Fostele iubiri ...

Învaţă de la toate

“Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci.”

Intru-un colt de cafenea



Intru-un colt de cafenea
Langa geam, la masa mea
S-a oprit si m-a privit
Doar cu ochii mi-a zambit
Si mi-a spus ,c-ar vrea sa bea
Doar o ceasca de cafea
Si nu stiu cum s-a-ntimplat
Langa mine s-a asezat

Era zvelt, inalt,frumos
Ochii verzi ,dar ce folos
Dupa mana ,ce pacat
Am vazut ca-i insurat
Timpul repede trecea,
Printre vorbe si cafea,
Si deloc n-am observat,
Ca demult s-a-ntunecat

2XREFREN:
Si afara ploua, ploua
Si-i trecut de ora noua
Noi vorbim cu mare arta
Despre una, despre alta
Si nu stiu de ce anume,
Nu va pot spune pe nume,
Insa in privirea noastra,
Nu e loc de dumneavoastra.

In micuta cafenea
Langa geam la masa mea
Cu o ceasca intre noi
Am ramas numai noi doi
Tot vorbea de vraja mea
Mai putin de viata sa
Si deloc n-am observat
Ca demult s-a-ntunecat

REFREN2 :
Si afara ploua,ploua
Si-i trecut de ora noua
Noi vorbim cu mare arta
Despre una, despre alta
Si nu stiu de ce anume,
Nu va pot spune pe nume,
Insa in privirea noastra,
Nu e loc de dumneavoastra
Si afara ploua,ploua
Si nu stiu de ce anume,
Nu va pot spune pe nume,
Insa in privirea noastra,
Nu e loc de dumneavoastra
Si afara ploua,ploua

Pe afara ploua, ploua si-i trecut de ora ... doua ... si-i de mers ... 1000 de ani!!

Somes, somes apa dulce



Somes, somes apa dulce,
Multe doruri mai poti duce
Numai unu iti pare greu
Ca-i dor dupa satul meu.

Dor de mama dor de tata
De malinul de la poarta
Dor de bruma di pa glie
Si de-a mea copilarie.

Ma intreaba lumea-n sat
Cum ii pa unde-am umblat,
O fost si rele si bune
Dar n-am avut cui le spune.

Unde meri, unde ramai
Satu-i dragostea di-ntai,
Si ca dragostea de-o fata
Nu se uita nici-odata.

Deschide, deschide fereastra



Deschide, deschide fereastra,
Numai o vorba sa-ti spui,
Caci nimeni in lumea aceasta,
Frumoasa ca tine nu-i.

Deschideti, vorbesc doar in soapte,
Poti asculta chiar de sus,
Sarmanele cirese coapte,
Ca buzele tale nu-s.

Deschide, deschide si vina,
Astept la pieptu-mi sa cazi,
Nu stie nici luna cea plina,
Misterele umbrei de brazi.

E tainica noaptea-n tacere,
De de oare nu te cobori,
Ca nu-i pe pamint mangaiere,
Ca-n ochii-ti fermecatori.

Car frumos cu patru boi



Si cu cat ma duce gandul,
Peste vremuri înapoi,
Tot mai sfanta vad icoana,
Unui car cu patru boi.

Uite-l cat de-ncet coboara,
Incarcat si plin de snopi,
Pe drumeagul de pe culme,
Strajuit de-un sir de ploi.

Scartaie din osii carul,
Si in snopii lui de grau,
Sta proptit in furca tata,
Ingropat pana la brau.

Si-ntr-un lan cu maturi line,
Vantul fasaie prin foi,
Ce n-as da sa fiu cu tine,
Car frumos cu patru boi!

Calugarul din vechiul schit



Calugarul din vechiul schit,
O zi la el m-a gazduit,
Si de-ale lumii mi-a vorbit,
Si de amor si de iubit.

Cind am plecat l-am intrebat,
Ce dor ascuns te-a indemnat,
sa-ti cauti loc printre sihastrii,
El mi-a raspuns, doi ochi albastrii.

Calugarul din vechiul schit,
De-un dor ascuns a-nebunit,
Si atunci prietenii lui buni,
L-au dus la casa de nebuni.

L-am revazut, l-am intrebat,
Printre nebuni ce-ai cautat,
Eu te stiam printre sihastrii,
El mi-a raspuns, doi ochi albastrii.

