Erorile Teoriei Relativitatii

Teoria Relativităţii, a apărut datorită unor erori, pe care le voi explica in continuare, iar pentru sesizarea lor directă şi corectă, am scris formulele dublate de exemple numerice, cu numere intregi şi mici.
Experienţa lui Michelson, işi propunea să determine prin experienţe de laborator,viteza Pământului.deşi exista principiul relativitaţii clasice,formulat de Galilei,care afirma că nici-un fel de experiente, efectuate pe o corabie,nu poate dovedii dacă această corabie este oprită sau se deplasează cu viteză constantă.
Prima eroare: S-a considerat că principiul relativitaţii clasice, Galeliene, se aplică şi mişcărilor care nu au viteză de transport.
Trebuie să arătăm că toate obiectele ce se aflau in laboratorul de pe ipotetica corabie a lui Galilei,erau legate de corabie, şi se deplasau cu viteza ei, chiar atunci când ele nu aveau viteză proprie faţă de corabie.Aceasta este viteza de transport.
Să considerăm o plută cu lungimea L = 12 [m] care se deplasează cu viteza constantă   v = 1[m/s] faţă de maluri şi un căţel care aleargă pe punte, cu viteza c.= 3 [m/s]      
[ Am notat viteza căţelului cu litera c, cu care se notează viteza luminii,deoarece in aceleaşi formule vom folosi şi viteza luminii, şi trebuie să avem o singura notatie penrtu acestă viteză] .
Privind de pe punte, vedem că timpul in care căţelul parcurge lungimea plutei va fi: L / c = 12 /3 = 4 [s]   Privind de pe mal, vedem şi viteza plutei,faţă de mal, şi viteza căţelului faţă de mal. In timp ce căţelul se deplasează faţă de mal cu 12 [m], pluta se va deplasa cu o lungime ἐ,    t= L/c = ἐ /v = 12 /3 = ἐ/1
]                 ἐ = L v/c [m]
Timpul in care căţelul ajunge dela pupa la prova , văzut de pe mal, va fi:
 t = [L + L v/c ] / c +v = [12 + 12. 1/3 ] / 3 + 1 = 12 + 4 / 4 = 4 [s]
In această mişcare, timpul rămâne invariabil, indiferent de viteza sau directia de deplasare., de acea nu putem sesiza dacă ne deplasăm sau stăm pe loc.
Există insă şi mişcări, in care nu există viteză de transport, cum ar fi o căprioară care aleargă pe mal pe lângă plută, o cioară care zboară peste plută, sau o sanie care se deplasează inerţial, fără frecare, pe pluta.  Timpul in care ciara zboară peste plută va fi:
t1 = [L + L v/c ] / c  = [12 + 4 ] /3 = 16 /3 [s]. cand c are acelas sens cu v
t2 = [L – L v/c] /c  =    [ 12 – 4] /3 = 8.3 [s] cand c are sens contrar cu v.
Viteza luminii se numară printre vectorii care nu au viteză de transport, şi formula de propagare este :
t1 =  [L + L v.c] /c [s]
t2 = [ L – L v.c] /c [s]

Experienţa lui Michelson, constă in trimiterea unei raze de lumină in sensul vitezei Pământului, şi o raza martor , la 90 0 unde viteza pamantului este  zero. Intrucaât distanţa parcursă in sensul vitezei Pământului L + L v/c > L atunci si tipmpul t1 > t2 ar fi creat un defazaj de frecvenţă la intâlnirea celor două raze, care putea fi citită cu un interferometru sensibil. Dar interferenta luminii nu s-a produs.

A  II a eroare: S-a considerat Pământul ca spaţiu fix.

