Efectul Biefeld-Brown - experiment propriu

Rezumarea primului mesaj :

Iată, în sfârșit motivul alăturării mele acestui forum.

Efectul Biefeld-Brown

Descoperit de Dr Alfred Biefeld la începutul anilor 1920, cercetat apoi împreună cu Thomas Townsend Brow, care la acea dată era student la Denison University, Granville, Ohio

Definiția cea mai simplă și clară a acestui efect este:

Într-un condensator asimetric supus unei tensiuni înalte (diferență de potențial de ordinul zecilor de kV) apare o forță ce tinde să deplaseze ansamblul dinspre electrodul mare către electrodul mic.

Condensator asimetric - condensator ai cărui electrozi au dimensiuni (eventual și forme) diferite
Electrodul mare - electrodul cu dimensiunea mai mare (una, două sau toate trei dimensiunile)
Electrodul mic - în contextul de mai sus - celălalt electrod

Cea mai amplă documentare în domeniu găsită de mine, este făcută de domnul Jean-Louis Naudin, după al cărui desen am făcut în 2009 un experiment ce urmează să îl vizionați în trei file-uri video mai jos.
Vă rog să faceți abstracție de discuțiile din materialul video...








Deși sunt încercate o mulțime de teorii niciuna nu răspunde nici pe departe observațiilor experimentale.
În materialul de mai sus condensatorul asimetric are forma ce se vede. Aceasta nu este singura formă de condesator asimetric cu care au fost făcute experimente.

Păreri?
Idei?
Întrebări?

@ totedati

Interesant din nou... Rețin și asta - în loc de ”fustă” mai multe fire.

Într-adevăr, modelele mai mici sunt mai ieftine și mai ușor de construit.
Pot să apară, însă, diferențe în proporția forței pe care o urmărim relativ la mărimi relevante - putere electrică necesară, energie electrică consumată, etc. câtă vreme nu înțelegem exact fenomenul și câtă vreme nu avem teste derulate pentru a confirma această înțelegere.

Măsurarea forței nu o voi face cu cântare ci cu dinamometre legate de firelor de ancorare petrecute peste niște scripeți cu alunecare (o să revin la asta când voi deschide un topic despre propuneri interesante pentru test). Având în vedere că ancorarea o fac cu fire de pescuit sper să am frecare nesemnificativă în scripeți.

Rețin și ideea cu mutatul firului de sus și efectuat testul. Nu știu ce rezultat va avea.

totedati a scris:
o ultimă remarcă, forța aceasta suplimentară NU are cum fi doar o forță exercitată între fustă și firul de sus! confor legilor fizicii, alea clasice, newtoniene, dacă te tragi de păr în sus nu te ridici nici cu un milimetru! că și părul și chelia și mîna cu care te tragi în sus fac parte din același obiect macroscopic, și forțele se anulează reciproc

Nicidecum!
Asupra ÎNTREGULUI ansamblu acționează o forță. Detaliile legate de locul în acea forță se manifestă și de motivele pentru care forța se manifestă fac subiectul testelor.
Altfel, dacă era cum sugerezi tu că aș fi putut crede, rezultatul ar fi fost curbarea firului în sus sau în jos.

Thrakian a scris:Ansamblul este ancorat (în video2 și video3) cu fire de pescuit de masă, de cele trei colțuri ale ansamblului, pentru a nu-l lăsa să urce în tavan și pentru a nu-i da posibilitatea ca, datorită imperfecțiunii execuției și lipsei de simetrie și echilibrare corectă, să intre în mișcări necontrolate (ca în video1).
Dacă ar fi manifestat tendințe de rotație avea ocazia să o facă - s-ar fi răsucit vizibil în aer firele de pescuit permițându-i asta. Ori firle stau perfect întinse.

Mă gândesc că firele ar putea sta întinse şi dacă ansamblul ar tinde să se rotească. Doar că ele nu ar fi coplanare cu axa verticală a condensatorului. Eventual, verificaţi această coplanaritate sau mai bine ancoraţi condensatorul cu un singur fir de torsiune care să vă permită determinarea cuplului ce acţionează în momentul descărcării corona. Fizica elicoidală (teorema de recurenţă (sau poate chiar doar sistemul de formule ale lui Frenet)) spune că nu există translaţie fără rotaţie, deci ar fi ciudat ca ansamblul să nu tindă să se rotească.

Dacă se dublează distanța dintre armături, fie ”decolarea” durează mai mult - pentru o creștere mică a distanței (nu am măsurat încă forța - urmeză), fie trebuie crescută diferența de potențial pentru ca efectul să apară, fie, pentru o distanță prea mare - nimic.
N-am făcut etalonări încă.

