Studiul gazelor în Fizica elicoidală

Presupunând că gazele sunt cele mai simple entităţi pe care le-am putea studia pentru început, am deschis acest topic ca să vedem cum putem aborda gazul din perspectiva Fizicii elicoidale.

Pentru început ne putem baza pe un principiu fundamental al Fizicii elicoidale: moleculele din gaze nu se deplasează în linie dreaptă, aşa cum se crede în prezent, ci pe traiectorii cu torsiune şi curbură nenule.

Puteţi observa că o asemenea perspectivă este mai generală decât cea care presupune că moleculele gazelor se mişcă în linie dreaptă. Este suficient ca în formulele Fizicii elicoidale pe care le vom obţine în viitor să punem anumite valori particulare pentru curbură şi torsiune (în speţă, valori nule) ca să ajungem la concluzii similare cu cele la care a ajuns Fizica actuală. Aşadar, Fizica elicoidală este o generalizare a Fizicii actuale, cel puţin în studiul gazelor.

Să vedem atunci pentru început una dintre primele întrebări care se pot pune:
-1). Ce concluzii rezultă din considerarea faptului că moleculele nu se deplasează în linie dreaptă în gaze?


Pe măsură ce topicul va evolua, voi actualiza acest prim mesaj cu problemele care s-au ridicat şi cu soluţiile sugerate, pentru ca un cititor grăbit să poată înţelege din primul mesaj tot ceea ce este mai important aici.

Aş vrea să merg mai departe cu dezvoltarea acestui topic. Pentru aceasta, mi-am amintit că mai trebuie făcut un pas pentru clarificarea lucrurilor, un pas ce să conste într-o simplificare şi mai drastică a studiului. Şi anume, cred că trebuie să studiem proprietăţile gazului format din hidrogen, pentru că este cel mai uşor gaz şi probabil cel mai simplu de înţeles, mai ales pentru că acest gaz are o importanţă istorică în dezvoltarea Fizicii cuantice.

Aşadar, studiul nostru al gazelor devine deocamdată studiul hidrogenului. Apoi, pe măsură ce vom înţelege proprietăţile acestui gaz special, vom încerca să distingem care sunt deosebirile fundamentale dintre un gaz uşor şi unul mai greu.

Deci, hidrogenul. Ce o fi hidrogenul? Putem face abstracţie de toată Fizica cuantică cunoscută şi să încercăm să înţelegem hidrogenul strict prin prisma Fizicii elicoidale? Hmmm... ar fi minunat să putem aşa ceva... Să încercăm, totuşi... Pentru aceasta, presupunem (căci, din moment ce facem abstracţie de toată Fizica cuantică, n-avem încotro) că un gaz precum hidrogenul este alcătuit din corpuri foarte mici dar asemănătoare corpurilor macroscopice. De altfel, aşa şi este chiar şi în interpretarea Fizicii actuale. Aceste corpuri foarte mici se mişcă pe traiectorii care, conform Fizicii elicoidale, nu sunt linii drepte sterile, ci au o oarecare curbură şi torsiune.

Mai mult, presupunem chiar şi faptul că această curbură şi torsiune este specifică fiecărui gaz în parte. Aşadar, ar trebui ca şi particulele componente ale gazului de hidrogen să aibă traiectorii cu o curbură şi o torsiune specifice. Desigur, aceste valori ale curburii şi torsiunii ar trebui să depindă de volumul incintei, de presiunea ei şi de temperatură.

Hmm... Mă mai gândesc la o chestie acuma. Iată pentru moment cum văd că se desfăşoară lucrurile, că tot am pomenit de incinta în care se află gazul: particulele de hidrogen se deplasează pe elice necirculare, deci cu torsiunea variabilă, torsiunea este periodică şi, mai ales, torsiunea se anulează (şi îşi schimbă semnul) la capetele incintei, adică acolo unde particulele de hidrogen se ciocnesc de perete şi se întorc înapoi. Mai mult, din motivul descris anterior, văd cu ochii minţii că traiectoria particulelor are noduri şi ventre şi că ciocnirea particulelor de pereţii incintei produce un fel de traiectorii staţionare în incintă. Hmmm... ce de minunăţii!

