Experimentul ne furnizează un interval de valori, nu o valoare clară

Tot citesc despre cum preamăreşte lumea bună valoarea experimentului, ridicându-l la rangul de zeitate absolută. Experimentul este baza în stânga, în dreapta, în sus şi în jos, experimentul este primul şi ultimul lucru în Ştiinţă, alfa şi omega, buricul lumii ştiinţifice.

Ce dumnezeu e cu voi? De unde atâta încredere oarbă în experiment? Da, bine, sunt de acord că experimentul are valoarea sa bine determinată în Ştiinţă, dar nu uitaţi, domnilor (doamnelor), că această valoare este limitată. Limitată. Limitată în ce sens? În sensul că experimentul nu ne oferă niciodată o valoare exactă, ci numai o plajă de valori posibile, un interval (deschis) în care se poate încadra valoarea parametrului. Nu mai uitaţi asta! Vă rog eu!

Abel Cavaşi a scris:Tot citesc despre cum preamăreşte lumea bună valoarea experimentului, ridicându-l la rangul de zeitate absolută. Experimentul este baza în stânga, în dreapta, în sus şi în jos, experimentul este primul şi ultimul lucru în Ştiinţă, alfa şi omega, buricul lumii ştiinţifice.

Ce dumnezeu e cu voi? De unde atâta încredere oarbă în experiment? Da, bine, sunt de acord că experimentul are valoarea sa bine determinată în Ştiinţă, dar nu uitaţi, domnilor (doamnelor), că această valoare este limitată. Limitată. Limitată în ce sens? În sensul că experimentul nu ne oferă niciodată o valoare exactă, ci numai o plajă de valori posibile, un interval (deschis) în care se poate încadra valoarea parametrului. Nu mai uitaţi asta! Vă rog eu!

Ok, dar acea plaja de valori ulterior e pusa intr-o ecuatie
care ulterior iti furnizeaza solutiile prin variabilele ei si vei sti
intr-un fel ce urmeaza daca ai anumiti parametrii definiti .
In aeronautica poti sa calculezi viitorii parametri ai traiectoriei ,
daca stii parametrii initiali de zbor .La fel si in balistica....

Abel Cavaşi a scris:Tot citesc despre cum preamăreşte lumea bună valoarea experimentului, ridicându-l la rangul de zeitate absolută. Experimentul este baza în stânga, în dreapta, în sus şi în jos, experimentul este primul şi ultimul lucru în Ştiinţă, alfa şi omega, buricul lumii ştiinţifice.

Teoria fara experiment este literatura.

PRIMATA CREDINCIOASA a scris:In aeronautica poti sa calculezi viitorii parametri ai traiectoriei , daca stii parametrii initiali
de zbor .La fel si in balistica....

...
ABSOLUT FALS....STIINTA DE AZI STUDIAZA PROIECTII ALE TRAIECTORIEI UNICE...ADICA, IN FUNCTIE DE REPERE....GASESTE O INFINITATE DE...FALSE TRAIECTORII!
....
exemplu....planetele sistemului solar se deplaseaza pe ...traiectorii ELIPTICE...FALS, se deplaseaza pe TRAIECTORII ale caror proiectii(umbre) pot fi si...ELIPSE!
REALITATEA ESTE UNICA....PROIECTIILE SUNT INFINITE!

WoodyCAD a scris:

PRIMATA CREDINCIOASA a scris:In aeronautica poti sa calculezi viitorii parametri ai traiectoriei , daca stii parametrii initiali
de zbor .La fel si in balistica....

...
ABSOLUT FALS....STIINTA DE AZI STUDIAZA PROIECTII ALE TRAIECTORIEI UNICE...ADICA, IN FUNCTIE DE REPERE....GASESTE O INFINITATE DE...FALSE TRAIECTORII!
....
exemplu....planetele sistemului solar se deplaseaza pe ...traiectorii ELIPTICE...FALS, se deplaseaza pe TRAIECTORII ale caror proiectii(umbre) pot fi si...ELIPSE!
REALITATEA ESTE UNICA....PROIECTIILE SUNT INFINITE!

