Fostele iubiri ...

Învaţă de la toate

“Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci.”

VINU MANDRA PE LA STANA- IONICA ARDELEANU

Vino mandra pe la stana
Sa-ti dau cas si branza buna,
As veni seara pe luna
Dar e departe pana la stana.

Ti-as da mandro cinspe oi
Daca mi-ai da buze moi
De vrei bade gura mea
Sa-mi dai toata turma.

Ti-oi da bade si turma
Ca sa fi numai a mea
Daca vrei sa fiu a ta
Sa-mi dai bade si stana.

Imi scot banii de la CEC
Cu tine sa ma petrec
Bade daca-ti faci de cap
Ai sa ajungi cioban sarac
Fara turma fara oi
Fara stana si dulai.

Plans de toamna-Tudor Gheorghe

Bat lung peste tara
Reci ramuri de vant
Si codrul de ceara
Miroase a sfant.

Vin zile carunte…
Spre vaile moi
Se lasa marunte
Dulci neguri de oi.

Cocoare gonace
Pe-un cer pamantiu
Spre calde conace
Aceleasi cai scriu

Si-n poala zabuna
A norilor orbi
Vazduhul aduna
Sinoade de corbi.

Dezmierzi o lumina?
Se stinge… De-acum
Ti-e mana de tina,
Obrazul de fum.

M-am suit in dealul Clujului – Ana Pop Corondan -

M-am suit in dealul Clujului,
Sa culeg o floare badelui,
Sa culeg o viorea, sa i-o duc lui badita.
M-am suit in dealul Clujului.

Floricica viorea, sa-i spui,  
Ca ma arde focul dorului,
Focul dorului amar si-l astept sa vie iar,
Floricica viorea sa-i spui.

M-am suit in dealul Clujului,  
Sa astept in calea badelui,  
La izvoare langa fag,  
Unde ne-o fost locu’ drag,

M-am suit in dealul Clujului,
La izvoare langa fag,
Unde ne-o fost locu’ drag,
M-am suit in dealul Clujului.

Lied – Al.O.Teodoreanu

Toamna a cazut,
Peste parcul mut.
Tainicule dor,
In zadar te alint.
Trandafirii mor.
Visurile mint.

Toamna trece acum.
Invelita in fum.
Unde-i de argint
Glasul ei sonor?
Trandafirii mor.
Visurile mint.

Toamna mi te ia,
Vis stingher, cu ea.
Lacrima de dor
Strop de margarint.
Trandafirii mor.
Visurile mint.

Si te-am iubit - Costy Trita

Eram doar noi, in cimp de flori,
Cununi in par, ti-am impletit,
Te-am sarutat, de-atitea ori
Si te-am iubit si m-ai iubit.

Cind flori, ti-am pus dupa ureche
Si-n trandafiri, te-am invelit,
Mi te-am facut, suflet pereche
Si te-am iubit si m-ai iubit.

Si-n noaptea florilor, de taina,
In trupul tau, m-am adincit,
Din mine, tu, facut-ai haina
Si te-am iubit si m-ai iubit

Esti floarea mea, sfintita floare,
Prin tine, azi, m-am implinit,
Cind te-am urcat in "Carul mare"
Si te-am iubit si m-ai iubit.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie - Mihai Eminescu -

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

George Toparceanu - Balada chiriasului grabit

Trec anii, trec lunile-n goana
Si-n zbor saptamânile trec.
Ramâi sanatoasa, cucoana,
Ca-mi iau geamantanul si plec!

Eu nu stiu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum,
Ce demon ma pune-n miscare,
Ce taina ma-ndeamna la drum.

Dar simt ca m-apasa peretii,
Eu sunt chirias trecator,
În scurtul popas al vietii
Vreau multe schimbari de decor.

Straine privelisti fugare!
Voi nu stiti ca-n inima port
O dulce mireasma de floare,
Parfumul trecutului mort…

C-asa mi-e viata – o goana,
Si astfel durerile trec…
Ramâi sanatoasa, cucoana,
Ca-mi iau geamantanul si plec!

