Eterul, eterul

Rezumarea primului mesaj :



Pagina in constructie, pentru sistematizarea topicului: pagina, esenta postarii, autorul
(Eugen)


Un subiect considerat desuet si abandonat de vreo suta de ani in Fizica. La ora internetului si a aparitiei zilnice a catorva zeci de teorii e greu de presupus ca userii actuali mai au vreme sa reia o Teorie a Eterului (TE), considerata depasita. Si totusi, unii oameni de stiinta contemporani, atestati prin activitatile lor, reiau mereu ideea eterului (am spicuit pe acest forum dintr-un articol rusesc despre eter, lesajoni, etc.). Alti oameni de stiinta contemporani si din ce in ce mai multi, se multumesc sa conteste Teoria Relativitatii (TR), care a fost principala teorie ce-a detronat TE.
Se cunosc zeci, daca nu sute, de instalatii ce produc mai multa energie decat consuma fara ca "oficialii" fizicii sa le bage in seama. Normal, daca ne gandim ca ele (instalatiile) sunt niste "perpetuume" ce incalca principiul conservarii energiei care sta la baza "stiintelor oficiale".  Fizica bate pasul pe loc de o suta de ani aflandu-se azi in acelasi stadiu de neputinta ca la inceputuri in a explica lucruri banale precum sufletul, emotiile sau ozeneurile. In ciuda imensului material experimental acumulat de un secol nu au aparut "salturi" in Fizica. Putem continua cu o lista nesfarsita de fenomene inexplicabile pentru stiinta de azi.

Impasul acesta major pare sa se datoreze, si aceasta e parerea mea, neincluderii in Fizica "materialista" si a elementelor imateriale, impas ce ar putea fi depasit prin reconsiderarea eterului imaterial in stiinta. De altfel, fizicienii l-au introdus deja sub alte denumiri (branduri) precum vidul, energia, timpul, unda, functia de unda, etc. Reincluderea eterului in Fizica ar putea fi o sansa.

Pentru inceput, inainte de a trece la un (eventual) studiu, trebuie precizata definitia eterului deoarece toti au auzit de eter dar le-ar fi greu sa-l defineasca. Specialistii (de regula persoane supradotate) formati in cele scoli si-au insusit harnici pozitia stiintifica oficiala dar "beneficiaza" in schimb de o anumita "incastrare" mentala a unor notiuni pe care (ei cred) ca le-au inteles bine. Printre ele, si eterul. La o scurta trecere in revista a posibilelor intelesuri si sinonime ale cuvantului eter putem schita domeniul definitiei:
-Suntem de acord ca desemneaza imaterialul.
-Vidul este o "suprapunere" deja semnalata.
-Stuctura fina, mai fina decat cele mai mici particule din cuantica.
-TAO, nemiscat, infinit, nedetectabil din filozofia chineza.
-Puncte in spatiu, fara masa, impuls, etc. - definitia de baza, initiala a eterului.
Lista trebuie continuata, astept completari (si in acelasi timp trebuie sa ma documentez).

Am mai zis o data, dar acum chiar ma las. Pierd timpul aiurea.

Doar Woody este in cunostinta de cauza.  El stie ca vasele noastre de sange sunt de doua feluri, arterele rosii si venele albastre, care fac chiralitate.
Arterele sunt rasucite intrun sens, iar venele invers. Levogir si dextrogir. Prin acestea circula sangele nostru, care jumatate este rosu la dus, jumatate albastru la intors, culoarea fiind data de sensul in care se roteste cand curge. Totul in natura ce este chiral face parte dintrun echilibru dat de CODUL FUNDAMENTAL.
https://2img.net/h/oi65.tinypic.com/2h6drgj.png

P.S. Idem pt. curentul electric care circula dus intors. Firele care duc curentul se inrosesc, cele care il aduc se inalbastresc, dupa felul in care se rotesc electronii. Cititi CODUL FUNDAMENTAL.
"""DAR.... desteptarea nu se va produce in masa, doar "cei alesi" pot trece poarta...pot face cunostinta cu "Dumnezeu" """. dixit Messia. Nealesii vor face cunostinta cu Draku.