Din cauza asta americanii au ajuns pe Marte si se plimba cu sondele spatiale ca
la ei acasa prin Sistemul Solar ...  

Lectia numarul 1 de fizica: o marime determinata experimental este lipsita de sens daca nu sunt precizate si erorile de masura.

De exemplu, sa spunem ca vreau sa determin valoarea marimii fizice X. Fac experimentul, si obtin rezultatul unitati, unde y reprezinta incertitudinea relativa la valorea x. Adica ceea ce eu am masurat este undeva intre x + y si x - y. Daca vin acum cu o teorie care incearca sa prezica rezultatul acestui experiment, atunci daca teoria produce un numar inclus in intervalul , ea este corecta. Daca numarul nu apartine acelui interval, inseamna ca e gresita, si trebuie sa incerc altceva.

Asta merge daca experimentul nu este gresit. Se poate intampla si asta, asa ca tocmai de aceea rezultatele experimentale sunt verificare de grupuri independente, prin metode diferite. Daca zeci de laboratoare diferite obtin aceleasi rezultate, e clar ca nu e vorba de o greseala.

Asta merge daca experimentul nu este gresit. Se poate intampla si asta, asa ca tocmai de aceea rezultatele experimentale sunt verificare de grupuri independente, prin metode diferite. Daca zeci de laboratoare diferite obtin aceleasi rezultate, e clar ca nu e vorba de o greseala..

Deci e valabila afirmatia mea;
Teoria fara experiment inseamna literatura.

Evident. In absenta posibilitatii de verificare experimentala, o teorie e o poveste. Daca e in dezacord cu observatiile experimentale, atunci e o prostie.

Ok, înţeleg că sunteţi de acord cu mine. Bun. În cazul acesta, observaţi următorul fapt: experimental nu se poate dovedi că o traiectorie este exact o linie dreaptă.

Am mai avut discutia asta de nenumarate ori. "Exact" nu exista niciodata. Modelul bun e cel care aproximeaza mai bine realitatea.

Şi dacă eu zic că modelul bun este elicea circulară, nu dreapta, mă puteţi contrazice cu experimentul?

Abel, scuză-mă, mă bag și eu ca musca...calului.

Nu poți baza o ipoteză pe altă ipoteză.
Adică nu poți baza ipoteza ta doar pe simplul fapt că nu se poate demonstra contrariul.

E cu totul altă situație când argumentul care justifică ipoteza se bazează pe certitudini și nu pe ipoteze.

Dacă va veni la un moment dat unul mai deștept decât noi toți și-ți demonstrează fără să ai cum nega faptul că există dreaptă ?

Asta ce înseamnă, că acele corpuri nu se mai deplasează elicoidal pentru că există dreaptă, dreaptă pe care s-ar putea totuși deplasa corpurile ?

Argumentul care să demonstreze traiectoria obligatoriu elicoidală nu trebuie să se bazeze pe principii geometrice, pentru că după cum vezi, mai nou a a apărut spațiul 4D.

Cum mai arată o elice în 4D ?
Dar în nșpeD ?

Ce faci atunci ?
Inventezi o elice 4D ?

Scuze pentru intervenție.

Ce vreau să spun este că nu trebuie să te joci cu mintea oamenilor.
Ei pot inventa tot timpul ceva care să contrazică ceea ce susții atât tu, cât și ceea ce susțineau ei înșiși anterior.

Nu te juca cu imaginația umană !
Există întotdeauna alta care să fie mai bună ca a ta, indiferent că ai dreptate.

curiosul a scris:Ce vreau să spun este că nu trebuie să te joci cu mintea oamenilor.
Ei pot inventa tot timpul ceva care să contrazică ceea ce susții atât tu, cât și ceea ce susțineau ei înșiși anterior.

