Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Scris de **Razvan** Joi 13 Iun 2013, 22:39

Rezumarea primului mesaj :

Un corp cu masă, în mişcare cu viteză relativistă constantă, produce câmp gravitaţional ca rezultat al creşterii masei sale?
Se poate echivala masa de mişcare cu masa gravitaţională?
Poate produce masa de mişcare, la viteze relativiste, o deformare a spaţiului echivalentă cu cea produsă de o masă gravitaţională?

Scris de **CAdi** Sam 15 Iun 2013, 14:49

Si nu inteleg de ce trebuie sa apara neaparat deformarea spatiului ?
Titlul topicului sugereaza echivalenta ...
Vezi ca in formula apare si r/t = v
Trebuie sa colaboram , de aia avem forum de cercetare !Gaseste tu o alta echivalenta matematica ....Eu am deschis o cale... Smile

Scris de **Syntax** Sam 15 Iun 2013, 15:05

Razvan a scris:
Syntax a scris:Sau mai bine defineste ce intelegi tu prin deformare a spatiului.Poate de asta nu inteleg ce vrei sa spui.
E vorba de deformarea spaţiului sub acţiunea gravitaţiei şi dacă putem găsi o echivalenţă cu cea care are loc la deplasarea cu viteze relativiste.
Există două situaţii:
1. - a unui observator extern (cea pentru care căutăm echivalenţa);
2. - cea legată de un observator aflat în cele două cazuri: în SR-ul unui câmp gravitaţional şi într-un SR ce se deplasează relativist.

Pentru situaţia a doua, fiecare observator se deplasează în timpul propriu şi care poate fi descris prin fizica Newtoniană. De aici putem pleca cu analiza: găsirea unei relaţii de echivalenţă (dacă există) între timpii proprii ai observatorului din cele două situaţii, exprimată faţă de timpul propriu al observatorului extern.

Astea sunt SR-urile din care operăm şi faţă de care raportăm mişcarea. Orice alte rotaţii, învârteli şi elicoide nu au nicio relevanţă pentru analiza noastră, aşa că nu-mi mai bate capul cu ele.

Bine, nu te cert ca nu tii cont de rotatii.
Hai sa analizam mai bine problema.
Cand se deformeaza spatiul ? In ce conditii?
Nu cumva numai la viteze relativiste?
Daca vreau sa analizez problema din perspectiva masei de repaus (a unui SR intern) cum pot se determin deformarea spatiului fara sa am INFORMATIA de la Observatorul extern?
Repet: de unde stiu ca spatiul se deformeaza sub actiunea gravitatiei (din propriul SR) fara sa fiu in acelasi timp si Observator extern al aceluiasi spatiu?
Si daca presupun ca pot avea acces la ambele informatii(as fi de exemplu un tert Observator) la asta te referi cand propui o echivalenta?

Scris de **CAdi** Sam 15 Iun 2013, 15:09

CAdi a scris:O alta interpretare :
F=ma
F=k (m*M)/r^2

Rezulta F+(-ma)=0
Avem:
k (m*M)/r^2 -ma =0

rezulta M=(r^2m*a)/k=[r^2(mv/t)]/k= r*mv^2/K= K1 *Ec
unde K1 este o constanta

(Razvan x=*) Rezulta :

M=K1 Ec , unde Ec = mv^2 este energia cinetica

Scris de **Syntax** Sam 15 Iun 2013, 15:15

Sau o alta interpretare traditionala
M=Mo x factor Lorentz

Scris de **Razvan** Sam 15 Iun 2013, 15:29

Syntax a scris:Cand se deformeaza spatiul ? In ce conditii?
Nu cumva numai la viteze relativiste?

Ba da.

Daca vreau sa analizez problema din perspectiva masei de repaus (a unui SR intern) cum pot se determin deformarea spatiului fara sa am INFORMATIA de la Observatorul extern?

Nu poţi. Cel puţin nu pentru deformări locale minore. La fel cum nu-ţi poţi da seama nici de viteza de deplasare fără a te raporta la un obervator extern.