Toamna – Octavian Goga

Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina
Firelor de lămâiţă
Li se uscă rădăcina.

Peste creştet de dumbravă
Norii suri îşi poartă plumbul,
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.

Şi cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful şurii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă.

De viforniţa păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.

Îl ascult şi simt subt gene
Cum o lacrimă-mi învie:
-Ni se-aseamănă povestea,
Pui golaş de ciocârlie.

Glossă – Mihai Eminescu

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Mi-e dor de nopti cu luna plina - Ionel Bajescu-Oarda

Mi-e dor de nopti cu luna plina,
Cuprins de vraja pâna-n zori,
Si cânt faptura ta divina
În triluri de privighetori.

Mi-e dor, si dorul meu te cheama
Cu cel mai patimas fior...
Revino tu, si-apoi destrama
Din sufletu-mi atâta dor!

Mi-e dor de râsul tau zburdalnic,
Si-n brate-as vrea iar sa te strâng!
Mi-e dor de zâmbetu-ti sagalnic,
Mi-e dor, mi-e dor, si d-asta plâng!

Si-acum, sub bolta înstelata,
Te plâng, întâiul meu amor!
Mi-e dor de ce-am iubit odata,
Si cânt mereu, cuprins de dor...

Balada plecarii – Stefan Hrusca

Voi reveni candva sa-ti cer iertare
Mult mai strain, mai trist, mai obosit
Chiar daca atunci se va intampla sa te ranesc mai tare
Si n-ai sa vrei sa crezi ca te-am gasit

Dar lasa-ma acum sa plec in lume
Mult prea bolnav de tot ce inseamna zbor
Chair daca ar fi sa ratacesc o vreme fara nume
Si prea urat sa-mi fie fara dor

Voi reveni candva din ratacire
Mult mai mirat de frigul dintre noi
Chair daca ar fi sa nu gasesc nici urma de iubire
In ochii tai prea singuri si prea goi.

Noi, nu! – Nicolae Labis

O parte din noi ne-am invins
Greseala, minciuna si groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Pana-n zarea ce-si leagana oaza.

Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci  -
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?

Cine din noi va muri
Inainte ca trupu-i sa moara?
Cine-o sa-si lepede inima-n colb  -
Insuportabil de mare povara?

Ca un vant rau, ori ca o insulta
Intrebarea prin randuri trecu.
- Asculta, asculta, asculta!
Noi, nu! Niciodata! Noi, nu!

Si cu asta ce-am facut? - Constantin Tanase, 1939

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cat am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare.
Si cu asta ce-am facut?

Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim in saracie.
Si cu asta ce-am facut?

Ia coruptia amploare,
Cum nicicand nu s-a vazut,
Scoatem totul la vanzare.
Si cu asta ce-am facut?

Pentru-a castiga o paine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine.
Si cu asta ce-am facut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc intruna taxe-accize.
Si cu asta ce-am facut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am facut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicand nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete,
Si cu asta ce-am facut?

Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am facut?

Lupta vieţii - George Coşbuc

Copiii nu-nţeleg ce vor:
A plânge-i cuminţia lor.

Dar lucrul cel mai laş în lume
E un bărbat tânguitor.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.

O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Eşti un nemernic
Când n-ai un ţel hotărâtor.

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupţi pe seama tuturor.

E tragedie nălţătoare
Când, biruiţi, oştenii mor,

Dar sunt eroi de epopee
Când braţul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plânge,
Şi-i un neom, că-i dezertor.

Oricare-ar fi sfârşitul luptei,
Să stai luptând, căci eşti dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoşi se plâng şi mor.

De-i vezi murind, să-i laşi să moară,
Căci moartea e menirea lor.

