Unde Gravitationale Stationare

Rezumarea primului mesaj :

Doresc sa va supun atentiei o tehnologie revolutionara, veche de cel putin 10 ani, cu implicatii atat in domeniul comunicatiilor, iar prin extrapolare in mai toate domeniile vietii umane, despre care, am observat ca nu se vorbeste mai deloc, si care nu este adusa la cunostinta publicului larg.

Voi face in continuare o prezentare sumara a tehnologiei si a dispozitivelor realizate pe baza acestei tehnologii, urmand ca cei interesati sa afle mai multe detalii din materialele prezentate in acest mesaj.
Scurte citate traduse:
Oscilatiile reprezinta cel mai eficient tip de miscare din punct de vedere energetic. Pentru acest motiv, nu doar fiecare atom, dar de asemenea sistemul planetar si galaxia noastra oscileaza, iar lumina este o oscilatie desfasurata, si natural, celulele si organele corpului nostru de asemena oscileaza.

Bazat pe eficienta lor energetica, procesele oscilatorii determina organizarea materiei la toate nivelele - de la atom la galaxii.

In cea mai semnificativa lucrare "Armonia Lumii", Johannes Kepler stabileste bazele cercetarii armonice. Construita pe antica "Armonia Lumii" a lui Pitagora, Kepler a dezvoltat o cosmologie a armonicilor.

Institutul de Scalare Globala continua aceasta traditie.

Scurte citate traduse:
"Aceasta este ceea ce milioane de oameni asteapta: telecomunicatii care nu dau nastere poluarii electrice. Nimeni nu se plange de telecomunicatii, dar fiecare (exceptand producatorii) se plange de poluarea electrica cauzata de aceasta. Cresterea numarului releelor de transmisie in sectorul telefoniei mobile pune viata in pericol. Foarte curand, aceasta va deveni de domeniul trecutului. In vara acestui an, fizicianul si matematicianul Dr. Muller, directorul Institutului Pentru Cercetari Energetice Spatiale, din orasul Wolfratshausen, a reusit pentru prima data sa moduleze undele gravitationale stationare cu semnale lingvistice. In 27 Octombrie un experiment stiintific a avut loc in districtul Bad Tolz - prima transmisie linvistica prin intermediul undelor gravitationale stationare, intre Bad Tolz si St. Petersburg. Citeste acum explicatiile Dr. Hartmut Muller despre fizica si matematica implicata."

"Undele stationare nu sunt speciale in natura. Insa noi doar acum am devenit capabili sa le utilizam in scopul comunicarii. Orice mijloc conventional de telecomunicatii, fie radio, televiziune, telefonie sau chiar megafoanele, utilizeaza unde de propagare, nu stationare, pentru transferul informatiei. Si aceasta pentru un motiv bine intemeiat: undele stationare nu transmit energie. Aceasta doctrina este valabila inca si astazi - cu o singura exceptie: nu se aplica undelor stationare gravitationale. Existenta acestui tip special de unde stationare a fost postulata de Teoria Scalarii Globale, (H. Muller, 1982) si a fost demonstrata experimental pentru prima data in 1986. Aceste unde stationare gravitationale nu trebuie sa fie generate, deoarece acestea impregneaza tot universul, antrenandu-l intr-o vibratie sincrona la toate nivelele dimensionale.

Idea utilizarii undelor gravitationale stationare ca si purtatoare pentru transmiterea informatiei era deja nascuta in 1989 - chiar daca doar in teorie. Aplicarea practica s-a dovedit anevoioasa. Doar dezvoltarea elementului-G (1998-2000) a adus schimbarea. Acest convertor de energie gravito-electric este capabil sa moduleze undele gravitationale stationare de origine naturala. Chiar daca tehnologia G-Com este inca in fasa (prima modulare lingvistica a fost realizata in Iulie 2001), aceasta surclaseaza de departe toate metodele traditionale de transfer al informatiilor, in doua aspecte importante:
- Primul: O unda gravitationala stationara modulata poate fi demodulata instantaneu (sincron) in orice loc de pe planeta Pamant, sau pe Marte, sau inafara sistemului solar. Distanta si timpul de transmitere sunt lipsite de sens in cazul de fata.
- Al doilea: Undele nu trebuie nici generate, nici transmise. Astfel, tehnologia G-Com nu necesita antene, sateliti, amplificatoare si transformatoare. Aceasta este inceputul unei noi ere a telecomunicatiilor - fara poluare electrica. "

