Fostele iubiri ...

Învaţă de la toate

“Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci.”

A XI-a poruncă
de Ion Minulescu

“Ascultă, priveşte şi taci!...
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte -
Când simţi că păcatul te paşte!...

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge -
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti -
Aceeaşi piatră de moară -
Când braţele-ncep să te doară!...

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...”

Oricine iubeste o floare
de Costache Ioanid

Oricine iubeste o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-opreste-n carare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer ...

Oricine iubeste seninul,
cind soarele urca-n eter,
oricine-si inalta suspinul,
cind licare-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer ...

Oricine pe muntii albastri
priveste granitul sever,
oricine pe cai de sihastri,
strabate paduri de jugastri,
e-aproape,
aproape de cer ...

Dar cine-a primit indurarea
din ranile blindului Miel,
acela e frate cu floare,
cu riul, cu muntii, cu marea,
si-orunde il duce cararea,
tot cerul,
tot cerul e-n el.

Repetabila povară
de Adrian Paunescu

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

Povestea puiului de cerb

A fost odata-ntr-o padure
Un mos batran cu baba lui
Traiau saraci ca vai de lume
In adancimea codrului.

Mosneagu nu mai vrea nimica
El numai moartea si-o dorea
Dar baba ar fi vrut sa aiba
Un suflet tanar langa ea,

"Sa fie un copil cuminte
Un suflet tanar asta voi,
Ca-s vrea si eu s-aud cum sufla
Si-o alta viata langa noi."

Asa ofta sarmana baba,
Dar mosul nu mai vrea nimic
“Ce-mi trebuie o grija noua
Sunt prea batran si prea calic.”

Dar cerul sa-ndurat de baba
Si-un pui de cerb ia daruit
Un pui de cerb cu stea in frunte,
Fugit din codru si ranit.

La sarutat pe frunte mosul,
Miloasa baba la spalat
L-au ingrijit cu grija mare
Si puiul li sa vindecat.

Dar intr-o zi trecand pe-acolo
Feciorul unui imparat,
Cu cete de curteni cu arcul,
Si cu ogarii la vanat.

“Da-mi mie cerbul tau batrane
Ca-ti dau pe el tot ce doresti!”
“Nu, nu pot, de mi-ai da pe dansul
Toate comorile-mparatesti!”

“Te duc la curtea mea mosnege
Cu baba ta va fac boieri,
Da-mi cerbul tau cu stea in frunte
Si-ti dau si cinste si averi!”

“Nu-mi trebuie averi, nici cinste,
Sunt prea batran sa le primesc,
Dar daca vrea sa vina cerbul
Eu bucuros, ti-l daruiesc!”

Atunci minune fara seaman
Si-ntrega lume ce vazu
Vazu cum cerbul da din coarne
De parc-ar spune nu vreauu … nuuu,

“Nu vreau sa vin la curtea voastra … “
Deodata cerbul a grait
“Tu ma doresti ca pe-o podoaba
Ei sufletul mi l-au dorit.

Tu m-ai ranit la vanatoare
Ei ranile mi-au vindecat
Si in onoarea curtii tale
Ma simt tare-ncatusat.

La curtea ta as fi o fiara
O jucarie pentru toti
In viata lor sunt o minune
Pe care tu n-ai s-o cunosti. ”

Cazu pe ganduri vanatorul
Si se gandi ca nu-i de-ajuns
Poti fi cat de bogat si tare
De maretia ta patruns.

Mai trebuie sa ai si suflet,
Cinstit si bland si iertator,
De vrei sa fii iubit de oameni
Si de podoaba codrilor.

Firule, mai fir de iarba

Firule, mai fir de iarba, pe tine cine te-ntreaba
De ti-e teama de te doare, cand esti calcat in picioare
De mii teama de ma doare, stie numai sfantul soare
Si mai stie si pamantul, ploaia, arsita si vantul.

