despre iubirea pentru o fata/femeie

salut,aici m-am gandit sa postam cate ceva despre iubire...dar nu in special despre fenomen,si despre cum manifestam dragostea asupra fiintei pe care o iubim.iubirea mea e diana,iata ce am scris pentru ea,ser sa va placa.,
nici nu stiu cum sa incep,dearece nu sunt convins cand,unde s-a intamplat acest ritual magic..cred,totusi ca aceasta atractie,dans al nemuririi,s-a produs inainte ca noi sa ne fi privit in ochi.imi amintesc ca eram amandoi pe trotuar,indreptandu-ne spre propriile noastre locuinte..pe tot parcurtsul acestui joc,care era in continua miscare,te-am privit de foarte multe ori:uneori accidental,alteori din dorinta de a te explora,de a te intelege...
umbra ta mangaia asfaltul destul de fierbinte,caci era vara,sau primavara..dar nu conta,putea sa fie si iarna,caci in acele momente,cand te-am intalnit,atras de o lumina din interiorul tau,pe care am descoperit-o,sper,mai tarziu,totul era fierbinte!(nu radeti!chiar asa era).mersul tau,imi strabatea amintiriile acelui taram minunat,al ingerilor..apoi,cu acel curaj nebunesc,ti-am privit fata,apoi,parul..era minunat,caci nu era nici scurt,dar nici lung,dar vantul cuvintelor,sau al tacerii il flutura spre noi abisuri...intr-un final,care de fapt a insemnat inceputul unei noi vieti,ti-am privit ochii..sclipitori,caci erau creatia soarelui,acea stea,care in mod sigur se indragostise si ea de tine...
am incercat sa spun cateva cuvinte,dar nu mai aveam puterea,caci ramasesem mut in fata ta...doream,pentru prima data,sa te mangai,imbratisez..dar,oare ce era de facut?cu siguranta,o multime de lucruri..sunt constient ca au trecut atatia ani,de la aceea intalnire,dar astazi,stiu ca daca vei citi,din curiozitate,aceste randuri,vei decide daca va mai exista viitor,zambet sau fericire..totul se poate opri,sau poate renaste,inalta deasupra tuturor obstacolelor.
dar hai,sa mai vorbesc despre tine..au trecut mai mult de trei ani,de la acel moment cand sageata,pe care pamantenii o numesc iubire,mi-a strabatut sufletul.eu insa,acest sentiment,destul de minunat si ciudat,nu il pot numi iubire,deoarece nu mai sunt pamantean..sunt o umbra,care intotdeauna incearca sa te urmeze..sa te imbratiseze-pentru a te proteja,dar si pentru a gusta din cupa fericirii...aceasta senzatie,entitate prezenta pana la moarte in acest trup care este inca al meu,poarta numele tau..multi pretind ca iubesc,ca au descoperit elixirul atat de cautat al fericirii..se insala amarnic,caci eu stiu-acel taram al iubirii,destul de departe de civilizatia umana,poarta chipul tau..tu,esti de acum inainte,pentru o perioada eterna a vietii mele sufletesti inima mea.esti zeita razboiului care mi-a adus pace si fericire.esti un mit pe care l-am intalnit in aceasta realitate a mileniului 3.

