Efectul Biefeld-Brown - experiment propriu

Rezumarea primului mesaj :

Iată, în sfârșit motivul alăturării mele acestui forum.

Efectul Biefeld-Brown

Descoperit de Dr Alfred Biefeld la începutul anilor 1920, cercetat apoi împreună cu Thomas Townsend Brow, care la acea dată era student la Denison University, Granville, Ohio

Definiția cea mai simplă și clară a acestui efect este:

Într-un condensator asimetric supus unei tensiuni înalte (diferență de potențial de ordinul zecilor de kV) apare o forță ce tinde să deplaseze ansamblul dinspre electrodul mare către electrodul mic.

Condensator asimetric - condensator ai cărui electrozi au dimensiuni (eventual și forme) diferite
Electrodul mare - electrodul cu dimensiunea mai mare (una, două sau toate trei dimensiunile)
Electrodul mic - în contextul de mai sus - celălalt electrod

Cea mai amplă documentare în domeniu găsită de mine, este făcută de domnul Jean-Louis Naudin, după al cărui desen am făcut în 2009 un experiment ce urmează să îl vizionați în trei file-uri video mai jos.
Vă rog să faceți abstracție de discuțiile din materialul video...








Deși sunt încercate o mulțime de teorii niciuna nu răspunde nici pe departe observațiilor experimentale.
În materialul de mai sus condensatorul asimetric are forma ce se vede. Aceasta nu este singura formă de condesator asimetric cu care au fost făcute experimente.

Păreri?
Idei?
Întrebări?

Asimetrii

Am retinut termenul condensator asimetric.
Asimetriile, fie electromagnetice, mecanice, gravitationale, etc, merita poate mai multa atentie intr-un eventual topic separat , pe acest forum.

Mai jos, Bearden, despre asimetrii in Electromagnetism

http://www.cheniere.org/references/brokensymmetry.htm

hmmm ... ceva de genul:
EmDriver - NASA Confirms "Impossible" Propellant-free Microwave Thruster for Spacecraft Works!

@totedati a scris:

It was further assumed that this current involves charged ions which undergo multiple collisions with air. These collisions transfer momentum. All of the measured data was consistent with this model

aaaa! ooooo! ummmm! păi sa turtit de tot misterul dacă e cum spun ăștia!

nu e o cățărare pe o frînghie e tot spîrcăială! tot materie ejectată care dă impuls invers dispozitivului care-l spîrcăie!

adică, ei spun că descărcarea electrostatică produce local molecule ionizate, iar partea încărcată pozitiv, partea cea mai masivă e ejectată în afară de suprafață în mod clasic, ca și cum ar fi un jet de combustibil al unui avion cu reacție sau al unei rachete!

singurul avantaj e că un astfel de sburător nu mai trebuie să își care în spinare combustibilul, coșul de pietre pe care vrea să le arunce în direcția X dacă vrea să se miște în direcția opusă lui X e deja acolo!

coșul cu pietre de aruncat e produs in situ din aer prin ionizare!

atît și nimic mai mult!

Cu toată, dar toată... dragostea.
Argumentația lor în cazul lifterului e nulă. Calculul numeric pe care îl încropesc dumnealor pornește de la prezumpția că ionii de aer pornesc de pe (din vecinătatea) unui electrod și se deplasează pe varii traiectorii către celălalt electrod.
Ceea ce este fals! Majoritatea ionilor se deplasează în jos prin centrul triunghiului geodezic orizontal.
Ne spun dumnealor în document că dacă ionii se deplasează pe traiectoriile din ”figura 6” din documentul lor, forța prezisă ar fi cu 38% mai mare (!!) decât cea măsurată.
Să facă dumnealor din nou experimentul (pe care nu cred că l-au făcut) și vor constata că:
1. traiectoriile nu sunt alea din figura lor 6 (am filmare cu test cu fum)
2. doar o câtime din ioni lovesc electrodul ”de jos”, grosul masei de ioni iese din ansamblu prin centrul triunghiului geodezic orizontal - ceea ce le împarte forța calculată la cel puțin 1000 ei mizând în calculul lor pe faptul că ionii se duc toți ață la electrodul de jos
3. să explice și de ce ionii aleg - în ciuda presupunerii lor - să NU se înghesuie la electrodul de jos.
4. să dea banii înapoi la NASA, pentru că ”analiza” lor vine de la ”anal”.