Nu te juca cu imaginația umană !
Există întotdeauna alta care să fie mai bună ca a ta, indiferent că ai dreptate.

Nu e chiar asa :
experimentele defit neadevarurile de ori care parte ar fi.
Pana una alta, linia dreapta este drumul cel mai scurt dintre doua puncte si nu elicea sau linia curba !
Iar eu cand trag cu creionul o linie intre doua puncte este dreapta si nu elicoidala sau curba .
Deci matematic dreapta este drumul cel mai scurt dintre doua puncte .
Daca matematica descrie prin ecuatii realitatea iar geometria face parte din matematica ,de ce
in natura nu ar fi dreapta drumul cel mai scurt  ?

Așa este CAdi, și eu sunt conștient de asta .
Dar vrei să-ți arăt că te înșeli ?
Vrei să-ți arăt că elicea este drumul cel mai scurt ?
Fără să poți nega !

Răspunsul tău va fi da, așa că o să-ți demonstrez asta, în următorul mesaj.

Ok, am așteptat un pic să văd reacția ta.
Se pare că aștepți răspunsul meu care se vrea să te dea pe spate.
Din păcate...o să rămâi tot în picioare, deocamdată,
pentru că o să te rog să-mi definești dreapta, mai întâi,
dar fără să spui cea mai scurtă distanță dintre două puncte.

Care puncte ?

Asta așa, ca să te mai enervez un pic, pentru că de asta ai afirmat ce-ai afirmat.

Daca mai bati campii, te faci de ras ...   

Pe ce se bazează geometria ?

Pe punct !

Lăsați dreptele și elicoidele !
Întrebați-vă despre ceea ce le construiește, despre punct !

Pentru că dacă nu există punct, nu există spațiu, dreaptă, volum sau elicoide.

Există punctul ?
Dacă da ce este ?
Lăsați matematica elementară deoparte și priviți în profunzime !

Totuși, percepem spațiul.
Cumva, trebuie să existe un punct acolo, pe undeva...dar el nu există !
Și totuși spațiul există !

Ce să fie de vină oare că acceptăm ceva ce nu există de fapt, deși toți conștientizăm prezența lui ?

Om fi oare chiar atât de bătuți în cap să nu ne dăm seama cum stau de fapt lucrurile ?

Deși am făcut integrale și ecuații peste ecuații...n-am luat în calcul esențialul !!!

Acum cel care te manevreaza sunt eu .   

Reușește cineva să vadă geometria, spațiul, altfel decât o mulțime de puncte ?
Dacu nu, scuze pentru bruiaj .

Pe cine contrazici ?
Nu uita ca eu am deschis topicul Maya .

Totusi dreapta e dreapta nu ? Si putem sa demonstram cu argumente
logice si matematice ca e mai scurta decat elicea ...   

Abel Cavasi a scris:Şi dacă eu zic că modelul bun este elicea circulară, nu dreapta, mă puteţi contrazice cu experimentul?

Elicea circulara este modelul bun pentru ce?

CAdi a scris:Pe cine contrazici ?
Nu uita ca eu am deschis topicul Maya .

Totusi dreapta e dreapta nu ? Si putem sa demonstram cu argumente
logice si matematice ca e mai scurta decat elicea ...   

Din păcate nu, CaAdi, nu putem demonstra.

Deci cum demonstrezi că dreapta este mai scurtă ca elicea, în primul rând.

Ca să demonstrezi asta ar trebui să demonstrezi mai întâi că o dreaptă este mai scurtă decât alta.
Sau nu dreaptă, un segment, cum demonstrezi că un segment este mai scurt ca altul ?
Ca să demonstrezi asta trebuie să numeri punctele ce le conțin pe amândouă.

Trebuie să ai ce să numeri, ca să demonstrezi.
Ai avea ce să numeri, pentru că ambele conțin o infinitate, dar...

Eu înțeleg ce vrei să spui, când te referi la dreaptă și elice, nu contest, dar nu poți să demonstrezi.
Eu înțeleg și de ce spui că n-am dreptate gândind așa, eu însă, nu înțeleg de ce tu refuzi să vezi imposibilitatea situației.