Scurte citate traduse:
"In 27 Octombrie 2001, la Zilele Media din districtul Bad Tolz, a avut loc un eveniment istoric: Institutul Pentru Cercetari Energetice Spatiale in memoria lui Leonard Euler, a introdus prima telecomunicatie globala, total lipsita de poluare electrica (vezi publicatia Raum&Zeit Special nr. 1). Tehnologia G-Com este inca in fasa, dar Institutul lucreaza la viteza maxima cu fizicienii si matematicienii Universitatii din St. Petersburg pentru perfectionarea si dezvoltarea pe mai departe a acesteia. Pana acum, industria Germana si-a mentinut atitudinea sceptica, in special datorita faptului ca tehnologia G-Com este bazata pe descoperiri stiintifice care nu au fost acceptate pana la data curenta, in fortificatiile academice Germane. Intre timp, manageri din Rusia si Elvetia au imbratisat oportunitatea si au coplesit Institutul de Cercetare din orasul Wolfratshausen cu oferte de afaceri."

"Echipa de savanti din jurul Dr. Hartmut Muller este in special concentrata pe a evita situatia in care aceasta noua tehnologie ar fi cumparata si data deoparte pentru totdeauna. Scopul este mai degraba de a face G-Com disponibila in supermarket-uri intr-un viitor previzibil. Aceasta a facut ca Institutitul Pentru Cercetari Energetice Spatiale sa prezinte o demonstratie publica spontana a telecomunicatiei G-Com in districtul Bad Tolz.

Telecomunicatiile care nu implica poluare electrica au devenit acum realitate. Dar care vor fi consecintele cand aceasta noua tehnologie va deveni disponibila pe scara larga? Ar trebui companiile de telefonie celulara sa isi faca griji despre propria lor existenta? Este posibila aparitia unui caderi pe pietele internationale? Acestea, precum si alte aspecte ale unei revolutii tehnologice cu extindere fara precedent este analizata de Dr. Hartmut Muller, directorul Institutului Pentru Cercetari Energetice Spatiale, in memoria lui Leonard Euler (IREF), inventatorul tehnologiei G-Com. "

Scurte citate traduse:
In Octombrie, o audienta de mai mult de 50 de participanti din toate colturile Germaniei au asistat la un experiment de fizica unic, care a fost realizat la Institutitul Pentru Cercetari Energetice Spatiale din orasul Wolfratshausen, in memoria lui Leonard Euler: Transmiterea experimentala a semnalelor lingvistice intre districtul Bad Tolz din Germania si orasul St. petersburg din Rusia a avut loc fara a fi necesar un transmitator si fara generarea artificiala a undelor de propagare purtatoare, si fara poluare electrica. In schimb, Dr. Hartmut Muller, directorul Institutului, a utilizat ca mediu de transmitere, aparitia naturala a undelor gravitationale stationare. Convertoarele gravito-electrice (elementele-G) permit cuplarea la campul de fundal gravitational cosmic, in timp ce modularea si demodularea este obtinuta prin oscilatoare armonice biologice (Bioguards). Undele gravitationale stationare organizeaza toate particulele din univers in oscilatii sincrone care explica de ce aceasta trasmitere lingvistica particulara, poate avea loc fara intarzieri temporale. Data de 27 octombrie 2001 marcheaza inceputul unei noi ere a telecomunicatiilor fara poluare electrica.