Cum vi se pare până aici, dragii mei?

Citind despre gazul perfect, constat că aş putea admite faptul că în Fizica elicoidală Universul poate fi considerat ca fiind un gaz perfect de luxoni. De altfel, o asemenea presupunere este în concordanţă perfectă cu postulatul luxonilor şi dovedeşte încă o dată armonia Fizicii elicoidale. Desigur, această constatare nu este necesară pentru continuarea studiului nostru al gazelor, dar este bine s-o aveţi în minte pentru viitor.

Supus acestor cercetări recente, am început să mă concentrez la găsirea unei relaţii între parametrii macroscopici ai unui gaz (presiune, volum, temperatură) şi parametrii ce guvernează traiectoriile staţionare ale particulelor componente din gaz (curbură, torsiune, distanţă dintre noduri, amplitudine maximă, amplitudine minimă).

Daca luam ca exemplu de gaz hidrogenul, acesta este organizat in molecule de cel putin doi atomi. Fiecare atom arata ca o haltera care are o miscare de rotatie in jurul centrului comun de masa, iar fiecare molecula este caracterizata de o anumita energie, adica se roteste si se deplaseaza in acelasi timp cu o viteza proprie. Desigur combinand aceste miscari, rezulta ca pe distante scurte (date de presiunea gazului), traiectoriile sunt elicoidale, poate elicoide aplatizate mai mult sau mai putin, iar aceste traiectorii pot fi descrise cel mai bine din punct de vedere statistic. Distanta medie intre doua molecule poate fi cat diametrele a doi, trei atomi, situatii in care nici nu poate fi vorba de elicoide, pana la distante mari in spatiul cosmic, unde traiectoriile seamaana cu darele de aburi lasate de un avion care face acrobatie rasucinduse in tonou sau vrie.

Abel,ai amintit de gazul perfect...,poate e nimerit sa definim ce-i acesta,cei gazul ideal,cel semiperfect,cel real...Ce zici,o faci?
As face-o eu...,eu sunt ,Popa Prostu"in termodinamica forumului,nu "se joaca" nimeni cu mine.

virgil a scris:nici nu poate fi vorba de elicoide

Virgil, nici n-am spus că e vorba de elicoide, ci de elice. E o mare diferenţă. Mai mult, proprietăţile pe care le-ai înşirat pentru hidrogen (foarte interesante şi utile, de altfel) sunt simple interpretări ale experimentelor, iar eu am arătat că putem începe să le interpretăm altfel. De exemplu, putem începe să interpretăm nodurile traiectoriilor ca fiind moleculele însele.

george a scris: Abel,ai amintit de gazul perfect...,poate e nimerit sa definim ce-i acesta,cei gazul ideal,cel semiperfect,cel real...Ce zici,o faci?
As face-o eu...,eu sunt ,Popa Prostu"in termodinamica forumului,nu "se joaca" nimeni cu mine.

Interesant mi se pare a fi doar gazul perfect pentru moment, căci este singurul gaz definit pe cale teoretică. Gazul ideal este gazul care ar trebui să respecte nişte ecuaţii presupuse a fi corecte anticipat, ale cărui proprietăţi sunt deduse din ecuaţii, pe când gazul perfect este gazul ale cărui proprietăţi sunt cele mai naturale, fără impuneri teoretice şi ale cărui ecuaţii se deduc din proprietăţile sale. Aşadar, eu consider că Universul este un gaz perfect (de luxoni), nu un gaz ideal. De asemenea, presupun că într-un volum dat există o infinitate numărabilă de luxoni, deci în concepţia mea gazul universal de luxoni nu este un mediu continuu, dar este un mediu suficient de dens încât să-i putem aplica şi metodele statistice în toată complexitatea lor.