Mai mult,
nu înțeleg de ce geometria este fundamentată raportând-o și atribuindu-i caracteristici fizice.
Gen curbarea spațiului, geometrie riemanniană, minkovskiană sau mai știu eu de care.
Alea sunt modele teoretice fără fundament experimental, literatură, cum spunea virgil.

E ca și cum ai curba o teorie, un model teoretic.

Aaa, dacă vrei să calculezi volumul unui cub, sau a unui model fizic ca să-l potrivești cât mai bine într-un proiect, teoria geometriei poate fi de un real ajutor, poate fi esențială.
Dar s-o curbezi, să-i dai cinșpe mii de dimensiuni și să faci ce vrei din ea atât timp cât știi că nu poate fi verificată experimental este literatură, vorba lui virgil.
Poți s-o strâmbi, s-o elicoidezi, s-o răsucești, poți să faci ce vrei din geometrie.
Dar teoretic, nu este fundamentată.
Pentru că se bazează pe punct, un punct ce nu există teoretic, dar necesar pentru a fundamenta geometria.

Așadar, teoretic, nu poți să demonstrezi că dreapta este mai scurtă ca elicea și nici invers, pentru că trebuie să te folosești de punct, dar practic se poate.

Dar elicoidalitatea lui Abel se vrea a fi o aplicație practică, iar practic se poate demonstra că o dreaptă este mai scurtă.
Teoretic nu mai trebuie luat în calcul, pentru că este nedeterminare, deși am avea tendința să credem că nu-i așa, și chiar și în acest caz, teoretic, se poate demonstra.
Teoretic nu se poate, CAdi !!!
Pentru că fundamentul teoretic al punctului este o nedeterminare, ori lungimea, distanța, care-i mai lungă și care-i mai scurtă, nu poate fi determinată teoretic.
Dacă accepți că punctul are x metri situația se schimbă.

Deși este un model pur teoretic, este bazat pe observații reale, dar care nu depășesc limita punctului.

Gravitonul a scris:

Abel Cavasi a scris:Şi dacă eu zic că modelul bun este elicea circulară, nu dreapta, mă puteţi contrazice cu experimentul?

Elicea circulara este modelul bun pentru ce?

Păi, nu vorbim despre acelaşi lucru? Modelul bun pentru exact ce crezi tu că ar fi bună mai degrabă dreapta.

curiosul a scris:

Din păcate nu, CaAdi, nu putem demonstra.

Deci cum demonstrezi că dreapta este mai scurtă ca elicea, în primul rând.

Ca să demonstrezi asta ar trebui să demonstrezi mai întâi că o dreaptă este mai scurtă decât alta.
Sau nu dreaptă, un segment, cum demonstrezi că un segment este mai scurt ca altul ?
Ca să demonstrezi asta trebuie să numeri punctele ce le conțin pe amândouă.

Trebuie să ai ce să numeri, ca să demonstrezi.
Ai avea ce să numeri, pentru că ambele conțin o infinitate, dar...

Eu înțeleg ce vrei să spui, când te referi la dreaptă și elice, nu contest, dar nu poți să demonstrezi.
Eu înțeleg și de ce spui că n-am dreptate gândind așa, eu însă, nu înțeleg de ce tu refuzi să vezi imposibilitatea situației.

Mai mult,
nu înțeleg de ce geometria este fundamentată raportând-o și atribuindu-i caracteristici fizice.
Gen curbarea spațiului, geometrie riemanniană, minkovskiană sau mai știu eu de care.
Alea sunt modele teoretice fără fundament experimental, literatură, cum spunea virgil.

E ca și cum ai curba o teorie, un model teoretic.

