Dimensiuni, spatiu negativ

Generalitati :
Suntem obisnuiti sã asociem notiunii de dimensiune proprietati ca lungimea, volumul, aria, numai ca ne lovim de o problema : indiferent cum vom face calcule privind transformarea acestora, rezultatele se masoara în metri, multipli sau submultipli ai acestuia, ridicati la o putere care exprima numarul de vectori determinanti ai proprietatilor respective.
Apoi, putem efectua operatii diverse asupra acestora. Adevarul este ca oricat de complicate ar fi aceste operatii ele deriva din doar doua operatii fundamentale şi anume adunarea şi scaderea. Principiul binar şi cel al simetriei, impun deci ca fiecare dintre aceste proprietati sã aiba doua directii : pozitiva şi negativa, fata de un punct de referinta, desemnat cu valoarea zero. Dar, oricate operatii am face cu acesate trei proprietati, la sfarsit, vom scrie ce exprima cifrele : adicã metri.
La fel se intampla şi cu alte fenomene pe care le putem descrie matematic, le exprimam pana la urma în unitati de masura : viteza în m/s, acceleratia în m/s2 , etc. Pânã la urmã, absolut toate unitatile de masurã pe care le utilizãm, chiar şi teoretice, sunt dependente de trei dintre ele : secundã, metru şi kilogram. Puteti încerca chiar şi cu ecuaţiile utilizate de economisti, sociologi, sau oricare alti specialisti. Acest lucru, m-a pus pe ganduri şi pânã la urmã am ajuns la concluzia cã notiunea noastrã comunã pentru dimensiune, trebuie modificatã.
Foarte multi fizicieni, au încercat sã rezolve problemele apãrute prin notiunea de multidimensionalitate, fiind deja utilizat în unele calcule celebrul spatiu Minkovski. Toate aceste speculatii algebrice sunt coerente din punct de vedere matematic, deci apartin realitãtii. Problema realã a acestora este structurarea. Desi din punct de vedere matematic, algebric, numerele trebuie reprezentate ca matrice de coordonate pentru fiecare dimensiune – idee deja lansata de Dirac prin propunerea “numerelor q”- cãutati sã transpuneti aceasta într-o reprezentare geometrica cartezianã. Veti constata cu surprindere cã vã cam lipsesc câteva unghiuri drepte ! Sistemul de coordonate cartezian este perfect coerent şi natural. Cred cã nu trebuie sã chinuim inutil geometria de dragul ideii de multidimensionalitate. Nici inventarea spatiilor neeuclidiene nu e o solutie generalã, ci mai degrabã are domenii de aplicare strict limitate. La fel şi cu ideile de deformare a spatiului şi timpului în preajma gãurilor negre. Mi se pare putin dificil şi nefiresc sã poti deforma o notiune abstractã bine definitã.
Astfel am ajuns la concluzia cã nu spatiul are mai multe dimensiuni, ci spatiul este o dimensiune în sine. Pe cale de consecintã am redefinit în sensul de precizare şi restructurare notiunile de spatiu universal, spatiu fizic, organizându-le astfel încât nici unul dintre ele sã nu-si piardã proprietãtile euclidiene, dar în acelas timp sã rezolve şi problele algebrice complicate, ba mai mult, sã poatã fi şi reprezentate cu usurinţã din punct de vedere geometric.

Felicitari !
Da-i inainte.

secundã, metru şi kilogram

...observatia este pertinenta!
-1- METRU ne ajuta sa definim SPATIUL(GOL, GEOMETRIA)
-2-KILOGRAM ne ajuta sa definim SUBSTANTA(PLIN,PARTICULA)
-3-SECUNDA ne ajuta sa definim DINAMICA PARTICULEI(GEOMETRONIDAMICA ELICOIDALA, ENERGIA,CICLUL)
.....
NU AI NEVOIE DE MAI MULT ....PENTRU A INTELEGE FUNDAMENTUL UNIVERSULUI!

.....spatiile, oricare ar fi ele, SUNT DOAR PROIECTII DIFERITE...ALE PESTELUI MULTICOLOR(Spatiul UNIC)!
....PROBLEMA ESTE IN MINTEA UMANA!

Nu înţeleg cum ar putea fi spaţiul negativ.Dacă spaţiul ar putea fi negativ atunci ar trebui ca ori viteza sa fie negativă ori timpul să fie negativ ceea ce este absurd.Ce ar putea însemna un spaţiu negativ?

Ce ar putea însemna un spaţiu negativ?

identic raspunsului la intrebarea....Cu ce viteza zboara elefantii albastri?
...

Nu înţeleg cum ar putea fi spaţiul negativ

Cum nu intelegi ...care albastri..?
....
din ciclul ....LOGICA DE RAMA...!

Eu am întrebat în mod serios şi ar fi frumos să mi se răspundă cu seriozitate.Îmi pare rău că se răspunde aşa iar dacă nu se ştie un răspuns la o întrebare atunci mai bine s-ar tăcea.Care este definiţia spaţiului?

Incearca sa nu pui intrebari.... STUPIDE...caci altfel vei avea raspunsuri...pe masura!
...intreaba-te daca nu cumva intrebarea este ILOGICA sau se refera la FAT-FRUMOS...si...ELEFANTII lui..!
...altfel te risti...

Dacu a scris:Nu înţeleg cum ar putea fi spaţiul negativ.Dacă spaţiul ar putea fi negativ atunci ar trebui ca ori viteza sa fie negativă ori timpul să fie negativ ceea ce este absurd.Ce ar putea însemna un spaţiu negativ?

