Incertitudini asupra gravitației

Deși titlul poate nu este tocmai potrivit, l-am numit așa pentru a atrage atenția celor în măsură să răspundă, pentru că am o mică nedumerire.

În primul rând am o întrebare :
Traiectoria pe care se mișcă Luna în jurul Pământului și cea pe care se mișcă Pământul în jurul Soarelui sunt coplanare ?
Adică Luna, Pământul și Soarele se află în același plan, sau aproximativ în același plan, în mișcarea lor pe orbitele corespunzătoare ?

Întreb asta pentru că mi-a sărit în minte un anumit aspect.
Dar să lămurim înainte altceva.

Indiferent că vorbim de forța de atracție gravitațională din viziunea lui Newton sau că vorbim de gravitația determinată de curbura spațiului din viziunea lui Einstein, un lucru este cert.
Atât timp cât se află într-un câmp gravitațional, un corp care se deplasează liber spre sursa câmpului va accelera, iar dacă se depărtează de sursa câmpului va decelera. Cel puțin teoretic, sau ipotetic vorbind.

Nedumerirea mea este următoarea ?

De ce nu accelerează Luna într-o parte pe orbită și nu decelerează pe cealaltă parte, în mișcarea în jurul Pământului ?

Pentru că înainte de a se învârti în jurul Pământului, ea se află în câmpul gravitațional al Soarelui, și, într-o mișcare ce descrie o orbită completă, o dată se îndreaptă către Soare, după care, pe cealaltă parte a orbitei în jurul Pământului, se depărtează de Soare.

Asta nu ar însemna că ar trebui să să fie observabilă pe direcțiile de deplasare spre Soare o accelerație urmată ulterior de o decelerație
?

Eu, analizând cauzele pentru care acest lucru nu se întâmplă, am ajuns la alte concluzii.
Dar mai întâi, aș vrea părerile voastre.

Mai că mă bate gândul să las tot deoparte și să mă apuc de mișcarea în câmp central a omuluidinlună.
Dar să vedem mai întâi răspunsurile voastre.
Poate mă lămuresc ele, dacă am fost suficient de explicit și se înțelege ce vreau să spun.

Orbita Lunii in jurul Pamantului e aproape circulara (excentricitatea masurata de astronomi, despre care poti afla detalii pe topicul meu, are valoarea ), si nu este coplanara cu orbita Pamantului in jurul Soarelui, ci e inclinata la aproximativ 5 grade fata de planul orbitei Pamantului, dupa cum tot astronomii au determinat.

Şi mai e vorba şi de preponderenţa forţei de atracţie a Pământului asupra Lunii comparativ cu cea a Soarelui. Caută pe Google "sfera Hill".

Ceea ce sugereaza Razvan era pasul urmator pe care voiam sa ti-l propun. Anume sa faci un calcul schematic, foarte simplu, din care sa vezi cat e forta exercitata intre Pamant si Luna si cat e forta dintre Soare si Luna. Daca te intereseaza, iti spun ce date numerice si formule iti sunt necesare.

Am căutat un pic sfera Hill și am găsit doar ceva în italiană, pe wikipedia.
Până la formule, omuledinlună, încerc mai întâi să vizualizez o idee situația, pentru că altfel nu voi ști ce calculez acolo.

Răzvane, nu ai vreun link cu ceva mai multe poze ?   
Sau cu vreo animație ceva ?
Deși cred că înțeleg cam ce spuneți.

Sfera Hill reprezintă regiunea din jurul unui corp ceresc în care atracţia gravitaţională exercitată de acesta este dominantă faţă de cea exercitată de alte corpuri mai îndepărtate.
De exemplu, sfera Hill a Soarelui reprezintă regiunea din spaţiu în care atracţia stelei noastre centrale este mai mare decât atracţia nucleului galactic. Pentru Pământ la fel, există o zonă în care gravitaţia acestuia este preponderentă faţă de cea solară iar Luna se află în această zonă.
Într-adevăr, văd că în română nu prea sunt materiale, dar am găsit ceva pe Wikipedia în engleză, dacă îţi e mai accesibilă.

Formula aia poate lamuri niste lucruri. Stii distanta medie Pamant-Luna si stii distanta medie Pamant-Soare. Pentru configuratia in care Luna se afla intre Soare si Pamant, poti sa calculezi forta de interactie Pamant-Luna, respectiv Luna-Soare, ca sa te convingi singur care este forta dominanta, sau daca sunt comparabile.