De aceea, mă gândesc că dacă pentru un observator extern, modificarea relativistă a timpului, în cazul deplasării cu viteze relativiste, este aceeaşi cu modificarea percepţiei timpului în cazul acţiunii unui câmp gravitaţional puternic, am putea descrie masa ca pe o deplasare cu viteză constantă, în timpul propriu, pe o altă axă temporală, ortogonală pe cea pentru care exprimăm viteza?

Scris de **Razvan** Sam 15 Iun 2013, 15:35

CAdi a scris:[...]

CAdi, ce ai descris tu acolo este principiul echivalenţei şi se referă la acceleraţii. Eu caut o echivalenţă între masa relativistă şi cea gravitaţională, căutând să o exprim pe ultima tot în funcţie de viteză, la fel cum apare şi masa relativistă. Sau invers; dar invers îmi pare mai complicat.

Scris de **Syntax** Sam 15 Iun 2013, 15:37

Razvan a scris:
De aceea, mă gândesc că dacă pentru un observator extern, modificarea relativistă a timpului, în cazul deplasării cu viteze relativiste, este aceeaşi cu modificarea percepţiei timpului în cazul acţiunii unui câmp gravitaţional puternic, am putea descrie masa ca pe o deplasare cu viteză constantă, în timpul propriu, pe o altă axă temporală, ortogonală pe cea pentru care exprimăm viteza?

Adica spatiu-timp Minkowski?

Scris de **Razvan** Sam 15 Iun 2013, 15:39

[Offtopic] Folosiţi şi voi modul vechi de editare, acţionând butonul "Schimbă modul de editare" (este ultimul buton). Noul mod de editare nu funcţionează cum trebuie; am înţeles că mai este încă în probe. [/Offtopic]

Scris de **Razvan** Sam 15 Iun 2013, 15:42

Syntax a scris:
Adica spatiu-timp Minkowski?

Nu. Deplasarea s-ar face pe o altă axă temporală, ortogonală pe cea asociată spaţiului euclidian, într-un spaţiu care nouă ne-ar apare ca imaginar.

Scris de **Razvan** Sam 15 Iun 2013, 15:50

Un observator s-ar deplasa normal în acel spaţiu, în timpul său propriu, la fel cum ne deplasăm şi noi, în timpul nostru propriu, în propriul spaţiu. Însă pentru noi, acţiunile acelui observator ar avea loc într-un timp infinit de lung; timpul său propriu, văzut dintr-al nostru, ar părea oprit.
La limită, din punctul nostru de vedere, acelaşi lucru se întâmplă şi la deplasarea cu viteză relativistă, precum şi la "căderea" într-o gaură neagră.

L.E. Unii de pe-aici îmi cunosc preocupările legate de timp multidimensional. Smile

Scris de **Syntax** Sam 15 Iun 2013, 15:54

Razvan a scris:
Syntax a scris:
Adica spatiu-timp Minkowski?
Nu. Deplasarea s-ar face pe o altă axă temporală, ortogonală pe cea asociată spaţiului euclidian, într-un spaţiu care nouă ne-ar apare ca imaginar.

Asta ar explica deformarea spatiului. Desi la modul abstract, imaterial.
Nu avem cum sa percepem doua axe temporale (doua cicluri ) instantaneu.
De asta unii propun multi-versul?
Nu mi se pare a fi o solutie. Practic am imparti Unicitatea in o infinitate de Proiectii ale aceleiasi Realitati.
Cum sa ajungem atunci la o echivalenta? Nu este buna calea asta.

Scris de **Syntax** Sam 15 Iun 2013, 15:59

Razvan a scris:Un observator s-ar deplasa normal în acel spaţiu, în timpul său propriu, la fel cum ne deplasăm şi noi, în timpul nostru propriu, în propriul spaţiu. Însă pentru noi, acţiunile acelui observator ar avea loc într-un timp infinit de lung; timpul său propriu, văzut dintr-al nostru, ar părea oprit.
La limită, din punctul nostru de vedere, acelaşi lucru se întâmplă şi la deplasarea cu viteză relativistă, precum şi la "căderea" într-o gaură neagră.