Faptul ca spatiul negativ nu poate fi reprezentat nici pe computer, e o problema... Dar, am ajuns prin diverse rationamente sa-i demonstrez existenta.
Le voi expune (cred ca miine) la acest topic, ca de-aia l-am deschis si astept pareri contra... cit se poate de serioase si la obiect. Cind judeci prea mult timp o idee singur (de frica sa nu te fugareasca oamenii cu bitele pe strada, sau sa te considere nebun), de cele mai multe ori ajungi sa gresesti, chiar daca ideea initiala a fost buna.
De-asta sunt pe forumul acesta.
Oricum , multumesc pentru interes.

Pentru ca nu doresc sa te faci de cacao....DESCRIE...SPATIUL POZITIV....la inceput!
...

Daca universul s-a dezvoltat incepand cu Big-Bang-ul, de la un spatiu zero, si daca noi ne insusim ideia ca ne aflam in spatiul ce tinde spre plus infinit, desigur ca matematic vorbind, ar trebui sa existe si un spatiu care se extinde de la zero spre minus infinit. Dar cine poate dovedi acest lucru?

negativ a scris:
Faptul ca spatiul negativ nu poate fi reprezentat nici pe computer, e o problema... Dar, am ajuns prin diverse rationamente sa-i demonstrez existenta.

Am o întrebare: prin noţiunea de spaţiu negativ te referi doar la spaţiu, sau la spaţiu-timp?

, Woody Cad glumele is bune, e bine ca ne mai inviorezi putin, e bine ca ai iarba.. Va trebui si mie sa-mi lasi putina


@negativ, cum arata proectia punctului?!
Pe un punct proectia este punct, insa pe altceva, este ce ?!?!?!
In geometrie, se pare ca punctul era cel mai mic [element fundamental in acest studiu], insa, nu ar fi asa, de am sti care e proectia aia..

virgil a scris:Daca universul s-a dezvoltat incepand cu Big-Bang-ul, de la un spatiu zero, si daca noi ne insusim ideia ca ne aflam in spatiul ce tinde spre plus infinit, desigur ca matematic vorbind, ar trebui sa existe si un spatiu care se extinde de la zero spre minus infinit. Dar cine poate dovedi acest lucru?

Pesupun că eşti de acord că teoria big-bang este adevărată.Extinderea universului poate avea loc până la ?Teoria big-crunch este adevărată?
Dacă şi big-crunch ar fi o teorie adevărată atunci spaţiul nu s-ar extinde de la la ci s-ar contracta de la la aproape unde este distanţa maximă acceptată de teoria big-bang.Care este definiţia verbului extinde?

WoodyCAD a scris:Incearca sa nu pui intrebari.... STUPIDE...caci altfel vei avea raspunsuri...pe masura!
...intreaba-te daca nu cumva intrebarea este ILOGICA sau se refera la FAT-FRUMOS...si...ELEFANTII lui..!
...altfel te risti...

De ce eşti aşa de supărat pe aproape toţi oamenii de vorbeşti aşa de urât?Aşa te-au educat părinţii tăi?La ce şcoli ai învăţat să vorbeşti aşa urât?

Dacu a scris:Pesupun că eşti de acord că teoria big-bang este adevărată.Extinderea universului poate avea loc până la ?Teoria big-crunch este adevărată?
Dacă şi big-crunch ar fi o teorie adevărată atunci spaţiul nu s-ar extinde de la la ci s-ar contracta de la la aproape unde este distanţa maximă acceptată de teoria big-bang.Care este definiţia verbului extinde?

A presupune, nu inseamna certitudine. Ceia ce eu am numit extindere in domeniul negativ, tu numesti contractie in domeniul pozitiv. Este acelasi lucru, nici unul nu a gresit, pentru ca eu am mentionat domeniul de la zero la minus infinit.

virgil a scris:Daca universul s-a dezvoltat incepand cu Big-Bang-ul, de la un spatiu zero, si daca noi ne insusim ideia ca ne aflam in spatiul ce tinde spre plus infinit, desigur ca matematic vorbind, ar trebui sa existe si un spatiu care se extinde de la zero spre minus infinit. Dar cine poate dovedi acest lucru?

Sper sa nu fie nevoie de o demonstratie mult prea complicata, avind la dispozitie numerele complexe . In acceptia mea, spatiul negativ este pliat peste cel pozitiv, fiind cumva complementar(vezi ideea de materie intunecata). Existenta radacinilor complexe ale multor ecuatii din fizica, alaturi de cele reale, ar constitui un bun punct de plecare. Si s-ar putea ca Big-Bang-ul sa reprezinte chiar punctul de transformare majora, de trecere a obiectelor din spatiul pozitiv in cel negativ, urmind un ciclu general. Alaturi desigur de gaurile negre ce ar putea fi puncte de transformare a continutului spatiului pozitiv, in continut al spatiului negativ, in preajma acumularilor imense de masa.

Si abia acum -din pacate- esenta problemei pentru care am deschis topicul.
Ideile sunt cam dezlinate, nu am avut timp sa le pieptan si sa le organizez mai bine.
Ele fac parte dintre notitele despre un subiect ceva mai amplu, al carui punct nodal ar trebui sa fie reinterpretarea notiunilor de dimensiune si introducerea notiunii de spatiu negativ ca realitate fizica.
Tot fac referire la un grafic pe care nu reusesc sa-l incarc (dar nu ma las), care e de fapt reprezentarea ecuatiei x*y=a (acest "a" probabil ca ar trebui sa reprezinte constante universale)
Deci va rog sa scuzati lipsa de organizare, exprimarea inexacta de multe ori si unele referiri ce nu au legatura directa cu subiectul in sine