scuze de dublu,triplu post dar e lunga

din pacate atat pentru azi,deoarece trebuie sa am si maine cateva momente de fericire,cand voi completa aceasta descriere...
gata!nu mai pot trai asa!fumez sentimente,ma droghez cu amintiri,cu acele clipe petrecute langa tine.vreau sa scap,dar nu reusesti,caci tu,diana,esti cea care mi-a rapit inima,apoi m-ai inchis pentru totdeauna in inchisoarea plina de acest drog al iubirii...
ultimele discutii cu tine au fost telegrafice,deoarece intotdeauna incerci sa eviti orice discutie.in fine,nici nu stiu ce sa mai fac,pentru ca intr-o zi cineva mi-a pus o intrebare care m-a urmarit pana astazi.sunt convins ca va continua sa ma bantuie si in urmatorii ani,deoarece nu cred ca se va intampla vreodata,in aceasta viata sa incetez sa te mai iubesc.iata cum suna acea intrebare care m-a facut pentru cateva clipe sa orbesc,sa surzesc,iar apoi sa raman nemiscat,deoarece niciodata nu m-am gandit la acest lucru.
''oare de ce continui sa o iubesti pe ea,daca ea nu ti-a aratat niciodata ca te iubeste?''-greu de auzit asemenea cuvinte,dar si mai greu de a gasi un raspuns...diana,eu te iubesc deoarece te iubesc(suna o aberatie nu-i asa?probabil,dar cred ca este unicul raspuns la aceasta intrebare.).te iubesc deoarece prin tine mi-am recapatat,sau mai bine zis descoperit,viata,fericirea.probabil ca nu prea esti incantata cand citesti(curiozitate,sau intamplare) aceste randuri,dar sper,ca printr-un miracol zambetul tau sa rasara pe chipul tau de zeita.lasa-ma mai privesc macar o data acest zambet stralucitor al tau.te iubesc..dar stai,parca ceva nu e in regula..''iubesc''-nu prea sunt acomodat cu acest cuvant,deoarece pe taramul iubirii sacre,iubirea poarta o alta denumire:numele tau-diana.
deci o sa inlocuiesc,din principii sentimentale,cuvantul iubire cu numele tau...sper sa nu te superi,deoarece iti cunosc foarte bine capacitatile si cunostintele razboiului.dar ce sa mai zic,tu m-ai cucerit doar cu un zambet(poate nevinovat,dar cine stie:poate datorita unui miracol).mai vreau sa-ti marturisesc ceva:de cateva zile incerc sa scriu cateva randuri,fraze despre tine,despre iubire.dar nu reusesc decat in momentele cand iti simt caldura sufleteasca,lumina ochiilor si vibratiile inimii..
sa revin la subiectul principal:iubirea,tu...pentru mine ''diana'' este dovada clara a existentei acelui foc mult cautat din inima sufletuluii fiecarui pamantean.''diana'' esti tu,zeita intrupata intr-un vehicul fizic nemaipomenit de frumos..tu reprezinta echilibrul tuturor sentimentelor,caci prin tine am reusit sa strabat clipe de fericire atunci cand ramaneam ratacit in privirile tale,dar si momente de groaznica suferinta,deoarece singuratatea si propriile greseli m-au facut sa imi urasc incapacitatile de a-mi depasi limitele acestui corp in care traiesc.caci in prezenta ta,mi-am dorit intotdeauna sa fiu mai bun,pentru ca imi dadeam intotdeauna seama ca tu meriti ceva special..
sa vorbesc cate ceva si despre nasteterea acestui sentiment minunat,dar si periculos,pe care am decis sa-l denumesc cu ajutorul numelui tau:''diana''(nu o sa spun prea multe,deoarece nu imi pot permite sa va rapesc placerea de a-l descoperi singuri!).
totul a pornit de la un cantec divin,un cantec de lebada.acolo,la intersectia celui mai curat si linistit ocean cu cel mai incantator uscat ,a aparut ceva,care nu poate fi astazi comparat cu ceea ce exista in mediul inconjurator.era o entitate,nou-nascuta in urma unui ritual sacru,care urma sa devina cel mai puternic medicament,dar si cea mai periculoasa arma pentru civilizatia umana.''diana' a inceput in doar cateva secunde sa strabata intreaga planeta.si totul in acele momente s-a schimbat!
totusi,nu stiu exact motivul pentru care universul a decis ca aceasta forta sa transforme aceasta lume,dar cred ca totul este pentru o lume mai buna!
iata ca dupa ce am incercat sa descriu cate ceva despre cea mai importanta nastere care avut loc pe acest pamant,am gasit raspunsul la intrebarea:de ce te iubesc?
te iubesc pentru ca in tine am descoperit magia,norocul de care aveam nevoie.cand te-am gasit pe tine,cand am primit acel zambet nemuritor,m-am transformat..din acel moment nu am avut niciodata puterea de a fi suparat,nacajit pe aceasta viata.
desi iubirea mi-a adus si situatii critice,eu tot am continuat sa te iubesc.(din pacate tocmai acum ai plecat-la ora 17:20-asa ca trebuie sa termin si eu,deoarece magia cuvintelor este prezenta numai cand esti prin preajma)

ps:revin cand reapari,deoarece am nevoie de zambetul,imbratisarea ta...cateodata,cand scriu aceste randuri imi dau seama ca sunt nebun:nebunia-iata dovada existentei iubirii in sufletele noastre...