Acum trei ani când am inițiat topicul am reușit să mai fac câteva teste - suficient pentru a încropi un început de teorie.
Apoi am abandonat pentru că gașca s-a spart.

Mă voi apuca din nou, acum că am ceva mai mult timp.


Altfel, după toți anii ăștia, sunt bine - ceea ce vă doresc și vouă!

Trakian,
Bine ai revenit pe forum.

Ma bucur mult, ti-am simtit lipsa.
Intre timp avem " intariri" prin colegii mai noi pe forum si asteptam sa ne provoci cu experimente noi.
E bine sa creasca numarul experimentatorilor.
Vorba ceea: Teoria ca teoria...
Am mai postat si eu cate ceva la topicul celalalt cu Biefeld-Brown, ca sa tinem motorul cald.
De asemeni avem topicul Masini zburatoare neconventionale, Em-drive, etc .

Succes, mergi pe axul tau interior !

@eugen a scris:Trakian,
Bine ai revenit pe forum.

Ma bucur mult, ti-am simtit lipsa.
Intre timp avem " intariri" prin colegii mai noi pe forum si asteptam sa ne provoci cu experimente noi.
E bine sa creasca numarul experimentatorilor.
Vorba ceea: Teoria ca teoria...
Am mai postat si eu cate ceva la topicul celalalt cu Biefeld-Brown, ca sa tinem motorul cald.
De asemeni avem topicul Masini zburatoare neconventionale, Em-drive, etc .

Succes, mergi pe axul tau interior !

Mulțumesc eugen!

Am citit (cât am putut) răspunsurile la acest topic și mulțumesc tuturor celor ce au arătat preocupare față de subiect.
M-au distrat în mod special ipotezele plastice ale lui totedati.

Evoluția rezultatelor cercetărilor efectuate de până acum este următoarea:
- efectul există (e constatat experimental)
- efectul se manifestă indiferent de felul în care este aplicată polaritatea pe cele două armături (fir/fustă metalică)
- efectul apare numai după inițierea unui ”efect corona” (tensiuni electrice mari)
- efectul NU depinde de distanța față de sol (în condiții de presiune atmosferică constantă)
- efectul depinde în anumite limite de tensiunea aplicată pe armături (în sensul ”tensiune mai mare=efect mai pronunțat”)
- efectul generează un curent de aer ionizat ce se deplasează prin mijlocul conturului geodezic invers decât efectul (de la armătura ”mică” spre armătura ”mare”)
- curentul de aer ionizat generat are o temperatură mai scăzută decât a mediului ambiant
- distanța dintre armături influențează (peste tensiunea electrică necesară declanșării descărcării corona) valoarea tensiunii electrice necesare - evoluția acestei relații nefiind liniară
- nicio explicație încercată nu răspunde cantitativ la constatările experimentale
Referirile de mai sus sunt valabile strict pentru montaje de tip ”lifter” cu contur închis.

Încă o dată încerc continuarea testelor, de data asta într-un laborator de energii înalte cu care am bătut palma.
În ipoteza că ”gașca” se va putea aduna la sfârșitul lunii septembrie voi avea noutăți.

Teste propuse:
măsurători ale forței mecanice dezvoltate
măsurători ale consumului electric
evaluări bazate pe măsurători ale debitului curentului de aer ionizat
testul ”cu capul în jos”
măsurători ale temperaturii curentului de aer ionizat
teste cu fum
teste în UV
teste cu curent alternativ
și altele.

Dacă trecem cu bine de etapa asta, spre sfârșitul anului ne propunem o nouă rundă de teste și vom începe măsurători pentru scalare - variem un câte singur parametru (tensiune aplicată, distanță dintre armături, temperaturi ale aerului, etc.) și măsurăm efectul.

În încheiere, aștept sugestii pentru teste relevante de la cei care au înțeles cum se manifestă efectul.
Sincer, noi nu am crezut că se manifestă în vreun fel până la experimentarea directă, în ciuda materialeleor video de pe cuprinsul internetului.

Stimate  Domnule  Thrachian ,
Acest  experiment  l-am  vazut  pe  Yutube ,  dar  nu  am fost  interesat  de  el in mod  special.
Vizionarea  celor  trei  filmulete  precum  si textul  scris  de  dvs.  mi-a  captat  atentia .   As  dori  sa  aflu  mai  multe despre  experiment .  Ex.  Ce  sursa  de  curent  ati  folosit , ( continua  , alternativa  de  joasa  frecventa,  sau  de  inalta  frecventa) ?  Un  desen  care  sa  prezinte  circuitul  electric ,  fenomene  mai  deosebite  care  apar  si  ce  mai doriti.  