Bradule din stanca neagra, pe tine cine te-ntreaba
Ars de ger si ars de soare, de ti-e teama, de te doare
De mi-i teama de ma doare, eu raman tot in picioare
Si prin fir de radacina, aud piatra, cum suspina.

Dar pe tine om de treaba, pe tine cine te-ntreaba
Cand pe drum de piatra arsa, inima lacrimi iti varsa.
Nu ma-ntreaba c-asa-i omu, de-l bate vantul si dorul.
Vantul bate ca-i pe drum, dorul bate ca-i nebun
Vantul bate ca-i pe drum, dorul bate ca-i nebun.

Povestea unui ciobanas

1. Am sa va spun, copii, povestea
Unui ciobanas.
Am sa va spun, copii, povestea
Unui ciobanas.

Refren: Tra la, la, la, la, la, la, la, la,
La, la, la, la, la, la, la, la, la,
A unui ciobanas, a unui ciobanas.

2. In fiecare zi mergea
Cu turma pe imas,
Printre oite, mielusei,
Dragutul ciobanas.

Refren: Tra, la, la.......
La, la....
Dragutul ciobanas, dragutul ciobanas.

3. Voios, pe campul inflorit
Canta din fluieras.
Si-i raspundea din lan de fan
Cri, cri un greieras.

Refren: Tra, la, la.....
La, la, la....
Cri, cri un greieras, cri, cri un greieras.

4. Dar cum mergea, cantand voios
Spre crangul inverzit,
Un pitigoi din varf de pom
Asa i-a ciripit:

Refren: Tra, la, la.....
La, la, la....
Asa i-a ciripit, asa i-a ciripit:

5. Cirip, cirip, asculta-aici
Cirip, baiatule.
Sta lupu-ascuns intr-un tufis,
Pazeste-ti oile.

Refren: Tra, la, la.....
La, la, la....
Pazeste-ti oile, pazeste-ti oile.

6. Am sa ma duc indata eu,
Am sa ma duc in zbor,
Sa chem aici cu pusca lui,
Pe mandrul vanator.

Refren: Tra, la, la.....
La, la, la....
Pe mandrul vanator, pe mandrul vanator.

7. Si vanatorul iscusit
Indata a venit,
El, lupu-ascuns intr-un tufis,
Pe loc l-a nimerit.

Refren: Tra, la, la.....
La, la, la....
Pe loc l-a nimerit, pe loc l-a nimerit.

8. V-am spus acum, copii, povestea
Unui ciobanas.
Canta si el dar nu ca voi,
Canta din fluieras.

Refren: Tra, la, la.....
La, la, la....
Canta din fluieras, canta din fluieras.

Dacă …

de Joseph Rudyard Kipling

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

E o lume minunata

Refren:
E-o lume minunata in care veti gasi
Numai copii
O lume cu mult soare si mii de jucarii
Pentru copii
In lumea cu povesti si flori veti intalni
Numai copii
Si-o lume a inocentei pastrati-o orice ar fi
Pentru copii

Ieri am fost si noi copii
Dar timpul ne-a schimbat
In viata am pornit si vise am implinit
Asa cum ne-am dorit
Ganduri bune cate-am strans
Si tot ce-am invatat
Copiilor sa dam iubirea ce-o purtam
Ce-i bun sa le aratam

Refren...

Ieri am fost si noi copii
Dar timpul ne-a schimbat
In viata am pornit si vise am implinit
Asa cum ne-am dorit
Ganduri bune cate-am strans
Si tot ce-am invatat
Copiilor sa dam iubirea ce-o purtam
Ce-i bun sa le aratam
Ce zambet poate fi
Mai sincer, mai curat
Ce ochi stiu a vorbï atat de adevarat

N-ai sa stii niciodata

Parca ieri te-am vazut
Cand mi-ai dat un sarut!
Parca ieri a fost ziua aceea
Cand de mijloc m-ai prins
Si cu vorbe-ai aprins
In faptura curata, femeia.
Cu saruturi fierbinti
Ai stiut sa ma minti
Si sa-mbeti dragostea mea de fata!
Ai plecat, am zambit,
Dar ce mult te-am iubit
N-ai sa stii niciodata!

