitationale stationare, intre Bad Tolz si St. Petersburg. Citeste acum explicatiile Dr. Hartmut Muller despre fizica si matematica implicata."

"Undele stationare nu sunt speciale in natura. Insa noi doar acum am devenit capabili sa le utilizam in scopul comunicarii. Orice mijloc conventional de telecomunicatii, fie radio, televiziune, telefonie sau chiar megafoanele, utilizeaza unde de propagare, nu stationare, pentru transferul informatiei. Si aceasta pentru un motiv bine intemeiat: undele stationare nu transmit energie. Aceasta doctrina este valabila inca si astazi - cu o singura exceptie: nu se aplica undelor stationare gravitationale. Existenta acestui tip special de unde stationare a fost postulata de Teoria Scalarii Globale, (H. Muller, 1982) si a fost demonstrata experimental pentru prima data in 1986. Aceste unde stationare gravitationale nu trebuie sa fie generate, deoarece acestea impregneaza tot universul, antrenandu-l intr-o vibratie sincrona la toate nivelele dimensionale.

Idea utilizarii undelor gravitationale stationare ca si purtatoare pentru transmiterea informatiei era deja nascuta in 1989 - chiar daca doar in teorie. Aplicarea practica s-a dovedit anevoioasa. Doar dezvoltarea elementului-G (1998-2000) a adus schimbarea. Acest convertor de energie gravito-electric este capabil sa moduleze undele gravitationale stationare de origine naturala. Chiar daca tehnologia G-Com este inca in fasa (prima modulare lingvistica a fost realizata in Iulie 2001), aceasta surclaseaza de departe toate metodele traditionale de transfer al informatiilor, in doua aspecte importante:
- Primul: O unda gravitationala stationara modulata poate fi demodulata instantaneu (sincron) in orice loc de pe planeta Pamant, sau pe Marte, sau inafara sistemului solar. Distanta si timpul de transmitere sunt lipsite de sens in cazul de fata.
- Al doilea: Undele nu trebuie nici generate, nici transmise. Astfel, tehnologia G-Com nu necesita antene, sateliti, amplificatoare si transformatoare. Aceasta este inceputul unei noi ere a telecomunicatiilor - fara poluare electrica. "

Scurte citate traduse:
"In 27 Octombrie 2001, la Zilele Media din districtul Bad Tolz, a avut loc un eveniment istoric: Institutul Pentru Cercetari Energetice Spatiale in memoria lui Leonard Euler, a introdus prima telecomunicatie globala, total lipsita de poluare electrica (vezi publicatia Raum&Zeit Special nr. 1). Tehnologia G-Com este inca in fasa, dar Institutul lucreaza la viteza maxima cu fizicienii si matematicienii Universitatii din St. Petersburg pentru perfectionarea si dezvoltarea pe mai departe a acesteia. Pana acum, industria Germana si-a mentinut atitudinea sceptica, in special datorita faptului ca tehnologia G-Com este bazata pe descoperiri stiintifice care nu au fost acceptate pana la data curenta, in fortificatiile academice Germane. Intre timp, manageri din Rusia si Elvetia au imbratisat oportunitatea si au coplesit Institutul de Cercetare din orasul Wolfratshausen cu oferte de afaceri."

"Echipa de savanti din jurul Dr. Hartmut Muller este in special concentrata pe a evita situatia in care aceasta noua tehnologie ar fi cumparata si data deoparte pentru totdeauna. Scopul este mai degraba de a face G-Com disponibila in supermarket-uri intr-un viitor previzibil. Aceasta a facut ca Institutitul Pentru Cercetari Energetice Spatiale sa prezinte o demonstratie publica spontana a telecomunicatiei G-Com in districtul Bad Tolz.