Având în vedere faptul că Universul este un gaz perfect de luxoni, mai putem trage nişte concluzii importante. Prima concluzie este că luxonii nu se ciocnesc niciodată, deoarece sunt punctiformi (suprafaţa lor eficace de ciocnire este nulă). Dacă nu se ciocnesc niciodată, asta înseamnă că fiecare luxon urmează drumul său special, unic, caracteristic. Deci, pe o anumită traiectorie pe care se află un luxon nu se mai poate găsi un alt luxon. Altfel spus, există o corespondenţă biunivocă între mulţimea (infinită a) luxonilor şi mulţimea (infinită a) traiectoriilor posibile. Mai precis, putem echivala întotdeauna un luxon cu traiectoria pe care se deplasează acesta. Acesta este un fel de principiu al lui Pauli în Fizica elicoidală. După cum vedeţi, el rezultă din faptul că luxonii sunt punctiformi. Deci, iată că Fizica elicoidală este, cel puţin aici, mult mai simplă decât Fizica cuantică.

Ducem studiul mai departe. Postulăm că traiectoria oricărui luxon este finită, în sensul că la un moment dat luxonul va ajunge înapoi de unde a plecat. Altfel spus, mişcarea luxonilor este periodică.

Sistemele mici şi dense, cu mulţi luxoni (precum atomii) au perioadă mică, pe când sistemele mari şi rare, cu puţini luxoni (precum galaxiile sau lumina) au perioadă mare.

Acest postulat este mai general decât contrarul său, căci putem admite că singurul sistem ce conţine luxoni de perioadă infinită este Universul însuşi. Am putea să fim şi mai riguroşi şi să spunem că lumina (care se mişcă prin vid) nu este altceva decât un flux de luxoni de perioadă infinită.

[Offtopic]
Iertaţi-mă că am defalcat aşa mesajele, dar aşa consider că este mai clar topicul.
[/Offtopic]

Nu mai am răbdare şi revin încercând să sugerez existenţa unei relaţii între lungimea traiectoriei unui luxon şi masa acestuia. Poate că o asemenea relaţie este dată tocmai de constanta lui Planck, în sensul că lungimea traiectoriei unui luxon este tocmai lungimea de undă asociată acestuia, iar masa luxonului este invers proporţională cu lungimea traiectoriei sale.

Iti sugerez sa incepi cu mecanica fluidelor cu TURBULENTA...si sa intelegi DE CE apare ea, care este MECANISMUL!
.....
Intelegand Geometrodinamica Elicoidala ...vei stii ca TURBULENTA NU APARE...ea devine.....mai pronuntata, mai..... vizibila....!

Intelegand Geometrodinamica Elicoidala ...vei stii ca TURBULENTA NU APARE...ea devine.....mai pronuntata, mai..... vizibila....!

Mai exact curgerea laminara se poate numi o curgere cu turbulenta zero. Turbulenta este rezultatul frecarii lichidului de peretii vasului prin care curge.
TurbulențăDe la Wikipedia, enciclopedia liberăSalt la: Navigare, căutare
Vizualizare a unui jet turbulent prin fluorescență indusă cu laser. Jetul ilustrează gama largă a scărilor de lungime, o caracteristică importantă a curgerilor turbulente.În mecanica fluidelor, turbulența, respectiv curgerea turbulentă este un regim de curgere caracterizat de fluctuații stocastice ale proprietăților. Acestea se referă la difuzia și transportul (convecția) momentului, variațiile rapide de presiune și viteză în spațiu și timp.

Laureatul premiului Nobel Richard Feynman afirmă despre turbulență că ar fi „cea mai importantă problemă nerezolvată a fizicii clasice”.[1]

Curgerea în care energia cinetică este disipată datorită frecărilor viscoase se numește curgere laminară. Deși nu există o teorie satisfăcătoare care să lege fenomenul de turbulență de numărul Reynolds, curgerile pentru care acest număr este mare decurg turbulent, iar cele la care este mic decurg laminar. Pentru curgeri în țevi, un număr Reynolds peste 4000 indică o curgere turbulentă, iar unul sub 2100 o curgere laminară. Domeniul care corespunde curgerilor cu număr Reynolds între 2100 și 4000 este considerat de tranziție.