P.S.  Tudorele, Dupa cum ai observat, am combatut, dar am folosit bunele maniere.

negativ a scris:

Daca nu ati urmarit firul ideilor (imprastiate e adevarat pe site) , am zis ca c ar trebui sa fie =Pi (ar fi trebuit sa zic - mea culpa- inmultit cu un coeficient K ) din perspectiva geometrica, asa cum a considerat Einstein cand a emis teoria relativitatii. Aceasta perspectiva este numai un mijloc de investigatie.
Am mai progresat de atunci si am tras concluzii divergente reciproc.(Imi cer scuze, dar lucrez imprastiat si ma ocup si cu altele inafara de rezolvarea problemei lui c, care trebuie sa se incadreze in "peisaj").
Oricum , c are valoare de limita, dar aceasta limita este de extrem, mediu si de echilibru in diverse variante de calcul.
In orice caz varianta clasica are impedimentul de mai jos, oricare ar fi valoarea lui c.
.
Asta ar demonstra ca e o valoare naturala, de tip transcendent, cum este Pi, ce nu poate fi determinata algebric, dar construibila geometric.

Cred ca ai niste semne gresite la puteri. Atat epsilon cat si miu, sunt cu puteri negative.

Ai aflat de ce nu se ciocnesc fotonii unul de altul ? Sau de ce nu interfereaza undele radio decat daca au aceeasi frecventa ? Daca nu ai inca raspunsul la astea nu crezi ca lipseste o bucata mare de teorie ?

Fizica nu lucreaza cu pareri, ci numai cu certitudini verificate de mii de ori in laborator. Daca ceva nu este clar sau verificabil, fizica ocoleste acel subiect, si e normal sa fie asa. noi ne permitem sa spunem orice pentru ca nu avem nici o constrangere, si nici o responsabilitate.
Revenind la fotoni, mai exact la fotonii emisi de atomii excitati, mi-am pus de multe ori intrebarea, de ce acestia isi pastreaza dimensiunea sectiunii transversale care este de ordinul de marime al lungimii de unda, cat si o anumita directie de propagare. Cum se face ca populatia de atomi excitati se descarca toti odata, si nu pe rand? In ce consta mecanismul?

Nu fac pe modestul, pentru ca nu am de ce si am evitat sa cad in pacatul esoterismului. Am facut tot felul de studii pentru a ma asigura ca teoria mea e corecta si pana acum am reusit sa asigur suport teoretic si matematic corelat cu rezultatele experientelor pentru a fi sigur ca sunt pe drumul cel bun.

Ma bucur sa aflu asa ceva, si as dori sa citesc teoria ta, care este posibil sa fie complementara cu studiul meu privind similitudinea sistemelor.

negativ a scris:

virgil a scris:Ma bucur sa aflu asa ceva, si as dori sa citesc teoria ta, care este posibil sa fie complementara cu studiul meu privind similitudinea sistemelor.

Sunt doua puncte de vedere convergente. Deocamdata sunt in stadiul de organizare a ideilor. Eu nu ma pot baza pe calcule, ci trebuie sa le determin iar corelarea lor cu matematica deja functionala e destul de anevoioasa. Nimeni nu vrea sa priceapa ca mediul cu cea mai mare presiune este spatiul cosmic, unde particulele si structurile formate de acestea, atomi, molecule, sunt zone de depresiune.
Lucrand la corelarea si completarea conceptelor, nu pot oferi acum o privire de ansamblu mai detaliata fara riscul de anu fi inteles.

Daca te afli intr-o piata foarte aglomerata, fiecare om merge in directia diferita de a celorlalti, astfel incat putem spune ca avem un spatiu amorf, adica total dezordonat, pe care il asemanam cu un mediu lipsit de camp. La un moment dat undeva se aude un semnal sonor foarte puternic (de exemplu de la masina politiei). Toata piata se intoarce cu fata spre sursa de semnal. In acest caz spatiul amorf de mai inainte devine un camp de orientare, ordonat, caruia tu vrei sa-i adaugi notiunea de presiune. Eu cred ca nu este vorba de presiune, ci doar de tensiune, spatiul fiind caracterizat de un tensor, indicat chiar de directia de orientare a oamenilor.