Telecomunicatiile care nu implica poluare electrica au devenit acum realitate. Dar care vor fi consecintele cand aceasta noua tehnologie va deveni disponibila pe scara larga? Ar trebui companiile de telefonie celulara sa isi faca griji despre propria lor existenta? Este posibila aparitia unui caderi pe pietele internationale? Acestea, precum si alte aspecte ale unei revolutii tehnologice cu extindere fara precedent este analizata de Dr. Hartmut Muller, directorul Institutului Pentru Cercetari Energetice Spatiale, in memoria lui Leonard Euler (IREF), inventatorul tehnologiei G-Com. "

Scurte citate traduse:
In Octombrie, o audienta de mai mult de 50 de participanti din toate colturile Germaniei au asistat la un experiment de fizica unic, care a fost realizat la Institutitul Pentru Cercetari Energetice Spatiale din orasul Wolfratshausen, in memoria lui Leonard Euler: Transmiterea experimentala a semnalelor lingvistice intre districtul Bad Tolz din Germania si orasul St. petersburg din Rusia a avut loc fara a fi necesar un transmitator si fara generarea artificiala a undelor de propagare purtatoare, si fara poluare electrica. In schimb, Dr. Hartmut Muller, directorul Institutului, a utilizat ca mediu de transmitere, aparitia naturala a undelor gravitationale stationare. Convertoarele gravito-electrice (elementele-G) permit cuplarea la campul de fundal gravitational cosmic, in timp ce modularea si demodularea este obtinuta prin oscilatoare armonice biologice (Bioguards). Undele gravitationale stationare organizeaza toate particulele din univers in oscilatii sincrone care explica de ce aceasta trasmitere lingvistica particulara, poate avea loc fara intarzieri temporale. Data de 27 octombrie 2001 marcheaza inceputul unei noi ere a telecomunicatiilor fara poluare electrica.

Scurte citate traduse:
22 de ani de cercetari si dezvoltare au fost investite in acest program de calculator, prototipul care a dat zborurilor spatiale Rusesti si tehnologiei militare noi aripi. Calculatorul de Scalare Globala (GSC) reprezinta chintesenta unei noi fizici care a fost dezvoltata din fonduri publice la mijlocul anilor 1980, in spatele zidului Kremlin-ului. Calculatorul de Scalare Globala permite optimizarea constructiilor tehnice si a sistemelor de orice tip, pentru dezvoltarea de noi materiale, conceperea unor noi surse energetice, cat si prognosticarea trendului pietei internationale a produselor si tehnologiilor.


Pagina web in limba engleza a Institutului de Cercetare pentru Scalare Globala:
- Global Scaling Research Institute

Pagina web a publicatiei Raum&Zeit de unde poate fi cumparat numarul 1 special in care sunt publicate articolele de mai sus, la pretul de 15 Euro:
- special 1 - Global Scaling in englischer Sprache

Pagina web de pe Google Books unde pot fi citite articolele publicatiei Raum&Zeit in limba germana:
- raum&zeit Special 1 Global Scaling

Pagina web unde pot fi citite articolele in limba germana, aparut in publicatiile locale din districtul Bad Tolz, cu numele "Bad Tolzer SZ" si "Isar-Loisach Bote", de la data de 27 Octombrie 2001 si 29 Octombrie 2001:
- Natur Wellen für die Kommunikationen

Depinde de accelereţia corpului ce le produce. Dacă vrei îţi trimit pe privat un material, dar e mult de studiat şi e în engleză PDF-ul.

Edit la mesajul precedent:
Virgil, vezi că ţi-am trimis. Caută în mesagerie.

Aspiratorul de praf produce unde gravitationale ?
Este oare tubul aspiratorului un ghid de astfel de unde ?
Cand se infunda tubul, undele din el devin stationare si ca urmare aspiratorul nu mai atrage, dar undele exista daca merge motorul.  Astfel am facut legatura intre electricitate si gravitatie.
Cu siguranta ca o gaura neagra este cel mai fantastic generator de unde gravitationale, seamana cu un gigantic aspirator cosmic.  Oare Universul nostru este stationar intre doua imense gauri negre ? Sau poate sunt mai multe gauri negre, care fac curat in Univers. Oare suntem niste gunoaie ?