Aaa, dacă vrei să calculezi volumul unui cub, sau a unui model fizic ca să-l potrivești cât mai bine într-un proiect, teoria geometriei poate fi de un real ajutor, poate fi esențială.
Dar s-o curbezi, să-i dai cinșpe mii de dimensiuni și să faci ce vrei din ea atât timp cât știi că nu poate fi verificată experimental este literatură, vorba lui virgil.
Poți s-o strâmbi, s-o elicoidezi, s-o răsucești, poți să faci ce vrei din geometrie.
Dar teoretic, nu este fundamentată.
Pentru că se bazează pe punct, un punct ce nu există teoretic, dar necesar pentru a fundamenta geometria.

Așadar, teoretic, nu poți să demonstrezi că dreapta este mai scurtă ca elicea și nici invers, pentru că trebuie să te folosești de punct, dar practic se poate.

Dar elicoidalitatea lui Abel se vrea a fi o aplicație practică, iar practic se poate demonstra că o dreaptă este mai scurtă.
Teoretic nu mai trebuie luat în calcul, pentru că este nedeterminare, deși am avea tendința să credem că nu-i așa, și chiar și în acest caz, teoretic, se poate demonstra.
Teoretic nu se poate, CAdi !!!
Pentru că fundamentul teoretic al punctului este o nedeterminare, ori lungimea, distanța, care-i mai lungă și care-i mai scurtă, nu poate fi determinată teoretic.
Dacă accepți că punctul are x metri situația se schimbă.

Deși este un model pur teoretic, este bazat pe observații reale, dar care nu depășesc limita punctului.

Ba se poate . Tu te raportezi la nivel de microcosmos . Nu uita ca noi traim in macrocosmos.
Si la acest nivel totul se masoara la milimetru chiar si mai putin.
Raportat la plan se vede cu ochiul liber ,dar daca vrei se poate si calcula , ca un segment de dreapta
sa-l luam in comparatie cu un cerc (ca e mai simplu decat o elipsa) de L= 4 cm este mai scurt decat
circumferinta cercului Lc=3.14x4 =12.56 cm.
Ce vrei tu sa demonstrezi Curiosule ? sau vrei sa ne zapacesti cu argumentele tale ?  

P.S. Hai sa-ti calculez si la elipsa :
daca avem axa mare de a=4 cm si axa mica b= 3 cm rezulta
Le = 2 * pi * sqrt((a^2+b^2)/2) = 11.1 cm,    tot mica

Da, noi trăim în macrocosmos, dar încercăm să vedem microcosmosul cu ochii din macrocosmos.

CAdi, nu mai calcula, că n-am nevoie de calcule, am teancuri întregi de calcule, așa mai modeste, dar tot nu-mi explică ce-i punctul, dacă urmărim să continuăm linia geometrică a discuției.
Poți să-mi calculezi ce fel de elipse vrei.
Acelea sunt modele teoretice.
Care funcționează dacă le aplicăm în realitate până la o anumită limită.
Sunt convins că aceste modele teoretice funcționează, chiar și raportate la orice scară de proporție.
Nu neg.
Dar un volum există dacă există un plan, să spunem.
Un plan există dacă există o dreaptă, să spunem.
O dreaptă există, dacă există un punct.

Dacă există punctul, există dreapta planul, volumul, elice, elipsă și ce mai vrei tu.

Dar problema este că nu putem determina acel punct, deși el există, pentru că există toate celelalte, dreaptă, plan, volum etc.

Privește imaginar două segmente, să spunem.
Fără să pui ruleta pe ele, cum le măsori, cum stabilești care-i mai mare, mai lung dintre ele ?

Păi este suficient să folosești ochiometrul.
E cea mai bună ruletă.

Dar ochiometria asta, poate diviza la infinit.
Adică poți să împarți ambele segmente într-un infinit de alte segmente, iar ca să stabilești că unul este mai lung, mai mare ca celălalt, ar trebui să compari două infinituri.
Cum le compari CAdi ?
Cred că încă nu-s complet nebun și nici nu vreau să zăpăcesc pe nimeni, dar ăsta-i adevărul.