Universul este un fenomen ubicuu. El nu poate exista înafara sistemului T(imp)S(patiu)E(nergie)
Cea mai rationalã presupunere este cã Universul este ca un aranjament sau o aglomerare de Cosmosuri (intelegind prin Cosmos orizontul si dimensiunile deductibile ale spatiului fizic ce reiese din calcule ca ar fi sferic) sferice care stau ca niste bile de ping-pong într-o incintã apãrând şi dispãrând regulat, aprinzându-se şi stingându-se dupã cum putem observa partea negativã sau pozitivã a spatiului din cosmosul observat. Fiecare din cosmosuri urmeazã succesiunea binarã de 1,0,1,0,1,0…, adicã aprins –stins, etc., in orice directie. Modelul seamãnã cu o placã cu LED-uri, care se aprind şi se sting alternativ. Aici se opreste descrierea sistemului universal total.
M-am oprit asupra acestui sistem, deoarece are sens raportat la ideea de infinit, în conformitate cu spatiul euclidian şi cu necesitatea cosmosului de a fi sferic la o densitate oarecare a materiei. Modelul propus nu e necesarmente sferic, pentru cã echivalenta între cantitatea de materie continutã în fiecare parte a spatiului pozitiv şi negativ (care se anuleazã reciproc per total) din fiecare Cosmos în parte cãt şi în ansamblu, determinã densitatea zero a Universului, ce permite in calcul ideea spatiului euclidian. Abia acum are sens ideea de haos a perfectiunii, în sensul în care desi organizarea e perfectã prin succesiunea de tip binar prezentã în toate sensurile, se pierd notiunile de orientare : sus, jos, atunci, mâine, toate pierzându-si sensul, singura idee posibilã de orientare rãmânând “acum”, ca un sigur principiu atotcuprinzãtor. în tot acest haos ideea de entropie e inexistentã pentru cã alternanta perpetuã a ciclului fiecãrui cosmos de stins-aprins, ciclu colaps-expansiune, notiunile de polaritate, sens, duratã, având doar caracter infinit absolut, uniform şi constant în mãrime, duratã şi dinamicã. Mai e şi ideea de “ordine primordialã”, perfectã , la limita dintre haos şi ordine, dinamicã în statica sa. Toate aceste concepte necesare şi suficiente justificã modelul euclidian şi includ toate particularitãtile impuse de manifestãrile fizice şi limitele matematicii însãsi.
MATERIA
un continuum omogen şi amorf de subsatanta ( nu în inteles chimic) care are aceleasi proprietati în tot volumul sãu în stare inerta şi pe care şi le modifica în functie de cantitatea de miscare pe care o primeste sau dezvolta, prin adaugarea de proprietati noi ( cel mai probabil sub forma de filamente ) (Ca elemente constitutive ale stringurilor zero, sau luxonilor sau elementelor cu caracteristici asemanatoare ce au primit denumiri diverse functie de participantii la acest forum)
PROPRIETATI :
Materia nu are sarcina, masa, (despre alte caracteristici nu prea stiu ce sa spun)
OBSERVATII :
Aceasta stare (inerta) e posibila numai în absenta totala a miscarii indicata de zero absolut (0⁰A), sau la extremele scarii de temperatura, pe scara de temperaturi stabilita de mine (si la care am facut referire in alte postari).
Starea de inertie absoluta presupune lipsa oricarei miscari între elementele componente ale substantei în orice punct al sau ori miscare a punctelor insesi, ca stare vibratorie.

SUBSTANTA (echivalentul masei)
Substanta, asa cum am definit-o, e relativa, nu absoluta. (E de discutat existenta ei înafarã spatiului, în general a sistemului dimensional conceput de mine). Masa, ca o consecinta a miscãrii substantei e relativa la spatiu, energie şi timp (alte concepte absolute ?). Deci tot graficul meu e umplut cu materie, iar curbele sunt numai limite de condensare, de transformare în substantã.
Ca o definitie definitivã : substanta este materie condensatã ca urmare a unei retroactiuni pozitive, ajunsã la stadiul de echilibru dinamic.
SCARILE DE TRANSFORMARE : sunt constantele independente de sistemul de unitati ales pentru valorile transformarilor energiei, spatiului şi timpului. Ele se exprima prin ecuaţii diferite în functie de cadranele fata de care se face transformarea . (Aici Virgil a gasit o solutie eleganta)
NIVEL DE AGREGARE : este rezultatul fizic de comportare dupa anumite legi (ce se schimba de la un nivel la celalalt) exprimand nivelul de marime al cantitatilor de energie între care acesta actioneaza dupa legi specifice, prin interactiuni specifice, pe baze cauzale, în limite de stabilitate intrinsecã.
Fiecare nivel de agregare, are la randul sau, STARI DE AGREGARE, o notiune binecunoscuta deja din lumea naturala perceptibila, cel mai comun exemplu fiind cel al apei, cu cele trei stari de agregare binecunoscute.
Atât nivelul de agregare cat şi starile de agregare au legatura cu spirala naturala a maselor şi cu scara de temperatura. Scara temperaturii este doar o consecinta şi o forma de manifestare a energiei.