...turbulenta in tevi apare in... SALTURI...!..si este NEDETECTABILA...la un Re sub 2000
...
IMAGINATI-VA O CURGERE TURBULENTA UNDE PASUL ELICEI ASTE DE....10000Km....este tot o curgere turbulenta insa...NU SE POATE DETECTA...!
....
Richard Feynman si-a dat seama ca...DACA se intelege acest FENOMEN...se pot intelege EXTRAORDINAR DE MULTE.....!
...insa nu a intuit ca...SE POATE INTELEGE TOTUL!....inclusiv de ce plantele cresc..in regim TURBULENT!
.....
... PRIVITI RADACINILE ACESTUI COPAC...DE FOC!
https://www.youtube.com/watch?v=5SyX2NUEkKk
....in acest video ...STIINTA NU POATE RASPUNDE LA INTREBAREA... DE CE?
....
insa...orice MAIMUTA...poate sa vada ca...VITEZA DE INAINTARE creste BRUSC in acea GEOMETRIE...:
ADICA...daca focul se AUTOORGANIZEAZA ASA...se ridica mult mai eficient ...MAI...CU VITEZA!(vizibil pe film)
....
De asta ai sparnel in cap....MATERIA SE AUTOORGANIZEAZA ...EFICIENT...!
..si....tot viul este ELICOIDAL....insa va trebui sa vedeti pasul elicei...!...

WoodyCAD a scris:Iti sugerez sa incepi cu mecanica fluidelor cu TURBULENTA...si sa intelegi DE CE apare ea, care este MECANISMUL!
.....
Intelegand Geometrodinamica Elicoidala ...vei stii ca TURBULENTA NU APARE...ea devine.....mai pronuntata, mai..... vizibila....!

Păi, acuma să fim serioşi, eu degeaba tot repet aici de teorema de recurenţă? Ai înţeles ceva din teorema aia blestemată?

virgil a scris:Laureatul premiului Nobel Richard Feynman afirmă despre turbulență că ar fi „cea mai importantă problemă nerezolvată a fizicii clasice”.

Mare fizician Feynman ăsta! Dar să înţeleg cumva că Fizica „modernă” a rezolvat problema turbulenţei?

WoodyCAD a scris:VITEZA DE INAINTARE creste BRUSC in acea GEOMETRIE...:
ADICA...daca focul se AUTOORGANIZEAZA ASA...se ridica mult mai eficient ...MAI...CU VITEZA!(vizibil pe film)

Asta trebuie subliniat des pentru toată lumea!

Păi, acuma să fim serioşi, eu degeaba tot repet aici de teorema de recurenţă? Ai înţeles ceva din teorema aia blestemată?

.....
-RASPUNS-
AM INTELES .....CE TU INCA NU AI INTELES, de aceea ti-am protejat-o la ORDA....

Asta trebuie subliniat des pentru toată lumea!

....oricat ai sublinia...MAIMUTA NU VA INTELEGE...Cata vreme mentalitatea este primitiva....NU POATE PERCEPE EVIDENTA!
CONJECTURA PREDA spune de ce...ASA...si nu altfel!

EFT devine vizibila si aici...se vede cum viteza de inaintare creste...pe alocuri(mecanism neelucidat stiintific insa explicat in ...teorie unificata)
http://us.123rf.com/400wm/400/400/serg_v/serg_v1011/serg_v101100019/8110873-splash-water.jpg

http://th05.deviantart.net/fs71/PRE/i/2010/223/9/4/Water_drop_by_cloki.jpg

A SE VEDEA mai jos UFT, curgerile LANGMUIR etc din Fundamentul Universului. Valurile inainteaza sub formă de "U" insa acolo unde bratele a doua "U" se intalnesc viteza creste vizibil. Practic zonele tuguiate sunt conexiunile capetelor de "U"...adica "UUUUU"...
http://franchise.chemicalexpress.co.uk/uploaded/Image/water%20splash.JPG

WoodyCAD a scris:

Păi, acuma să fim serioşi, eu degeaba tot repet aici de teorema de recurenţă? Ai înţeles ceva din teorema aia blestemată?