L.E. Unii de pe-aici îmi cunosc preocupările legate de timp multidimensional.

Si totusi, nu vom sti niciodata ca acel observator chiar exista sau nu! Pentru ca nu avem timp. Smile

Scris de **Razvan** Sam 15 Iun 2013, 16:34

Syntax a scris:Asta ar explica deformarea spatiului. Desi la modul abstract, imaterial.
Nu avem cum sa percepem doua axe temporale (doua cicluri ) instantaneu.

Deformarea se face progresiv, sub acţiunea masei. Viteza pe care o căutăm este cea determinată de deformare, de masă, fiind egală cu viteza luminii (pentru spaţiu-timpul respectiv) în cazul singularităţilor. Înfluenţa acelei viteze exprimată pe altă axă temporală, o percepem ca inerţie, sau dacă vrei, ca masă de repaus.
Asta ar însemna să obţinem aceleaşi efecte datorate vitezei şi în spaţiul nostru, pe propria axă temporală. Cu alte cuvinte, cu cât un corp se deplasează cu viteză apropiată de viteza luminii, datorită comprimării relativiste a spaţiului pe care îl ocupă pe direcţia de deplasare, concomitent cu creşterea masei sale, ar trebui să ajungă să satisfacă condiţia Schwarzschild mai înainte de a atinge efectiv viteza luminii. Adică, pur şi simplu, să se transforme într-o gaură neagră, mai înainte de a atinge viteza luminii. Bineînţeles, din punctul nostru de vedere, al observatorului extern.

Scris de **CAdi** Sam 15 Iun 2013, 17:10

Razvan a scris:
[...]
CAdi, ce ai descris tu acolo este principiul echivalenţei şi se referă la acceleraţii. Eu caut o echivalenţă între masa relativistă şi cea gravitaţională, căutând să o exprim pe ultima tot în funcţie de viteză, la fel cum apare şi masa relativistă. Sau invers; dar invers îmi pare mai complicat.

CAdi

In functie numai de viteza nu ai cum pentru ca trebuie sa te raportezi si la masa .
Ma mir ca nu sesizezi ca de acolo trebuie plecat ,in stabilirea unei relatii matematice de echivalare:
De la masa gravitationala si de la masa inertiala ...la care poti sa adaugi si factorul Lorentz cum a zis Syntax
pentru masa relativista.
Trebuie sa gasim o relatie de echivalenta exact cum cere topicul , cred ca se discuta prea mult pe langa subiect
in loc sa trecem la fapte... (toata lumea stie ca spatiul se deformeaza in jurul unei mase ,ceea ce duce implicit la
acceleratii astfel incat relatia gasita de mine este d.p.m.d.v. OK .)
Insa de ce nu exprimi tu relatia matematica d.p.d.v. relativist ?

Scris de **Abel Cavaşi** Sam 15 Iun 2013, 17:24

Dragii mei, masa de mişcare (deci masa relativistă) este tot masă, are toate proprietăţile unei mase. De altfel, nici nu există masă de diferite feluri, ea este de un singur fel: este proprietatea prin care un corp se opune schimbării stării sale de mişcare. Nu există diferenţe de natură între masa de repaus şi masa de mişcare, din moment ce repausul este echivalent cu mişcarea. Dacă ar fi diferenţe de natură între ele, atunci am putea determina mişcarea absolută a unui sistem de referinţă inerţial prin simpla măsurare a proporţiei de masă de repaus şi masă de mişcare din masa unui corp.

La fel, masa gravitaţională este tot masă de inerţie, din moment ce aşa a postulat Newton prin legea gravitaţiei. Masele care apar în legea gravitaţiei pe care a formulat-o Newton sunt tocmai masele care produc inerţia corpului, nu alte mase. Că doar Newton nu s-a referit la cine ştie ce alt tip de masă când a formulat legea gravitaţiei.