Calugarul din vechiul schit,
De acelasi dor a si murit,
Iar la mormint printre sihastrii,
Plingeau amar doi ochi albastrii.

Deschide gropare mormantul



Afara-i intuneric..
Si ploua si-i urat
Iar eu ma aflu acuma'
Ma aflu in mormant.
Ce dor imi e de casa ,
Ce ganduri ma apasa ...

Sa ies in lumea noua, groparul nu ma lasa...
Groparule nemernic, sever, dur si brutal
Deschide-mi larg mormantul, afara ca sa ies
Sa ma mai duc o data,
La casa parinteasca
Sa imi vad parinti, fratii si pe a mea nevasta

Mai schelete nu iti dau drumul,
Sa iesi din groapa
Mai bine stai acolo, cu mortii te impaca
Hai lasa-ma gropare in lumea pacatoasa
Si scutura mai bine, tarana de pe mine

Si am fost la mine acasa,
Ce jale mai era,
Sarmana mea maicuta, in doliu ma jelea,
De asemenea si tata, in negru se purta
Off` cat imbatrise si barba ii albise

Si am fost la ai mei prieteni
Ce chefuri mai faceau,
Cu vinul cel mai dulce, cu toti se inveseleau
Ciocneau pahare rase, pe mine ma uitase,
Si nu gandeau vezi bine...sa bea si pentru mine

La cine vin zilnic, multime de femei
Dar n-am vazut nici una sa-si planga sotul ei
La fel si a mea nevasta nici doliu nu purta,
Era cu altu-n casa , cu vorbe-l dezmierda

Se scutura Salcami, de ploaie si de vant
Iar eu ma intorc acuma', ma intorc iar in mormant
Groparule nemernic, sever, dur si brutal
Deschide-mi iar mormantul si lasa-ma sa intru
Si toarna peste mine, un munte de granit
Ca ce am vazut afara, mai rau e ca-n mormant !

Ruga pentru parinti - Adrian Paunescu



Enigmatici si cuminti
Terminandu-si rostul lor,
Langa noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi parinti.
Cheama-i doamne inapoi,
Ca si-asa au dus-o prost
Si fa-i tineri cum au fost
Fa-i mai tineri decat noi.

Pentru cei ce ne-au facut
Da un ordin da ceva,
Sa-i mai poti intarzia,
Sa o ia de la-nceput.
Au platit cu viata lor,
Ale fiilor erori,
Doamne fa-i nemuritori,
Pe parintii care mor.

Ia privitii cum se duc
Ia privitii cum se sting,
Lumanari in cuib de cuc,
Parca tac si parca mint,
Plini de boli si suferinti,
Ne intoarcem in pamant,
Cat mai suntem cat mai sunt
Mangaiatii pe parinti.

E pamantul tot mai greu
Despartirea-i tot mai grea,
Sarut mana tatal meu
Sarut mana mama mea
Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu
Eu sunt cel ce va urma,
Dragii mei ma duc si eu.

Sarut mana tatal meu,
Sarut mana mama mea,
Ramas bun baiatul meu,
Ramas bun fetita mea.
Tatal meu, baiatul meu,
Mama mea, fetita mea.

Revedere – Mihai Eminescu



- Codrule, codrutule,
Ce mai faci, dragutule,
Ca de cand nu ne-am vazut
Multa vreme au trecut
Si de cand m-am departat,
Multa lume am umblat.

- Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupandu-le,
Apele-astupandu-le,
Troienind cararile
Si gonind cantarile;

Si mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cararea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Umplandu-si cofeile,
Mi-o canta femeile.

- Codrule cu rauri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tanar precum esti
Tot mereu intineresti.
- Ce mi-i vremea, cand de veacuri
Stele-mi scanteie pe lacuri,

Ca de-i vremea rea sau buna,
Vantu-mi bate, frunza-mi suna;
Si de-i vremea buna, rea,
Mie-mi curge Dunarea.
Numai omu-i schimbator,
Pe pamant ratacitor,

Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa ramanem:
Marea si cu raurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.

Si totusi vine toamna –Adrian Paunescu



E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti, ca de la un complot
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuiaza-n zbor
Varatec ploua-n fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor

R: Si totusi vine toamna
Si totusi vine toamna
Si tu o simti si o ingani
Si totusi vine toamna
Si totusi vine toamna
Si, vai, suntem batrani

Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis
In clai de fan miroase-a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aguride pivincerul moare
Mai este pan' la nunta timp destul

Toamna invinsa

Amurg de toamna ravasit,
Ca parul fetei despletit,
Cu verde astazi ruginit,
Ca parul fetei azi...albit.