Practic, când privești ceva, stabilești aproape corect diferența ochiometric.
Dar teoretic te lovești de un zid mai mare și mai gros decât îți poți imagina că ar putea exista.

Problema este că geometria, și nu numai, sunt fundamentate pe observații asupra realității la nivelul percepției.
Dar sistemul reprodus de observațiile respective duce la paradoxuri.

Algebric, geometric, poți să divizezi la infinit, iar dacă încerci să aplici asta realității îți dai seama că nu se mai poate, se ajunge la paradox, fie nu este posibilă diviziunea la infinit, fie, dacă este posibilă diviziunea la infinit, nu este fundamentată realitatea.

Atunci ceva este greșit, fie modelul teoretic, fie modelul fizic.
Ele au o graniță până la care corespund exact.

Depășirea graniței de interpretare a uneia prin cealaltă duce la dicuții contradictorii între CAdi și curiosul.

Curiosul, își pune totuși întrebări referitoare la certitudinea situației ținând cont că nu a cetit cam tot ce trebuia ca să poată fi convins de asta și că asta poate fi doar părerea lui temporară, până va ajunge să-și dea seamă de concluziile la care au ajuns alții înaintea lui, ca să le susțină în continuare sau să-și schimbe părerile.

CAdi însă, el este ferm convins că realitatea nu poate fi alta decât cea pe care o percepe el însuși și cea pe care au perceput-o toți care au construit ecuația elipsei.

Nu vreau să se creadă că sunt paranoic sau că este adânc înrădăcinată în mintea mea o teorie mondială a conspirației, curiosul se întreabă doar cum ar fi dacă ar fi altfel.
Se întreabă de asemenea, poate fi altfel ?
El crede că poate, că realitatea poate fi interpretată și în alt mod, că realitatea nu este ceea ce pare a fi, ci cu totul și cu totul alta, nu elicoide sau geometrodinamică.
Dar nu știe cum să explice, pentru că se lovește de convingeri care nu pot fi schimbate nici în ruptul capului.
E ceva de genul :
Eu țin vaca de coarne și tu-mi zici că-i ciută ?
Care situație este mai credibilă ?
Normal, cea pe care o percepem.
Dar dacă percepțiile sunt greșite...

Dar la fel de bine, poate fi doar o simplă dereglare psihologică, poate mai grav psihotică, cauza cea mai probabilă de altfel, așa că tratați situația ca atare.

Poti sa scrii un tratat intreg de incertitudini, ca nu ajungi la nici un rezultat gandind astfel. Tu treci cu foarte multa usurinta peste niste principii clare, in natura toate particulele si corpurile sunt entitati discrete, pe care nu le poti diviza fara sa le distrugi. Astfel un compus chimic poti sa-l divizezi pana ajungi la o molecula, dupa care te opresti, orice alta tentativa de divizare presupune distrugerea moleculei, deci dispare notiunea de compus chimic. Daca continuam divizarea atomilor vom obtine particule deci alte forme de existenta ale materiei, si daca continuam divizarea vom obtine quarci, alte forme ale materiei. Nu stim pana unde putem merge cu divizarea materiei, dar de fiecare data vom obtine noi entitati, astfel ca niciodata nu se ajunge la un punct matematic, adica adimensional. Asa ca teoria cu divizarea unei marimi fizice reale nu se comporta ca o dimensiune teoretica, in realitate nu poti obtine o dreapta continua pornind de la un punct, pentru ca punctul nu exista, ci exista doar particule caracterizate de dimensiuni fizice.

Curiosu , degeaba incerci sa o dregi ! Nu tine !
Chiar daca lumea e facuta din nimic ,chiar daca lumea este
o holograma cum zice Bordan, noi traim in cadrul acestei holograme
si vrand nevrand ne supunem legilor ei .
Si aceasta lege spune ca dreapta este mai scurta decat elipsa
chiar daca nu exista punctul !
Asa ca nu mai bate campii si revino in lumea in care traim.