Scurte citate traduse:
22 de ani de cercetari si dezvoltare au fost investite in acest program de calculator, prototipul care a dat zborurilor spatiale Rusesti si tehnologiei militare noi aripi. Calculatorul de Scalare Globala (GSC) reprezinta chintesenta unei noi fizici care a fost dezvoltata din fonduri publice la mijlocul anilor 1980, in spatele zidului Kremlin-ului. Calculatorul de Scalare Globala permite optimizarea constructiilor tehnice si a sistemelor de orice tip, pentru dezvoltarea de noi materiale, conceperea unor noi surse energetice, cat si prognosticarea trendului pietei internationale a produselor si tehnologiilor.


Pagina web in limba engleza a Institutului de Cercetare pentru Scalare Globala:
- Global Scaling Research Institute

Pagina web a publicatiei Raum&Zeit de unde poate fi cumparat numarul 1 special in care sunt publicate articolele de mai sus, la pretul de 15 Euro:
- special 1 - Global Scaling in englischer Sprache

Pagina web de pe Google Books unde pot fi citite articolele publicatiei Raum&Zeit in limba germana:
- raum&zeit Special 1 Global Scaling

Pagina web unde pot fi citite articolele in limba germana, aparut in publicatiile locale din districtul Bad Tolz, cu numele "Bad Tolzer SZ" si "Isar-Loisach Bote", de la data de 27 Octombrie 2001 si 29 Octombrie 2001:
- Natur Wellen für die Kommunikationen

Orice sistem oscilant se poate afla in una din cele doua situatii; de oscilator, sau de rezonator. Oscilatorul emite energie, in timp ce rezonatorul absoarbe energie. Putem vorbi de conservarea energiei cand avem de a face cu un cuplu dintre un oscilator si un rezonator, care isi schimba rolurile pe rand, cand oscilator, cand rezonator, fara pierdere de energie.
Cat priveste aparitia unui camp, acesta presupune o anumita stare intre o entitate fizica (particula, corp) si spatiul inconjurator specific entitatii. Astfel putem distinge doua situatii extreme; ori particula oscileaza si spatiul inconjurator sta pe loc, ori spatiul oscileaza si particula sta pe loc. De fapt atat particula cat si spatiul sunt intr-o miscare armonizata. Astfel unui corp ceresc care se deplaseaza cu o anumita viteza, ii corespunde o anumita unda insotitoare, pe care poate oscila (gravita) un alt corp ceresc. De exemplu pentru un corp de masa "M" care se deplaseaza cu viteza "v", in functie de nivelul cosmic din care face parte, (stele, planete, sateliti), corespunde o anumita constanta "Ct" se calculeaza perioada de oscilatie data de relatia ; t=Ct. (v^1,5/M^2) ; Aceasta relatie este determinata de mine si verificate pentru corpurile din sistemul solar.

Fizic si efectiv sub ce forma se pot determina si masura pulsatiile
planetelor? Sunt asa ca bataile unei inimi? Produc o crestere si
o scadere a diametrului? Poti completa tabelul cu amplitudinea in
unitati de lungime a acestora?

virgil_48 a scris:Fizic si efectiv sub ce forma se pot determina si masura pulsatiile
planetelor? Sunt asa ca bataile unei inimi? Produc o crestere si
o scadere a diametrului? Poti completa tabelul cu amplitudinea in
unitati de lungime a acestora?

Inca nu s-a inventat aparatul care masoara aceste pulsatii. In cazul planetei Mercur, dar mai ales a Lunii, se observa ca perioadele lor sunt egale sau aproximative cu pulsatia campului central. Dupa cum se vede din relatiile atasate, constantele de timp nu depind decat de parametri corpului care produce oscilatiile.

Masurare unde gravitationale ?
Polarizare condensator in camp gravitational ?

www.rexresearch.com/hodorhys/remag86/remag86.htm

h
"You can verify that yourself: Drop a fully-discharged 1000-uF, 35-volt electrolytic capacitor broadside on a hard surface from a height of two or three feet. Then measure the voltage across the capacitor with a high-impedance voltmeter. "

"...aruncati un condensator totaldescarcat, de 1000 microfarazi, 35 volti ...de la inaltime ...masurati voltajul pe capacitor..."