.....
-RASPUNS-
AM INTELES .....CE TU INCA NU AI INTELES, de aceea ti-am protejat-o la ORDA....

Eu cred că ţi-am răspuns DE CE apare turbulenţa. Nu poţi explica turbulenţa fără să apelezi la teorema de recurenţă.

CONJECTURA PREDA spune de ce...ASA...si nu altfel!

Din câte am înţeles eu, nu este necesară conjectura ta, căci ea rezultă din legile de conservare.

EFT devine vizibila si aici...se vede cum viteza de inaintare creste...pe alocuri(mecanism neelucidat stiintific insa explicat in ...teorie unificata)
http://us.123rf.com/400wm/400/400/serg_v/serg_v1011/serg_v101100019/8110873-splash-water.jpg

http://th05.deviantart.net/fs71/PRE/i/2010/223/9/4/Water_drop_by_cloki.jpg

A SE VEDEA mai jos UFT, curgerile LANGMUIR etc din Fundamentul Universului. Valurile inainteaza sub formă de "U" insa acolo unde bratele a doua "U" se intalnesc viteza creste vizibil. Practic zonele tuguiate sunt conexiunile capetelor de "U"...adica "UUUUU"...
http://franchise.chemicalexpress.co.uk/uploaded/Image/water%20splash.JPG

Frumoase observaţii. Dar bineînţeles că azi nu pot explica săracii asemenea fenomene, din moment ce ei încă mai ciocnesc particule în acceleratoare ca să vadă ce-o ieşi, în loc să înţeleagă mai întâi fenomenele macroscopice (pe care ei le numesc mecaniciste).

Noa, dar mai bine să revenim la oile noastre. Oare cum să facem să găsim o legătură între parametrii traiectoriilor pe care le urmează particulele dintr-un gaz (lungime, darbuzian, lancretian) pe de o parte şi parametrii macroscopici ai unui gaz (volum, presiune, temperatură) pe de altă parte? Oare lungimea traiectoriilor are legătură cu volumul gazului? Oare darbuzianul traiectoriilor are legătură cu presiunea gazului? Oare lancretianul traiectoriilor are legătură cu temperatura gazului?

Ce mi se mai pare ciudat încă... Dacă micşorez volumul gazului, atunci efectuez lucru mecanic asupra gazului şi ar trebui să scadă doar presiunea, nu să crească temperatura, căci ştim că temperatura poate fi modificată numai prin transfer de căldură. Atunci de ce pot mări temperatura micşorând volumul? Nu cumva micşorarea volumului obligă la un moment dat traiectoriile să devină mai întortocheate şi să treacă de la un ordin elicoidal mic la unul mai mare şi astfel să crească temperatura gazului?

Dacă micşorez volumul gazului, atunci efectuez lucru mecanic asupra gazului şi ar trebui să scadă doar presiunea, nu să crească temperatura, căci ştim că temperatura poate fi modificată numai prin transfer de căldură. Atunci de ce pot mări temperatura micşorând volumul? Nu cumva micşorarea volumului obligă la un moment dat traiectoriile să devină mai întortocheate şi să treacă de la un ordin elicoidal mic la unul mai mare şi astfel să crească temperatura gazului?

Termodinamica este mai complicata decat pare la prima vedere.

ENERGIA MINIMA, explicata MECANICIST da...CONJECTURA PREDA...

Dacă micşorez volumul gazului, atunci efectuez lucru mecanic asupra gazului şi ar trebui să scadă doar presiunea, nu să crească temperatura, căci ştim că temperatura poate fi modificată numai prin transfer de căldură.

...Daca vinul este....CALDURA....haideti sa micsoram volumul unei tone de struguri....!...sau sa micsoram volumul unui burete imbibat....CALDURA=particule cu rol de lubrifiant(teorie unificata, 100% explicata mecanicist).....existente chiar si jetul de....LUMINA!
.....
ANOMALIA APEI si schimbarea starii de agregare in general devin extrem de interesante, lipsa sau micsorarea clusterilor termici duce la o...REORGANIZARE a curgerilor interne.....in SALTURI!
Re,vascozitatea fluidului, gazului....spune exact ecelasi lucru dar foloseste cuvinte diferite. "FLUIDITATEA" se reorganizeaza in salturi.