Omuledinlună, o să las o perioadă numerele și alte subiecte deoparte și vreau să mă apuc de mișcarea în câmp central.
Îți trimit acum un mesaj privat să stabilim cum începem și unde vom discuta.

Nu pot sa iti raspund la mesajul privat deoarece ai dezactivat optiunea de a primi mesaje din profilul tau. Recomand lectura subiectului pe acest forum, unde astept si toate intrebarile tale, oricat de elementare ar fi, fie de fizica sau matematica.

OK, așa facem.
Am activat și opțiunea aia cu primirea mesajelor.
Nu știu cum de a rămas activată, dar în fine.

Voi deschide un subiect în care să discutăm întrebările despre mișcarea în câmp central.
Să-ncepem așadar...

Când i-a căzut mărul în cap la Newton nu prea se știa cu ce viteză zboară Pământul prin spațiu.

Pământul se învârte în jurul axei sale cu 460 m/s; în jurul Soarelui cu 30 km/s; în jurul centrului galaxiei cu 220 km/s.  

Satelitul COBE a făcut măsurători raportând mişcarea Pământului la radiaţia cosmică de fond. Rezultatul măsurătorilor a fost acela că Pământul se deplasează cu viteza de 390 km/s.

Oare viteza asta a Pământului prin spațiu nu influențează în nici un fel gravitația? Sau nu e gravitația altceva decât știa Newton?

http://www.scientia.ro/univers/sistemul-solar/6753-de-ce-nu-si-pierde-pamantul-atmosfera-in-drumul-sau-vijelios-prin-spatiu.html

Oare viteza asta a Pământului prin spațiu nu influențează în nici un fel gravitația? Sau nu e gravitația altceva decât știa Newton?

Nu influienteaza gravitatia, dar influienteaza dimensiunile orbitelor si momentul cinetic, prin coeficientul de viteza  fi = (c/v0)^1/2 ;

Bordan a scris:http://www.scientia.ro/univers/sistemul-solar/6753-de-ce-nu-si-pierde-pamantul-atmosfera-in-drumul-sau-vijelios-prin-spatiu.html

Eu sunt de părere că explicația din linkul postat de Bordan este dată de inerție.
La un moment dat, nu-mi amintesc subiectul, am ridicat o problemă asemănătoare la care Orakle mi-a dat răspunsul corect.
Întrebarea era ceva de genul :

Dacă eu sunt într-un tren ce se deplasează cu o viteză mai mare ca cea a sunetului, cum se face că pot auzi zgomotele din tren ?

Orakle a răspuns că mediul de propagare a undelor sonore se deplasează odată cu trenul, iar acesta este răspunsul.

Dar întrebarea asemănătoare cu a ta rămâne :
De ce nu se adună tot aerul, adică mediul de propagare a undelor sonore în spatele trenelui, adică de ce nu rămân în urmă ?

Explicația constă în inerție.

Insesizabil, când trenul accelerează aerul are tendința să rămână pe loc și să se deplaseze spre înapoi, dar odată ce nu mai accelerează, mișcarea oricărei particule din tren va fi o mișcare inerțială.

În cazul Pământului explicația este aceeași.
Mișcarea Pământului prin galaxie, prin sistemul solar șamd, este o mișcare inerțială.
Atmosfera acestuia se supune la aceeași regulă.

Mișcarea din inerție, determinată de principiul conservării impulsului, justifică de ce atmosfera Pământului nu rămâne în urmă.

Componenta de viteză pe direcția de deplasare se conservă, indiferent de alte interacțiuni cum ar fi curenți care mișcă aerul și mai știu eu ce.

Așa zic eu că se explică faptul că atmosfera nu se dezintegrează în mișcarea Pământului prin Univers.

Așa zic eu că se explică faptul că atmosfera nu se dezintegrează în mișcarea Pământului prin Univers.

Si atmosfera face parte din Pamant, se misca odata cu Pamantul, doar acceleratia Coriolis mai influienteaza atmosfera, si caldura Soarelui.

curiosul a scris: Explicația constă în inerție.

Să ne lămurim ..