Trecut-au anii ca nebuni,
Si-au desfrunzit copacii tristi,
Ce poate timpul sa le-ofere,
Sa-i faca iarasi optimisti?

Mai spera un copac batran ,
Ca va mai fi verde odata,
Ca fi-va iarasi primavara
Si moartea va fi amanata?

Copac sau om, aceeasi soarta
Sub timpul nemilos si rece.
Doar dragostea dintre noi doi
Va-nvinge timpul si va trece
In vesnicie!

(Eugen, toamna, 2012)

Spune-mi pădure cu frunza rară … unde-i iubirea de astă vară …

– Adrian Paunescu-


În povestea copacilor goi
Scârţâind într-o singură uşă
Este vorba de noi amândoi
Este vorba de foc şi cenuşă
Doi copaci fără frunze pe drum
După cum îi priveşte înaltul
Doi copaci prin sărutul de scrum
Aplecându-se unul spre altul

R: Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară
Nu ştie iarna să se îndure
De noi, copacii fără pădure

Toată vara a fost numai foc
Şi-au fost stele în nopţi fără stele
Şi prin toamna şederii pe loc
Cade ultima frunza spre ele
În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt să se agaţe

Nu mai suntem decât doi copaci
Vor veni tăietori să ne tundă
Vor lua crengi toţi copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă
Şi chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivăţul iernii ce vine
Fără braţe, cu ochii pustii
N-am să am ce întinde spre tine

Ana zorile se varsa



Ana, zorile sa varsa.
Lasa-ma sa marg acasa!
La copii si la nevasta,
Ana, zorile sa varsa...

Marie, Marie, ia sa-mi spui tu mie
Care floare, 'floare noaptea pe racoare,
Floare crinului si a dorului
Asta floare, 'floare noaptea pe racoare ...

Ana, mandra me' frumoasa,
Stange lampa de pe masa.
Lasa-ma si nu ma lasa,
Ana, zorile sa varsa...

Ca nevasta-i numa una,
Si copiii totdeauna,
Doru face cale-ntoarsa,
Ana, zorile sa varsa...

Atât de fragedă...

de Mihai Eminescu



Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.

Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.

Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc -
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.

O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,

Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.

Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.

Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.

Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană -
Unde te duci? Când o să vii?

Iubita mea, sa ne-aruncam in mare



Iubita mea, să ne-aruncăm în mare,
Împleticiţi în sare şi guvizi
Să fie marea templul nunţii noastre
Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi

Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge
şi te sărut cu univers cu tot
Pe zarea sfâşiată de păcate
Plutim râzând, şi ne iubim înot


R:Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
şi să trăim în mare neînfrânt
Să ne luăm dacă doreşti la vară
Trei săptămâni concediu pe pământ

Ti-am spus de mult că pe pământ sunt rele
Ti-am spus că marea-i căpătâiul meu
Ti-am pregătit o flotă scufundată
şi-o nuntă, pe-un vapor de minereu

Iubita mea să devenim acvatici
Pământul care suntem ni-i destul
Sătulă eşti de cele pământene
De cele pământene, sunt sătul.

Ne vor privi prin sute de binocluri
Se vor uita ca la un alt prăpăd
Mirându-se că doi fusesem parcă
şi ei pe mare numai unul văd

Dar nu-i nimic, le vom plăti aceasta
Vom reveni în anul 3000
Cu plete-ncărunţite mult de sare
şi-n braţe cu o mare de copii.

Mi-e dor de ochii tăi adanci



Mi-e dor de ochii tăi adanci
Scânteietori ca soarele de mai
Mi-e dor de vraja ce-o arunci
Prinos al parului balai

De-o dezmierdare iar mi-e dor
Şi de sărutul ce-adanc el m-a robit
Ca vantul adiind usor
Sa-nvie chipul ce-am iubit

Te simt în viaţă paradis
De vorbe dragi, de cantec si de flori
Te port in minte ca pe-un vis
Ce dainuieste peste zari

Mi-e dor de sărutarea ta
Ce pătimaşă tu mi-ai dăruit
Mi-e dor de noptile de mai
Când amândoi ne-am întâlnit.

Cat mi-e dor de ochii tai …



Cat mi-e dor de ochii tai!
Ochii tai, ochii tai,
Ce ard ca doua vapai,
Ochii tai, ochii tai.