Sau făcut nişte similitudini intre schema aparatului şi nişte scheme mecanice clasice.:  
- Pe direcţia mişcării Pămâtului s-a considerat un spaţiu L intre doua puncte fixe,intre care o barca cu viteza proprie c, se deplasează pe o apă cu viteza v, dus şi intors. S-a aplicat formula.
t = L / c + v + L / c-v  = 12 / 4 + 12 / 2 = 3 + 6 = 9 [s] = [2L /c] /  1- v2 / c2 = [24 /3 ] / [ 1- 1 / 32] = 8 / [1 – 1 /9 ] = 8 / 9 -1 / 9 = 8 * 9 / 8 = 9 [s]
Schema a fost interpretată greşit, prin luarea unui spaţiu L intre 2 puncte fixe. Pământul in mişcare, trebuia asimilat cu un spaţiu mobil, ca o plută care pluteşte pe   apă, iar lumina ca un vector fără viteză de transport. t = [L + L v/c + L – L v/c] / c = [12 + 4 + 12 -4 ] /3 = 16 .3 + 8 /3 = 24 /3 = 8 [s]
Se observă că, prin schema cu spaţiul fix s-a obţinut
t = [2L /c] / [1- v2 / c 2] , = [24/3] [ 1- 1/ 9] = 8 / [ 8/9] = 9[s] iar prin scema normală cu spaţiul mobil s-a obţinut [ 24 /3] = 8 [s]
Se observă că apare in plus factorul [1-v2 /c2]= 8/9  care nu trebuia să existe. Acest factor a devenit  invariantul einsteinian, cu care s-au intocmit transformările Lorentz. Dacă acest factor n-ar mai fi apărut, nu mai aparea nici Teoria Relativitaţii.
A III a eroare: S-a considerat că lumina pe Pământul in mişcare ar avea viteză de transport..
Pentru al doilea drum al luminii, sa considerat schema mecanică, a une bărci care traversează un râu. Barca are viteza proprie c, [m/s] = 3 [m/s] iar apa  are viteza v [m/s], = 1 [m/s] deviaza barca făcându-o să meargă pe ipotenuza I. Formula devine.
t = L /I = {[L / C ] / [ 1- v2 / c2]}1/2   = [12/3] / [ 8/9]1/2
Greşala acestei scheme constă in faptul că lumina nu are viteză de transport, deci nu poate fi deviata, propagarea fiind făcută in linie dreaptă, având acelaşi drum la dus şi la intors.
Factorul [ 1-v2 /c2] 1/2  nu trebuia să apară. In consecinţă, invariantul einsteinian, dat mai sus, a apărut datorita unor erori de interpretare , şi dacă el este eronat, putem considera şi Teoria Relativităţii eronata. Factorul :  
[2L /c] / [1- v2 / c2] / {[2L /c ] / [ 1-v2 /c2]}1/2 = [ 1-v2 /c2]1/2 ] nu trebuia sa apara.
Eroarea a IVa, capitală , este considerarea corectă a măsurării vitezei luminii, prin metoda “dus şi intors”
Greşala capitală a Teoriei Relativităţii, este interpretarea că viteza luminii, măsurată prin metoda “dus şi intors” este o măsurătoare corectă. O măsuratoare “dus şi intors”, este numai media aritmetică a două măsurători “dintr-o singură parte”.