Inerția zice că un corp își menține starea de repaus sau de mișcare atâta timp cât asupra lui nu acționează alte forțe. Dacă, de exemplu, arunci o piatră la țintă trebuie să ai în vedere în afară de forța de rezistență a aerului și forța gravitațională. Aici, la gravitație, trebuie să ne lămurim mai bine, poate că nu-s lămurit eu, nu dau verdicte absolute.

Să luăm ca exemplu Pământul, dacă l-am adus în discuție aici, cu viteza lui prin ʺspațiuʺ. Trebuie să vedem că noi folosim noțiunea de ʺspațiuʺ cu mai multe înțelesuri pe care s-ar putea să nu le înțelegem. O masa, în cazul ăsta Pământul, modifică ʺanvelopa spațiu-timpʺ generând gravitația. Când se deplasează prin ʺspațiuʺ se deplasează cu ʺanvelopa spațiu-timpʺ proprie, cu mediul în cazul trenului. Pământul se deplasează inerțial prin ʺspațiuʺ dar își trage și împinge mediul după el gravitațional.

Acuma, de ce nu putem noi să măsurăm undele gravitaționale ale Lunii, de exemplu?

La masa pe care o are Luna și ʺjocul în propria anvelopă spațio-temporalăʺ, undele produse nu interferează cu sensibilitatea aparatelor noastre. Trebuie mase mult mai mari, de 30-40 mase solare și rotiri care să producă acele unde măsurabile de aparatele noastre, în cazul ăsta cele două găuri negre.

După aceste unde e musai să vină și corpusculul lor, gravitonul. Cum fiecare dintre noi avem propriul spațiu-timp, tot așa îl au și corpurile. Și experimentul ăsta confirmă această relativitate spațio-temporală, întărește ʺcredințeleʺ fiecăruia dintre noi, credințe pe care unii le înțeleg și le acceptă, iar alții le absolutizează. De aia am zis eu că pot să fiu deacord cu orice teorie pe care o imaginați, fiind cel puțin atâtea ʺanvelope stațiu-timpʺ câte minți sunt pe planetă, și nu numai.

Suportul logic al experimentului LIGO eu zic că l-am înțeles, altceva n-am înțeles, dar e greu și să întreb.

Dar tot așa de bine pot și greși ...

Bordan a scris:

Satelitul COBE a făcut măsurători raportând mişcarea Pământului la radiaţia cosmică de fond. Rezultatul măsurătorilor a fost acela că Pământul se deplasează cu viteza de 390 km/s.

Raportarea vitezei Pamantului la radiatia cosmica de fond ca
la un reper absolut, inseamna ca a deschis calea determinarii
unui punct fix in Univers. Adica un punct care sa nu depinda
de nici un sistem de referinta. Au spus daca masuratoarea
facuta de satelit, furnizeaza si directia vitezei in acel moment?

Bordan a scris:Pământul se deplasează inerțial prin ʺspațiuʺ dar își trage și împinge mediul după el gravitațional.

Nu trage și nici nu împinge.
Asta-i buba.
Dacă mediul la care te-ai referit este atmosfera Pământului, aceasta se deplasează pe direcția de mișcare a Pământului cu aceeași viteză cu a Pământului.
Dar bine, nu vreau să par eu acuma prea expert, ci doar așa mi se pare mie logic răspunsul.

Celelalte interacțiuni de la nivelul atmosferei, care plimbă aerul și ce-o mai fi prin toate părțile, nu modifică componenta de viteză a acestora pe direcția de deplasare a Pământului.

Dacă tu te afli într-un tren în mișcare uniformă, tot ce se mișcă prin tren se mișcă ca și cum trenul ar fi în repaus, dar în același timp se mișcă pe direcția de deplasare a trenului cu viteza cu care se deplasează trenul.

Cam așa-i și cu atmosfera Pământului, zic eu.

Acuma, de ce nu putem noi să măsurăm undele gravitaționale ale Lunii, de exemplu?

Să luăm exemplul cu valul de apă.
Dacă tu ești pe val, , sau în val, nu ai cum să sesizezi valul, nu vezi valul.
Valul îl sesizezi/vezi de pe mal, să spunem.

Instrumentul de măsurare care ar trebui să detecteze valul produs de deformarea spațio-temporală a Lunii, e pe val, nu pe mal, și n-are cum să-l detecteze.

Sper să înțelegi analogiile și sper să nu greșesc.
Dar dacă greșesc, să mă corectează ceilalți și poate vei înțelege și tu mai bine.