Orice masă în mişcare accelerată produce unde gravitaţionale. O sarcină electrică în mişcare într-un câmp electric şi magnetic produce forţă Lorentz.

Așadar...
Să plecăm de la ipoteza că un corp cu masă mare exercită un efect de atracție gravitațională asupra corpurilor din jur.
Menționez că nu luăm acum în calcul spații cubate, linii de câmp sau alte chestii prin care se manifestă gravitația, ci plecăm ipotetic de la faptul că gravitația s-ar manifesta și ar acționa la distanță prin unde.

Să ne imaginăm acum un corp în cădere liberă în câmp gravitațional.
Presupunem inițial că acel corp nu are o rotație intrinsecă în jurul axei sale, iar această cădere liberă ar fi cam așa :

Acum, raportat la aceste unde gravitaționale, eu zic că apare o chestie interesantă raportată tot la căderea liberă a unui corp în câmp gravitațional.
Să presupunem acum că acel corp care generează undele gravitaționale ar avea o mișcare intrinsecă de rotație în jurul axei sale, iar aceste unde gravitaționale ar fi staționare, la modul că generarea lor nu depinde de rotația intrinsecă a corpului în jurul axei, ca în animația de mai jos :

Acum să ne imaginăm și celălalt aspect, în care undele gravitaționale ar avea o mișcare de rotație în jurul centrului de gravitație, iar corpul ce este atras ar fi antrenat în atracția către corpul care generează undele, în funcție de cum se rotesc undele.
Priviți animația :


Înțelegeți ce vreau să spun ?
Cel puțin la nivelul căderii libere a unui corp pe Pământ, în timpul căderii acesta are și o rotație în jurul Pământului ?

Razvan a scris: O sarcină electrică în mişcare într-un câmp electric şi magnetic produce forţă Lorentz.

Nu intotdeauna sarcinii electrice in miscare ii reuseste productia de forta, adica nu-si arata intotdeauna si oricui forta, muschii.  Depinde de cum e orientata tinta. Daca tinta e pe un drum perpendicular, atunci tintei ii este "perpendicular" de ce se intampla in jurul ei.
E interesanta observatia ?
Si totusi, ce e cu forta asta ?

Cu alte cuvinte ce am vrut să expun eu este cam așa.

Dacă iau un corp de pe pământ și îl urc sus, sus de tot, pe verticală, când îi dau drumul, el ajunge în același punct din care l-am luat ?

Desigur, în situații ideale, fără acțiunea atmosferei.

Dacă da, iar Pământul se rotește în jurul axei sale, înseamnă că în aceea cădere liberă corpul primește un anumit impuls suplimentar și pe direcția și în sensul de rotație a Pământului în jurul axei sale, nu-i așa ?

Dacă nu, situația este diferită și duce la o înțelegere diferită a undelor gravitaționale, sau chiar a modului în care funcționează gravitația însăși.

Daca corpul e ridicat foarte sus, la sute sau mii de km, nu va mai cadea gravitational in acelasi loc.

@ Gafiteanu: corectă completarea despre forţa Lorentz.

gafiteanu a scris:Daca corpul e ridicat foarte sus, la sute sau mii de km, nu va mai cadea gravitational in acelasi loc.

Deci Gafitene, considerăm că pământul are o viteză de rotație la ecuator de 465 de m pe secundă.
Să presupunem că de pe un turn de pe pământ aflat la ecuator, înalt de 1 km, se dă drumul unui corp în cădere liberă spre un anumit punct de la baza turnului.
Dacă facem ceva calcule ușoare, putem stabili că acel corp se va afla în cădere liberă x secunde și ajunge în acel punct de la baza turnului cu toate că Pământul s-a mișcat în jurul axei sale la nivelul ecuatorului 465x metrii.