Se pare deci că forţa este proporţională cu capacitatea condensatorului şi că această capacitate ar scădea cu distanţa dintre armături. E o ipoteză. Nu ştiu încă să calculez capacitatea acestui condensator. Voi aţi calculat-o?

Experimentul a fost făcut în Franța, Statele Unite, Brazilia, Japonia, Rusia, China, Norvegia, Germania, România (încă din 2001), Australia Noua Zeelandă, Alaska, Canada, Islanda, etc. etc. și au fost observate aceleași efecte. Toți exeprimentatorii au început cu ”Lifter one” ce are dimensiunile celui cu care am testat și noi.
Concluzia este că nu depinde de latitudine.

Bun. Deci să concluzionăm atunci că nu depinde nici de câmpul magnetic înconjurător?

În mod clar forța depinde de geometria lifterului, însă nimeni nu a avut răbdare să vadă cum.
Uite câteva soluții constructive ale celor ce au confirmat existența efectului: http://jnaudin.free.fr/html/liftbldr.htm

Într-adevăr, soluţiile constructive sunt diverse, doar că ele trebuiesc comparate pentru a obţine concluzii cantitative. De regulă, este indicat să se dubleze câte un parametru şi să se măsoare forţa obţinută (şi cuplul obţinut) în noile condiţii.

Singurele chestii ce contează sunt ca răsfrângerea să existe și să fie făcută în partea dinspre cealaltă armătură a foiței.

Eu raţionez în felul următor: dacă răsfrângerea trebuie să existe, înseamnă că trebuie să existe raza de curbură a acestei răsfrângeri şi înseamnă că această rază de curbură are o pondere în manifestarea efectului. Şi dacă are pondere valoarea absolută a razei, atunci are pondere şi semnul ei. Dacă nu asupra forţei, atunci probabil asupra cuplului.

În plus, e posibil ca această răsfrângere să fie cea care iniţiază un vârtej elicoidal al moleculelor, propagând această mişcare la moleculele vecine.

La întrebarea ”de ce apare vântul ionic și de ce indiferent de felul în care aplici polaritatea pe armături - (plus sus)/(minus jos) sau (minus sus)/(plus jos) - efectul este același și vântul ionic este direcționat în jos” nu s-a răspuns încă.

Chiar este vorba de un vânt ionic? Ce fel de sarcini se deplasează în jos, pozitive sau negative? Restul se deplasează în sus?

Nicidecum!
Asupra ÎNTREGULUI ansamblu acționează o forță

corect! dar exprimarea ta inițială era un pic cam leneșă și se putea interpreta într-un mod incorect ... e bine să clarificăm din start ipotezele de lucru, adică nu punem sub semnul întrebării fizica newtoniană clasică cu cele trei legi ale fizicii ...

eu n-am pus poza acelui generator mark degeaba! pe lîngă faptul că e scalabil și permite obținerea unor cîmpuri electrostatice enorme fără să fii obligat să scoți zeci de mii de dolari din buzunar e scalabil și în jos! adică funcție de cîte elemente îi pui generează tensiuni mai mici sau mai mari ... și poate fi făcut să genereze șocuri electrice cu repetiție! ... toți parametrii sunt sub control, intervalul de încărcare, temporizarea, tensiunea livrată crește în trepte pînă la maximul care generează descărcarea electrostatică, costurile de construcție ...

și pe mine mă derutează foarte mult rezultatul experimental care face forța invariabilă indiferent de polaritatea ansamblului! dacă e corect ce spun cei care au testat dispozitivul, că nu contează polaritățile dăm peste cap ipoteza vîntului ionic care ar trebui să tragă mai puternic partea dispozitivului care atrage moleculele ionizate!

o moleculă ionizată e o moleculă în care electronii sunt scoși afară sau excitați ceea ce duce la încărcarea electrică pozitivă a moleculei! negativi sunt electronii! diferența de masă dintre moleculă, orice moleculă, și electroni e de ordinul 1:10000 și peste!

un proton are masa aprox, 1.08u, neutronul cam la fel, iar electronul 5x10⁻⁴u! de regulă avem molecule cu mai mulți protoni și neutroni deci diferența de masă e și mai mare! ar trebui să apară o diferență vizibilă între forța aplicată părții care atrage moleculele față de partea care atrage doar electronii!

se poate testa cu fire și sus și jos astfel încît ionizarea să fie la fel de mare și sus și jos, distribuția cîmpului în spațiu să fie aceeași

însă din teste nu rezultă o diferență prea mare a forței indiferent de polaritatea fustei sau a firului! asta e foarte ciudat în contextul explicației oficiale a fenomenului, crearea unui curent de aer ionizat!