Notiunea de presiune este legata de volum. p.V=n.R.T ; In cazul campurilor nu putem vorbi de volum pentru ca acestea au raza de actiune nelimitata. Dar in loc de presiune in acest caz putem adopta produsul dintre impuls si frecventa, rezultatul fiind acelasi.

Nu vreau sa te contrazic, de aceia ies din tipar si povestesc o experienta simpla din acustica facuta in facultate. Era un tub verical ca de neon, umplut cu apa, si la capatul inferior avea legat un furtun care permitea reglarea nivelului apei in tubul vertical. Cu un diapazon se aplica un sunet la capatul de sus al tubului, si se misca furtunul pana cand se auzea un sunet intarit al diapazonului. Astfel se puteau pune in evidenta atat lungimea de unda fundamentala cat si niste armonici ale acesteia.
In cazul sistemelor naturale am aratat ca un corp de masa "M" daca se deplaseaza cu viteza "v", va da nastere la o pulsatie a campului masic cu perioada "T", dupa relatia;
T=Ct.(v^1.5)/M^2 ;
In care constanta "Ct" are valori distincte pentru fiecare familie de sisteme. Aceasta pulsatie da nastere orbitei fundamentale, cat si celorlalte orbite care sunt armonici ale celei fundamentale.
Deci dimensiunea orbitei se aseamana cu coloana de aer care vibra in tubul de mai sus, pe frecventa fundamentala.

negativ a scris:

Trebuie sa te gandesti la vieza luminii ca la o frecventa. Viteza face parte din "pachetul" de perturbatii induse in mediu de un impuls oarecare. Unda de deplasare este de baza, iar unda de viteza e deplasata in fata cu PI/2. Trebuie gasita o corelatie intre perturbatiile undei em. in mediu ca sa dea c. Altfel, ti-am spus ca ar trebui sa fie Pi, cu toate componentele imaginare. Cum mai sunt si componente virtuale si reale, astea incetinesc unda de viteza, sau viteza e considerata unda de deplasare (de baza)
Campul masic e delimitat la exterior de forma obiectului.

Nu prea inteleg ce vrei sa spui cu unda de deplasare si unda de viteza. Am intalnit undeva o idee dar nu i-am dat importanta, din care rezulta ca avem o viteza de faza si o viteza de grup. In cazul particulelor se manifesta viteza de grup al pachetului de unde ce compune particula, viteza care este inferioara vitezei luminii, in timp ce viteza de faza este mult mai mare, dar nu poate fi mai mare de viteza luminii. Analizand un foton, el trebuie sa aiba o simetrie in jurul axei de propagare, ceia ce implica variatia campului electric si magnetic, dinspre axa de simetrie radial spre exterior, si invers. Daca aceasta propagare o asemanam cu un val (desi este impropriu) atunci vom vedea un fel de valuri concentrice care se deplaseaza dinspre axa de simetrie spre periferie, care apoi se intorc inapoi spre axa. Pentru ca valurile sa se intoarca de la periferie spre centru, presupune ca sa existe o delimitare spatiala a mediului oscilant, iar aceasta nu poate fi decat campul magnetic, care are liniile de forta inchise sub forma de cercuri in jurul fotonului. Acum vorbind de viteza de propagare, observam ca avem o viteza de propagare a valurilor dinspre axa spre periferie si invers, si o alta viteza de propagare a fotonului pe directia de mers. Cum corelezi cele doua viteze astfel ca sa obtii fotonul care se deplaseaza cu viteza "C".

Deci fotonul EM este de multe feluri, cilindric, sferic, plan, discoidal, trapezoidal, triunghiular, in functie de antena sau forma si culoarea sursei din care a iesit. Adica a mamei care i-a dat nastere.
Copiii tiganilor de aia sunt mai negri, ca aia e mai neagra.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lamium_purpureum
[Offtopic] Fotonii EM daca sunt fortati prin anumite ghiduri de unda sau cabluri coaxiale, se pot intrucatva deforma, dar nu oricat de mult. [/Offtopic]

negativ a scris:

Iti inteleg nedumerirea si pot spune ca  viteza de faza si viteza de grup sunt doar un aspect al problemei. Inafara de aspectele generale (pe care le gasesti oriunde pe net la teoria undelor), este faptul ca orice unda em are componente de unda plana , cilindrica si sferica, dupa felul in care a fost produsa. De exemplu fotonul nu are componenta sferica din motivul ca nu are componenta reala. Undele radio, pentru ca au aceasta componenta, sunt sferice.