Thrachian a scris: 1.curentul de aer ionizat generat are o temperatură mai scăzută decât a mediului ambiant
2.- distanța dintre armături influențează (peste tensiunea electrică necesară declanșării descărcării corona) valoarea tensiunii electrice necesare - evoluția acestei relații nefiind liniară
3- nicio explicație încercată nu răspunde cantitativ la constatările experimentale

1. Aceasta  constatare  cu   diferenta  de  temperatura    merita  studiata.
2.  Este logic   sa  se  intample  asa .
3.Bine  ar  fi  daca  as  cunoaste  si  eu macar  o  parte  din  aceste  explicatii.

Adica nu a incercat nimeni triunghiul acela de staniol intr-o
incinta vidata? Acolo se mai ridica? Daca nu se ridica, este
un ventilator, cum a spus cris.

@virgil_48 a scris:Adica nu a incercat nimeni triunghiul acela de staniol intr-o
incinta vidata? Acolo se mai ridica? Daca nu se ridica, este
un ventilator, cum a spus cris.

Experimentul  ,  este  bine  daca  se  poate,   sa fie    efectuat  si  intr-o  incinta  vidata .  Eu  cred  ca  acolo  fenomenul  nu  se  mai  produce  deoarece  in  zona  din preajma  triunghiului  nu mai  exista  molecule  sau  atomi ionizati.    cris  cu  ventilatorul lui  greseste.

Dl. Thrakian ,
Am analizat putin experimentul dvs. si cred ca sunt in masura sa explic cat de cat fenomenul fizic care are loc . Totusi , mai am nevoie de cateva informatii pentru a fi sigur ca asa se petrec lucrurile . Va voi comunica pe parcurs care sunt informatiile de care am nevoie, asta numai in cazul in care dvs. nu le considerati a fi secrete.

@virgil_48 a scris:Adica nu a incercat nimeni triunghiul acela de staniol intr-o
incinta vidata? Acolo se mai ridica? Daca nu se ridica, este
un ventilator, cum a spus cris.

There has been follow-ups on the claims that this propulsive force can be produced in a full vacuum, meaning it is an unknown anti-gravity force, and not just the more well known ion wind, with several researchers (R. L. Talley in a 1990 US Air Force study, NASA scientist Jonathan Campbell in a 2003 experiment, and Martin Tajmar in a 2004 paper) finding that no thrust could be observed in a vacuum, consistent with the phenomenon of ion wind. Campbell pointed out to a Wired magazine reporter that creating a true vacuum similar to space for the test requires tens of thousands of dollars in equipment.

Deci, experimentul in vid a fost facut. Nu s-a observat nici un fel de forta de propulsie, adica nu este vorba de un fenomen electro-gravitational. Asteptam deci noi teste:

Încă o dată încerc continuarea testelor, de data asta într-un laborator de energii înalte cu care am bătut palma.

. Rabdare si..tutun daca fumezi.

Multumesc, Pacalici, raspunsul lamureste acest topic! Oare EmDrive
o fi lafel? Daca aceste efecte nu se pot folosi in spatiu,
devin interesante pentru agrement.
http://www.fluierul.ro/jsp/article/indexDisplayArticle.jsp?artid=318316&title=incredibil-video-catalin-alexandru-duru-un-roman-stabilit-in-canada-a-inventat-o-placa-zburatoare-cu-care-zbori-stand-vertical-si-pe-care-o-controlezi-cu-picioarele-hoverboard-ul-inventat-de-el-a-intrat-in-cartea-recordurilor

Pai fa tu agrement cu cateva zeci de mii de volti sub picioare si cateva grame tractiune...

@scanteitudorel a scris:Stimate  Domnule  Thrachian ,
Acest  experiment  l-am  vazut  pe  Yutube ,  dar  nu  am fost  interesat  de  el in mod  special.
Vizionarea  celor  trei  filmulete  precum  si textul  scris  de  dvs.  mi-a  captat  atentia .   As  dori  sa  aflu  mai  multe despre  experiment .  Ex.  Ce  sursa  de  curent  ati  folosit , ( continua  , alternativa  de  joasa  frecventa,  sau  de  inalta  frecventa) ?  Un  desen  care  sa  prezinte  circuitul  electric ,  fenomene  mai  deosebite  care  apar  si  ce  mai doriti.  