Cand pe strazi , mai apoi,
Ne intalneam amandoi
Ca o trista aducere aminte
Eu cu altul mergand
Si la bratu-i razand,
Tu cu alta femeie in minte,
Rasul meu prefacut ,
Deseori te-a durut,
Dar de patima mea vinovata
Si de ceasuri tarzii
Cand doream ca sa vii,
N-ai sa stii niciodata!

Orisicat vei cata
Si te vei intreba
Pentru ce-mi ascund azi privirea,
Tu ma crede , de vrei,
Ca pe alte femei
Ce ti-au dat cu minciuna iubirea!
Cum poti tu sa intelegi
Ca stau ceasuri intregi
Sa pivesc casa ta luminata?
Si, cu suletu-nfrant,
Cum te chem si cum plang,
N-ai sa stii niciodata!

Cand vei imbatrani
Si-ti vei aminti
De atatea femei trecatoare,
Ele-or trece prin gand
Si-ai sa-ti spui, suspinand,
Ca iubirea-i un flutur pe-o floare.
Va veni randul meu
Si voi trece si eu
In aceeasi rochita imbracata:
Din atatea femei,
Cat au plans ochii mei
N-ai sa stii niciodata

La steaua

de Mihai Eminescu

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

Floare alba, floare albastra

- Mirabela Dauer-

Floare alba, floare albastra, ce dor mi-ai lasat,
Floare alba la fereastra, cat te-am asteptat.
Mi-ai lasat ca amintire, toate visele,
Infloreau doar pentru mine, toate florile.

R: Canta florile, toata dragostea,
Canta la fereastra mea,
Toate zilele si toate noptile,
Te astept in viata mea.

Floare alba, floare albastra, flori de pe cimpii,
Infloresti doar la fereastra, cand te-astept sa vii,
Mi-ai lasat ca amintire, toate visele,
Infloreau doar pentru mine, toate florile.

Sus pe culmea unui deal

Pe sub culmea unui deal, si cerul plin de stele,
Patru plopi ascund in umbra, casa mandrei mele.
Aseara am fost la ea, ca s-o sarut odata,
Am gasit lumina stinsa si poarta-ncuiata.

Maine seara iar ma duc, da numa-n ciuda voastra,
De-oi gasi poarta-ncuiata, intru pe fereastra.
De la mandra cind veneam, in sat cintau cocosii,
Soarele ne-a rasarit, ardea in flacari rosii

M-as duce iar da nu mai pot, ca dorurile-s grele,
Mandra casa si-a mutat, din drumurile mele.
Mandra casa si-a mutat, din drumurile mele.

MIORITA



Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai, iata vin în cale, se cobor la vale, trei turme de miei, cu trei ciobanei. Unu-i moldovan, unu-i ungurean si unu-i vrâncean. Iar cel ungurean si cu ce-l vrâncean, mari se vorbira, ei se sfatuira pe l-apus de soare ca sa mi-l omoare pe cel moldovan, ca-i mai ortoman s-are oi mai multe, mândre si cornute, si cai învatati, si câni mai barbati. Dar cea miorita, cu lâna plavita, de trei zile-ncoace gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place.

"- Miorita laie, laie bucalaie, de trei zile-ncoace gura nu-ti mai tace! Ori iarba nu-ti place, ori esti bolnavioara, draguta mioara?"

"- Dragutule bace, da-ti oile-ncoace, la negru zavoi, ca-i iarba de noi si umbra de voi. Stapâne, stapâne, iti cheama s-un câine, cel mai barbatesc si cel mai fratesc, ca l-apus de soare vreau sa mi te-omoare baciul ungurean si cu cel vrâncean!"