t1 = L + L v/c] = [12 + 4 ] /3 = 16 /3 [s] partea de dus.
t2 = [L – L v/c] = [ 12 -4 ] /3 = 8 /3 [s]      partea de intors.
[tŹ1 + t2] /2  = L + Lv2 /c2 + L – L v2 /c2] / c = 2L /2c = L /c = 12 /3 = 4 [s] Partea ce s-a adăugat la dus . s-a scăzut la intors, deci creştera şi descreşterea nu pot fi scoase in evidenţă, deci mişcarea Pământului nu poate fi determinată.Din această cauză experienţa lui Michelson a fost considerată ca având un rezultat negativ.
Diferenţa dintre cele două măsurători, se poate dovedii, din analiza sincronizării ceasurilor intr-un tren in mişcare, descrisă de Einstein.. Considerăm că ceasurile sunt sincrone, dacă semnalul luminos ajunge deodată la mecanicul din faţa trenului şi la conductorul din spatele trenului.
Prin metoda dintr-o singura parte avem:
t1 =  L + L v/c = [12 + 4 ] /3 = 16 /3 [s]
t2 = L – L v/c  = [12-4] /3 = 8 /3 [s]
 t1Ź ≠ t2 ceasurile nu sunt sincrone.
Prin metoda dus si intors, avem:
t = [L + L v /c + L – Lv/c ] /c = 2L /c = 24 /3 = 8 [s]
In 8 secunde lumina ajunge la oricare din participanţi, deci ceasurile sunt sincrone. Evident, metoda ‘” dus si intors”nu este corectă dar ea s-a folosit in Teoria Relativităţii, şi ca atare Teoria Relativităţii este greşită.
Experiente care pot  confirma, spaţiul absolut Newtonian  care infirma Teoria Relativităţii.
1. Măsurarea vitezei luminii dintr-o singură parte.
Nişte raze de lumină, R1 şi R2,fig.1,  pornind de la nişte lămpi L1 şi L2. trec printr-o fantă f, a unui disc cu viteză mare D. Raza R1 ajunge la o diodă fotovoltaica d1 . unde creaza o tensiune electrica ce se transmite unui computer C1, dotat cu cronometru electronic, care memoreaza şi inregistrează momentul sosirii. Raza R2, ajunge la o diodă fotovoltaică d2, unde crează o tensiune electrica care se inregistrează şi memoreaza intr-un computer C2.
Computerele C1 şi C2, transmit informaţia inregistrată, unui computer central CC , care efectueaza diferenţa celor doua momente. şi inregistrează timpul de propagare atât către E cât şi către V
Inregistrarea unor timpi diferiti , pentru sensurile E si V, ne arata ca ne aflam in spatiul absolut, ceace am avut de demonstrat.
Daca se dovedeste ca avem timpul absolut, Teoria Relativităţii poate fi considerată falsa.
Lungimea razei de masurare, L[m]  depinde de diviziunile cronometrului din computerul C. [s] de acea in anumite etape a fost mai dificil de realizat.
t = L /c [s]     L= [ c. t ] [m]