Thrachian a scris: 1.curentul de aer ionizat generat are o temperatură mai scăzută decât a mediului ambiant
2.- distanța dintre armături influențează (peste tensiunea electrică necesară declanșării descărcării corona) valoarea tensiunii electrice necesare - evoluția acestei relații nefiind liniară
3- nicio explicație încercată nu răspunde cantitativ la constatările experimentale

1. Aceasta  constatare  cu   diferenta  de  temperatura    merita  studiata.
2.  Este logic   sa  se  intample  asa .
3.Bine  ar  fi  daca  as  cunoaste  si  eu macar  o  parte  din  aceste  explicatii.

Am folosit un monitor CRT din care ”am scos” un voltaj de 30kV curent continuu (în lipsa unei surse).
Schema este teribil de simplă - o sursă de curent continuu și un condensator asimetric. Cum pentru condensatorul asimetric NU cunosc convenția de notare, poate fi desenat un condesator.
Montajul e simplu - ”triunghiul”, așa cum se vede în filmare, constând din firul de sus cu contur închis (armătura mică) legat la un pol al sursei + ”fusta metalică” cu contur închis (armătura mare) legată la celălalt pol al sursei (sau la pământ). Legarea armăturilor va fi realizată în poziții diametral opuse. Cele două armături NU se află în contact electric. Aerul dintre armături reprezintă dielectricul.

Pentru detalii legate de contruirea montajului vezi http://jnaudin.free.fr/html/lftbld.htm

@scanteitudorel a scris:Dl.  Thrakian ,
Am  analizat  putin  experimentul dvs.  si  cred  ca  sunt  in  masura  sa  explic   cat  de  cat    fenomenul  fizic  care  are  loc .  Totusi ,   mai am  nevoie  de  cateva  informatii pentru  a  fi  sigur  ca  asa  se  petrec  lucrurile .   Va voi  comunica  pe  parcurs  care  sunt   informatiile   de  care  am  nevoie,  asta  numai  in  cazul  in care  dvs.   nu  le  considerati  a  fi  secrete.

În măsura în care voi avea rezultate experimentale cu plăcere vă voi furniza informațiile.
Secret nu este deocamdată nimic.

@virgil_48 a scris:Adica nu a incercat nimeni triunghiul acela de staniol intr-o
incinta vidata? Acolo se mai ridica? Daca nu se ridica, este
un ventilator, cum a spus cris.

În legătură cu concluzia că ar fi un simplu ”ventilator” e cam pripită.

Au fost testate în vid alte configurații și nu funcționează deși sunt sigur că nici configurația testată de noi nu merge ”cu vid”.
Nouă ne este clar că pentru ca jucăria să meargă este nevoie de un mediu ”dielectric” fluid prin care să aibă loc o ”străpungere” continuă și difuză a condensatorului. În cazul nostru de aer. Mediul dielectric, odată cu inițierea descărcărilor corona, își modifică proprietățile de izolator și permit o descărcare difuză, continuă și uniformă (oarecum). La condensatorii clasici străpungerea este ”violentă” când tensiunea aplicată depășește o anumită valoare și în general este nedorită. Aici străpungerea este necesară.

Avem în vedere realizarea unui montaj, după parcurgerea unor etape, care să asigure ”străpungerea” necesară în condițiile testării ansamblului rezultat în vid. Sper să fim cu toții sănătoși la acea dată.
Din câte știu, NU a fost realizat un experiment relevant în acest sens - testul în vid excluzând posibilitatea străpungerii difuze și continue necesare (vidul ”nu se ionizează” și nici nu se ”polarizează”).
Adică - testele în vid de până acum sunt teste cu vid în loc de dielectric.

Thrackian a scris:Am folosit un monitor CRT din care ”am scos” un voltaj de 30kV curent continuu (în lipsa unei surse).
Schema este teribil de simplă - o sursă de curent continuu și un condensator asimetric. Cum pentru condensatorul asimetric NU cunosc convenția de notare, poate fi desenat un condesator.

Despre  sursa  am  auzit  in  film . Nu am vazut  ,  sau  poate  nu  am fost  atent la  conductorul din  cupru  plasat  pe  cele  trei  betisoare  izolatoare .
Adresa  pe  care mi-ai  dat-o  ma lamurit.   Acum  pot  studia  fenomnenul  fizic  care  are  loc  in  acest  experiment .  Sunt    interesat  in  mod  special  de  efectul  termic  pe  care  il  produce  in  vecinatate. Multumesc  si  pastram  legatura.