Eu am scris aici exact ceea ce zice fizica, n-am pus nimic de la mine, poate am și lăsat numai ca să fie bine. Mediul la care m-am referit nu e atmosfera, ci spațiu-timpul Pământului, sau anvelopa gravitațională. De aia am zis că Pământul se deplasează prin spațiu cu propriul spațiu-timp, care este chiar gravitația.

Bordan a scris:Eu am scris aici exact ceea ce zice fizica, n-am pus nimic de la mine, poate am și lăsat numai ca să fie bine. Mediul la care m-am referit nu e atmosfera, ci spațiu-timpul Pământului, sau anvelopa gravitațională. De aia am zis că Pământul se deplasează prin spațiu cu propriul spațiu-timp, care este chiar gravitația.

Ii spui spatiu-timp gravitatiei sau acela este altceva? Dece ar
trebui sa-i spunem altfel gravitatiei, cand nici sub numele ei nu
stim precis ce este? Are loc o escaladre a alambicarii si aburelii
ca sa nu mai aibe nimeni sansa sa judece singur. Si pentru ca
sa creada toti numai ce vor ei. Sa fim mandri ca ne-am insusit
noutatile, chiar daca trebuie sa credem in fantasme.
Spatiul-timpul acela, este o realizare de varf a manipularii.
Cele doua nu au nici o legatura!
Nu trebuie sa-ti insusesti ce am spus.

virgil_48 a scris: Ii spui spatiu-timp gravitatiei sau acela este altceva?

Păi asta a măsurat LIGO zilele trecute, deformarea spațiu-timp sau undele gravitaționale. Până la Einstein spațiul și timpul a fost absolut și viteza luminii relativă, el a făcut rocada, a absolutizat viteza luminii și a relativizat spațiul și timpul, decretând teoria relativității generale sau teoria geometrică a gravitației, prin care curbura spațiu-timp este legată direct de masa-energia și impulsul materiei.

Astea nu-s de la mine cetire că de la Einstein. Când apare o masa undeva apare și un spațiu-timp cu ea, o energie, impuls și radiație, fiecare punct material având propriul lui spațiu-timp. Dacă se unește cu alt punct material se unesc și anexele respective, rezultând alt spațiu-timp relativ, deformat și malformat de primul.

O dragoste mai năvalnică, cum a fost cea între cele două găuri negre, produce prin cuplare o deformare mai mare a spațiu timpului din jur, ajungând unda până la LIGO, care le-a ascultat cu nerușinare ahh-ul plăcerii colapsului.

Ceea ce spune Răzvan, că undele gravitaționale ʺnu reprezintă variaţii ale forţei gravitaţionale, ci sunt ca nişte valuri în spaţiu-timpʺ, iartă-l doamne, că nu știe ce spune, a vorbit din alt spațiu-timp nu din ăsta.

Multumesc, Bordan, pentru explicatia simpla, care m-a facut
sa multumesc soartei fiindca m-a tinut departe de aceste
erezii si mi-a asigurat sanatatea mintala. Daca ma apropiam
de ele din tinerete, acum eram ca ceilalti sau poate mai rau.
Rezista cat poti tentatiei molipsitoare!

Bordan a scris:
Ceea ce spune Răzvan, că undele gravitaționale ʺnu reprezintă variaţii ale forţei gravitaţionale, ci sunt ca nişte valuri în spaţiu-timpʺ, iartă-l doamne, că nu știe ce spune, a vorbit din alt spațiu-timp nu din ăsta.

Acuma...nu le țin partea izolaților, prea multă bășcălie pe forum din cauza lor, dar teoretic așa ar trebui să fie, Bordane.
Ți-au explicat mulți, Charon ți-a pus la dispoziție și linkuri, și sunt sigur că ai înțeles principiul.
Chiar tu ai afirmat că ai înțeles ce-au făcut și ce-au măsurat fizicienii acolo.

Și reiau problema asta.
Oare tu crezi că oamenii ăia chiar nu știu ce măsoară și ce fac ei acolo ?

Imaginează-ți că nu l-au făcut peste noapte și au avut timp destul să rumege situația, ce-i corect și ce nu-i etc.
Așa cum eu, spre exemplu, stau cu capul în numere prime și încerc să înțeleg dacă ce-am făcut e corect sau nu, unde ar putea fi greșeala șamd,  și acolo sunt oameni care se gândesc zi și noapte dacă-i corect ce fac ei acolo și dacă-i corect ce-au măsurat ei acolo.