ORICE ANALOGIE CU REALITATEA ...MECANICISTA VA MENTINE PE CALEA CORECTA...ORICAND PUTETI FACE O....MACHETA.....ORICAND PUNETI EXPERIMENTUL PE MASA....la orice pas de pe drumul oricarui rationament...!
....
TOATE RASPUNSURILE MELE....AU IN SPATE O MACHETA!

GAZUL PERFECT
"Gazul perfect este o substanta ipotetica constituita din molecule de forma sferica,perfect elastice de volum neglijabil(covolum neglijabil).
Moleculele gazului sunt lipsite de coeziune si se influenteaza reciproc numai prin ciocniri si transmiteri de impulsuri.In miscarea lor dezordonate,moleculele au o miscare rectilinie si viteza uniforma,pana intalnesc alte molecule.Gazul perfect nu are vascozitate.El isi pastreaza aceste proprietati indiferent de temperatura sio presiunea la care este supus.In vecinatatea temperaturii de zero absolut,gazul perfect nu se lichefiaza,volumul sau tinde spre zero.Caldurile specifice cp si cv ale gazului perfect sunt constante,independente de temperatura si presiune.
Gazele care se comporta ca si gazul perfect,caldurile lor specifice fiind dependente de temperatura,se numesc gaze semiperfecte.
Gazele reale prezinta abateri fata de comportarea gazului perfect."
TERMOTEHNICA SI MASINI TERMICE B. Popa ,C.Vintila.

"Avand in vedere ca gazele reale nu respecta intocmai legile simpledeterminate experimental,s-a recurs la o substanta gazoasa,conventionala,numita gaz perfect.Un asemenea gaz perfect urmeaza intocmai aceste legi simple.
Pe baza teoriei cinetico-moleculare gazul perfecteste definit prin urmatoarele conditii:
-moleculele gazului sunt perfect sferice si perfect elastice;
-volumul propriu al moleculelor este neglijabil in raport cu volumul total ocupat de gaz in ansamblu;
-fortelede interactiune moleculare sunt nule.
Fortele de interactiune moleculara din gazele perfecte fiind nule,energia interna a acestora este constituita numai din energia cinetica,care depinde de temperatura gazului.In cazul cand presiunea este foarte mica,orice gaz intalnit in natura se comporta riguros ca un gaz perfect.Aceasta se explica prin faptul ca la presiune zero fortele intermoleculare se anuleaza,iar volumul propriu al moleculelor devine neglijabil in comparatie cu volumul total ocupat de gaz.
La presiuni mari si temperaturi scazute,gazele reale nu se mai comportainsa ca si gazele perfecte..."
TERMOTEHNICA Istrate ,Moldovan, Voicu, toti GH.

Am considerat aceasta interventie necesara.
Prin urmare,Universul NU este un gaz perfect,asa cum sustine Abel,pentru simplu motiv ca nu poate fi umplui cu un gaz ipotetic,cu o conventie.
Universul este umplut cu gaze reale si faptul ca presiunea acestora e foarte scazuta le face sa se comporte ca un gaz perfect.Mai precis,ca un gaz semiperfect.

Abel spune:"Ce mi se mai pare ciudat încă... Dacă micşorez volumul gazului, atunci efectuez lucru mecanic asupra gazului şi ar trebui să scadă doar presiunea, nu să crească temperatura, căci ştim că temperatura poate fi modificată numai prin transfer de căldură. Atunci de ce pot mări temperatura micşorând volumul?"

Transformarea pe care tu o descrii e o comprimare adiabatica.
Micsorezi volumul consumand lucru mecanic...,acel lucru mecanic este convertit in caldura de compresie si aceasta e cea care-ti genereaza cresterea temperaturii.Simplu,nu?