"- Oita bârsana, de esti nazdravana, si de-a fi sa mor în câmp de mohor, sa spui lui vrâncean si lui ungurean ca sa ma îngroape aice, pe-aproape, in strunga de oi, sa fiu tot cu voi; in dosul stânii sa-mi aud cânii. Aste sa le spui, iar la cap sa-mi pui fluieras de fag, mult zice cu drag; fluieras de os, mult zice duios; fluieras de soc, mult zice cu foc! Vântul, când a bate, prin ele-a razbate s-oile s-or strânge, pe mine m-or plânge Cu lacrimi de sânge! Iar tu de omor sa nu le spui lor. Sa le spui curat ca m-am însurat cu-o mândra craiasa, a lumii mireasa; ca la nunta mea a cazut o stea; soarele si luna mi-au tinut cununa, brazi si paltinasi i-am avut nuntasi, preoti, muntii mari, paseri, lautari, paserele mii, si stele faclii! Iar daca-i zari, daca-i întâlni maicuta batrâna, cu brâul de lâna, din ochi lacrimând, pe câmpi alergând, pe toti întrebând si la toti zicând:
-"Cine-a cunoscut, cine mi-a vazut mândru ciobanel, tras printr-un inel? Fetisoara lui, spuma laptelui; Mustetioara lui, spicul grâului; perisorul lui, pana corbului; ochisorii lui, mura câmpului?"

Tu, mioara mea, sa te-nduri de ea si-i spune curat ca m-am însurat cu-o fata de crai, pe-o gura de rai. Iar la cea maicuta sa nu spui, draguta, ca la nunta mea a cazut o stea, c-am avut nuntasi brazi si paltinasi, preoti, muntii mari, paseri, lautari, paserele mii, si stele faclii!

Cand ma duc in sat acasa



Cand ma duc in sat acasa
Inima din mine-i arsa
Drumu-i lung valea-i sacata
Si carearea-i astupata
Puntea-i gata putrazita
Casa noastra-i parasita … dor.

Inima mi-nlacramata
Nu-i nimic ca altadata
La casuta noastra-n curte
Buruieni si frunze multe
Cumpana de la fantana
O rupt vantu’ ca-i batrana … dor.

Prunii si maru’ cel mare
S-or uscat de suparare
Poarta sta sa sa inhaie
Grajdu-i gol, sura-i pustie
Lutu s-o crapat pa vatra
Nici un caine nu mai latra … dor

Inima mi-e inlacramata
S-o dus tat ce-o fost odata … dor.

Dimineti cu ferestre deschise



Am dormit o noapte
intrun pat de copil
Si-am visat cum rasar
flori de foc pe campii
Iar prin ochi de parninti
se-adunau lacrimi fierbinti

Se facea ca alerg
fara noima, pe-un drum
si din stele curgeau
farfuioare de scrum
Iar pamantul stinghier
nu-si gasea
vadul zilei pe cer

Ref: Dimineti cu ferestre deschise
dimineti cu sageti de cocor
dimineti pentru viata si vise
dimineti fara lacrimi in zori
dimineti fara ganduri ucise
dimineti fara roiul de nori
dimineti cu ferestre deschise
dimineti pentru oameni si flori

Am deschis fereastra
dupa groaza din vis
Asteptand sa-ntalnesc
balti de soare ucis
Dar sub cerul din zori
am gasit pacea din flori
si atunci din cosmar
ochii mei sau intors
implorand fara glas
timpul vietii netors
sa nu-si treaca prin noi
alt razboi sangeroasele ploi

Ref:peste toti lumina
se revarsa la fel
cum sa poti deslusi
cine-s eu,cine-i el
cand pe globul de vieti
drumu-i sterp fara drumet
Sa gasim oameni buni
dupa noapte, popas
pentru cate iubiri
in priviri ne-au ramas
si-mpreuna sa vrem sa-mplinim
cat destin maï avem …

Plans de toamna

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=xgN7LchXcaA#!

Bat lung peste tara
Reci ramuri de vant
Si codrul de ceara
Miroase a sfant.

Vin zile carunte…
Spre vaile moi
Se lasa marunte
Dulci neguri de oi.