"You will find a voltage of about 10 to 50 mV. Drop the capacitor several times on opposite sides, don't let it bounce, and note how charge builds up to a saturation level that may be as high as one volt. "

"...veti gasi 10- 50 mv.aruncati condensatorul de cateva ori in directii opuse ...si notati o saturatie a nivelului de 1 volt."

"In that experiment, the energy of free-fall is converted to polarization energy in the capacitor. The loosely-bound electrons are literally "jarred" into new polarization positions. "

"In acest experiment, energia caderilor libere este convertita in energie polarizata in condensator. Electronii slab legati sunt polarizati in pozitii noi."

"In a similar manner, gravitational impulses from space "jar" electrons into new polarization positions."

Cauza polarizarii electronilor in cazul aruncarii condensatorului, se datoreaza orientarii spinilor pe directia deplasarii condensatorului, si nu campului gravitational.
Pentru a pune in valoare campul gravitational ar trebui sa avem doi condensatori identici orientati pe doua directii perpendiculare, din care unul  pe directia campului. In aceasta situatie daca apar diferente la masurare putem vorbi de influienta campului gravitational.

De ce satelitii naturali, nu au la randul lor alti sateliti? pentru ca satelitii sunt doar rezonatori de camp, in timp ce stelele si planetele sunt atat oscilatori cat si rezonatori pe frecvente diferite. Iar stelele din nucleul galactic sunt doar oscilatori, motiv pentru care nu mai graviteaza in jurul altor nucleie, separand astfel galaxiile intre ele.

eugen a scris:
"...aruncati un condensator totaldescarcat, de 1000 microfarazi, 35 volti ...de la inaltime ...masurati voltajul pe capacitor..."

Daca parasutistul acela care a sarit dintr-un balon de la peste
30 Km inaltime lua in buzunar un condensator si cadea liber
29 Km, se incarca condensatorul?

Virgil_ 48,
Deocamdata nu am rezultate, informatii care sa dea un raspuns clar la intrebarea ta.

Ce pot sa spun insa este ca stiu de experimente care arata legatura intre gravitatie si electromagnetism.
De exemplu experimentele Biefeld- Brown.
Sau experimente cu discuri rotitoare incarcate electric, gen Carr, daca tin bine minte.

.  Topicul acesta, initiat de sadang, este f. interesant din mai multe pdv. Am mai comentat odata si cred ca ma voi repeta partial.

.  Nu stiu ce sa zic despre undele gravitationale, daca exista sau nu ca unde. Si chiar despre gravitatie in general. Insusi Newton a avansat aceasta teorie a atractiei universale cu multa prudenta, folosind multe propozitii dubitative. Cert este ca formula atractiei gravitationale este o modelare matematica foarte buna, verificata de practica.

.  De ce zic asa? Pentru ca in studiul pe care l-am facut pornind de la formulele din rezistenta materialelor (Betti; chiar daca neterminat) am reusit sa ma conving ca in cazul corpurilor sferice se obtine o formula similara cu cea a atractiei (patratul distantei la numitor) fara ca sa se porneasca de la forte de atractie de nici un fel. Se poate trage concluzia ca exista intr-adevar un principiu natural care functioneaza... universal. Acest principiu nu e neaparat o atractie, nu e neaparat o unda.
.  De altfel, e de presupus si de recunoscut (fara riscuri) ca ceva leaga toate corpurile din univers (nu numai spatial ci si temporal, in sens de instantaneu). Dar nu neaparat forta de atractie.

.  Revenind la primul mesaj din topic, si la datele concrete, pe care am putea pune baza, nemtii afirma ca au realizat (cu ajutorul rusilor) o transmisie instantanee de semnale pe baza (USG) undelor stationare gravitationale, cu ajutorul unei inventii ce foloseste material biologic. Ne putem gandi ca suportul transmisiei nu au fost neaparat USG ci acelasi principiu descoperit de Kozarev (care asigura transmisia instantanee) iar tehnologia G-Com ar putea avea ceva in comun cu senzorii lui Mishin (bio si ei dupa cum stim).