De fapt fotonul ocupa un volum in care au loc transformari periodice ale campurilor electric si magnetic. Daca acest volum ar fi static, atunci simetria ar fi sferica, insa din moment ce exista o viteza de deplasare atunci simetria isi pierde sfericitatea devenind plana, sau mai degraba ca un elipsoid de rotatie turtit cat o jumatate de lungime de unda. Intre un maxim si un minim al campului, fotonul nici nu exista, pentru ca spatiul pentru putin timp devine neutru.

De exemplu fotonul nu are componenta sferica din motivul ca nu are componenta reala. Undele radio, pentru ca au aceasta componenta, sunt sferice.

Nu stiu ce intelegi prin componenta sferica, dar trebuie sa tii cont ca undele e.m. cu cat au lungimea de unda mai mica, cu atat devim mai unidirectionale, ceia ce face sa nu mai putem vorbi de o componenta sferica. Astfel undele milimetrice se deosebesc de undele de radio tocmai prin aceasta proprietate de a-si pastra directia de propagare intr-un singur sens, avand o dispersare foarte mica, adica isi pastreaza aproape constanta sectiunea de propagare. Pe aceasta proprietate se bazeaza transmiterea energiei la distanta, fara cabluri electrice.

Prezenta unei particule in spatiu, se face simtita printr-un impuls; i=m.c; daca acest impuls este repetabil, atunci particula este mai vizibila, ca un girofar (ca e la moda). Cu cat frecventa impusurilor creste cu atat prezenta particulei este mai bine simtita in spatiul inconjurator. Aceasta calitate a particulelor de a se face simtite o putem numi sarcina. In cazul protonului sarcina e=(Mp*c)/pi, iar in cazul electronului e=1836*(m*c)/pi; adica masa electronului este de 1836 de ori mai "vizibila" decat masa protonului. Sau altfel spus, electronul trimite 1836 impulsuri intr-o unitate de timp, in timp ce protonul trimite doar un impuls. Insa exprimand masa prin relatia lui Einstein, avem ca; Mp=(h*niu,p)/c2 ; iar me=(h*niu,e)/c2; adica masa protonului reprezinta produsul dintre un moment cinetic care se face simtit cu o frecventa de 1836 de ori mai mare decat a electronului. Si totusi pentru ca cele doua sarcini sa fie egale (electron- proton), inseamna ca electronul mai face ceva, o miscare periodica cu frecventa de 1836 de ori pe unitatea de timp, astfel incat desi are o masa mai mica, sa compenseze diferenta de frecventa astfel incat prezenta lui in spatiu sa compenseze, prezenta protonului. In ce ar putea consta aceasta frecventa alfa=1836. care sa faca egale cele doua sarcini?

negativ a scris:

Nu e gresit ce spui, numai ca sunt probleme care sunt legate de aparitia si natura masei. Abandonasem la un moment dat problema, pentru ca nu gaseam cum se produc electronii. Acum am o vaga idee, tinând cont ca stiu cum se produc si cum functioneaza fotonii si de ce are c valoarea pe care o stim. Imi lipsesc totusi niste elemente de sistem.

Sunt doua surse distincte de masa;
una este masa provenita din quarci->nucleoni (protoni, neutroni).
alta este masa provenita din; fotoni, -> leptoni (electroni, mezoni, miuoni, neutrino).


Cele doua surse distincte de masa, ne arata motivul pentru care din relatia lui Dirac, rezulta valori pozitive sau negative ale masei, si de aici valori pozitive si negative ale sarcinii.

negativ a scris:

Virgil, am tot vazut impartirile astea, care ar fi numai concluzii asupra unor observatii post distrugere particule stabile. Gravitonii si gluonii sunt pur imaginare, iar greseala e ca orice forta trebuie sa aiba o particula. Nu cred ca e asa si asta ma stradui sa-mi dau seama, cum. Si dupa cum bine stii si observi, sarcina electrica e cu semnul întrebarii, datorita  sarcinilor fractionare ale quarcilor. Plus ca au o durata de viata infima, ceea ce nu e in regula. Asta insemna apartenenta la un sistem, care odata dezmembrat, dispar si componentele, care nu au forma decat impreuna, in anumite conditii.