Scris de **Razvan** Sam 15 Iun 2013, 17:36

CAdi a scris:In functie numai de viteza nu ai cum pentru ca trebuie sa te raportezi si la masa .

Păi mă raportez la variaţia relativistă a mase cu viteza.

De la masa gravitationala si de la masa inertiala ...la care poti sa adaugi si factorul Lorentz cum a zis Syntax
pentru masa relativista.

Cum adaugi tu factorul Lorentz la masa inerţială? Masa de repaus, cea gravitaţională, se înmulţeşte cu factorul lorentz pentru a obţine masa relativistă.

toata lumea stie ca spatiul se deformeaza in jurul unei mase ,ceea ce duce implicit la
acceleratii astfel incat relatia gasita de mine este d.p.m.d.v. OK

La ce-ţi foloseşte ţie acceleraţia în cazuri relativiste? Iar în cazul masei gravitaţionale, am spus că accelerţia produsă de câmpul gravitaţional reprezintă proiecţia cuadrivitezei pe spaţiul euclidian, fiind derivata cuadrivitezei în raport cu timpul propriu.

Scris de **Razvan** Sam 15 Iun 2013, 17:39

Abel Cavaşi a scris:Dragii mei, masa de mişcare (deci masa relativistă) este tot masă, are toate proprietăţile unei mase. De altfel, nici nu există masă de diferite feluri, ea este de un singur fel: este proprietatea prin care un corp se opune schimbării stării sale de mişcare. Nu există diferenţe de natură între masa de repaus şi masa de mişcare, din moment ce repausul este echivalent cu mişcarea. Dacă ar fi diferenţe de natură între ele, atunci am putea determina mişcarea absolută a unui sistem de referinţă inerţial prin simpla măsurare a proporţiei de masă de repaus şi masă de mişcare din masa unui corp.

Aşa mă gândeam şi eu.
Dat fiind cele scrise mai sus, eşti de acord cu ce am afirmat într-un mesaj anterior, anume că: "Cu alte cuvinte, cu cât un corp se deplasează cu viteză apropiată de viteza luminii, datorită comprimării relativiste a spaţiului pe care îl ocupă pe direcţia de deplasare, concomitent cu creşterea masei sale, ar trebui să ajungă să satisfacă condiţia Schwarzschild mai înainte de a atinge efectiv viteza luminii. Adică, pur şi simplu, să se transforme într-o gaură neagră, mai înainte de a atinge viteza luminii. Bineînţeles, din punctul nostru de vedere, al observatorului extern." ?

Scris de **CAdi** Sam 15 Iun 2013, 17:50

Razvan a scris:
CAdi a scris:In functie numai de viteza nu ai cum pentru ca trebuie sa te raportezi si la masa .
Păi mă raportez la variaţia relativistă a mase cu viteza.
De la masa gravitationala si de la masa inertiala ...la care poti sa adaugi si factorul Lorentz cum a zis Syntax
pentru masa relativista.
Cum adaugi tu factorul Lorentz la masa inerţială? Masa de repaus, cea gravitaţională, se înmulţeşte cu factorul lorentz pentru a obţine masa relativistă.
toata lumea stie ca spatiul se deformeaza in jurul unei mase ,ceea ce duce implicit la
acceleratii astfel incat relatia gasita de mine este d.p.m.d.v. OK
La ce-ţi foloseşte ţie acceleraţia în cazuri relativiste? Iar în cazul masei gravitaţionale, am spus că accelerţia produsă de câmpul gravitaţional reprezintă proiecţia cuadrivitezei pe spaţiul euclidian, fiind derivata cuadrivitezei în raport cu timpul propriu.

Tu interpretezi spusele mele si te joci cu ele cum vrei tu ?
Unde scrie in titlul topicului ca ne referim la interpretarea relativista ? Dar pentru linistea ta afla ca
masa de miscare este masa inertiala la care se adauga si factorul Lorentz pentru interpretarea relativista asa
cum a zis si Syntax ;Prove :
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mas%C4%83

In plus de aceasta are dreptate si Abel Cavasi ca avem aceeasi masa pe care o analizam in diferite ipostaze ...