.  Undele gravitationale (in caz ca exista) nu pot fi detectate cu pendule pentru ca este f. posibil - dupa unele estimari - sa aiba viteze mai mari decat "c" (17c dupa unele surse de pe net) si frecvente f. mari.
.  Ultima mare stire, cu masurarea undelor gravitationale de catre cercetatori americani, e de dovedit in continuare fara a nega totusi posibilitatea existentei lor.
.  De asemenea, e (la fel de) probabil ca ceea ce "tine in contact" toate corpurile ceresti sa fie o cauza exterioara corpurilor si sa nu fie o cauza intrinseca maselor lor. Adica, eu unul inclin sa cred ca "forta de gravitatie" nu rezida in materia insasi, in corpurile ceresti ci le leaga din afara lor.

.  Aceste date si ipotezele bazate pe date, pot constitui puncte de plecare pentru eventuale studii sau cercetari neoficiale de amatori. Cu atat mai mult cu cat inca nu putem spune (corect) despre undele EM decat ca sunt niste modelari ale unui fenomen despre care mai sunt prea multe de aflat.

mm a scris: Aceste date si ipotezele bazate pe date, pot constitui puncte de plecare pentru eventuale studii sau cercetari neoficiale de amatori.

Relaționat cu ideea de push gravity susținută de virgil_48, cum ar fi un mecanism care mișcă corpurile pe principii hidrodinamice ?

Adică eliminând fluxul de particule care antrenează corpurile în mișcare pe direcția fluxului, pentru că nu există date experimentale care să certifice un asemenea flux, dar încercând să păstrăm principiul intuit de virgil_48, cum ar fi situația în care spațiul înconjurător produce o presiune din toate direcțiile asupra corpului, asemănătoare celei hidrostatice ?

Spre exemplu, într-un volum de apă, etanș închis și complet umplut cu apă, în care să presupunem că sunt două bule de aer de volum diferit separate de o anumită distanță, există vreo tendință de apropiere a acestor bule de aer cauzată de presiunea hidrostatică exercitată asupra bulelor ?

Analogic, am putea interpreta corpurile/particulele ca fiind aceste bule de aer, iar spațiul fiind volumul de apă închis etanș.

A se ține cont de partea din citat subliniată studii sau cercetari neoficiale de amatori.

Cât de plauzibil ar fi un scenariu hidrodinamic ?

Cât de plauzibil ar fi un scenariu hidrodinamic ?

.  Cred ca destul de plauzibil, se poate asocia cu asa ceva. Colegul nostru GH. Adrian chiar in acest fel si-a construit fizica lui. Probabil ca nu se poate pune semnul identitatii intre hidrodinamica si gravitatie.

.  In cartile scriitorului (cercetator) american, Lyne, (tradus de mine in saitul meu) destul de bine este fundamentata teoria/explicatia gravitatiei ca efect al excedentului/deficitului de sarcina electrica la corpuri (ceresti sau neceresti). O logica deductie rezultata din "deficitul de masa" (din cate imi amintesc).
.  Acceptand aceasta ipoteza (rezonabila, dupa mine) apare ideea ca gravitatia ar fi rezidenta in corpurile insesi. Din pacate noi nu stim totusi ce este aceea electricitate, explicatiile oficiale nefiind prea "explicative". Nu intelegem natura electricitatii, desi exista (neoficiale) pareri ca s-ar intampla ca o consecinta a  vartejurilor de eter. Destul de vaga si aceasta ipoteza, aetherul fiind de mai multe feluri (cel putin 22 de feluri), nerecunoasterea oficiala fiind un obstacol in plus. Prin urmare, chiar si in acest caz ramane o portita pentru ipoteza "gravitatia rezidenta in afara corpurilor".
. Studiul pornit de la Teorema lui Betti din Rezistenta Materialelor, link,
http://cercetareromaneasca.forumgratuit.ro/t26-modelarea-gravitatiei-in-rezistenta-materialelor-pe-o-grinda-plan-incarcata-solicitata-la-incovoiere
. Nu am avut acces la formulele gata facute in cazul corpurilor sferice. Daca cineva le are sau stie unde se pot gasi, il rog sa-mi spuna. Formulele acestea pot fi deduse dar volumul de munca e f. mare si cred ca ele se gasesc undeva gata facute.

curiosul a scris:

mm a scris: Aceste date si ipotezele bazate pe date, pot constitui puncte de plecare pentru eventuale studii sau cercetari neoficiale de amatori.