Cocoare gonace
Pe-un cer pamantiu
Spre calde conace
Aceleasi cai scriu

Si-n poala zabuna
A norilor orbi
Vazduhul aduna
Sinoade de corbi.

Dezmierzi o lumina?
Se stinge… De-acum
Ti-e mana de tina,
Obrazul de fum.

Buna seara iubito



Buna seara iubito
Te-astept ca si cand
Numai dragostea noastra
Ar fii pe pamant
Mai presus de-ndoieli
De taceri,de cuvant
Buna seara iubito te-astept ca si cand
Buna seara iubito
Te-astept ca din cer
Sa-mi aduci condimente de falnic mister
Cu trenul acesta
Personal si stingher
Buna seara iubito
Te-astept ca din cer

Buna seaara iubito
Te-astept ca si cand
Numai dragostea noastra
Numai dragostea noastra
Ar fi pe pamant
Buna seaara iubito
Te-astept ca si cand
Ca si caand...
Buna seara iubito
Te-astept ca si cand...
Numai dragostea noastra
Numai dragostrea noastra
Ar fi pe pamant
Buna seara iubito
Te-astept ca si cand
Ca si caand...


Buna seara iubito
Te-astept ca din cer
Sa-mi aduci condimente de falnic mister
Cu trenul acesta
Personal si stingher
Buna seara iubito
Te-astept

Buna seara iubito
Iti spun in cuvinte
Ca putine mai sunt pe pamant
Lucruri Sfinte
Intra iubind
Prin natura morminte
Iti spun...in cuvinte...

Buna seaara iubito...
Te-astept ca si cand
Numai dragostea noastra
Numai dragostea noastra
Ar fii pe pamant
Buna seara iubito
Te-astept ca si cand
Ca si caand
Buna seara iubito
Te-astep ca si cand
Numai dragostea noastra
Numai dragostea noastra
Ar fii pe pamant

Buna seara iubito
Te-astept ca si cand(ca si cand)
Ca si caand...

Tarancuta, tarancuta



Cand iese badea la cosit
Iese si mandra la prasit
Si la hora duminica e tot cu ochii dupa ea
Si cand e joc de alunel, mandruta e tot langa el
Pai tarancuta cum e ea
E drept ca Bade i-ar placea
Dar cand ii cauta vorba el
Ea fuge si nu vrea de fel
Dar intr-o zi n-a mai rabdat
Si i-a spus Badea suparat

Tarancuta, tarancuta
Cu bujori in obrajori
De ce-mi cauti tu pricina
Vrei sa uit ca mi-esti vecina
Cand imi tii calea-ngradina
Noaptea cand e luna-n nor
Tocmai cand e luna-n nor

Tarancuta, tarancuta
Cu fuiorul prins in brau
Iti merge vestea de sfioasa
Ca te-ncui si ziua-n casa
Daca ziua esti fricoasa
Ce cauti noaptea la parau ?
Ce cauti noaptea la parau ?

De data asta mai fata
Zi ba-da-proste c-ai scapat
Dar de te prind eu alta-data
Sa stii ca intru in pacat

Tarancuta, tarancuta
Cu bujori in obrajori
O sa ma aduci in stare
Sa te prind de cingatoare
Ziua in amiaza mare
Sa-mi dai fraga buzelor
Sa-mi dai fraga buzelor

Ea fraga buzelor i-a dat
Si-apoi l-a luat si de barbat
Si-apoi la nunta au jucat cu toti prietenii din sat
Si au mancat si au baut
Trei zile nunta a tinut

Trecut-au ani si ani de-atunci
Si-acolo in satul dintre lunci
Gospodarie ca a lor si voie buna ca a lor
Nu mai gasesti cat ai cauta
Nu mai gasesti la nimenea

Tarancuta, tarancuta
Te-au nins florile de mar
Nu mai esti tu tinerica
Dar esti inca frumusica
Si-ti sta bine ca mamica
Cu trei fire albe-n par
Cu trei fire albe-n par