Orice forta este rezultatul unui impuls; F=m.a=(m.v)*(niu); [kg.m/s]*[1/s] =[kg.m/s2] ;
Stim ca o unda EM are impuls; p=h.niu/c ; deci o forta poate fi produsa si de un camp de radiatii EM;
In ce priveste sarcina electrica; am aratat ca este echivalenta cu un impuls; sarcina protonului e=M.c/pi;
dar din rel lui Einstein de echivalenta a energiei cu masa avem; M=h.niu/c2 ; deci e= (h.niu)/(c.pi) ; iar daca frecventa "niu" este mai mica si corespunde masei unui quarc, este normal ca sarcina sa fie fractionara.

Da, dar e numai o perspectiva algebrica si nu e singura

Aici am sa-i raspund si lui Woody, referitor la curgerea spatiului;
Spatiul este static, nu curge in nici un fel, in schimb curbura lui este materializata de corpurile sau particulele care evolueaza in el. Cum este posibil asa ceva? Spatiul detine secretul acestei deformari, care de fapt nu este decat o forma de ordonare energetica a cailor de strabatere a spatiului in orice directie sau sens. In orice situatie avem spatiul si corpul in interactiune, daca spatiul este neutru (adica lipsit de campuri) corpul sau particula, urmeaza calea data de impulsul initial, spatiul nejucand nici un rol. Energia particulei se recupereaza integral la franare, oriunde se petrece aceasta. Daca insa spatiul este viciat de un camp, atunci are loc o compunere a directiei impulsului initial, cu directia acceleratiei imprimata de camp, avand ca rezultat curbarea traiectoriei. Spatiul nu este curb, el doar influienteaza forma traiectoriei, avand ca rezultat o linie curba. Un corp care se roteste in spatiu, nu este influientat in nici un fel de spatiu, starea lui energetica ramanand mereu aceiasi, insa daca o particula se desprinde din acest corp, va urma o traiectorie a carei geometrie va depinde de viteza initiala, sensul vitezei, si acceleratia campului in care evolueaza corpul si particula. Energia particulei se conserva in timp, spatiul prin campul sau influientand doar geometria traiectoriei, si modul de stocare a energiei corpului. Astfel vedem ca daca aruncam un corp pe verticala, el are o anumita energie cinetica la inceput, care pe masura indepartarii de pamant se apropie de zero, asa ca ne punem intrebarea ce s-a intamplat cu energia cinetica. Energia cinetica este stocata, si unde altundeva decat in corpul respectiv, campul ramanand nemodificat, pentru ca daca s-ar modifica campul, acest lucru ar putea fi sesizat cu un alt corp de proba, acceleratia si directia lui capatand alte valori locale. Deci energia corpului are posibilitatea ca sub influienta campului sa-si modifice starea, din energie de miscare a corpului, in energie aparent statica, numita energie potentiala.
Ca sa intelegem mai bine fenomenul, recurg la un exemplu intuitiv. Corpul reprezinta o aglomerare de entitati (atomi, particule, molecule, microcristale etc), pe care le aseman cu un roi de albine care au o singura viteza constanta de zbor. Zborul lor este in acelasi timp in toate directiile, avand o rezultanta nula fata de un observator care spune ca roiul sta pe loc. daca imprimam roiului un "impuls" exterior, viteza albinelor nu se poate modifica, dar are loc o modificare a traiectoriei de zbor pentru fiecare albina, astfel incat rezultanta roiului sa materializeze miscarea pe directia impulsului. Deci o parte din energia initial statica, a devenit energie cinetica a intregului roi, desi viteza fiecarei albine "entitati" a ramas totdea constanta. Sunt experiente in fizica care dovedesc ca electronii in timpul miscarii au o anumita orientare a spinului. Cum fiecare entitate este caracterizata de spin, putem spune ca fiecare orientare de spin presupune o anumita directie de miscare in spatiu. Si cum un corp reprezinta o aglomerare de miliarde de entitati, miscarea acestor entitati devine de fapt o vibratie. Insumand orientarile tuturor spinilor unui corp, ne va da o rezultanta a miscarii corpului in spatiu, si orice impuls asupra corpului presupune o modificare a orientarii spinului rezultant. Revenind la corpul aruncat pe verticala, putem spune ca influienta campului gravitational, influienteaza orientarea spinilor pe masura departarii corpului de pamant, astfel incat energia corpului se transforma din energie de miscare in energie potentiala. Deci secretul miscarii unui corp in campul gravitational, consta in legatura dintre gradientul de camp si orientarea spinilor intrinseci ai corpului respectiv. Cred ca acest lucru poate fi demonstrat matematic, dar eu nu detin cunostiintele necesare, pentru a arata legatura dintre gradientul de camp si spin.