OBSERVATIE : Ideea lui Einstein cum ca un univers nu este cvasieuclidian dacã densitatea medie a materiei difera oricat de putin de zero, şi ca el va fi necesarmente sferic pentru o densitate uniformã, este în parte corectã. Dupa parerea mea, Cosmosul este finit şi sferic, dar ca parte a Universului, conceptia mea despre acesta din urma imbina toate proprietatile euclidiene, densitatea diferita de zero, şi lipsa sfericitatii obligatorii în conceptia lui Einstein, pe baza unui element nou în filosofia fizicii, şi anume structura, ca entitate absoluta. Ideea era stabilirea unei ecuaţii care sã determine sfericitatea Cosmosului, cu respectarea proprietatii Mobius,si a suprapunerii spatiilor pozitiv şi negativ ( S+-) sau în cel mai rau caz, transformarea lui gradata în S+ şi S-, pe parcursul înaintãrii în timp de-a lungul suprafetei Mobius date. E de presupus existenta unei “rupturi” (ca în cazul teoriei Big-Bang) iar în acest caz, aceasta trebuie sã se produca neaparat în spatiul dintre cosmosuri, stabilit de mine ca teoretic, aflat în intervalul de intersectie (1-2*〖√2)〗^2 ≈ 3,34)
Ca o concluzie, universul euclidian e necesarmente cuantic, cuanta fiind reprezentatã de dimensiunea cosmosurilor constituente.
Ca o consecintã, realitatea naturalã observabilã se aflã la intersectia tuturor acestor elemente.
Aici intervine problema principiului simultaneitatii. Asa cum este construit sistemul dimensional universal, orice eveniment se petrece simultan cu altul, indiferent de distanta pe axa spatiului care le separã. Am introdus notiunea de plan fizic al realitãtii, care cuprinde totalitatea starilor materiei, determinate pe axele spatiului şi energiei la un moment dat. adicã pe axa timpului, la un moment dat, existã o anumita determinare a materiei în suprafata determinatã de axele spatiului şi energiei .
În figura alãturatã am reprezentat planul realitãtii, care include şi realitatea fizicã şi pe cea virtualã, S+ şi S-, şi axa energiei, care cuprinde energia negativã şi pe cea pozitivã. Curbele trasate sunt cantitãtile de energie pozitivã şi negativã care se aflã în cosmos, şi care trebuie sã fie egale, conform principiului echivalentei, şi în acelas timp proportional distribuitã fatã de spatiu, conform ideii cã într-un spatiu inchis (asa cum consider Cosmosul), suma algebricã a tuturor transferurilor de energie este egalã cu zero.
Acest lucru e confirmat şi de faptul cã la radiatii electromagnetice de frecvente mici, energia fiecãrei cuante e micã, astfel cã şi la nivele relativ coborâte de energie, existenta unui numãr foarte mare de fotoni, le va conferi un caracter de continuitate. La frecvente ridicate (p 61) ca cele ale razelor cosmice, ( 1022 Hz ), energia ridicatã a cuantelor, va impune un numãr restrãns de fotoni, şi aspectul predominant va fi aspectul corpuscular al al radiatiei electromagnetice. Acest lucru nu confirmã totusi caracterul dual al fotonului corpuscul-undã, pentru cã în realitate, mai multe cuante de energie suprapuse în aceeasi unitate de timp, determinã cantitatea de energie şi intensitatea acesteia .
Observatiile anterioare sugereazã cã limitele pânã la care se întinde graficul de mai sus, se aflã în locurile în care distanta dintre curbã şi axa energiei are valoarea constantei lui Planck.
Concluzia certã care se impune este cã spatiul şi timpul nu se deformeazã, iar faptul cã noi percepem diferit fenomene comune în preajma gãurilor negre(de exemplu), se datoreazã fenomenelor fizice extreme, care nu au fost observate pãnã nu demult.

Dacã aspectul spongios al roiurilor de galaxii organizate în filamente este evident, e posibil ca aceasta sã fie doar o stare de tranzitie, pânã la gãsirea unui echilibru simetric. Este posibil ca infinitatea Universului sã nu permitã decât simetrii partiale, sau pe regiuni. Vom vedea mai târziu cã de fapt aceastã stare de organizare este fundamentalã şi tine de extremele spatiilor finite, ce au numeroase stãri intermediare de simetrie simplã şi complexã.

Definitia dimensiunii(incompleta)
DIMENSIUNEA : un element natural cãruia i se poate asocia cel putin o valoare vectorialã, fie ea şi nulã(?), astfel încât dimensiunea sã fie complet definitã. Vectorii asociati fiecãrei dimensiuni trebuie sã fie compatibili şi sã nu fie determinati de vectorii altor dimensiuni.

Dimensiunile sunt cuantificabile, nu se pot transforma reciproc, sunt nedeformabile, si nu derivã din nici o altã caracteristicã a universului, îndeplinind simultan toate conditiile pentru setul de reguli prezentat anterior.
Toate aceste dimensiuni reprezintã un sistem de coordonate cartezian, necesar şi suficient pentru a descrie din toate punctele de vedere universul natural.
Voi numi de acum încolo acest sistem TSE, respectand ordinea valorii gradelor ecuaţiilor ce le determina.
OBSERVATII :
- punctul de intersectie al dimensiunilor, poate reprezenta ideea de utilizare a energiei punctului zero, care desi apartine acum de literatura S.F., s-ar putea sã constituie o idee de avangardã.
Existã în spatiul universal, trei dimensiuni : spatiul, timpul şi energia. Acesta este sistemul de coordonate fatã de care este distribuitã materia.
- putem constata, cã, pentru respectarea principiului simetriei şi dualitãtii, fiecare din aceste dimensiuni, are o directie pozitivã şi una negativa. Astfel, se respectã şi principiul coordonatelor carteziene binecunoscute din matematicã, care pentru fiecare axã are atât valori pozitive cât şi negative. Apar astfel notiuni relativ ciudate, ca spatiu, timp şi energie negative. La prima vedere ele sunt imposibile, dar voi explica sensul şi reprezentarea fiecãreia în parte.

TIMPUL : este elementul natural cãruia i se pot asocia doi vectori necesari şi suficienti pentru determinarea oricãrui punct al sãu fatã de origine. Vectorii determinanti sunt : lungimea duratei şi unghiul fatã de doua evenimente succesive de duratã predeterminatã. (Il vad ca avind o traiectorie circulara)
Timpul negativ, este cel mai usor de inteles, şi el poate fi reprezentat în mod vitual cu ajutorul calculatorului şi a altor dispozitive ce permit redarea inregistrãrilor acestora inainte şi înapoi fatã de momentul de referintã.