plang!acest fenomen ''diana'' este astazi,in aceste momente,pe sfarsit.deoarece tocmai acum cateva minute m-am intors dintr-un vis ciudat..dar nu prea il pot numi vis,deoarece a fost un cosmar!in fine,nu are rost sa scriu prea multe despre acest cosmar,deoarece nu imi doresc sa alung zambetul de fata celor care citesc randurile acestea!
iata ce mi s-a mai intamplat(observ ca scriu foarte greu aceste randuri de despartire,deoarece nu sunt obisnuit cu asemenea cuvinte inghetate):eram acolo,pe taramul tau,al iubirii..paseam la inceput fricos,apoi am prins curaj,deoarece vocea ta ma chema.insa nu mi-am dat seama ca aceasta chemare va ultima,deoarece ochii tai,atat de ametitori,m-au facut sa mor,dar numai duipa ce am fost chinuit.sa vorbesc despre acest vis pe care l-am avut-sper sa nu fie o premonitie,sper sa nu se intampla asa ceva niciodata....am asistat la sfarsitul iubirii...caci acea dorinta a mea de a ajunge pe tarmul unde credeam ca te afli,m-a facut sa ajung chiar in fata acelei furtuni,acelor valuri uriasa..si atunci,acolo,in momentele furtunii am observat acea entitate,nascuta din iubirea magica dintre cer si pamant,dintre uscat si apa,pregatindu-se de plecare,deoarece pamantenii nu au inteles-o,nu au iubit-o niciodata.
dupa aceasta intamplare am fugit,te-am cautat,deoarece aveam nevoie de imbratisarile tale..dar,iata ca am strabatut toate aceasta suprafata ce inconjoara planeta,nu te-am gasit.te-ai ascuns,sau ai fugit de mine?nici eu nu stiu..dar astazi,adica in viitorul pe care sper sa nu il traiesc niciodata,stau singur...sunt,daca pot spune ca mai sunt ceva in absenta ta,sunt trist,fara puteri,deoarece te-am pierdut pe tine..am ramas singur in aceasta pustietate infricosatoare.aceste randuri vor fi ultimele,deoarece totul la final se va termine...mi-a ramas doar amintirile tale,amintirile pline cu parfumul iubirii.''diana''trebuie sa mai scriu ceva despre aceasta entitate care m-a parasit .imi este greu sa vorbesc in absenta ta,sau a ei,caci sincer nici eu nu stiu ce ma face sa ajunga in aceasta stare.,poate esti tu,poate este ea,iubirea...complicat,in orice caz...vreau sa multumesc in primul rand ochilor tai care m-au lasat sa-i strabta atunci cand aveam nevoie de inspiratie,de putere.trimit imbratisari trupului tau de zeita,zambetului tau nemuritor...apoi,iti muyltumesc tiee,iubire adevarata,caci m-ai ajutat sa traiesc pentru cateza clipe senzatie de fericire..atunci cand ma aflam langa tine,totul era minunat...multumesc si raman recunoscator toata viata.stiu,ca aceasta perioada care va urma,este pretul pe care treuie sa-l platesc pentru acele clipe magice de iubire..
am gasit niste versuri care s-ar potrivi in aceasta ultima scrisoare:
Mihai Beniuc - Ultima Scrisoare
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” ...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

cred ca ce am scris acum cateva ore este numai un vis,caci astazi,cand razele soarelui mi-au mangaiat fata,cand totul a inceput sa se echilibreze,am deschis din intamlare o carte.nu imi aduc aminte titlul sau autorul,dar atunci cand am deschis cartea am observat ceva:de fapt un nume(nu va mai tin in suspans,asa ca am sa trec direct la subiect)!adriana!asta scria pe pagina pe carfe o dechisesem la intamplare.am crezut initial ca cineva care a rasfoit aceasta carte,scrisese acest nume,cu litere mari,culoare rosie,in josul paginii 26.am citit acea pagina,dar sincer nu era o carte interesanta,asa ca am pus-o la locul ei.apoi mi-am continuat programul stabilit pentru aceasta vacanta de vara.nu cred ca intereseaza pe cineva ce am mai facut eu in aceasta zi.dar,deodata aud zgomotul pasilor tai pe care ii cunosteam foarte bine.m-am uitat in jur,dar nu era nimeni.am simtit apoi imbratisarea ta de care aveam nevoie,sarutul tau..desi nu te vedeam,tu erai aici,langa mine.ci acum ma aflu in acelasi loc unde te-am intalnit in aceasta dimineata.atunci,am priceput totul!iubire,tu si diana\!renasterea universului,renasterea mea,renasterea iubirii!
pentru a intelege va prorpun un joc in care sa fiti foarte atenti,deoarece am facut o descoperire,sau am gasit o dovada a existentei unei raze de soare pe pamant..poate ca este o simpla coincidenta,dar poate ca este un mesaj foarte importantpentru mine.
adriana-este un nume de fata,deci asta inseamna ca descoperirea se refera la o fata,o fiinta de sex feminin.din acest nume putem forma numele diana(simboul iubirii) impreuna cu cuvantul ra(soarele in mitologiile egiptene).asadar:adriana=diana+ra,adica diana-soare.minunat,splendid...da-mi voie ca de acum inainte cand vorbesc cu tine,sau cand te strig sa folosesc acest nou nume descoperit:diana-ra:feneia sau zeitatea soarelui.
acum imi dau seama ca lumina stralucitoare a ochilor tai isi are originie in soarele care incalzeste aceasta planeta.da,asa este:tu esti singura persoana care imi da puterea de a trece cu bine peste obstacolelel vietii.as vrea sa-ti spun foarte multe cuvinte,insa stiu ca doua sunt de ajuns:te iubesc! tu esti tot ce am mai pretios pe aceasta planeta:dina-ra,raza mea de soare universala!
zambeste!esti frumoasa!