Dar ne cam place nouă să fim cârcotași.

curiosul a scris: ..  teoretic așa ar trebui să fie, Bordane.

Eu m-am referit doar la citatul lui Răzvan, când am zis că nu știe ce spune, cu ʺundele gravitaționale nu reprezintă variaţii ale forţei gravitaţionaleʺ. El a spus aici ceva de genul ʺcă vântul vântură dar steagul n-are voie să flutureʺ. Teoria relativității generale sau teoria geometrică a gravitației, prin care curbura spațiu-timp este legată direct de masa-energia și impulsul materiei, nu-i dă voie să zică așa ceva. Dar din punctul lui de vedere, din spațiu-timpul propriu, poate zice orice.

Iar altceva ce ți se pare că am cârcotit?

Acum am înțeles...

Dar dacă e s-o luăm logic, înainte de a se ciocni, găurile alea negre au accelerat una spre alta, sau una în jurul celelilalte.

Accelerația asta, teoretic cel puțin, ar trebui să producă valuri în spațiu-timp, dar fără să modifice intensitatea atracției, dacă am înțeles bine, pentru că valurile astea sunt determinate strict de accelerația găurilor negre.

Și iar exemplul cu apa.
Când tragi lin și uniform un corp care plutește pe suprafața apei, valurile produse sunt unifome, dar când îi mărești viteza brusc, supunându-l la o accelerație, cu cât accelerezi cu atât se măresc valurile și se propagă cât mai departe.

Dacă am înțeles bine fenomenul, cam așa stau lucrurile, dar n-am aprofundat mai mult, doar ce-am înțeles din discuțiile voastre.

Ori ei acolo au detectat niște valuri.

Interesant pentru mine nu sunt valurile, teoretic acestea sunt posibile, ci cum de-au stabilit că aceste valuri provin exact de acolo, de la ciocnirea aia.

Și iar exemplul cu apa.
Când tragi lin și uniform un corp care plutește pe suprafața apei, valurile produse sunt unifome, dar când îi mărești viteza brusc, supunându-l la o accelerație, cu cât accelerezi cu atât se măresc valurile și se propagă cât mai departe.

Cred ca problema trebuie explicata altfel. Totdeauna intre spatiu si foton trebuie sa existe viteza"c". In acest caz putem avea doua situatii, 1. spatiul sta pe loc si fotonul se deplaseaza cu viteza "c", si 2. Spatiul este in miscare si fotonul la fel, intre cele doua este viteza relativa "c". Cum am mai specificat corpurile ceresti sunt mase de ordinul 2, adica la masa de repaus a particulelor se adauga energiile de legatura, si agitatia termica. In momentul cand are loc o accelerare a corpurilor, se modifica viteza relativa dintre fotonii de legatura, si agitatie termica pe de o parte, si spatiul inconjurator pe de alta parte. Tocmai aceasta modificare a vitezei relative intre spatiu si fotoni, produc undele gravitationale.

curiosul a scris: Dar dacă e s-o luăm logic ..

Hai să vedem tot logic, Curiosule, să vezi tu de ce îmi iese mie așa.

Într-un spațiu-timp absolut, care a operat până la Einstein, gravitația este o forță de atracție dintre două mase. Relativitatea nu mai lucrează cu ʺabsolutʺ, nici cu spațiu-timp, nici cu forțe, ci cu curbura spațiu-timp, masă-energie, impuls și radiație. Oriunde apare o masă-energie apare o anvelopă spațiu-timp proprie cu un impuls propriu. Dispare conceptul de forță și de gravitație din fizica newtoniană. Până aici are dreptate Răzvan, că unda lui Einstein nu afectează forța lui Newton.

Să zicem că cele două găuri negre au trimis în acest spațiu-timp al nostru undele gravitaționale ale unui fenomen. După regula lui Einstein, bineînțeles, un spațiu timp ondulat.

Aici am nevoie de logica ta. Lăsând la o parte faptul că toate aparatele de pe Pământ au suportul logistic și material electromagnetic, noi neavând nici un mijloc de a ști și compara că într-adevăr undele alea sunt gravitaționale, cum e posibil, după tine, ca unduiri spațio-temporale relative, legate exclusiv de o masă-energie, impuls și radiație relative, pot fi măsurate pe suport spațio-temporal liniar și absolut. Dacă mă înțelegi ce vreau să zic?