la fel faptul că nu se manifestă diferențe semnificative funcție de intensitatea și orientarea cîmpului magnetic

un singur cîmp e invariant în toate experimentele, cîmpul gravitațional! dacă orientarea forței e invariantă indiferent de variația poziției cîmpurilor electrice și magnetice, modificarea polilor, poziția lor unul față de altul șamd, înseamnă că fenomenul e mult mai profund!

repet din nou ceea ce îmi sare în ochi pe variantele de zburătoare testate la jnaudin.free.fr e orientarea pe verticală, urmărind cîmpul gravitațional!

altă idee de a testa ansamblul, dacă facem un cadru în care fusta e sus și firul subtire jos tot în sus e tras dispozitivul!?


ar trebui suspendat undeva în aer, sus, cu fire elastice, în mijlocul unei incinte ca în imaginea de mai sus, dar o incintă mai mare, de cîțiva zeci de metri cubi, astfel încît dacă se creează un vînt ionic să nu fie nici o diferență de curgere din nici o direcție ... dacă și în aceste condiții apare doar o forța orientată în sus împotriva sensului cîmpului gravitațional indiferent de polarizare și pozițiile elementelor ansamblului, fusta și firul, lucrurile devin ciudate

intrăm în zona crepusculară, cu șanse mari de a descoperi antigravitația!

dacă e vorba de o forță între fustă și fir, cu orientare și valoare variabilă funcție de poziția și orientarea acestora revenim la normal, posibil să fie doar un fenomen electromagnetic ... caz în care se poate trece la etapa următoare, la testarea fenomenului în cîmp magnetic uniform aplicat acelei incinte ...

LE:

dacă mă iau după

se pare că efectul nu urmărește distribuția cîmpului gravitațional ci e orientat de la fustă spre fire, indiferent de polarizare

adică e un fenomen electromagnetic nu antigravitațional ... dar chiar și așa din simplitatea mecanismului se pot crea dispozitive de ridicare și zburătoare mult mai eficiente dpdv energetic!

mai ales în condițiile în care energia electromagnetică se poate transmite la distanță fără fire, prin unde! la ora actuală o mare parte a energiei consumate de orice sburător mecanic se consumă doar pentru a căra combustibilul necesar zborului!

mă gîndesc la o combinație dintre un zeppelin pe heliu care să permită o plutire extrem de eficientă dpdv energetic la orice altitudine și practic indiferent de încărcătura utilă + un thruster electromagnetic pe orizontală care să îl tragă în mod eficient dpdv energetic spre destinație ...

din
Mach's Principle and Impulse Engines: Toward a Viable Physics of Star Trek? by James F. Woodward
și
wikipedia.org - Woodward_effect

și din ceea ce sa constatat pînă acum, faptul că direcția forței nu depinde de polaritatea fustei sau a firului, e tot timpul orientată de la fustă spre fir, propun încă o ipoteză de lucru care merită cercetată, folosirea în locul curentului direct și a curentului alternativ de mare frecvență!

între timp ipoteza de lucru a James F. Woodward e confirmată experimental la CERN:
Higgs boson announcement live: Cern scientists discover subatomic particle
adică masa inerțială nu e proprietate intrinsecă a obiectului material ci efectul interacțiunii sale cu un cîmp, cîmpul higgs, interacțiune care poate fi manipulată!

nu m-ar mira ca să se confirme experiemental inclusiv aceste mici variații ale masei datorate accelerațiilor în cîmp electromagentic și interacțiunii dintre particula încărcată electric și cîmpul higgs!

Mii de mulțumiri tuturor pentru feedback-ul de calitate.
Probleme urgente (de job) mă vor ține departe de taste până duminică, când promit să citesc tot din scoarță-n scoarță și să revin cu (probabil) o listă de propuneri de test.

Mă mai preocupă două chestiuni legate de acest efect:

-1). Oare ce proprietăţi suplimentare şi necunoscute are descărcarea corona? Mai precis, poate ea produce impuls şi moment cinetic în condensator?
-2). Oare efectul Biefeld-Brown se produce şi în alte cazuri cu ocazia descărcărilor corona sau doar în cazul condensatoarelor asimetrice? Este el un efect al descărcării corona sau un efect al formei condensatorului?