OBSERVATII : Diverse fenomene pot influenta masurarea scurgerii timpului şi nu timpul ca atare. Dilatarea timpului se produce ca la filmãrile cu mare vitezã, unde în aceeasi unitate de timp se înregistreazã mai multe cadre, fara a se produce o dilatare realã a timpului.
Experienta cu ceasurile, care aratã cã un ceas care este ridicat la o înãltime oarecare fatã de un altul cu care a fost sincronizat, mãsoarã timpul diferit nu datoritã legilor relativitãtii, ci datoritã schimbãrii în conditiile în care acesta face mãsurarea timpului (?).
SPATIUL
: este elementul natural cãruia i se pot asocia trei vectori necesari şi suficienti pentru determinarea oricãrui punct al sãu fatã de o origine arbitrar aleasã. Vectorii determinanti sunt : abscisa, ordonata şi elevatia
Cea mai ciudatã problemã este cea a spatiului negativ. El nu poate fi reprezentat fizic nici cu ajutorul computerelor, dar el existã matematic. Il cunoastem sub forma numerelor complexe, iar forma lor de reprezentare geometricã, sugereazã ca spatiul negativ este pliat peste cel pozitiv, aflându-se de fapt în acelas timp şi coordonate în valoare absolutã cu cel pozitiv.
Consider cã informatia poate fi usor asociatã spatiului negativ, ea fiind prezentã în spatiul pozitiv, dar nefiind tangibilã ca atare. Avantajul informatiei este acela cã fiind doar o reprezentare, transcede teoria Godel de incompletitudine, un sistem informatic putând fi observat şi din interior şi din exterior fãrã a influenta rezultatele observatiei.
Un alt avantaj al informatiei este faptul cã nu este supusã degradãrii, la fel ca suportul pe care este înregistratã. Se pare cã vechile idei despre o asa-numitã Cronicã Akasha nu sunt chiar lipsite de suport stiintific, chiar dacã descrierea este la nivel de neinitiat.
Spatiul negativ poate fi interpretat şi ca spatiu virtual, având bineînteles şi proprietatea de a contine elemente imaginare, cãrora li se pot asocia o infinitate de vectori. Constiinta poate fi deasemenea asociatã spatiului negativ pentru cã e oricum un sistem dinamic, dar propria observatie a ei din interior, nu-i modificã starea de sistem dinamic, ci doar mãrimea sau structura, numai dacã este nevoie. Aceastã stare modificatã se va mentine în continuare, indiferent câte observatii se vor mai face asupra ei din interior sau exterior, pânã la modificarea unor conditii intrinseci ce-i pot determina evolutia. Ideea era cã propria constiintã poate creea un sistem referential pentru a se putea autoobserva din exterior, dar acest sistem referential este doar o reprezentare, ce oricum face parte din aceasta.
(Dar pentru cã e un concept destul de complicat, voi reveni mai tarziu asupra lui.)
Spatiul negativ, sprijinã şi ideea mea de vid perfect, adicã nu se contine nici mãcar pe sine (cam contradictoriu).
Conceperea acestui spatiu, pune într-o altã luminã ideile lui Dirac, şi chiar dacã ideea sã despre asanumitele “numere q” este coerentã, ea poate fi folositã în matematica cuanticã propusã de mine, iar solutiile ecuaţiei de gradul II a lui Einstein : E²=p²*c²+m²*c⁴ , care leagã energia E de o particulã de masã m şi de cantitatea sã de miscare p, capãtã sens şi pentru valorile negative ale rãdãcinilor sale.

ENERGIA : este elementul natural cãruia i se pot asocia patru vectori necesari şi suficienti pentru determinarea oricãrui punct al sãu fatã de origine. Energia este de fapt cantitatea de miscare ce se poate asocia unui punct material. Vectorii determinanti sunt : (desi am niste idei, sunt cam confuze si sunt legate de faptul ca energia pozitiva eu o asociez cu fenomenele electromagnetice, iar pe cea negativa cu cele gravitationale)
Fãrã a fi ciudatã, problema energiei negative este ceva mai complicatã pentru cã pentru descrierea unui punct în aceastã dimensiune, e nevoie de patru vectori. Ea poate fi reprezentatã cu succes de sisteme de realitate virtualã.

Universul este un fenomen ubicuu. El nu poate exista înafara sistemului T(imp)S(patiu)E(nergie)

..roger-roger, .....all is negative
...UNIVERSUL NU ARE NEVOIE DE TIMP SAU ENERGIE...PTR A EXISTA!....EL POATE FI SI INERT, STATIC...

SALUT EFORTUL insa...EROARE TOTALA...ai intrat in zona SF(imaginara)!
NEGATIV...am inteles de unde predilectia ta ptr. ...NEGATIV!
..
Sfaturi!
1)-incearca sa desenezi...REALITATEA despre care ai ..povestit!
2)-incearca sa fii CONCIS, extragand esenta...!
3)-incearca sa crezi ca esti in zona ....IMAGINARULUI
4)-incearca sa distingi REALITATEA de FANTEZIE!
....
DESENEAZA 3D despre CE VORBESTI..NUMAI ASA VEI INTELEGE!

meteor a scris:
@negativ, cum arata proectia punctului?!
Pe un punct proectia este punct, insa pe altceva, este ce ?!?!?!
In geometrie, se pare ca punctul era cel mai mic [element fundamental in acest studiu], insa, nu ar fi asa, de am sti care e proectia aia..

Sa trecem peste citeva idei de baza si sa raspund cumva la intrebarea asta :
Punctul :
Ca principalã problemã a acestuia este urmãtoarea: dacã punctul (matematic) este o mãrime adimensionalã, are dimensiune zero, în consecintã alãturarea unei infinitãti de astfel de puncte, nu poate conduce la constituirea unei drepte, care în acest caz ar avea dimensiunea zero, deci tot un punct. Punctul material ar trebui sã fie asimilat pixelului. Suprafata de delimitare dintre astfel de doi pixeli, ar trebui sã constituie punctul matematic, teoretic, necesar mãsurãrii fenomenelor fizice.