Relaționat cu ideea de push gravity susținută de virgil_48, cum ar fi un mecanism care mișcă corpurile pe principii hidrodinamice ?

Daca asociezi presiunea hidrodinamica cu un flux omogen izotrop,
ai pornit de la premiza gresita. Fluidele, nu pot produce prin
miscarea(viteza) moleculelor lor, presiune dinamica in toate
directiile, simultan.
Nu pot particulele de lichid sau de gaz sa circule in viteza, unele
pe langa altele in sensuri opuse, asa cum pot trece corpurile in
spatiu sau particulele FOIP. In lichid sau in gaz, materia este mult
prea densa, asta ar produce frecari si pierderi de energie prohibitive.

Adică eliminând fluxul de particule care antrenează corpurile în mișcare pe direcția fluxului, pentru că nu există date experimentale care să certifice un asemenea flux, dar încercând să păstrăm principiul intuit de virgil_48, cum ar fi situația în care spațiul înconjurător produce o presiune din toate direcțiile asupra corpului, asemănătoare celei hidrostatice ?

Tu vorbesti de presiunea statica. FOIP exercita o presiune izotropa
dinamica. Adica o presiune provenita din energia cinetica, nu din cea
potentiala.

Spre exemplu, într-un volum de apă, etanș închis și complet umplut cu apă, în care să presupunem că sunt două bule de aer de volum diferit  separate de o anumită distanță, există vreo tendință de apropiere a acestor bule de aer cauzată de presiunea hidrostatică exercitată asupra bulelor ?

Raspunsul meu este NU. Orice asemanare a FOIP cu un fluid, produce
rezultate false.  Dar tu asteapta opinia lui negativ, daca a inteles
problema care o ridici.

virgil_48 a scris:
Dar tu asteapta opinia lui negativ, daca a inteles
problema care o ridici.

Scuze! Era vorba despre userul mm.

@virgil_48
Eu mi-am imaginat situația ca și cum materia ar fi un gol, iar spațiul un plin.

Am încercat aseară să fac o simulare animată în mișcarea orbitală a trei corpuri, cum ar fi sistemul Soare-Pământ-Lună, bazat pe principiul Foip, și-mi dă cu virgulă.
Mișcarea nu va mai fi una orbitală așa cum este observată astronomic.

Pentru că atunci când ele sunt aliniate, indiferent de ordinea alinierii lor, este ecranat ceva mai mult FOIP, iar când nu sunt aliniate este ecarant o altă cantitate de FOIP, care împinge corpurile diferit unlele spre altele, iar mișcarea pe orbită nu va mai fi la fel în cazul a trei corpuri.

Dacă iau în calcul numai două corpuri, pot să-mi imaginez exact ce spui tu și pot să reproduc exact într-o mișcare orbitală animată principiul FOIP, dar când încerc să reproduc mișcarea orbitală a trei corpuri stea-planetă-satelit întâmpin mari dificultăți în reproducerea fenomenului respectând principiul FOIP și modul real în care se mișcă ele unul în jurul celuilalt.

Faza cu presiunea hidrostatică relaționată cu principiul FOIP nu este greșită din start, așa cum spui tu, în cazul unui corp liber care se mișcă inerțial.
În ambele cazuri, asupra corpului este exercitată din toate părțile o presiune identică.
Dacă tu presupui că simetria FOIP nu modifică starea de mișcare inerțială a unui corp, atunci trebuie să accepți și faptul că într-un mediu în care se exercită din toate părțile asupra corpului o presiune hidrostatică identică, acel corp care s-ar mișca inerțial n-ar avea afectată mișcarea de presiunea hidrostatică exercitată de acel mediu asupra corpului.