[

POVAŢA BUNULUI MEU TATĂ - Viorel Mare -

Să fii cinstit, sa judeci drept,
Să fii milos cu toţi sărmanii,
Şi lumii să îi porţi respect
Să nu te întineze banii,

Să nu-ţi vinzi sufletul curat
Pe-un pumn de bani, oricin-ţi-ar cere...
Păstrează-l alb, imaculat,
Că el e singura avere.

Să nu te lepezi de-al nost grai,
De scumpa limbă românească
Nicicând, uitării să n-o dai
De vrei in veci să dăinuiască...

Aşa grăit-a tatăl meu
Strivindu-şi lacrima sub geană
Când am plecat din sat, cu greu,
Săpând in sufletul meu rană...

M-a strâns apoi uşor la piept,
Şi-ncet, scoţându-şi o năframă,
O duse către ochiul drept
Stergându-şi lacrima infamă...

Iar mama mea, cu chip pierdut,
Frângându-şi mâinile bătrâne,
Mi-a dat pe frunte sfânt sărut
Ce-asemeni mirului rămâne...

Aşa luat-am viaţa-n piept
Hălăduind prin ţări străine,
Gândind mereu că e nedrept
Să pleci pentr-o bucat-de pâine

Lăsând în urmă-nlăcrimaţi,
Doi bieţi părinţi, ducându-ţi dorul,
Privind mereu cu ochi secaţi
Spre poartă, aşteptând feciorul.

De-atunci trecut-a ceva ani
Şi numai sufletul meu ştie
Ce-am îndurat, ca sa strâng bani...
Ce lung infern, ce veşnicie...

Povaţa tatălui meu drag,
În minte-mi răsuna într-una
Şi-oriunde pe străin meleag,
Reper mi-a fost, întotdeauna.

O să mă-ntorc, cât de curând
În ţară şi-n sătucu-mi care,
M-au însoţit mereu în gând,
Cutreierând, prin lumea mare

Si o să-mi strâng, cu drag, la piept,
Pe scumpa mamă şi pe tata,
Ce îl compar, cu-n înţelept,
Ce m-a-nvăţat cum să-nfrunt soarta.

Nunta de flori - Stefan Hrusca

Dinspre gradini de parfum, florile ies in alai
Vino iubito acum vino, cu primul tramvai.

Crini, trandafiri, toporasi vor sa ne prinda nuntasi
Si sa ne cumpere iar sufletul dulce-amar.

Pe uliti de roua in zori, desculti s-alergam si usori,
Garoafe de foc, sa-ti poarte noroc, iubito la nunta de flori.

Ziua apare si ea, intr-o caleasca de flori
Hai sa deschidem in zori, poarta cetatii cea grea.

Si cu o floare usor, cum altadata visam
Celor ce inca mai dorm hai sa le batem la geam.

Poate acesti trandafiri, fost-au candva ca si noi
Buze aprinse de miri si-nbratisare de ploi.

Nunta de flori s-o lasam sa se reverse pe alei
Toata cetatea de vrei, florilor, hai s-o predam.

Tron in Apuseni - Vali Serban

Ne-am născut din dorinţa intr-o lume de basm,
Ne-am născut din iubire, de cântec şi dans,
Ne-am născut ca un vis, ce nu moare în zori
Ne-am născut doar de dorul munţilor.

Suntem fii de pădure cu muguri pe ram,
Suntem veşnici ca brazii ninşi peste ani
Suntem stâncă bătută de ploaie şi vânt
Suntem şi rămânem ai acestui pământ.

Rămânem de-a pururi copii geto-daci,
Cu inima-n piept bătând româneşte,
Cu sângele-n vine ce nu se opreşte,
Murim şi ne naştem aici în Carpaţi.

Plans de toamna - Vasile Voiculescu

Bat lung peste tara reci ramuri de vant
Si codrul de ceara miroase a sfant.

Vin zile carunte… spre vaile moi
Se lasa marunte dulci neguri de oi.

Cocoare gonace pe-un cer pamantiu
Spre calde conace aceleasi cai scriu

Si-n poala zabuna a norilor orbi
Vazduhul aduna sinoade de corbi.