În orice caz, trebuie să aprofundăm ceea ce se ştie despre descărcarea corona căci e posibil ca asupra acesteia să planeze adevăratul mister care trebuie rezolvat.

hmmm

efectul nu se manifestă în vid?

tocmai partea asta m-a derutat pe mine, unii pretind că au făcut experimente și în vid și e la fel!

evident nu vid absolut dar pretindeau că nu par a fi efecte măsurabile de diminuare a fenomenului funcție de presiune sau de natura moleculelor ionizate din aer!

dacă e efect corona și antrenare a masei moleculelor ionizate putem spune că avem șanse de înțelegere și control al fenomenului ...

mai rămîne de explicat cum de moleculele atrase spre aparat prin ciocnire cu suprafața ionizantă totuși nu reușesc să anuleze tot impulsul inițial!

asta, cel puțin pentru mine, rămîne încă un mister ....

In apa (izolate in un anumit sens..), sa se faca experimentul, pentru ca pina la urma sa se vada daca ramasitele de gaze sunt vinovate.
Sau, si mai bine, "aparatul" ala sa fie invelit in o cusca.
Sa se mai faca experimente atunci cind aparatele sunt aranjate in "straturi" paralele fata de planul pamintului.Si daca cele de deasupra vor "cadea" atunci e clar... ca la elicoptere.
Daca de data aceasta nu va zbura , atunci e clar...
Daca va zbura, atunci ar fi o "forma" de antigravitatie?!

It was further assumed that this current involves charged ions which undergo multiple collisions with air. These collisions transfer momentum. All of the measured data was consistent with this model

aaaa! ooooo! ummmm! păi sa turtit de tot misterul dacă e cum spun ăștia!

nu e o cățărare pe o frînghie e tot spîrcăială! tot materie ejectată care dă impuls invers dispozitivului care-l spîrcăie!

adică, ei spun că descărcarea electrostatică produce local molecule ionizate, iar partea încărcată pozitiv, partea cea mai masivă e ejectată în afară de suprafață în mod clasic, ca și cum ar fi un jet de combustibil al unui avion cu reacție sau al unei rachete!

singurul avantaj e că un astfel de sburător nu mai trebuie să își care în spinare combustibilul, coșul de pietre pe care vrea să le arunce în direcția X dacă vrea să se miște în direcția opusă lui X e deja acolo!

coșul cu pietre de aruncat e produs in situ din aer prin ionizare!

atît și nimic mai mult!

în aceste condiții sburătorul trebuie să:

01| fie încărcat negativ pozitiv!
02| nu e musai să fie tot sburătorul electrizat și ionizat, încărcat negativ pozitiv, doar partea din motor care respinge în direcția cutare moleculele ionizate, care prin ionizare se încarcă pozitiv!
03| e un efect local
04| dacă se ionizează aiurea și incontrolabil zone opuse efectul pe cele două părți se anulează reciproc și zburătoarea bate degeaba din aripi!

totuși nu se explică de ce cei care au testat triunghiurile sburătoare pretind că nu contează polaritatea, că se mișcă în aceeași direcție, în sus!?

păi dacă firul subțire încărcat pozitiv prin descărcare electrostatică cu fusta de jos respinge moleculele pozitive create între fustă și fir le respinge în jos ceea ce e aparent ok, impulsul invers e orientat în sus ...

dar cînd e invers!?

moleculele astfel formate nu sunt respinse în sus!? de fusta încărcată electrostatic tot pozitiv!? și atrase tot în sus de firul subțire încărcat negativ!?

impulsul aplicat sburătoarei n-ar trebui să fie invers!? de sus în jos!?

cînd arunci pietre în sus sari în sus sau eși înpins spre pămînt!?

ceva nu se potrivește absolut de loc între ce spun cei de la NASA și ce pretind zecile de amatori care au testat triunghiurile sburătoare!

toți spun că nu contează polarizarea și că efectul apare doar cît timp există între fir și fustă descărcare electrostatică la tensiuni mari și foarte mari!

For most designs (but not for all, as our test data below shows) the direction of the force is independent of the polarity of the applied voltage, but instead depends on the asymmetry of the capacitor

nu mai pricep nimic ...

Charged particles leaving one plate accelerate and electrostatic forces transfer momentum to the capacitor. However, when these charged particles reach the other plate, they transfer the opposite amount of momentum to the capacitor, and there is no net effect

ceva normal, cum am spus și eu, probabil și alții, efectul se anulează

However, in the atmosphere this can produce a thrust. Ions in the leakage current undergo multiple collisions with the air before reaching the other plate. These collisions transfer momentum to the air, and the net effect is that an equal but opposite amount of momentum is transferred to the ACT. This explanation says that the direction of current flow (defined as the direction of net positive charge flow) is not as significant as the direction that charge carriers actually move (regardless of the sign of their charge). This would suggest that the asymmetry of the device is more important than the polarity of the applied voltage, in agreement with our observations and those of others.

nu pricep de loc cum ar fi posibil așa ceva! cum poate fi anulat sensul impactului moleculelor de aer neionizate cu cele ionizate de asimetria capacitorului!?

is not as significant as the direction that charge carriers actually move

what!? păi ori impactul transferă impuls ori mișcarea indiferent de sensul impactulul! cum adică ambele!? și cum adică în loc să se anuleze reciproc se adună!?

adică molecula ionizată încă mai trage sburătoare în direcția X și după ce schimbă direcția!? cum poate fi posibil așa ceva!?