Scris de **Abel Cavaşi** Sam 15 Iun 2013, 18:00

Razvan a scris:
ar trebui să ajungă să satisfacă condiţia Schwarzschild mai înainte de a atinge efectiv viteza luminii.

De ce „mai înainte” şi nu exact atunci când atinge viteza luminii?

Oricum, nu agreez asemenea speculaţii pe marginea găurilor negre, din moment ce nu cred în existenţa lor. Mai mult, am impresia că o continuare pe această temă ar fi oarecum offtopic.

Scris de **Razvan** Sam 15 Iun 2013, 18:01

CAdi a scris:Dar pentru linistea ta afla ca
masa de miscare este masa inertiala la care se adauga si factorul Lorentz pentru interpretarea relativista asa
cum a zis si Syntax ;Prove :
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mas%C4%83

Tu înţelegi ceva din linkul dat? Sau una înţelegi şi alta scrii?
Eu ştiu că masa inerţială (de mişcare) se obţine prin înmulţirea masei gravitaţionale (de repaus) cu factorul Lorentz, după cum se afirmă şi în link!

In plus de aceasta are dreptate si Abel Cavasi ca avem aceeasi masa pe care o analizam in diferite ipostaze ...

Păi asta şi căutăm aici, o relaţie de echivalenţă dintre ele. Adică, dacă o putem exprima pe una prin aceleaşi mărimi ca pe cealaltă. Sau, mai bine zis, dacă putem exprima masa gravitaţională (de repaus) prin aceleaşi mărimi ca şi masa de mişcare (inerţială). Înţelegi acum ce treabă are relativitatea în acest studiu?

Scris de **Razvan** Sam 15 Iun 2013, 18:03

Abel Cavaşi a scris:De ce „mai înainte” şi nu exact atunci când atinge viteza luminii?

Păi, hai să vedem de ce:

Pentru o lungime iniţială l şi o masă M, condiţia relativistă de realizare a razei Schwarzschild este dată de:

$R_s=\frac{l}{\gamma}$

şi

$R_s=\frac{2GM\gamma}{c^2}$

Pentru realizarea simultană a celor două condiţii avem:

$\frac{l}{\gamma}=\frac{2GM\gamma}{c^2}$

de unde scoatem viteza la care are loc fenomenul, din factorul relativist $\gamma$

După reduceri şi simplificări obţinem că:

$v=\sqrt{c^2-\frac{2GM}{l}}$

Scris de **CAdi** Sam 15 Iun 2013, 18:08

Eu nu inteleg ce cauta gaurile negre aici ?
Porneste de la Legea fundamentala a Fizicii si de la Legea atractiei universale.
Ceea ce descrii tu este un caz particular .
Iar Einstein nu auzise de Schwarszchild cand si-a elaborat teoria ,insa cred ca
invers da !

Scris de **Abel Cavaşi** Sam 15 Iun 2013, 18:12

Mda. Interesantă constatare! Desigur, absurdă, căci contravine realităţii: nimic din ceea ce depinde de viteza luminii nu se întâmplă înainte de a atinge viteza luminii. Iar constatarea ta confirmă încă o dată absurditatea tuturor raţionamentelor care presupun existenţa găurilor negre.

Acuma să vin şi cu un argument de altă natură, pe care l-ar putea aduce susţinătorii găurilor negre: condiţia Schwarzschild este satisfăcută doar pentru corpuri perfect sferice, ori un corp sferic în mişcare se contractă şi devine nesferic, deci nu-i mai poţi aplica raţionamentele lui Schwarzschild.

Scris de **Razvan** Sam 15 Iun 2013, 18:30

Desigur, relaţia găsită este una empirică, analizând un caz la limită, pentru care mărimea unui corp pe direcţia deplasării se contractă atât de mult, în urma vitezei, în timp ce masa îi creşte cu acelaşi factor, încât satisface condiţia Schwarzschild, înainte să atingă viteza luminii. Cazul este unul mult idealizat, o condiţie pentru a se realiza acest lucru fiind ca celelalte dimensiuni ale corpului, care nu se deformează relativist pe direcţia deplasării, să fie comparabile, de la început, cu dimensiunea razei Schwarzschild căpătată pe direcţia de deplasare.