Ce vreau să subliniez este faptul că acel corp nu este atras chiar așa oricum către centrul Pământului, ci trebuie luat în calcul faptul că Pământul s-a deplasat cu 465 ori x metrii, deci corpul nu s-a deplasat 1 km în cădere liberă pe durata de x secunde, adică înălțimea turnului, ci s-a deplasat mai mult luând în considerare rotația Pământului.
Vezi ultima animație de mai sus.

Este corect ce spun eu aici?

Asta-i una.
Mai este un detaliu exact vis-a-vis de acest concept de unde staționare.
Stai să văd dacă-i logic ce gândesc eu acum.

Și așa-i gafitene, este o chestie cu undele gravitaționale și rotația Pământului în jurul axei.
Gravitația leagă corpul în cădere liberă de Pământ ca un tirant.
Tot spre centrul Pământului este atras corpul în cădere liberă, dar dacă acceptăm faptul că Pământul se mișcă în jurul axei sale, presupunând că ții un laser pe verticală, corpul în cădere liberă va urma linia laserului, dar în același timp laserul este o prelungirea unei raze care vine din centrul Pământului și evident care are aceeași mișcare de rotație cu a Pământului.

Carevasăzică, raportat și la mișcarea de rotație a Pământului în jurul axei sale, gravitația acționează ca un tirant, tocmai pentru că nu se observă această deviere laterală a corpurilor în cădere liberă.

Nu știu ce se înțelege, dar cred că nu mă înșel.
Iar asta vorbește oarecum despre modul în care acționează gravitația.

Sistemul solar nu inseamna numai corpurile ceresti ci si campurile care le leaga, si chiar undele gravitationale care actioneaza ca un vartej, al caror valuri se rotesc cu viteza planetelor pe orbita. Animatia ta ar trebui mai intai verificata, si apoi am putea afirma cu certitudine acest lucru. Corpul de proba ar trebui sa vina de la distante foarte mari, unde acceleratia soarelui este foarte mica, pentru a se face simtita orientarea vartejului gravitational al sistemului.

Se aseamana foarte mult cu aceste franje de interferenta;

Mia nu placut matimatica cand era vorba di calculi. Era o curvoada, o pidiapsa.  Asa ca las altora placerea si caderea in extaz, sa calculeze cu cat ramane in urma o raza de lumina reflectata, care e lansata perpendicular spre un satelit geostationar aflat deasupra ecuatorului la 36.000 km. si e prevazut cu o oglinda perfect paralela cu P.
Problema este deosebit de complexa si include actiunea mai multor fenomene.
La ce mare distanta ar trebui plasat satelitul geostationar cu oglinda, astfel ca raza emisa si reflectata sa cada exact de unde a fost emisa cu o zi inainte ?  (Raspuns gresit: La o jumate de zi lumina, dar nu e posibil sa revina tot acolo, din anumite alte cauze elicoidale.)

gafiteanu a scris:Mia nu placut matimatica cand era vorba di calculi. Era o curvoada, o pidiapsa. Asa ca las altora placerea si caderea in extaz, sa calculeze cu cat ramane in urma o raza de lumina reflectata, care e lansata perpendicular spre un satelit geostationar aflat deasupra ecuatorului la 36.000 km. si e prevazut cu o oglinda perfect paralela cu P.
Problema este deosebit de complexa si include actiunea mai multor fenomene.
La ce mare distanta ar trebui plasat satelitul geostationar cu oglinda, astfel ca raza emisa si reflectata sa cada exact de unde a fost emisa cu o zi inainte ? (Raspuns gresit: La o jumate de zi lumina, dar nu e posibil sa revina tot acolo, din anumite alte cauze elicoidale.)

Absolut korekt! Bravos ma(i)estre! Bine punctat.

Îmi amintesc că am mai vorbit odată despre un aspect asemănător, parcă cu Obislăveanu, când se ridica problema devierii laterale a luminii.

Raportat la experimentul cu satelitul geostaționar al maiestrului gafiteanu putem să interpretăm problema și în condiții mai simple, de laborator.