PUNCTUL : (ca separator cuantic) este un obiect adimensional ce reprezinta spatiul (mai precis planul) dintre doua cuante.
CUANTA : marimea fizica ce reprezinta unitatea de baza, indivizibila, specifica fiecarei dimensiuni şi care corespunde fiecarui nivel de agregare, fiind asimilatã unui punct cu orientare, deci mai degraba constituie orientarea punctului de valoare fixa.
OBSERVATIE : are o singura valoare pentru fiecare scara de transformare şi nivel de agregare.
PROPRIETATI :
- paralelismul cu vectorul dimensional de interes.
- cuanta este versorul curbei cuantice, are o valoare absolutã ce nu poate fi modificatã, fiind o constantã universalã, pentru fiecare dimensiune în parte.
- Perpendicularitatea pe planul separatorilor de cuanta.Valoarea acesteia e determinata se pare de admiterea postulatului ca viteza luminii este constanta.
- Orice valoare zero poate avea asociati vectori ai unor alte dimensiuni
- Intre separatorii de cuantã, valorile vectorilor atasati celorlalte dimensiuni rãmân constanti, chiar dacã valoarea intensitãtii cuantei variazã dupã o ecuaţie (de obicei o functie periodicã)

CURBA : e o succesiune de cuante separate prin puncte, carora li se poate asocia un vector , numit vector dimensional, paralel cu versorul axei de determinare, sau confundat cu axa de proiectie (in punctul zero) . Aceste puncte se afla pe o curba determinata de o ecuaţie şi sunt originile versorilor din care este alcatuita curba.
OBSERVATIE : dreapta cuantica e doar un caz particular al curbei, avind aceeasi intensitate pe toata proiectia sa pe axa dimensiunii.
Lungimea curbei cuantice se calculeaza prin rezolvarea graficului ecuaţiei care determina relatia dintre cele doua dimensiuni în discutie.
Orientarea versorilor cuantici este esentiala în stabilirea valorilor vectorilor dimensionali. Vectorii dimensionali trebuie sã aiba proprietati speciale (probabil asemanatoare tensorilor).
VECTOR DIMENSIONAL : este un vector paralel (mai repede confundat) cu versorul axei de determinare
Proprietatile vectorilor dimensionali :
- intensitatea este valoarea lungimii fragmentelor de cuanta suprapuse peste versorul cuantic aflat pe axa de determinare.
- comprimarea este raportul între intensitate şi valoarea unui versor.

Spatiile neeuclidiene, relationale, abstracte, adicã notiuni ca frecventa, intensitatea, etc. îsi pot avea originea în separatorii cuantici şi trebuie sã fie astfel perpendiculari pe orientarea cuantei, de fapt un produs vectorial, bazã a unui nou spatiu vectorial.
Mai exista şi ideea ca orice cuanta are doi separatori cuantici opusi şi paraleli în sensul euclidian, iar în cazul colinearitatii orientarii cuantelor, doi separatori apartinand cate unei cuante consecutive colineare, ocupa acelas spatiu, valoarea acestuia fiind zero.

Asta ca sa raspund punctual.
Scoase din context, ideile de mai sus, par cel putin ciudate, dezlinate, daca nu absurde. E adevarat ca ideea nu e inca finisata, nu stiu cum sa o abordez cu mijloacele matematicii uzuale. Ar trebui o explicatie pe viu, apoi unul toba de matematici de toate felurile, cum ar fi Abel, sau Virgil (imi cer scuze, dar pina acum nu am avut timp sa aflu prea multe despre alti membri ai forumului - evident, cu exceptia lui WoodyCAD), sa-si dea seama ce vreau sa spun, sa poata verifica daca e bine ce mi-a traznit mie prin cap.

Oricum e bine pusa problema, si cred ca explicatia e macar satisfacatoare, chiar daca va trebui sa postez ceva grafice lamuritoare.

Razvan a scris:

negativ a scris:
Faptul ca spatiul negativ nu poate fi reprezentat nici pe computer, e o problema... Dar, am ajuns prin diverse rationamente sa-i demonstrez existenta.

Am o întrebare: prin noţiunea de spaţiu negativ te referi doar la spaţiu, sau la spaţiu-timp?

Nu cred in continuum-ul Spatiu-Timp. Mai repede intr-un continuum Spatiu-Timp-Energie, dupa modelul explicat mai devreme, expus sumar mai jos.
Ma refer doar la spatiu , considerind ca timpul e o alta structura fizica (cred ca ar trebui sa lamuresc si conceptul acesta).
Mai consider ca si energia este tot o structura a spatiului fizic.
Deci pentru mine, spatiul fizic e alcatuit din cele trei structuri amintite, adunate intr-un sistem cartezian, inchis intr-o bucla Mobius.
Sper sa fac o reprezentare grafica reusita, sa o pot prezenta aici.

negativ a scris:Cea mai ciudatã problemã este cea a spatiului negativ. El nu poate fi reprezentat fizic nici cu ajutorul computerelor, dar el existã matematic. Il cunoastem sub forma numerelor complexe, iar forma lor de reprezentare geometricã, sugereazã ca spatiul negativ este pliat peste cel pozitiv, aflându-se de fapt în acelas timp şi coordonate în valoare absolutã cu cel pozitiv.
Consider cã informatia poate fi usor asociatã spatiului negativ, ea fiind prezentã în spatiul pozitiv, dar nefiind tangibilã ca atare. Avantajul informatiei este acela cã fiind doar o reprezentare, transcede teoria Godel de incompletitudine, un sistem informatic putând fi observat şi din interior şi din exterior fãrã a influenta rezultatele observatiei.
Un alt avantaj al informatiei este faptul cã nu este supusã degradãrii, la fel ca suportul pe care este înregistratã. Se pare cã vechile idei despre o asa-numitã Cronicã Akasha nu sunt chiar lipsite de suport stiintific, chiar dacã descrierea este la nivel de neinitiat.
Spatiul negativ poate fi interpretat şi ca spatiu virtual, având bineînteles şi proprietatea de a contine elemente imaginare, cãrora li se pot asocia o infinitate de vectori. Constiinta poate fi deasemenea asociatã spatiului negativ pentru cã e oricum un sistem dinamic, dar propria observatie a ei din interior, nu-i modificã starea de sistem dinamic, ci doar mãrimea sau structura, numai dacã este nevoie.