Tarancuta, tarancuta
Cine e ca tine-n sat
Ai acum o fata mare
Si de ea esti mandra tare
Ca-i din cap pana-n picioare
Cum erai tu altadat`
Cum erai tu altadat`

Pai sa-ti traiasca fetita
Si sa o vezi la casa ei
Si sa-ti traiasca si Badita
Si sa va vad cu nepotei

Tarancuta, tarancuta
Cu bujori in obrajori
Si ne mai facusi surata 2 baieti pe lang-o fata
Ce vor creste mari odata
Mandri de maicuta lor
Mandri de maicuta lor

Lasă-mi, toamnă,pomii verzi



Lasă-mi, toamnă,pomii verzi ,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.

Lasă-mi, toamnă,pomii verzi ,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum.

Lasă-mi, toamnă,pomii verzi ,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă-mi, toamnă,pomii verzi ,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă,pomii verzi ,
Lasă-mi, toamnă-n aer păsări
Lasă-mi, toamnă, cerul lin,
Lasă-mi, toamnă...

Inima mi s-a uscat,

Inima mi s-a uscat
De atata cuvant zadarnic.
Nu vreau nici soapta leganata,
Nici vorba adormitoare,
Nu vreau decat tacere.
Pasul tuturor e greu,
Si glasul loveste,
Mainile lor cersesc pamant...
Chemand zadarnicia.

Sa vie daca vrea, visul viu
Sa vie poate umbra lui,
Sa vina cine stie bine
Ca este curat.

La crucea inserarilor
Vom astepta impreuna
Acelasi rasarit de soare ,
Si nimeni nu va banui
Ca suntem doi…

H.Y. Stahl

Intru-un colt de cafenea



Intru-un colt de cafenea
Langa geam, la masa mea
S-a oprit si m-a privit
Doar cu ochii mi-a zambit
Si mi-a spus ,c-ar vrea sa bea
Doar o ceasca de cafea
Si nu stiu cum s-a-ntimplat
Langa mine s-a asezat

Era zvelt, inalt,frumos
Ochii verzi ,dar ce folos
Dupa mana ,ce pacat
Am vazut ca-i insurat
Timpul repede trecea,
Printre vorbe si cafea,
Si deloc n-am observat,
Ca demult s-a-ntunecat

2XREFREN:
Si afara ploua, ploua
Si-i trecut de ora noua
Noi vorbim cu mare arta
Despre una, despre alta
Si nu stiu de ce anume,
Nu va pot spune pe nume,
Insa in privirea noastra,
Nu e loc de dumneavoastra.

In micuta cafenea
Langa geam la masa mea
Cu o ceasca intre noi
Am ramas numai noi doi
Tot vorbea de vraja mea
Mai putin de viata sa
Si deloc n-am observat
Ca demult s-a-ntunecat

REFREN2 :
Si afara ploua,ploua
Si-i trecut de ora noua
Noi vorbim cu mare arta
Despre una, despre alta
Si nu stiu de ce anume,
Nu va pot spune pe nume,
Insa in privirea noastra,
Nu e loc de dumneavoastra
Si afara ploua,ploua
Si nu stiu de ce anume,
Nu va pot spune pe nume,
Insa in privirea noastra,
Nu e loc de dumneavoastra
Si afara ploua,ploua

Pe afara ploua, ploua si-i trecut de ora ... doua ... si-i de mers ... 1000 de ani!!

Somes, somes apa dulce



Somes, somes apa dulce,
Multe doruri mai poti duce
Numai unu iti pare greu
Ca-i dor dupa satul meu.

Dor de mama dor de tata
De malinul de la poarta
Dor de bruma di pa glie
Si de-a mea copilarie.

Ma intreaba lumea-n sat
Cum ii pa unde-am umblat,
O fost si rele si bune
Dar n-am avut cui le spune.

Unde meri, unde ramai
Satu-i dragostea di-ntai,
Si ca dragostea de-o fata
Nu se uita nici-odata.