Însă, acea condiţie la limită, ne dă o relaţie între masa gravitaţională (de repaus) exprimată prin viteza de deplasare, la fel ca masa inerţială (de mişcare).
Este exact echivalenţa căutată de la început, dintre masa gravitaţională şi masa de mişcare.
Aşadar, putem presupune că masa unui corp, exprimată prin viteza sa de deplasare într-un spaţiu imaginar, cu axa temporală ortogonală pe a timpului nostru propriu, este de forma

$M=\frac{l(c^2-v^2)}{2G}$

unde v este viteza de deplasare în acel spaţiu. În acest fel am exprimat masa de repaus întocmai ca pe masa de mişcare, însă o mişcare într-un spaţiu imaginar.

Scris de **Razvan** Sam 15 Iun 2013, 18:35

CAdi a scris:Eu nu inteleg ce cauta gaurile negre aici ?

Nu înţelegi, nu înţelegi! Asta e! Nu toată lumea pricepe.
Eu am explicat raţionamentul cât de bine m-am priceput.

Scris de **Razvan** Sam 15 Iun 2013, 18:46

Razvan a scris:
Aşadar, putem presupune că masa unui corp, exprimată prin viteza sa de deplasare într-un spaţiu imaginar, cu axa temporală ortogonală pe a timpului nostru propriu, este de forma

$M=\frac{l(c^2-v^2)}{2G}$

unde v este viteza de deplasare în acel spaţiu. În acest fel am exprimat masa de repaus întocmai ca pe masa de mişcare, însă o mişcare într-un spaţiu imaginar.

Subliniez că $Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională - Pagina 2 Mimetex$ din relaţia de mai sus nu mai este $Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională - Pagina 2 Mimetex$ -ul din prima relaţie găsită, acest $Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională - Pagina 2 Mimetex$ fiind viteza corpului în spaţiul imaginar, ceea ce s-ar traduce, pentru noi, ca fiind cuadriviteza.

Scris de **CAdi** Sam 15 Iun 2013, 18:49

Razvan a scris,
Cu alte cuvinte, cu cât un corp se deplasează cu viteză apropiată de viteza luminii, datorită comprimării relativiste a spaţiului pe care îl ocupă pe direcţia de deplasare, concomitent cu creşterea masei sale, ar trebui să ajungă să satisfacă condiţia Schwarzschild mai înainte de a atinge efectiv viteza luminii. Adică, pur şi simplu, să se transforme într-o gaură neagră, mai înainte de a atinge viteza luminii. Bineînţeles, din punctul nostru de vedere, al observatorului extern."
Daca tu crezi ca eu pot intelege aceasta explicatie!
Eu stiam ca daca un corp atinge viteza luminii atunci conform TR masa lui
creste la infinit ...
Ceea ce nu inteleg eu,este de ce trebuie sa te raportezi permanent
la viteza luminii si de ce nu te raportezi la viteze mai omenesti , precum cea
a stelelor din galaxie ,de cateva sute de km/s .

Scris de **Razvan** Sam 15 Iun 2013, 19:04

Ce nu e de înţeles?
Dacă un corp se deplasează cu viteze relativiste se contractă pe direcţia deplasării? Se contractă!
Dacă un corp se deplasează relativist îi creşte masa? Îi creşte!
Combinând acestea, rezultă că pentru acel corp, masa lui raportată la dimensiuni, va satisface condiţia Schwarzschild, mai înainte de a atinge viteza luminii.
Am făcut analiza pentru condiţia Schwarzschild, deoarece este condiţia care ne permite să găsim un punct de referinţă între masa gravitaţională, dimensiunile corpului şi viteză.

CAdi a scris:Eu stiam ca daca un corp atinge viteza luminii atunci conform TR masa lui
creste la infinit ...