The moment of inertia of the assembly was measured using a torsion pendulum

vs

and since we did not use a device such as a torsion pendulum, which would have allowed the measurement of smaller forces.

what!?

ori sunt eu bou ori e ceva ciudat în acest experiment

ca să se înțeleagă mai bine ce nu pricep eu o să încerc să descriu în cuvinte mai simple, așa cum pricep eu, ce înțeleg prin transfer de impuls ca urmarea a ionizării moleculelor de aer:

ansamblul fustă + fir + molecule ionizate după mintea mea de cimpanzeu neevoluat ar trebui imaginate ca un fel de rețea de arcuri elastice, reprezentate de liniile de cîmp electromagnetice, care în momentul ionizării moleculei apar brusc din neant, deja gata întinse sau comprimate!

pentru fiecare moleculă ionizată, adică încărcată pozitiv, avem un arc compresat mai mult sau mai puțin funcție de distanța de suprafața ionizantă unde apare, și un arc întins între moleculă și firul încărcat negativ

pentru fiecare moleculă ionizată! aia e energia care se transferă, impulsul care apare ca urmare a relaxării rețelei de arcuri!

la fel e și pentru fiecare electron liber doar că invers, arcul compresat e întins și viceversa!

o parte s mișcării într-o direcție sau alta apare ca urmare a relaxării și revenirii la o poziție de echilibru a ansamblului de arcuri!

această mișcare produce impuls net pentru că spre seosebire de cazul clasic moleculele ionizate odată relaxate dispar din ansamblu și în locul lor apar altele nerelaxate!

e un flux continuu cît timp se produc descărcări electrostatice și se produc molecule ionizate!

pentru că atunci cîna ajunge pe cealaltă suprafață molecula redevine neutră, dispare legătura elastică electromagnetică acum relaxată și molecula iese din ansamblul mecanic iar în locul ei apare alta care face aceeași mișcare!

moleculele pozitive într-o direcție electronii în direcția opusă! cum avem un raport de 1:10000 între masa celor două fluxuri materiale evident că ponderea principală a direcției de mișcare revine moleculelor ionizate!

în plus mai avem un impuls suplimentar datorat ciocnirii moleculelor ionizate cu cele neionizate în drumul lor de pa punctul A la punctul B care adaugă la impulsul total tot așa cum urci pe scară în sus! mîinile sunt moleculele ionizate, indiferent dacă te tragi în sus sau te împingi în jos cu cît apuci mai bine de treapta scării impulsul e mai mare!

cu cît se ciocnesc de mai multe molecule neionizate de la punctul A la punctul B cu atît mai bine! arcul în varianta electromagnetică rămîne la fel de tensionat! energia nu se pierde, viteza moleculei nu scade, se transferă doar impuls și energie!

ori modelul meu mental nu se pupă de loc cu ce pretind ei, că nu contează direcția în care se mișcă moleculele ionizate!

absolut de loc!

asta dacă e fizică clasică, molecule ionizate și electromagnetism clasic și nimic altceva!

polarizarea ar trebui să conteze! gravitația ar conta și ea pentru că influențează mișcarea oricărui corp dar nu prea mult!

o să mai citesc dar nu îmi dau seama cum pot scoate din joben așa ceva, că nu contează direcția de mișcare a moleculelor ionizate dacă impulsul e dat de mișcarea moleculelor ionizate!!!!

singura parte care se potrivește e faptul că în vid efectul obosește funcție de presiune și tipul moleculelor gazului ionizat

asta da, se potrivește!

motorul cel mai performant e cel în care se poate produce cît mai eficient ionizarea gazului după care moleculele ionizate sunt suflate cît mai repede afară și obligate să se miște pe un traseu cît mai lung pe direcția mișcării ca să se ciocnească pe traseu cu cît mai multe molecule neionizate!

cînd molecula ionizată capturează din alte surse pe traseu electroni liberi ai pierdut-o, nu mai trage sburătoarea în direcția care vrei tu! cel mai eficient e dacă o poți face să aibe un traseu complet de la punctul A pozitiv la punctul B negativ, ambele pe sburătoare, unde iese din sistem

și, evident, linia care trece prin A și B e direcția de mișcare într-un sens sau altul funcție de polarizare!