Într-un sistem centrifugal asemănător celui de mai jos, lumina roșie suferă o deviație laterală ?
Întrebarea are totuși o anumită importanță.
Priviți animația (intenționat exagerată) :

Dl. Curiosul! Din cate am retinut eu, rachetele cosmice decoleaza vertical si totusi sunt deviate spre rasarit. Cum crezi ca se explica acest fapt? Mai este si fenomenul observat la scurgerea apei din cada, cand turbionul care apare se roteste catre rasarit in emisfera nordica si catre apus in emisfera sudica. Ce crezi de asta?.

Dl.Virgil! Eu am inteles din desenele postate ca dumneata consideri undele gravitationale stationare, ca fiind chiar orbitele planetelor. Sau orbitele planetare marcheaza (evidentiaza) zona de maxim al amplitudinii undelor gravitationale stationare.

Adrian Gheorghe a scris:Dl. Curiosul! Din cate am retinut eu, rachetele cosmice decoleaza vertical si totusi sunt deviate spre rasarit. Cum crezi ca se explica acest fapt? Mai este si fenomenul observat la scurgerea apei din cada, cand turbionul care apare se roteste catre rasarit in emisfera nordica si catre apus in emisfera sudica. Ce crezi de asta?.

Îți spun părerea mea dacă repeți întrebarea fără să folosești Dl.
Crede-mă că nu sunt niciun Dl.

Oricum, tu cum ți-ai explica asta ?

La faza cu racheta explicația este dată parțial de Răzvan, în alt subiect, ca la o lecție de fizică, și-l voi cita ulterior.
Dar revin imediat că am ceva de făcut acum și să mă gândesc un pic și la celălalt aspect poate răspunsul poate fi generalizat totuși.

Adrian Gheorghe a scris: Din cate am retinut eu, rachetele cosmice decoleaza vertical si totusi sunt deviate spre rasarit. Cum crezi ca se explica acest fapt? Mai este si fenomenul observat la scurgerea apei din cada, cand turbionul care apare se roteste catre rasarit in emisfera nordica si catre apus in emisfera sudica. Ce crezi de asta?.

Să vorbim mai întâi despre rachetă.
Devierea către răsărit a rachetei care decolează pe verticală eu zic că are două cauze, prima este faptul că Pământul se rotește în jurul axei de la est spre vest, adică în sens invers mișcării Soarelui pe cer și faptului că :

Razvan a scris:Orice forţă acţionează asupra unui corp îi imprimă acestuia o acceleraţie în sensul şi în direcţia forţei (principiul fundamental al dinamicii).
... aşa cum se face corect la o lecţie de fizică.

Când racheta decolează pe verticală, decolează pe verticală tocmai pentru că forța motoarelor care îi produce accelerația acționează pe direcția verticală a momentului în care a început să acționeze.
Cu alte cuvinte, racheta accelerează în linie dreaptă, iar prin accelerarea propriu-zisă, racheta nu mai este un sistem inerțial ce se rotește odată cu Pământul ca să-și conserve momentul cinetic.
De aceea verticala locului din care a început să accelereze se rotește odată cu Pământul, iar verticala pe care accelerează propriu-zis  racheta nu se rotește tocmai pentru că racheta accelerează și imprimă acesteia un impuls pe direcția accelerării.
Racheta are într-adevăr componentă de viteză pe direcția rotației Pământului, tocmai prin conservarea momentului cinetic, dar prin accelerarea ei propriu-zisă primește, prin acțiunea motoarelor ce o accelerează, componentă de viteză pe direcția acțiunii forței, iar traiectoria mișcării rachetei este dată de compunerea vectorială a vitezei pe direcția din sensul de rotație a Pământului prin conservarea momentului cinetic și a vitezei pe direcția acțiunii foței ce-i produce accelerarea.

Eu zic că de aia apare această iluzie a devierii spre răsărit.

Deocamdată, pentru turbioanele alea m-aș mai gândi un pic.