Păi vezi, că nu atinge!

Ceea ce nu inteleg eu,este de ce trebuie sa te raportezi permanent
la viteza luminii si de ce nu te raportezi la viteze mai omenesti , precum cea
a stelelor din galaxie ,de cateva sute de km/s

Las-o baltă.

Scris de **CAdi** Sam 15 Iun 2013, 19:12

Sa inteleg ,conform devizei tale , ca cealalta jumatate nu ai studiat-o ? Smile

Scris de **CAdi** Sam 15 Iun 2013, 20:18

Razvan, eu m-am referit la teorie .
Imi pare rau ca ai luat-o in nume personal !

Scris de **Razvan** Sam 15 Iun 2013, 21:35

Adică, cum? Să plec cu analiza de la masa gravitaţională şi să ajung la viteză relativistă? Păi asta ar însemna ca viteza găsită să se producă într-un spaţiu imaginar, pentru care n-am putea obţine nicio verificare. Oricum, chiar masa inerţială, dacă produce efecte gravitaţionale, le produce, deasemeni, tot în spaţiul imaginar.
Formulele găsite n-am pretenţia că sunt în forma lor corectă; analiza trebuie începută cu exprimarea vectorială a timpului, pornind de la 3 versori temporali ortogonali, în care versorul t_x, să spunem, ar reprezenta unitatea de timp pe axa noastră temporală, t_y unitatea pe axa temporală în care se manifestă viteza ce dă naştere masei, iar t_z, fiind produsul vectoral al celor 2, ar putea reperzenta… spinul.

Teoria abia începe să se contureze, dar măcar are o bază de plecare şi anume faptul că putem privi masa gravitaţională ca pe o masă inerţială manifestată într-un spaţiu imaginar.
Cam ceea ce căuta Abel, cu deplasarea lui circulară cu viteza luminii. Asta se poate întâmpla doar pe un orizont de eveniment (cu existenţa căruia el nu e de acord), dar tot nu oferă o soluţie a apariţiei masei, deoarece viteza în acest caz ar fi constantă şi egală cu viteza luminii, exprimată tot faţă de spaţiul nostru. Iar din însumarea mai multor viteze a luminii, tot viteza luminii rezultă.
De aceea spun că soluţia mea este mai elegantă, exprimând masa de repaus ca o mişcare cu o viteză într-un spaţiu imaginar.
De aici încolo, calcule şi iar calcule, până iese o teorie mai stufoasă ca a lui Mezei! Very Happy

Scris de **virgil** Sam 15 Iun 2013, 21:39

Daca acceptam primul postulat al teoriei relativitatii, si anume ca viteza luminii este constanta in orice sistem de referinta, trebuie sa acceptam si al doilea postulat, ca legile fizicii sunt aceleasi in orice sistem, adica orice masa produce un camp gravitational, proportional cu masa corpului din sistemul de referinta al corpului studiat. Adica
a=kM/r^2; Privind din alt sistem de referinta, masa corpului nu poate fi determinata decat daca planeta sau steaua respectiva are o alta planeta sau corp care se roteste cu o anumita perioada. Aceasta perioada se compara cu o alta perioada de rotatie al altei mase cunoscute. Principiul este acelasi ca la determinarea maselor planetelor, cunoscand perioadele de rotatie ale satelitilor, cat si perturbatiile produse de acestea. In nici un caz nu s-a determinat masa planetelor sau a stelelor folosind masele relativiste, asa ca nu cred ca este posibila determinarea maselor si a campurilor gravitationale folosindu-ne de relatiile lui Einstein. Chiar si masele stelelor si a galaxiilor cele mai indepartate care se spune ca ar avea viteze relativiste (ceia ce nu-mi vine sa cred), sunt determinata dupa magnitudinea lor si nu dupa campurile pe care le produc, sau folosind relatiile de similitudine.

Scris de Continut sponsorizat

Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională

Re: Echivalenţa dintre masa de mişcare şi masa gravitaţională