Asa multa lumina
Si-atat de cald,
Iar cerul prea albastru
Si prea inalt
Se ascunde-n in ochii tai adanci
Ca si apa printre stanci.
Cu sclipiri de-argint curat,
Ei m-au fermecat.

Refren:
Cat mi-e dor de ochii tai!
Ochii tai, ochii tai,
Ce ard ca doua vapai,
Ochii tai, ochii tai
Altii nu voi mai afla
Si nu-i voi putea uita
Cat as vrea privirea ta
Sa ma oglindesc in ea.

Si daca norii grei
Se lasa-nspre pamant
Mii de fulgere
Furtuna semanand
Iar in ochii tai adanci
O ploaie rece s-a pornit
Eu voi astepta s-apara
Soarele ce m-a-ncalzit
si sa nu ma uiti cum nici eu nu ti-am uitat ochii....

Un albastru infinit …

Dintr-o data lumea dispare
De la umbra pana la soare
Intr-o noua, blanda culoare
Ca privirea ta
Trec fantasme, trece ogoare
Pasari albe ca o chemare
Pasii nostrii trec pe carare,
Trec, trec

Refren:
Un albastru infinit
Lunecand pe ramul nesfarsit
Somnul meu de noapte l-a trezit
Cerul meu l-a rascolit

Un albastru infinit
A uitat pamantul inflorit
Si campia fara asfintit
Un albastru infinit.

Ce lumina intr-o culoare
De le soare pana la floare
Si pe frunte simt o racoare
Din privirea ta.

E un strigat sau o chemare
Lant de gene, unduitoare
Buze arse, mistuitoare
Da, da

Refren:
Un albastru infinit
Lunecand pe ramul nesfarsit
Somnul meu de noapte l-a trezit
Cerul meu l-a rascolit

Un albastru infinit
A uitat pamantul inflorit
Si campia fara asfintit
Un albastru infinit.

Un albastru infinit
Lunecand pe ramul nesfarsit
Somnul meu de noapte l-a trezit
Cerul meu l-a rascolit.

Pune-ţi, copile, capul pe pernă…

Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Te-asteaptă vise, prunc adormit,
În vise viaţa este eternă,
Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.

Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă,
Nici nu e bine tu să le şti,
Lumea-ngenunche la a ta tâmplă,
Şi, lângă tine suflet, cor de copii.

Astăzi, copile, eu îţi dau pâine,
Tu pâinea asta o muşti firesc,
Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine,
Eu, legănându-te, îmbătrânesc.

Trupul tau fraged ca un mesteacăn
Să se îndoaie galeş în somn,
Ca să creşti mare, plâng şi te leagan,
Copile dulce, prea tinere domn.

La geam lumina lunii ţi-o scapăr
Luminii tale să-i dau ecou,
Dormi, fericitule, că eu te apăr,
Că eu în tine mă nasc din nou.

Capu-l pe perna pune-l, copile,
Totul e bine, ai tai sunt vii
Şi mai au viaţă şi mai au zile,
Să crezi că pururea ei vor trăi.

Mama şi tata ţie-ţi vor face
Leagăn de stele şi de ninsori,
Să-ţi fie bine, să dormi în pace,
Să ai lumina la ursitori.

Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Dormi şi viseaza bunul tău vis,
Că-n vise viaţa este eternă,
Visul e lumea ce eu ţi-am promis.

Pat de rachită mirositoare,
Leagăn albastru şi-ncondeiat,
Pentru copilul care răsare
Şi-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat.

Mama te leagană, veghează tata,
Somnul ţi-l apară ochi părinteşti,
Dormi şi visează că lumea-i gata
Şi te asteaptă numai să creşti.

Mie-mi trec anii, ţie-ţi vin anii,
Poate că mâine îţi va fi greu,
S-accepti ca astăzi eu ţi-am spus nani,
Dar nani-nani, frumosul meu.