Măsurarea efectului de deviere laterala inerţială a luminii.
Pe o platformă circulară, 1, fig 2, de  se montează nişte platforme, 2 şi 3, pe direcţia E. V. pe care se montează  nişte oglinzi plane, O1 şi O2 .                     O lampă L emite o rază de limină 4 către oglinda O2 , spre E. Intre oglinda O2 şi O1, se realizează nişte reflecţii, cu un pas p, care ajung in la un punct 5, perfect vertical, unde formeaza o pata de lumina , chiar pe linia de centru a aglinzii.
Se roteşte platforma cu 900, şi oglinda O2 ajunge spre S. Datorită efectului de deviere laterală inerţială, pata de lumina 5 , se va deplasa faţa de axa oglinzii , cu o mărime  ἐ = L v/c [m]
Confirmarea efectului de deviere laterală inerţială,dovedeste conceptul de spaţiu absolut Newtonian, şi ca atare, trebuie să renunţam la conceptele relativiste , ca  “continuu spaţiu-timp”, dilatarea timpului, contracţia spaţiului, dilatarea relativistă a masei,limitarea vitezelor la viteza luminii, şi adunarea relativistă a vitezelor.



Maxwel a calculat viteza de propagare a undelor electromagnetice, fata de spatiul absolut, in  care lumina se propagă cu viteză constantă c, oriunde s-ar afla, in tren, pe vapor sau in submarin, iar când aceste spaţii sunt in mişcare, spaţiul şi timpul, cresc proportional cu viteza, cu o valoare, ἐ = L v/c [m] şi t = [L v/c] /c [s]
Ceea ce am avut de demonstrat.                                                              
In cele de mai jos, vom descrie o teorie logica a legilor propagarii luminii.
Viteza luminii in vid afost calculata de Maxwel, ca o constanta c, = 3 10 8 [m/s] Aceasta viteza a fost calculata fata de spatiul clasic, singurul care se cunostea la vremea lui. Intre 2 puncte A si B, pe o lungime L[m],timpul de propagare a luminii era: t
t = L /c [s] Propagarea se facea fata de spatiul absolut.cu constanta c, indiferent daca lumina se propaga pe PAMANT< in tren, pe corabie sau in submarin. Pe pamantul n miscare, in timp ce lumina se propaga intre A si B, punctele se vor deplasa cu viteza Pamantului, v = 300 [m/s] la paralela 45 realizand o deplasare ἐ [m]
t = L/c = ἐ /v [s]    ἐ = L v/c [m]
Timpul de propagare a luminii intre A si B,va devenii:
t1 =  [L + L v/c ] /c [s] can c are sensul luiv.
t2 = [ L – L v/c] /c [s] cand c are sens contrar luiv.
Se observa t1 ≠ t2
Timpii au fost masurati prin metoda : „dintr-o singura parte” si sunt diferiti, deoarece viteza luminii a fost considerata vector care nu este influentat de viteza de transport.
Con cluzie: -Viteza luminii nu este influentata de viteza de tranz\sport.
- propagarea se face in linie dreapta,atat la dus cat si la intors.
- Nu tine seaam de viteza izvorului luminos.
- Tine seama de viteza observatorilor care
- Realizeaza timpi diferiti la dus si la intors, in functie de sensul vitezei c fata de viteza v.
- Viteza luminii nu tine seama de conceptele relativiste.
                                             ing. dumitru VOCHESCU

Bibliografie.

1 VITEZA LUMINII PE PAMANTUL IN MISCARE.
“Viteza lumini From AstroWiki
Viteza luminii este o sintagmă folosită adesea pentru a semnifica viteza cu care se propagă undele electromagnetice în vid. Importanţa acestui concept este uriaşă pentru evoluţia Ştiinţei şi impune tratarea lui separată.
Cea mai importantă proprietate a vitezei luminii este faptul că nu depinde de starea de mişcare a observatorului care o măsoară, fiind una dintre constantele universale. Acest fapt a fost constatat experimental de către fizicienii Michelson şi Morley printr-un experiment celebru de o fineţe deosebită (care a impus oprirea circulaţiei autovehiculelor), capabil să măsoare efecte de ordinul doi, adică valori ale raportului  relativ la mişcarea Pământului cu o viteză de aproximativ v=30 km\s prin sistemul solar.
Acest fapt este atât de greu de înţeles şi de acceptat, încât marele fizician Albert Einstein nu a primit premiul Nobel pentru teoria relativităţii (care postula constanţa vitezei luminii în vid), ci pentru explicarea legilor efectului fotoelectric. Fiind greu de înţeles, este şi greu de dedus, aşadar nici până în prezent nu există o teorie din care să rezulte logic acest fapt constatat experimental.”
F. Salierii zice:
„Full Version: Time dilation and Length contraction. True effects or measuring errors?
http://en.wikipedia.org/wiki/Time_dilatation
http://en.wikipedia.org/wiki/Length_contraction
Forum Tuiasi > Tehnica > Rubrica Stiintifica
din moment ce majoritatea masuratorilor legate de cele doua efecte prezise de transformarile Lorentz sunt dependente de viteza de propagare a luminii in vid (viteza finita) apare intrebarea logica si naturala: sunt aceste efecte reale sau doar erori de de masurare.?
Nu ezitati sa va exprimati opinia.”
Dupa cum vedem, comunitatea academica nu a foste de acord sa se atribuie legilor luminii conceptele relativiste formulate de Teoria Relativitatii.si nici pana in prezent nu exista o teorie din care sa rezultelogic legile luminii.