De fapt nu-i corect Adriane, am încurcat estul cu vestul.
Tu de fapt vei să spui că racheta deviază în sensul de rotație a Pământului, nu în sens invers, situație în care explicația mea ar fi corectă.

Asta ai vrut să spui ?

Adrian Gheorghe a scris:Dl.Virgil! Eu am inteles din desenele postate ca dumneata consideri undele gravitationale stationare, ca fiind chiar orbitele planetelor. Sau orbitele planetare marcheaza (evidentiaza) zona de maxim al amplitudinii undelor gravitationale stationare.

De fapt este vorba de un pachet de unde. Orbitele sunt rezultatul interferentei unui grup de unde care se deplaseaza cu viteza de grup de-a lungul orbitei. Locul unde se formeaza noua planeta este chiar locul de interferenta a grupului. Dimensiunile si perioada primei orbite, depind de masa si viteza nucleului, conform relatiei; T1= Ct* (v^1,5)/(m^2); in care Ct este o constanta pentru familia de sisteme (solare, planetare, etc) Celelalte orbite sunt multipli intregi ai primei orbite.

Unde prin miscare pulsatorie ?
Negativ,
Daca am inteles bine sustii ca nu exista unde gravitationale.
Sa ne gandim la doua corpuri identice , la distanta, de mase egale, care se misca pe orbite individuale cu viteza ungiulara data, pe circumferinte identice.
Distanta dintre ele variaza pulsatoriu.
Forta de  efect gravitational de atractie variaza si ea pulsatoriu.
In acest caz nu se epoate defini o unda gravitationala stationara intre cele doua corpuri ?

Variatia intensitatii unui camp nu inseamna ca acel camp e format obligatoriu din "particule unda".  In cazul campului electric, gravitational, fotonic, putem spune ca acel camp e generat de particule unda.  Dar daca nu variaza intensitatea, efectul este constant.  Adica nu sunt fluctuatii de camp=forta in final.
Daca variaza sau se curbeaza spatiul, oare spunem ca spatiul este o unda ?
Nu e corect sa spunem nici atunci cand palpaie lumanarea, ca avem unde de lumina.
""Unda gravitationala stationara """???(trebuie oglinzi de gravitatie pt gravitoni la extremitati)  ""Distanta variaza pulsatoriu ""???
Cam greu de asimilat acesti noi termeni de unii dintre noi.
"Upsasa, Upsasa, tine-o tare, n-o lasa."

O unda presupune un transfer de energie. Modificarea formei unui camp se poate face cu consum de energie care se disipeaza intr-o unda. Doua corpuri incarcate electrostatic cu sarcini diferite, daca isi modifica reciproc pozitia, atunci energia cinetica consumata cu miscarea corpurilor se transforma in unda. La fel doi magneti permanenti, daca isi modifica periodic distanta dintre ei, energia cinetica consumata la modificarea distantei, se transforma intr-o unda magnetica. Orice modificare a formei si intensitatii unui camp se transpune intr-o unda. Am putea spune si despre planetele sistemului solar ale caror orbite sunt eliptice, ca are loc o variatie de camp datorita variatiei distantei dintre ele, ceia ce presupune ca sistemul solar ar emite in permanenta unde gravitationale. In realitate acest lucru nu se intampla, caz contrar sistemul ar fi disparut de mult. Variatia distantei planetelor fata de Soare, trebuie inteleasa ca o sincronizare a oscilatiei planetelor cu oscilatia dominanta a soarelui. Sistemul Solar este un sistem armonic in care toate corpurile oscileaza pe armonici acordate cu frecventa soarelui.

virgil a scris: La fel doi magneti permanenti, daca isi modifica periodic distanta dintre ei, energia cinetica consumata la modificarea distantei, se transforma intr-o unda magnetica.

Aici mai intervin si alte "forte" externe cu energie cinetica, care se traduc in final in ce apare.
Altfel cei doi magneti se apropie si se lipesc.