Dor de Eminescu …

Într-o lume relativă
Ce-a făcut şi-a desfăcut
Eminescu-i remuşcarea
Dorului de absolut
Dacă unu şi cu unu
Nu mai vor să facă doi
Eminescu este chipul Infinitului din noi

R: Eminescu, Eminescu

Fără el oricare lucru
Şi-ar urma cărarea sa
Fără el chiar steaua noastră
Dintre stele ar cădea
Pe pământul vechii Dacii
Când mai mare, când mai mic
Dacă n-ar fi Eminescu
Viaţa nu ne-ar fi nimic

El Moldovei îi e fiul
Şi Munteniei nepot
L-a-nfiat întreg Ardealul
Eminescu-i peste tot
Într-o lume relativă
Mai avem un nume sfânt
Eminescu-i România
Tăinuită în cuvânt
Pune-ţi, copile, capul pe pernă…

MIE DOR DE TINE

Daca mai intreba cine sunt
Ti-as spune"iubirea"
Daca mai intreba ce fac
Ti-as spune "iubesc"
Daca mai intreba pe cine
As spune pe “TINE IUBIRE"
..........................................

Luceafarul II
....................

În vremea asta Cătălin,
Viclean copil de casă,
Ce umple cupele cu vin
Mesenilor la masă ...

Vin colindatorii, cum veneau odata, lerui ler
Sa colinde-n seara asta minunata lerui ler
Dar lii gura-i arsa si lis ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi, lerui ler,

Gazdelor crestine sa- i primiti in casa lerui ler
Si cum se cuvine sa-i poftiti la masa lerui ler
Nii trimite sfantul sa ne-'ncerce mila lerui ler,
Domnii mari de astazi sa-si deschida vila lerui ler,
Sovaielnic pasu, mainile plapande lerui ler,
Tremurat lii glasu ,nu stiu sa colinde lerui ler,
Daca stau la poarta si nu zic nimica lerui ler
Domnilor de astazi sa va apuce frica lerui ler,

Muta-i intrebarea ce rasuna afara lerui ler,
Am murit degeaba, ce-ati facut din tara lerui ler
Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse lerui ler
Pe la porti straine, ce ne stau inchise lerui ler,

Vin colindatorii cum veneau odata lerui ler
Sa colinde in seara asta minunata lerui ler
Dar lii gura-i arsa si lis ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi leruï ler.

Eu vin la nunta ta, iubito

Eu vin la nunta ta, iubito
Si nu voiesc nimic sa-ti cer,
Dar roaga-ti nasii sa ma lase
Sa-ti cant la nunta leru-i ler
......................................

Florile de mar uscate


Florile de mar uscate
Le-am uitat in carti, presate
De cand vantul iernii geme
Florile se fac poeme
....................................

Doamne tineri mai eram

Doamne tineri mai eram
Cand fugeam din rai pe geam
Sa ne`ascundem amandoi
Intr-o mare de trifoi

Doamne tineri mai eram
Si uitam pe unde-o fi
Drumul catre alta zi
Doamne tineri mai eram

Cum sa poti uita vreodata
Si sa stergi din amintiri
Varsta cea nevinovata
Cu nebunele iubiri

Te-nsoteste viata toata
Ca lumina din priviri
Varsta cea nevinovata
Cu nebunele iubiri

Doamne tineri mai eram
Cand fugeam din rai pe geam
Sa furam cirese-n san
Dintr-un colt de iad pagan

Doamne tineri mai eram
Si muscand din carnea lor
Ne imbolnaveam de dor
Doamne tineri mai eram

Cum sa poti uita vreodata
Si sa stergi din amintiri
Varsta cea nevinovata
Cu nebunele iubiri

Te-nsoteste viata toata
Ca lumina din priviri
Varsta cea nevinovata
Cu nebunele iubiri

Doamne tineri mai eram
Cand fugeam din rai pe geam
Numai sa putem avea
Parte de-o pedeapsa grea

Doamne tineri mai eram
Si-adormea prea des plangand
Cu iubirea noastra-n gand
Doamne tineri mai eram

Cum sa poti uita vreodata
Si sa stergi din amintiri
Varsta cea nevinovata
Cu nebunele priviri

Te-nsoteste viata toata
Ca lumina din priviri
Varsta cea nevinovata
Cu nebunele iubiri

Doamne tineri mai eram
Cand fugeam din rai pe geam
Sa-nvatam si noi povesti
Cu pacate ingeresti

Doamne tineri mai eram
Si ne troieneau prin vis
Flori din marul interzis
Doamne tineri mai eram.

Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Nu pentru-o lopata de rumena pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de mâine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tau curs prin santuri,
pentru cântecul tau tintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tau pus în lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâsnita-n masele,
ci ca sa aduni chiuind pe tapsane
o claie de zari si-o caciula de stele,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi
si-n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane
si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Si ca sa pui tot sarutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies inainte,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!