Dezmierzi o lumina? Se stinge… de-acum
Ti-e mana de tina, obrazul de fum.

Este Craciun pe pamant – Varu Sandel -

Maicuta draga-s bucurs si tare vreau sa-ti spun
Ca vin, si daca vin pe jos, acasa de Craciun.
Si-ti spun ca nici pe fratii mei inima nu-i lasa,
Sa n-ajunga acasa si ei sa stam cu toti la masa.

R:
Este Craciun peste pamant e seara cea frumoasa
La nasterea Domnului Sfant venim cu toti acasa.
Fulgii de nea lovesc in geam si noaptea-n cer se lasa
Si stelele parca iti spun “bine-ai venit acasa!”.

Sa ne uitam cum ninge lin cu fulgii ca de vata
Sa-ncepem totii un colind cum colindam odata.
Sa auzim pornind prin sat copii cu clopotei
Ce au pornit la colindat s-adune colacei.

Iti spun maicuta ca mi-e dor de un Craciun acasa ...
De cozonacul din cuptor de ce pui tu pe masa ...
Incepem toti sa colindam si-afara inca ninge,
Pe mama toti o-nbratisam de fericire plange.

Plang muntii Ardealului – Ciprian Roman

Plang muntii Ardealului
Dupa arma Iancului
Plang sus la Vidra, la Tebea si-n Abrud,
Plang la Alba Iulia si la Nasaud
Plang muntii Ardealului.

Iancule, fecior de moti,
Plange Ardealul si noi toti.
Scoala Iancule si du-te la hotar,
Nu-i lasa sa intre iarasi in Ardeal!
Iancule, fecior de moti..

Plange doina codrilor
Dupa Craiul Muntilor
Plange sus la Vidra, la Tebea si-n Abrud,
Plange la Alba Iulia si la Nasaud
Plange doina codrilor.

Scoala Iancule si du-te la hotar,
Nu-i lasa sa intre iarasi in Ardeal!
Iancule, fecior de moti..

Acasă - Romulus Vulpescu

Ascultă,
Străine,
Ascultă,
Vecine,
Ascultă-mă bine:

De foame adus,
Tăcut la-nceput,
În casă la mine,
Ţi-am scos şi ţi-am pus,
Din tot ce-am avut,
Şi pîine şi sare,
Şi laptele muls,
Cald, alb, în şiştare,
Pe masă la mine.

De sete supus,
Ai vrut de băut,
Pe masă la mine,
Ţi-am scos şi ţi-am pus
În cană de lut,
Şi vin, şi licoare,
Şi dulcele must
Fierbînd în ulcioare
În casă la mine.

De trudă răpus,
Căzut ai zăcut
În casă la mine.
Ţi-am scos şi ţi-am pus
Curat aşternut:
Şi ierburi, şi floare,
Şi piele de urs
Tîlhar de mioare
În casă la mine.

Şi... nu te-ai mai dus:
Tribut mi-ai cerut:
Pe masă la mine.
M-ai scos şi mi-ai spus:
"Aici m-am născut!
Sînt mare şi tare!"
Credeai că m-ai smuls
- Punîndu-mă-n fiare-
Din tot ce-i "la mine"?

Ascultă,
Străine,
Ascultă,
Vecine,
Ascultă-mă bine:

La mine,
La prag,
A fost vălmăşag
De haite cu steag...
Ca valul s-au spart:
Zbătură-se-n ştreang!
În pulbere zac.

La mine,
La curţi,
Veneau lacomi mulţi:
Mai mari, mai temuţi,
De-un cap sînt mai scurţi.

La mine,
La porţi,
E rînjet de colţi,
E plesnet de glonţi,
E umblet de hoţi...
Se spulberă toţi
Subt brazda mea morţi.

Asculte, oricine
Asculte-mă bine:

În numele meu,
N-are loc viclenia.
În numele meu,
Am topit omenia.

Dar tu seama ţine,
Străine:

În numele meu,
Înflorit cum e iia,
Mai e şi Mânia.