Cosmosul este totuna cu universul?Daca da (si aşa spune DEX şi anume cosmos=univers) atunci nu înteleg cum poate fi cosmosul sferic şi finit iar universul poate să fie infinit.
Din punct de vedere matematic este o mare diferenţă între negativ şi imaginar ca să nu mai zic că imaginarul se deosebeşte de complex deoarece complexul are o parte reală şi una imaginară.Teoria lui Einstein spune ca viteza maximă în univers este viteza luminii iar dacă nu ar fi aşa atunci ar trebui să existe o altă viteza maximă în univers faţă de care să ne raportăm şi deci să regândim aşa zisa contracţie a spaţiului şi eventuala existenţă a tahionilor a căror viteză este mai mare decât cea a luminii şi a căror masă se presupune că ar fi imaginară adică din punct de vedere matematic masa tahionilor ar fi egală cu o cantitate multiplicată cu numărul imaginar .Mai mult un tahion de energie tinzând la zero ar călatori prin vid cu o viteză tinzând la infinit.
În ce ce priveşte aşa zisa cronică akasha asta ar presupune posibilitatea de a accesa trecutul şi viitorul ceea ce este adevărat dar nu văd ce legătură ar putea să existe între această aşa zisa cronică akasha şi spaţiul imaginar.Eu ştiu că nu există niciun spaţiu imaginar şi nici alte mărimi fizice imaginare sau complexe iar aşa zisa cronică akasha este foarte reală iar conştiinţa de fapt este atributul sufletului care suflet nu este altceva decât generatoarea energiei pentru existenţa materiei în toate formele şi mărimile ei.Faptul că sufletul nu poate fi văzut adică pare a fi invizibil asta nu înseamnă că el nu ar exista în realitate.Aerul este invizibil şi totusi aerul există.Ochii noştri nu pot vedea orice dar asta nu înseamnă că ceea ce nu se vede este imaginar sau ireal.Faptul că numerele complexe şi cele transcendente într-o anumită combinaţie ne pot ajuta să înţelegem realitatea universului asta nu înseamnă că ar putea exista spaţii imaginare sau mase imaginare sau alte asemenea concepete fantasmagorice.Tot universul infinit este absolut real din punct de vedere fizic chimic şi matematic.Relaţia matematică este reală deşi în partea stângă a relaţiei apare numărul imaginar şi se ştie că .

Dacu a scris:

negativ a scris:Cea mai ciudatã problemã este cea a spatiului negativ. El nu poate fi reprezentat fizic nici cu ajutorul computerelor, dar el existã matematic.......

Cosmosul este totuna cu universul?Daca da (si aşa spune DEX şi anume cosmos=univers) atunci nu înteleg cum poate fi cosmosul sferic şi finit iar universul poate să fie infinit.
Din punct de vedere matematic este o mare diferenţă între negativ şi imaginar ca să nu mai zic că imaginarul se deosebeşte de complex deoarece complexul are o parte reală şi una imaginară.Teoria lui Einstein spune ca viteza maximă în univers este viteza luminii iar dacă nu ar fi aşa atunci ar trebui să existe o altă viteza maximă în univers faţă de care să ne raportăm şi deci să regândim aşa zisa contracţie a spaţiului şi eventuala existenţă a tahionilor a căror viteză este mai mare decât cea a luminii şi a căror masă se presupune că ar fi imaginară adică din punct de vedere matematic masa tahionilor ar fi egală cu o cantitate multiplicată cu numărul imaginar .Mai mult un tahion de energie tinzând la zero ar călatori prin vid cu o viteză tinzând la infinit.
În ce ce priveşte aşa zisa cronică akasha asta ar presupune posibilitatea de a accesa trecutul şi viitorul ceea ce este adevărat dar nu văd ce legătură ar putea să existe între această aşa zisa cronică akasha şi spaţiul imaginar.Eu ştiu că nu există niciun spaţiu imaginar şi nici alte mărimi fizice imaginare sau complexe iar aşa zisa cronică akasha este foarte reală iar conştiinţa de fapt este atributul sufletului care suflet nu este altceva decât generatoarea energiei pentru existenţa materiei în toate formele şi mărimile ei.Faptul că sufletul nu poate fi văzut adică pare a fi invizibil asta nu înseamnă că el nu ar exista în realitate.Aerul este invizibil şi totusi aerul există.Ochii noştri nu pot vedea orice dar asta nu înseamnă că ceea ce nu se vede este imaginar sau ireal.Faptul că numerele complexe şi cele transcendente într-o anumită combinaţie ne pot ajuta să înţelegem realitatea universului asta nu înseamnă că ar putea exista spaţii imaginare sau mase imaginare sau alte asemenea concepete fantasmagorice.Tot universul infinit este absolut real din punct de vedere fizic chimic şi matematic.Relaţia matematică este reală deşi în partea stângă a relaţiei apare numărul imaginar şi se ştie că .