diana!astazi iti predau inima mea,deoarece la tine este mai in siguranta!nu stiu unde esti,deoarece astazi nu am mai observat rasaritul zambetului tau,nu am mai auzit melodia pasului tau,nu am mai auzit nici macar un cuvant!ma tot gandesc daca ai sa citesti cumva tot ceea ce eu scriu despre tine si despre iubire.as vrea sa mai scriu cate ceva despre tine,dar cred ca nu de acest lucru este nevoie acum,in aceste momente..este nevoie de fapte,de gesturi nebunesti.poate fi un zbor spre paradis sau o coborare spre infern...poate fi totul,dar orice greseala poate face sa nu mai existe nimic...decat tristete..Doamne fereste!
diana!simt nevoia sa-ti marturisesc cate lucruri...viata mea este un buchet de trandafiri.deoarece tu esti gradina nasterii si buchetul vietii,aventurii a acestor trandafiri...probabiol ca nu ma crezi,dar stiu ca aceste lucruri pe care tot le fac nu sunt degeaba,deoarece va sosi clipa imbratisaii eterne,unde noi doi,tu si cu mine,vom pasi pentru inca o data(caci nu pot spune pentru prima data,deoarece am mai fost impreuna acolo,in logosul iubirii,si nici pentru ultima data,deoarece viata e plina de mistere si aventuri!) in piramida universala a iubirii...
privesc de la fereastra afara.stiu,ca la cateva blocuri departare esti tu.as vrea sa fug pana la tine,dar nu stiu ce ma opreste.as vrea sa-ti invadez inima cu iubire adevarata..as vrea sa te imbratisez..as vrea,diana,in primul rand sa te iubesc!
nu stiu de ce nu ai mai aparut astazi.iata,vezi,am avut dreptate..desi nu m-ai crezut,iata ca orice moment de singuratate,orice diparitie a ta,ma face inttdeauna sa innebunesc..cand esti in preajma mea corpul mi se incalzeste..cand nu esti langa mine inghet!
ma tot gandesc la tine.cred ca daca intuitia feminina nu este un mit,atunci tu ar trebui sa stii ca eu tot ce am scris,tot ce am facut,au fost pentru tine!pentru ca inima mea este un ceas,care colinda cele 12 oe de iubire intr-un interval mistic,de nedescris!
10 secunde..doua cuvinte..si o istorie a viitorului incerta:te iubesc...dar iata ca de fapt este un singur cuvant:diana!!acest unic nume,care traieste etern in inima si mintea mea,este in stare sa imbrace intreaga lume in trandafiri,zambete si bineinteles iubire..
ma uit in jur..sunt eu singur in fata unui bloc in care desi nu am urcat niciodata scarile,imi este foarte cunoscut,deoarce aici locuiesti tu...in mana mea tin un buchet de trandafiri,dar stiu ca aceste flori,desi sunt frumoase,nu pot egala frumusetea ta..parfumul lor este o simpla adiere pe langa mirosul tau ametitor.dar nu prea stiu ce sa fac..as vrea sa povestesc fiecare detaliu,fiecare amanunt,dar nu pot,deoarece imi este teama ca altcineva,poate mai bun ca mine,m-ai priceput,sa se indragosteasca de tine atunci cand va afla cat de minunata esti..dar nu pot nici sa nu vorbesc despre tine,deoarece fiecare cuvant pe care il scriu aici este de fapt aerul pe care il respir...diana!diana!diana!acest cuvant imi bantuie intreaga mea viata...vreau sa-ti marturisesc ca aceasta scrisoare(de dragoste,dar cred ca e ceva mai presus de dragoste intre sufletele noastre)este un medicament pe care un medic mi l-a recomandat..la inceput am crezut ca acest medicament va face ca iubirea imposibila dintre noi doi sa inceteze pentru totdeauna...dar nu a fost asa,deoarece efectul a fost total invers..fiecare litera,fiecare cuvant a facut ca eu sa te iubesc mai mult..incet,incet ating infinitul iubirii:acel minunat fenomen sacru pe care alchimistii se tot chinuie de ceva vreme sa il descopere....
diana,tu esti lumina primei stele adfevarate din acest univers,esti prima radiatie,primul flux de energie si speranta din aceasta lume infinita..esti cea mai importanta faptura,cea mai importanta...poate ca nu ma crezi,nu e nici-o problema,sunt obisnuit...nimeni nu vrea sa asculte aceste cuvinte,deoarece cred ca sun t spuse de un nebun...
diana,nu stiu daca iti vine sa crezi,dar am descoperit centrul universului,adica locul unde exista perfectiunea,locul cel mai stralucitor,cel mai frumos din acest univers..acest loc este in inima ta....pentru ca acolo am reusit sa gasesc pietrele pretioase ale iubirii...
diana!ce nume frumos ai..de acum inainte nu ma mai tem de bolile pe le pot lua,deoarrece atunci cand rostesc numele tau ma simt vindecat,purificat!esti o zeita!