Deci, undele gravitaționale, după știință nu după Răzvan, fiindcă așa zice știința, nu pot afecta gravitația terestră sau forța gravitațională a Pământului, dar afectează ʺaparateʺ gravitaționale de pe Pământ. Cum e posibil, după tine, ca pe un grafic spațio-temporal liniar absolut, newtonian, să înregistrăm unduiri spațio-temporale relative, einsteniene, atâta timp cât nu mai avem nimic absolut, nici măcar hârtia de imprimat?

Cum s-a măsurat relativul cu absolut?

Îți fac o animație și discutăm, pentru că din ce ai spus:

cum e posibil, după tine, ca unduiri spațio-temporale relative, legate exclusiv de o masă-energie, impuls și radiație relative, pot fi măsurate pe suport spațio-temporal liniar și absolut.

pare că n-ai înțeles principiul.

Prezenta unei mase in spatiul liniar, introduce proprietati curbilinii spatiului, adica campul gravitational, care este static, adica lipsit de vibratii in timp, atat timp cat masa este constanta.
Miscarea accelerata a ansamblului masa-camp, presupune introducerea unui impuls in spatiul liniar in care se scalda campul gravitational, ceia ce genereaza undele gravitationale.
Cred ca mecanismul se aseamana cu bangul sonic produs de un avion care atinge viteza pragului sonic. In fata avionului se creaza un camp baric de mare densitate (care ar fi similar campului gravitational), care la viteza critica actioneaza asupra spatiului aerian inconjurator liniar (asemanator spatiului cosmic), producand acea unda sonora, care poate fi receptionata de niste baloane cu aer care se deformeaza, asa cum se deformeaza bratul aparatului de receptie al undelor gravitationale, deoarece corpurile sunt ca niste bureti umpluti cu spatiul cosmic. daca spatiul vibreaza, vor vibra si corpurile.

curiosul a scris: Îți fac o animație și discutăm ..

Așteptam ...

Nu-i claritatea pe care mi-o doream, dar nu mai am timp să fac corecțiile necesare și sper să înțelegi totuși.
Așadar...

Mai mult sau mai puțin, principiul de funcționare al instrumentului este acesta prezentat în stânga. Animația este intenționat exagerată, desigur. Conform TRG, valurile alea sunt deformări spațio-temporale care se propagă ca niște unde și de asemenea, în TRG, corpurile se mișcă urmând linia spațiului, iar în funcție de viteza lor vor urma o anumită geodezică, lucruri pe care sigur le știi. Linia aia roșie este lumina emisă, iar cea neagră este cea reflectată care revine înapoi pe detector. Interferometrul are două brațe perpendiculare tocmai pentru ca traiectoria luminii să fie modificată diferit, în funcție de direcția din care vin valurile, astfel încât să producă o interferență, determinată de perioada de timp diferită necesară luminii să ajungă pe detector.

Acesta este de fapt principiul interferometrului din experimentul MM, cu diferența că interferența care ar trebui să apară este cauzată de forma diferită a spațiului prin care trece lumina.
Din punct de vedere logic, în acord cu TRG, principiul este corect.
Și se pare că s-a detectat o interferență, care în mod normal nu apare.
Știm asta deja de la experimentul MM și toate celelalte asemănătoare, dar ei nu aveau la îndemână tehnologia de astăzi, că poate ar fi observat și ei ceva și ar fi zis că-i eterul, când explicația poate la fel de bine să fie aceste unde gravitaționale.

Oricum, pentru mine este mai interesant cum de s-a stabilit că interfernța provine exact de la undele gravitaționale produse de găurile alea negere și nu din altă parte.

Nu m-am documentat, s-ar putea să greșesc și să fi interpretat greșit situația, iar dacă cineva mă corectează să iei în calcul și ce spun ceilalți.
Eu ți-am spus doar ce-am înțeles eu din discuțiile voastre și chiar și așa, în acord cu TRG mie mi se pare logic și corect principiul folosit.
Acum, privind animația asta, vizualizezi mai bine ce-i cu valurile astea ?
Înțelegi de ce este, sau cel puțin mi se pare, logic ?