ceea ce aparent nu e cazul la o parte din relatările amatorilor care au făcut experimente reale ...

o reprezentare și mai plastică a acestui fenomen ar fi următoarea:

să ne imaginăm ca suntem în aer și cădem spre pămînt fără să ne putem agăța de nimic ca să împiedicăm căderea, și nu mai avem nimic de aruncat în jos! suntem în curul gol, am aruncat și chiloții, și maieul, si pantofii, hainele, ochelarii, pipa, pălăria, am dat și jet cu bășica în jos tot!

goi pușcă! în cădere liberă!

ce mai putem face!? nu mai putem arunca nimic! de unde facem rost de impuls suplimentar opus omnipotentului și omniprezentului g care nu se mai termină și curge încontinuu!?

mai avem doar energia strînsului din buci!

care produce o tensiune electromagnetică cu atît mai mare cu cît strîngem mai tare din buci!

ei bine cînd facem asta și ne concentrăm ca bruce-lee brusc în fața noastră apare ca un fel de scară, materializată din nimic, pe care putem să urcăm!

ne prindem imediat de ea! începem să urcăm spre capătul de sus cînd hopaaaa! mare minune! și scara se mișcă în jos! ca o scară rulantă!

în timp ce urcăm pe ea, undeva sus, în punctul A, apar trepte noi iar undeva jos, în punctul B, acestea dispar pe măsură ce apar altele sus!

această scară nu e imaginară! e o scară materială! e formată din moleculele de aer ionizat! impulsul pe care îl aplicăm acestei scări urcînd în sus îi trage treptele în jos însă scara în loc să cadă se derulează ca o bandă!

din transferul de impuls reușim să ne ținem în aer cît timp avem energie de a ne trage în sus cel puțin cît să anulăm g!

treptele scării nu se derulează de la sine în jos trebuie să tragem noi de ea!

însă pe măsură ce urcăm urcă împreună cu noi și punctul A, unde apar din nimic treptele noi, și punctul B, unde dispar, pentru că aceste două puncte, A și B sunt conectate prin fire electrice la generatorul de energie, strînsul din buci!

cît timp avem energie pentru a strînge din buci, pentru a ioniza moleculele de aer, și pentru a ne trage în sus putem să urcăm, coborîm, pluti în aer, mișca în orice direcție pentru că cele două puncte A și B se mișcă odată cu noi și le putem muta unde vrem noi, în orice direcție vrem noi, orizontal, A jos B sus, etc!

ăsta e mecanismul pe care îl bănuiesc ca fiind adevărata explicație a efectului biefeld-brown!

nimic misterios!
nimic inexplicabil sau imposibil dpdv fizic!
nu avem nevoie de nimic din fizica modernă pentru a explica fenomenul nici un fel de mecanică cuantică nu e necesară!
electromagnetism clasic și mecanică clasică atît și nimic mai mult!
se respectă principiul conservării energiei pentru că strînsul din buci și urcatul pe scară consumă energie!

LE:
cele două puncte, A și B, tot timpul cad împreună cu noi, cu aceeași viteză, cu același g!

de exemplu o coroană de plastic pe cap de care leg un tub de 2m lungime prin care trec un fir metalic izolat de exterior care iese afară în punctul A la 2m deasupra mea

al doilea poate fi un brăcinar pus peste șale cu alt tub de plastic prin care trece un fir metalic 2m în jos spre punctul B care duce din cur prin tubul de plastic un fir metalic izolat care iese în punctul B!

deci ambele cad cu aceeași viteză în jos ca și mine!

scara de molecule ionizate apare la 2m deasupra mea și dispare la 2m dedesupt! ca să am descărcare electrostatică la 4m + 1,7 ≈ 6m prin aer e de strîns din buci destul de mult!

trebuie multă energie! mai trebuie să rămînă și pentru urcat pe scară altfel stau pe scară degeaba, cădem în jos cu toții cu același g!

și eu și scara! doar cînd urc pe scară g scade! cu cît urc mai repede cu atît mai repede scade g pînă cînd, teoretic, de la o anumită viteză de urcare care depinde de masa scării pe care urc, își poate inversa semnul!

Da, e o explicaţie mai plastică, dar intuitivă!

ce zici răzvane?

mie mi se pare mecanică clasică!

electromagnetismul implicat e light, puffy, doar cît să fie un pic mai neobișnuită scara pe care urc dar nimic mai mult!

mie mi se pare ceva POSIBIL!

dpdv logic scara e ca un coș plin cu bolovani pe care îi arunc în jos, treaptă cu treaptă

doar că spre deosebire de situația clasică fiecare bolovan pe care îl arunc reapare în coș!