Energii bi- complementare

In intelegerea mea, intre oricare doua corpuri aflate in vibratie/ rotatie locala ( caz studiat de Scalar Global Theory)  schimbandu-se parametrii campului gravitational, apar unde, transfer de energie.
In cazul particular al undelor stationare, energia totala din sistemul oscilant emitator/ sursa//sursa/ emitator se conserva, transformandu-se alternativ din forme cinetice in forme potentiale ( noduri si ventre).
Conservarea energiei presupune absenta " radiatiei".
Dar conservarea energiei nu inseamna automat lipsa undelor.

In electromagnetism de exemplu, o energie constanta nu presupune moartea formelor de energie bi-complementare .
Asa cum la un circuit rezonant LC, energia din bucla, constanta in cantitate, presupune doua energii oscilante complementar: energie camp magnetic/ energie camp electric.
Desi am fi tentati sa spunem ca daca energia totala a sistemului se conserva, sistemul electromagnetic are undele moarte...
Ori o bucla LC este o bucla rezonanta , este o bucla de unda stationara.


Cu alte cuvinte vad posibila existenta undelor gravitationale stationare intre microparticule vibratorii.
In cazul protonului sau electronului, ele au si sarcina electrica, si masa.
Cand variaza vibratoriu  distanta dintre ele se produc unde de camp electromagnetic.
De ce nu s-ar produce si unde gravitationale ?

Problema se poate pune si din alta perspectiva:
Ce fel de mediu este acela, intre doua entitati, care poate vibra si conduce la distanta undele gravitationale? Aether, FOIP, ?

Eterul este forta fundamentala si rezervorul tuturor.
Chiar si la zero kelvin exista permanent gravitoni emisi.  Si electronii isi emit campul in continuare vesnic.  Toata fizica ultra-moderna este o ultra-aiureala-abureala, facuta asa cu un scop nobil, nu nobel.
Fortele din eter nu sunt peste tot omogene si izotrope. Poate ceva mai omogene doar in afara galaxiei.  Parametrii vidului spun totul si nu sunt chiar constante. Cand la munte avem raumatism, inseamna ca s-au modificat parametrii si nervii reactioneaza..Bobina Tesla modifica toti parametrii vidului, dar campul si descarcarile electrice doar unii parametrii.  Substantele solide modifica cel mai puternic parametrii prin epsilon si miu relativ.
Traiasca fizica unita, elicoidala cu zigzagoidala.

Orice sistem oscilant se poate afla in una din cele doua situatii; de oscilator, sau de rezonator. Oscilatorul emite energie, in timp ce rezonatorul absoarbe energie. Putem vorbi de conservarea energiei cand avem de a face cu un cuplu dintre un oscilator si un rezonator, care isi schimba rolurile pe rand, cand oscilator, cand rezonator, fara pierdere de energie.
Cat priveste aparitia unui camp, acesta presupune o anumita stare intre o entitate fizica (particula, corp) si spatiul inconjurator specific entitatii. Astfel putem distinge doua situatii extreme; ori particula oscileaza si spatiul inconjurator sta pe loc, ori spatiul oscileaza si particula sta pe loc. De fapt atat particula cat si spatiul sunt intr-o miscare armonizata. Astfel unui corp ceresc care se deplaseaza cu o anumita viteza, ii corespunde o anumita unda insotitoare, pe care poate oscila (gravita) un alt corp ceresc. De exemplu pentru un corp de masa "M" care se deplaseaza cu viteza "v", in functie de nivelul cosmic din care face parte, (stele, planete, sateliti), corespunde o anumita constanta "Ct" se calculeaza perioada de oscilatie data de relatia ; t=Ct. (v^1,5/M^2) ; Aceasta relatie este determinata de mine si verificate pentru corpurile din sistemul solar.

Fizic si efectiv sub ce forma se pot determina si masura pulsatiile
planetelor? Sunt asa ca bataile unei inimi? Produc o crestere si
o scadere a diametrului? Poti completa tabelul cu amplitudinea in
unitati de lungime a acestora?