Principiile sunt asemănătoare.
Trebuie să le accepți pe amândouă.
Situația ar fi diferită în cazul în care atribuim mișcării orbitale cauze hidrodinamice.

Dar probabil, așa cum a menționat și mm, colegul Adrian Gheorghe ar putea explica mai bine.

P.S
Dacă vrei, eu îți fac animația aia cu trei corpuri să înțelegi de ce dă cu virgulă.

O astept. Posteaz-o pe Mecanica FOIP si actiunea..., fiindca aici
iese din topic! Sper sa pot intelege de unde apare virgula despre
care scrii. Poti pune si simularea cu 2 corpuri. Multumesc!

OK.
Înainte să mă apuc, vreau să-mi confirmi un aspect.

Cu cât este ecranat mai puțin FOIP, cu atât corpurile sunt împinse mai tare unul spre celălalt, corect ?

Fără alte detalii, vorbim despre aceleași corpuri, iar fiecare dintre ele ecranează aceeași cantitate de FOIP indiferent cum se mișcă celelalte două.

Am o idee de reprezentare destul de interesantă și sugestivă, din care se poate înțelege exact de ce dă cu virgulă dacă respect principiul subliniat mai sus.

Aștept confirmarea, sau corectarea, și mă apuc de lucru.
Eventual, dacă acum mă înșel și într-un final mă convingi că trebuie să fie exact așa cum susții tu, poți să păstrezi animația ca și model de funcționare când vrei să mai explici și altcuiva principiul FOIP.

Cum inteleg întrebarea ta:
Cu cat "masa" care ecraneaza FOIP-ul  din jurul unui "corp" este
mai mare, suprafata ecranata de "masa" spre corp este mai mare.
Daca consideri o sfera cu centrul in "corp" si pe suprafata ei se
afla "masa", pe suprafata acestei sfere se creeaza o gaura fara
FOIP, cu cat "masa"(si suprafata ei) este mai mare.
Urmeaza ca daca "masa" este mai mare, asimetria FOIP-ului
care inconjoara "corpul" este mai
mare, deci forta rezultanta a acestui dezechilibru este mai mare.
"Corpul" va fi impins spre "masa" si reciproc, cu o forta mai mare.
Fraza subliniata de tine nu poate fi corecta, fiindca la limita, când
FOIP nu este ecranat deloc, "corpul" este in echilibru, nu este
impins nicaieri. "Masa" lipseste complet.

Am înțeles ce spui.
Într-adevăr, cam asta am vrut să spun și eu, dar m-am exprimat greșit din perspectiva termenilor cu care lucrezi tu.
Deci, să începem să desenăm și șă ecranăm ceva FOIP și să vedem ce iese.
Eu zic că dă cu virgulă, și voi posta virgula la Mecanica FOIP, în subiectul pe care l-ai menționat.

Poate cu ocazia asta, cine știe, vei putea vizualiza și tu mai bine situația și vei putea corecta ceea ce nu este suficient de justificat.

Un subiect de o importanta capitala a fost abandonat de cercetatori....Speranta mea era sa pot construi un GASER
Am pierdut orice speranta daca initiatorul subiectului nu mai e pe aici....

curiosul a scris:Așadar...
Să plecăm de la ipoteza că un corp cu masă mare exercită un efect de atracție gravitațională asupra corpurilor din jur.
Menționez că nu luăm acum în calcul spații cubate, linii de câmp sau alte chestii prin care se manifestă gravitația, ci plecăm ipotetic de la faptul că gravitația s-ar manifesta și ar acționa la distanță prin unde.

Mi-am permis sa reproduc din postarea ta pentru  ca este legata de mecanismul undelor. In particular , aici pe acest topic fiind vorba de unde stationare.
Apare acelasi fenomen de transmitere la distanta a unui impuls   in aparenta ne-mecanic.