îmi trebuie energie pentru a menține procesul de continuă reapariție a bolovanilor în coș și energie pentru ai arunca în jos!

coșul îl am în brațe! și coșul și bolovanii și eu cădem în jos! g e anulat doar de impulsul transferat mie de masa bolovanilor pe care îi arunc în jos cu o viteză mai mare ca g

precizări suplimentare:

practic strîngem din buci degeaba! la fel de bine putem da din urechi mai aerodinamic, mecanismul e același!

întrebarea fundamentală e următoarea:

aerodinamica e mai bună, mai eficientă, folosind electromagnetismul ca sursă de energie sau e la fel ca datul din aripi ca orice sburătoare!?

teoretic ar putea fi mai bună!

scara de molecule ionizate nu e necesar să fie în afara aparatului de zbor ci complet în interiorul acesteia!

putem folosi un circuit închis!?

e nevoie de o supapă de admisie a aerului și una de ejecție?

se poate obține un impuls nenul chiar mult mai mic și fără flux deschis de material!?

complet închis!?

hmmm ....

antigravitație? ozn-uri? par posibile!

totedati a scris:
antigravitație? ozn-uri? par posibile!

Si in spatiul cosmic, unde densitatea materiei e mult mai mica (citiva atomi de hidrogen pe cm^3)?!
Avantajul aici fiind, insa, ca nu e nevoe de o asa forta mare?

a treia variantă

într-un model mecanic clasic dacă am un arc relaxat legat între A și B, cu C reprezentat de punctele intermediare ale arcului dintre A și B, un punct oarecare între A și B pe arc, înseamnă că tensiunea electrostatică îmi urcă C spre A compresînd porțiunea de arc dintre C și A și depărtează C de B întinzînd porțiunea de arc dintre B și C!

asta ar fi partea de energie transferată ansamblului mecanic

mișcarea de (compresie|relaxare) inițială NU transferă impuls ansamblului [A-C-B] doar energie elastică!

doar mișcarea finală cînd C revine înapoi spre poziția de echilibru transferă și implus ansamblului [A-C-B] în direcția inversă mișcării, C se mișcă spre B, ansamblul [ACB] se mișcă invers, de la B spre A!


a doua parte interesantă e faptul că în cazul electromagnetismului, spre deosebire de arcuri materiale reale, putem întinde acest arc electromagnetic extrem de puternic, atît de mult încît poziția de echilibru e C=B și poziția de întindere|compresie maxim posibilă, fără ca arcul să se rupă, e A=C!

dacă masa arcului, punctul C, se mișcă dinamic încontinuu între A și B cu frecvențe și viteze extrem de mari fără uzura obișnuită oricărui arc material real și impulsul se transferă doar pentru cursa de la C=A la C=B nu și la cursa de la C=B la C=A atunci avem impuls net pozitiv în direcția de la B la A!

Si in spatiul cosmic, unde densitatea materiei e mult mai mica

păi luăm de la început la bord ceva molecule mai grele! coșul cu pietre e înăuntru!

acest al treilea model, al arcului, încearcă să explice cum e posibil așa ceva, să arunci de mai multe ori în aceeași direcție aceeași piatră fără să o pierzi și fără să fii obligat să te duci după ea și să o aduci înapoi!

dacă e posibil și nu greșesc eu undeva vizavi de natura electromagnetismului și cum se ionizează moleculele de aer pot pretinde oficial că am descoperit antigravitația!

că motoarele pur inerțiale care nu au nevoie de combustibil suplimentar nu sunt o fantezie! e nevoie doar de o sursă de energie cu care urcăm pe o scară complet în interiorul navei cosmice!

fără neajunsul de a căra cu noi cantități imense de combustibil al cărui unic rol e doar de a avea destulă masă pe care să o aruncăm în direcția X ca să putem să ne mișcăm în direcția opusă!

Atunci ne vom deplasa doar în interiorul navei, nu vom deplasa întrega navă faţă de un reper.

corect, dar nava o leg de mine cu o centură ancorată de podea!

ca să înțelegi mai bine la ce mă gîndesc, avem al patrulea model!

e ca si cum ne-am învîrti ca niște hamsteri într-un carusel!