este aproape ora 13,nu ai aparut inca..desi imi este foarte greu sa scriu in absenta ta,totusi trebuie sa incerc,deoarece imi doresc ca in momentul in care vei aparea sa ai posibilitatea sa citesti aceste randuri...
in primul rand vreau sa reamintesc acelor persoane neincrezatoare in existenta unei asemenea iubiri ca totul este adevarat.in acest univers exista nivelul suprem,unde totul este posibil:logosul iubirii...nu pot inca sa imi dau seama cum oamenii se pot juca cu iubirea...dar nu de asta scriu,tu esti mult mai importanta.
astazi vreau sa-ti spun ca sunt fericit,deoarece in aceasta dimineata am gasit prin calculator o poza cu tine..este chiar poza pe care mi-ai trimis-o tu acum 3 ani.esti o papusa in aceasta poza..de aceea astazi imi propun sa te rog sa-mi trimiti inca o poza cu tine,deoarece aceste poze ma ajuta sa traiesc in absenta ta...
diana!v!diana!v!vreau sa-ti spun ca esti o fiinta cu chip de inger si trup de femeie!sincer nu stiu cum se va termina aceasta poveste,deoarece eu mi-as dori sa nu se termine niciodata...indiferent ce se va intampla,eu te voi iubi in continuare.imi aduc insa aminte ca este posibil(cat de greu scriu aceste cuvinte) ca pe aceasta planeta sa existe un suflet care sa fie iubitul tau..nu stiu daca exista,deoarece pana acum nu am auzit de existenta lui.imi dau seama ca esti o fiinta frumoasa,iar privirea ta himnotizeaza inimile multor pamanteni,dar te rog ceva:indiferente pe cine vei iubi,pe cine vei imbratisa,te rog sa nu-mi ceri niciodata sa incetez sa te mai iubesc..sa nu-mi ceri niciodata sa te uit!
iata ca tocmai acum imi veni in minte o idee...iti scriu o scrisoare,pe care sper ca o vei citi