Trebuie să încep cu un "mulțumesc, eugen", dar, prin informațiile pe care le-am mai acumulat între timp, am un pic schimbată percepția asupra principiului gravitației față de cum o percepeam atunci.
Gravitația, sau atracția gravitatională, este pentru mine acum o chestiune de manifestare inerțială a comportamentului materiei.
Probabil voi ajunge și acolo la un moment dat, dar pentru moment vreau doar să îți mulțumesc că ți-ai amintit de ceea ce am postat intr-un moment sau altul.
Înseamnă mult pentru mine.
Edit:
Dar nu pot să mă abțin să nu iau în calcul motto-ul lui Pacalici:
"Ignoranța generează adesea mai multă certitudine decât cunoașterea."
Cred că ignorarea parțială a ideilor "clasice" poate fi constructivă, dar nu e o regulă.

Deși....dacă stau acum să reiau ce gândeam atunci s-ar putea să nu fie tocmai atât de greșit ce gândeam atunci.
Dar nu pot să găsesc un numitor comun în ceea ce percepeam atunci și ce percep acum.

Am rasfoit initial topicul acesta amintindu-mi ca pe vremea cand activa inca Sadang- prin meritele caruia a fost deschis acest topic- intr-un context al polemicilor, venise vorba de numere prime  si teoria lui Muller. Inteleg ca te pasioneaza numerele prime. Dupa cate inteleg Natura "lucreaza " cu numere prime.
Pe acest topics-a folosit  notiunea de fractal, legata dupa cate inteleg si de numere prime.
Deocamdata nu mi-am facut lectiile ca sa pot scrie mai mult aici fara riscul de  a scrie eronat.
Ramane insa deschis dialogul, bineinteles pentru oricine vrea sa intervina.

Numerele prime au fost pentru mine genul de "dragoste la prima vedere", pasiunea s-a consumat în intensitate, dar nu a încetat niciodată.
E ca o "soție" despre care știi aproape tot și cam ajungi să te "plictisești" de modul ei predictibil de a fi, dar tot cu ea vrei să îți petreci restul vieții...
În schimb, numerele sunt numere, realitatea fizică e altceva.
Matematica e ca o soție credincioasă, fizica e ca o amantă.
Întotdeauna găsești ceva nou și interesant la ea.

Ok.
Revenind la posibilele unde gravitationale stationare, ma gandesc la efectul pulsatoriu al rotatiei particulelor subnucleare, rotatie care ar putea face posibila emiterea de unde.
Daca in cazul pulsatiei electronilor se pot crea fotonii, ce se intampla cu rotatiile internucleare , compuse din particule subnucleare ? Tinand seama ca protonii sau neutronii sunt mult mai grei ca electronii, posibilele unde mecanice emise de vibratiile nucleonilor ar trebui sa fie substantiale si sa produca eventuale efecte la distanta in  gravitatie...

https://physicsworld.com/a/quark-gluon-plasmas-rotate-at-record-speed/

Dacă mergem pe principiul că există un mediu și orice fel de mișcare în acel mediu produce unde în acel mediu, ca fiind purtătoare de impuls, atunci, în acest model atomic, însăși mișcarea nucleului atomic transmite o formă de energiei învelișului electronic.
Starea de mișcare a electronilor, prin absortia energiei undelor cu care interacționează, se poate datora și mișcării nucleonilor, prin undele pe care le produc în același mediu, nu doar prin "absorbția" energiei fotonilor sau a undelor în eter pe care le creează mișcarea fotonilor, dacă excitarea electronilor presupune absorbția de energie.

Cu alte cuvinte, atât timp cât admitem existența unui mediu ce permite o formă sau alta de propagare a undelor,  orice undă ar trebui să fie purtătoare de impuls, ceea ce implică ca electronii să absoarbă și energia undelor create de mișcarea nucleului, nu numai al undelor create de mișcarea fotonilor prin eter.
Sunt de acord cu saltul cuantic al electronilor pe anumite nivele de energie, fără a exista o mișcare de tranziție între orbitalii energetici, tocmai pentru că Natura, în toată profunzimea ei, este cuantificată, nu continuă.
Din aceste motive, dacă nu greșesc în percepția situației,
spațiul/eterul/vidul etc are "goluri", este "granulat", nu continuu.