Explicatiile pe care mi le-am imaginat sunt destul de ciudate, dar e greu de explicat un astfel de concept.
De-asta sunt pe forumul acesta. Sa-mi lamuresc ideea. E greu sa aduci contraargumente de unul singur unei idei si asa neclare.
Desi in DEX spune Cosmos = Univers, am spus deja ca eu consider cosmosul ca fiind element al universului. Observatia cu "Cronica Akasha" este adiacenta si face parte dintr-o idee legata de faptul ca miturile si simbolurile vechi sunt ramasite ale unui nivel de cunoastere avansat, anterior istoriei cunoscute. Asta e bineinteles o speculatie si am pus-o intimplator aici. (Era printre note si nu am observat-o)
Am mai zis ca identitatea lui Euler ar putea constitui un punct de plecare pentru lamurire.
Denumirea de negativ data spatiului pe care doresc sa-l demonstrez, e arbitrara. Probabil ca s-ar numi mai bine complementar.
Mai sunt de parere ca viteza luminii nu e cea mai mare din "Cosmos"(pentru consecventa), si mai degraba e o constanta, nu o viteza. Poate nici nu ar trebui numita viteza.
Si de ce nu ar fi posibil ca spatiul fizic sa fie complex ? Diferit de spatiul matematic, idealizat.
Va trebui cu siguranta sa pun ordine si sa mai dezvolt, pentru a ma face inteles.

CAI VERZI PE PERETI.....si voi nu va puteti opri...!
DESENATI CE ATI SCRIS....!..despre CE realitati vorbiti....?

WoodyCAD a scris:observatia este pertinenta!
-1- METRU ne ajuta sa definim SPATIUL(GOL, GEOMETRIA)
-2-KILOGRAM ne ajuta sa definim SUBSTANTA(PLIN,PARTICULA)
-3-SECUNDA ne ajuta sa definim DINAMICA PARTICULEI(GEOMETRONIDAMICA ELICOIDALA, ENERGIA,CICLUL

în sfîrșit papagalul colorat începe să măcăne cum trebuie! adică trebuie să plecăm de la bază, de la partea filozofică a problemei

însă mai departe iar aberează, că evident nu ne putem limita doar la această bază! de ce spațiul nu e timp deși dpdv numeric nu par a fi deosebiri între ele! de ce spațiul e musai să aibe trei dimensiuni și timpul doar una? aici ne blocăm din nou ...

totedati a scris: de ce spațiul nu e timp deși dpdv numeric nu par a fi deosebiri între ele! de ce spațiul e musai să aibe trei dimensiuni și timpul doar una? aici ne blocăm din nou ...

Cu siguranta e ca deosebirea intre teorie si practica.
Din punctul meu de vedere spatiul , energia si timpul sunt structuri ale realitatii fizice.
Teoria matematica e un suport pentru a opera cu ele, si deasemenea o abstractizare a lor.
Fenomenele fizice sunt elementele de suport adaugate structurii realitatii fizice. E greu sa-ti imaginezi o structura fara elemente pe care le leaga, asa cum o multime de elemente amorfa, fara legaturi, structuri, e lipsita de sens. Nu le poti dezlipi. Un anumit set de elemente, cu caracteristici specifice fiecaruia poate fi prins intr-o structura numai intr-un anumit fel. Aceeasi structura nu se potriveste altor elemente. Asa apar structuri de structuri, fiecare avind atasate elementele ei.
Problema pe care o pun aici e determinarea si abstractizarea unei structuri fundamentale, care sa reglementeze tranzitia intre realitatea fizica si abstractizarea matematica. Fizica cuantica se ocupa cu asta, dar multe rezultate contradictorii si idei despre spatii inchise "Calabi-Yau", etc., ma fac sa cred ca undeva e o eroare de rationament.
Dupa ceva analizã asupra problemei ridicate de tine despre timp (folosind o explicatie data de Virgil asupra unui lucru pe care eu nu am stiut cum sa mi-l reprezint atit de bine - avantajul studiilor aprofundate), am ajuns la concluzia ca si timpul poate fi exprimat tot in 3 dimensiuni.
Voi dezvolta imediat ce ma dumiresc mai bine.

...ma fac sa cred ca undeva e o eroare de rationament.

...
LOGICA de RAMA...a STIINTEI...nu poate decat sa produca un AMALGAM de RATIONAMENTE FALSE!
...Intreaga fizica se bazeaza pe exact aceste ....FALSURI...!
....
ORICE INCERCARE DE A INTELEGE ...UNIVERSUL, PRIN PRISMA ACESTOR FALSE RATIONAMENTE......ESTE ESEC TOTAL!
....
TIMPUL...NU EXISTA...ESTE NON-EXISTENTA!
...tot ce exista este...CICLUL ELICOIDAL....iar acest lucru se stie de la vechi civilizatii...!....iar toate ciclurile sunt...INTERCONECTATE!
....

TIMPUL...NU EXISTA...ESTE NON-EXISTENTA!

maestre papagal colorat ai descoperit și viața veșnică!?

- de ce dupa a doua dimensiune (cum voi considerati: planul; eu consider ca e a treea dimensiune, in fine) vine a trea spatiul, iar dupa el, vine a patra dimensiune : timpul. Care, cam pare cazut din pod.
Intrebarea e: de ce punctul, planul, spatiul ordinea de aparitie a lor nu ne uimeste cu nimic, insa cind auzim ca timpul e urmatoarea dimensiune, parca cade ceva peste cap ?!
DE CE dupa a treia dimensiune vine una mai banala, de ce nu dupa a zaptesprezecea, a noua, etc. dar dupa a treia?! Mai crede cineva in magia numerelor..?!.. sau poate oferi un raspuns intelept?!
Timpul, poate fi riguros descris matematic?!

- am auzit ceva despre timp tridimensional, DE CE tridimensional ci nu o mie dimensional?!
De ce natura nu ar permite asa variante?! De ce ne oprim (vesnic) la a treia dimensiune?!

- cineva spune ca spatiu- timpul-materia sunt inseparabile.
Cum insa s-a intimplat ca noi sa le separam (prin acea cratima)...?!
Pare ca si cum ai spune ca urmatoarea solutie contine niste substante, care sunt inseparabile.
Insusi faptul ca definim acele substante nu ar insemna ca deja solutia este separabila?!

Presupun că numărul de dimensiuni ale spaţiului are legătură cu faptul că singurul corp necomutativ de dimensiune finită este corpul cuaternionilor, iar cuaternionii înglobează vectorii tridimensionali.