draga mea zeita rebela...
imi dau seama imediat ca viata mea este umbra unei zeite..viata mea este facuta din momentele petrecute langa tine..viata mea este o scrisoare de dragoste,pe care zeii,sau ingerii,au trimis-o pe acest pamant...viata mea a fost sageata care a strabatut norii doar pentru a ajunge pe pamant,in inima unei persoane speciale..am incercat sa transmit veninul iubirii,dar primul care s-a infectat am fost eu..stiu,natura e uimitoare,dar nu pot vorbi acum despre ea..vreau sa vorbesc despre iubire,despre persoana care mi-a fost iubita,fiica,sotie si mama...vreau sa descriu frumusetea si sensiblitatea nemarginita a acestei zeitati..
iubirea este arta care se manifesta dupa multe experimente.atunci cand te-am intalnit,am fost impresionat de frumusetea ochilor tai,deoarece erau mult mai stralucitori decat oricare stea,erau mult mai limpezi decat orice apa statatoare..atunci cand minunea s-a produs si am reusit sa ma apropri de tine,inima mea a inceput sa vibreze mult mai puternic..atunci cand am reusit sa te imbratisez,parfumul trupului tau m-a ucis-deoarece era incantator,splendit..atunci cand am reusit sa-ti spun ca te iubesc,am constatat ca aceste cuvinte,desi erau foarte putine,erau mult mai puternice decat orice alt cuvant...sau fraza,sau roman...cand am reusit sa explorez frumusetea ta eterna,am reusit in sfarsit sa aflu ce este dragostea... chipul tau este mereu prezent in sufletul meu,deoarece nu pot uita toate momentele de iubire petrecute langa tine.
viata este iubire,iar iubirea este viata!viata mea a fost formata numai din iubire:din mireasma atingerilor,stralucirea zambetelor,sensibilitatea cuvintelor....viata mea este rodul clipelor fericite petrecute in prezenta ta-zeitate venita din taramul iubirii eterne...am iubit pentru a ma simti fericit dar si trist,puternic dar si slab-pentru ca atunci cand iubesti iti dai seama ca esti fericit cand explorez zonele misterioase ale iubirii,dar esti foarte trist cand iti dai seama ca ai gresit,ca ai fost in stare de cea mai oribila crima posibila:ai facut-o pe fiinta iubita sa planga,deoarece nu ai fost in stare sa-i trimiti macar un zambet,macar o sarutare...te-ai simtit puternic fata de persoanele care se uitau invidiosi la fericirea ta,la frumusetea inimii tale...dar ai descoperit ca esti poate cea mai slaba fiinta din acest univers atunci cand cautai motive de ura sau suparare..atunci cand te simteai singur,si aveai nevoie de aer,de atingerile delicate ale fiintei dragi inimii tale,constatai ca esti doar un biet suflet ratacit..dar numai atunci,cand te simteai singur,otravit de sentimentele fricii si a supararii,tocmai atunci isi facea aparitia dragostea,care te ridica imediat si te facea sa zambesti,sa fi fericit...cand ajungeai sa te temi de moarte,de incetarea calatorie spre cunoastere,care de fapt era spre necunoastere-deoarece viata ne aduce intotdeauna numai mistere-numai atunci iti dadeai seama ca exista in viata ta un scop nobil pentru care meriti sa traiesti,sa lupti si sa fi fericit..acest scop este idealul tau adanc format din iubire,credinta si adevar....viata este o floare,care creste in gradinile universului,,cautand intotdeauna razele fierbinti ale iubirii..floarea calatoriei mele a fost un trandafir...petalele acestei flori sunt patate cu sangele singuratatii..spini mei au imbatranit in fata zambetelor tale ametitoare...iubire...acesta este singurul,unicul cuvant care-mi defineste complet viata-dar e de fapt mai mult decat un cuvant:este energie,forta,este o minune a creatiei...
dar,pentru ca toate acestea sa devina realitate,am nevoie de tine..am nevoie urgenta de imbtratisarea ta,de sarytarea ta..te asptept!deoarece stiu ca vei veni...
diana!pentru prima data parca sunt diferit,deoarece aceasta asteptarea ma face sa fiu dependent de raspunsul tau..diana,vrei sa fi iubita mea?diana,vrei ca eu sa-ti slujesc inima?te rog sa-mi raspunzi la aceasta intrebare,deoarece stii ca pentru tine scriu.
de fapt,cred ca scriu pentru mine,deoarece scrisul a inceput sa reprezinte o modalitate de degajare a sentimentelor..insa,toate aceste sentimente izvorasc din iubirea mea pentru tine...

ps:sper sa-ti placa aceste randuri,astept nerabator raspunsul tau...sper sa il primesc cat mai curand...

Este lăudabil curajul tău de a-ţi expune în public sentimentele frumoase pe care le nutreşti faţă de o anumită persoană importantă pentru tine şi s-ar putea ca subiectul propus de tine să deschidă un drum important în cercetarea psihologiei umane.

"Cea mai mare fericire,dupa a iubi,e sa-ti marturisesti iubirea".
Mi-e teama pentru tine ca esti la prima mare iubire,...ai impresia ca,odata cu ia se va sfarsi intregul Univers! Ai vrea sa fie vesnica...,in iubire vesnica e doar schimbarea...
Asa cum te simt,vei trai multe asemenea iubiri ;"nenumarate si mari"...,nu vor fi doua la fel...Priveste-o pe fiecare ca pe un examen pregatitor inaintea" examenului suprem"...