o gandire STATICA a scris:Aici am sa-i raspund si lui Woody, referitor la curgerea spatiului;
Spatiul este static, nu curge in nici un fel...In orice situatie avem spatiul si corpul in interactiune...

...acest sistem de gandire...BLOCAT PUR SI SIMPLU...nu are ce cauta in CERCETARE!
SPATIUL ESTE UN CONCEPT, NU O ENTITATE...NU CURGE, NU SE DEFORMEAZA...NU SE INDOAIE!
MATERIA ESTE ...O EXISTENTA, O ENTITATE!
CONCEPTUL(nonentitate) NU INTERACTIONEAZA CU MATERIA(entitate)!...decat in mintea maimutei savante!
O locomotiva(materie) in miscare...NU INTERACTIONEAZA CU VITEZA(concept) EI...

Cu o astfel de gandire...logica unei rame imi pare "sclipitoare"!
Unii dintre voi deveniti... teribil de amuzanti!

Raspunsurile voastre sunt prea grabite. A-ti frunzarit ceia ce am scris, si v-ati grabit cu un raspuns.
Bineinteles ca spatiul nu este curb, dar in apropierea unei mase mari, capata proprietati care curbeaza orice traiectorie, asa ca s-a folosit sintagma de "curbura spatiului". Insa nu sunt de acord ca spatiul este ceva imaginar. Acest lucru este valabil in geometrie, in realitate, spatiul 3d s-a nascut in momentul cand au aparut primele patru particule necoplanare din univers. Poate ele au fost dintotdeauna si atunci spatiul este etern, dar in lipsa celor patru particule necoplanare, spatiul poate fi un plan, o dreapta sau un punct. Asadar daca spatiul a aparut odata cu particulele materiale, inseamna ca insasi spatiul este un produs material, deoarece din el si in el se afla tot ce exista. Nu sunteti de acord ca spatiul este o stare a materiei? atunci de unde se naste electronul cand se ciocnesc doua cuante de energie? de ce locul unde se naste electronul trebuie sa fie in apropierea unui nucleu greu? pentru ca preia o jumatate din spinul cuantei, acesta este raspunsul oficial, la care as mai adauga ca in apropierea nucleului greu campul respectiv are intensitatea ce produce trecerea de la unda liniara la cea stationara, adica incovoaie unda si o transforma intr-un tor. Daca spatiul detine aceasta proprietate, inseamna ca nu este doar un concept, ci este o entitate capabila sa introduca modificari asupra altor entitati materiale. In acelasi spatiu pe care il numiti un concept, vedem ca se pot manifesta toate campurile, care au linii de forta pana la infinit. Daca este asa, atunci care este deosebirea intre camp si spatiu? orice unda electromagnetica este o oscilatie energetica ce se transmite prin spatiu, care la randul lui este caracterizat de epsilon si miu, niste parametri cat se poate de exacti din care rezulta chiar viteza luminii. Cum lumina se transmite in toate directiile cu aceiasi viteza, inseamna ca insusi spatiul este cel care permite acest lucru. Intrucat sunt mai multe feluri de campuri de forte, produse de particule diferite, sunt inclinat sa cred ca spatiul este compus din mai multe subspatii, fiecarei forte apartinandu-i un anumit subspatiu, iar cel mai cunoscut noua este subspatiul electromagnetic, si subspatiul gravitational.