în varianta mecanică clasică jumătate din roată coboară împreună cu noi, în timp ce urcam pe ea, cealaltă urcă

aceeași masă ... impulsuri opuse ... efect nul

însă în varianta caruselului electromagnetic partea de roată care urcă în sus dispare!

nu mai transferă impuls opus doar energie!

pentru că nu e absolut necesar ca treapta de la minimul de jos, punctul B să fie aceeași treaptă fizică, materială, urcată pînă sus, în punctul A!

fizic pot fi trepte diferite! însă prin transferul doar al energiei de la B la A nu și a masei reale, reprezentate de treapta de la punctul B e ca și cum am teleportat treapta din B în A!

cu energia suplimentară din acest punct!

astfel pot urca încontinuu pe treptele caruselului!

jumătate din roată nu există!

phiiii!

ce ziceți!?

e posibil!?
greșesc undeva!?

sa mai aprins un beculeț, s-a mai filat o lampă!

care e traiectoria unei sfere materiale care îndeplinește următoarele condiții:

01| se rotește în planul XY în jurul axei Z
02| axa Z e inclusă într-un plan M oarecare care taie într-o direcție fixă, independentă de rotația sferei, sfera materială, adică un referențial fix în timp ce referențialul sferei se rotește
03| planul M împarte sfera în două semisfere simetrice și egale A și B
04| semisfera A e tot timpul încărcată electric
05| semisfera B e tot timpul neutră dpdv electric
06| mișcarea de rotație în jurul axei Z a semisferei A, încărcate electrostatic, transferă impuls întregii sfere în mod normal
07| mișcarea de rotație în jurul axei Z a semisferei B, neutră dpdv electrostatic, NU transferă impuls sferei materiale ca și cum nu ar avea masă sau ar avea masă dar acea masă stă pe loc

nu cumva traiectoria descrisă e spirala care se observă în fotografiile particulelor elementare încărcate electric prin camera cu ceață sau camera cu bule!?!?

cele două semisfere A și B stau pe loc, nu se rotesc în jurul axei Z pentru referențialul fix și independent definit de planul M care nu se rotește împreună cu sfera!

planul M ar putea fi asimilat cîmpului magnetic iar planul XY cîmpului electric

XY are și orientare, M nu!

ar putea fi și invers, partea încărcată electric stă pe loc și partea neutră se mișcă

ambele alternative sunt egal posibile

cum e posibil să pretindem că asta e natura materiei, a substanței cînd noi știm că cel mai cert lucru pe care îl știm despre materie și substanță e că e inpenetrabilă, că nu trece una prin alta!?

scaunul prin mînă!? capul prin ușă!?

însă dacă electromagnetismul și tensiunea electrostatică nu sunt altceva decît o desfacere sau o strîngere a materiei!?

un fel de umflare, de dematerializare parțială!? sau invers, de materializare mai puternică?

și efectul de maximă substanțialitate și impenetrabilitate a două particule elementare e atunci și numai atunci cînd ambele au același potențial electrostatic, adică diferență nulă!?

cînd diferența de potențial dintre particulele materiale C și D crește asta înseamnă că ori C e mai umflată decît D ori invers!

cu cît diferența absolută de potențial dintre ele e mai mare cu atît trec mai ușor una prin cealaltă!

efectul practic, măsurabil, e cel descris de mine mai înainte, e ca și cum partea neutră stă pe loc și partea care se învîrte, mai umflată, mai dematerializată, trece peste ea!

avem un dublu referențial, unul fix, unul care se mișcă!
sau unul care se mișcă mai mult sau mai puțin!

materia reală, care se mișcă, își modifică proprietățile, inclusiv viteza de mișcare în funcție de partea planului M pe care se află, de intensitatea cîmpului magnetic prin care se mișcă!

această mișcare are un efect de teleportare a identității particulei materiale pentru că nu transferă și impuls!

doar masă!

LE: oare!? ar putea fi definit și altfel, cum diferența de potențial definește intensitatea interacțiunii ar putea fi chiar masa care se modifică!!!! nu viteza! sau ambele dar diferit!?

în cazul nostru, al sferei, e ca și cum nu mai sunt aceleași particule materiale care se rotesc și de la M la N nu doar de la N la M ci fac salturi bruște, cuantice, de la M la N functie de partea planului M pe care se află!

identitatea particulei materiale e dată de valoarea intensității cîmpului magnetic M! dacă între cele două emisfere e o diferență de potențial particula se teleportează de la M la N dacă observăm din emisfera A și de la N la M dacă observăm din emisfera B!

și mă opresc aici ... e destul ...

Asimetrii

Am retinut termenul condensator asimetric.
Asimetriile, fie electromagnetice, mecanice, gravitationale, etc, merita poate mai multa atentie intr-un eventual topic separat , pe acest forum.

Mai jos, Bearden, despre asimetrii in Electromagnetism

http://www.cheniere.org/references/brokensymmetry.htm

hmmm ... ceva de genul:
EmDriver - NASA Confirms "Impossible" Propellant-free Microwave Thruster for Spacecraft Works!