Unificarea forței gravitaționale cu forța electromagnetică

Unificarea forţei gravitationale cu forta electromagnetică

Vasile Turcu
515800-Sebes,M.Eminescu 30,Alba,România,UE
vturcu1@yahoo.com


Abstract. În cadrul teoriei multicosmosului, consider că atomului din microcosmos îi corespunde supergalaxia din macrocosmos, iar celulei vii dintr-un oarecare organism îi corespunde un univers din macrocosmos. Această lucrare se bazează pe analogia atom-supergalaxie, deci forţă electromagnetică-forţă gravitaţională. Rezultatele teoretice obţinute coincid cu observaţiile ştiinţifice din acest domeniu. Toată problema se rezumă în felul următor: dacă sistemul de referintă (observatorul de pe Terra) este plasat în interiorul universului nostru, avem forta gravitatională; dacă sistemul de referintă (observatorul) este situat în exteriorul universului nostru, atunci este forta electromagnetică. De asemenea, dacă sistemul de referinţă (observatorul) este plasat în microcosmos în interiorul electronilor şi nucleului, atunci el va constata că forţa gravitaţională acţionează între componentele atomului. Dacă sistemul de referinţă (observatorul) este situat în exteriorul atomilor (de exemplu pe Terra), atunci el constată că forţa electromagnetică acţionează în atomi. Iar concluziile filosofice sunt foarte fecunde.


Această lucrare se bazează pe analogia supergalaxie-atom. Supergalaxia noastră este formată din grupul de galaxii Virgo ca şi grup central, în jurul căruia orbitează 6 grupuri galactice.

Fig.1. Imagine schematică a Supergalaxiei noastre (de Rob Hess).


Fig.2. Dispoziţia spaţială a norilor de electroni în atomul de carbon (teoretic).

Conform analogiei atom-supergalaxie, spunem că Supergalaxia noastră este asimilată cu un atom de carbon. Electronilor din atom îi corespund grupurile de galaxii din supergalaxie. Atomul de carbon are şase electroni. Supergalaxia noastră are şase grupuri de galaxii: Canes Venatici (unde suntem noi), Canes Venatici Spur, Leo II, Virgo II, Virgo III si Crater. Atomul de carbon are în centru un nucleu format din 6 protoni şi 6 neutroni, cu sarcina electrică +6e. Supergalaxia noastră are în centru grupul Virgo format din peste 2000 de galaxii mai mari şi mai mici ca Galaxia noastră, având o masă de aproximativ 50% din total, sau ~ 4,8•10^44 Kg.
Deci nucleul atomic din microcosmos are corespondent nucleul supergalactic din macrocosmos. Cei şase electroni ai carbonului orbitează în jurul nucleului datorită forţei electromagnetice. Cele şase grupuri de galaxii orbitează în jurul nucleului Virgo datorită forţei gravitaţionale. Rezultă că forţa electromagnetică din microcosmos are corespondent forţa gravitaţională din macrocosmos. Sau câmpul electromagnetic din microcosmos are corespondent câmpul gravitaţional din macrocosmos.Undele electromagnetice din microcosmos au corespondent undele gravitaționale din macrocosmos. În concluzie, Forţa electromagnetică ≡ Forţa gravitaţională .
Supergalaxia noastră este un domeniu actual de studiu. De aceea valorile de mai jos sunt aproximative, urmând ca viitorul să ne furnizeze cele exacte. Dar metoda de calcul este aceeaşi.

Denumire Masa
Kg Raza orbitei Raza medie a grupului m Densitate
Kg/m^3
ani lumină metri
Virgo 4,8•10^44 - - 6•10^22 5,3•10^-25
Canes Venatici 2,5•10^44 3,09•10^7 2,92336•10^23 1,3•10^23 2,71•10^-26
Canes Venatici Spur 10^42 3,2406•10^7 3,06584•10^23 2,1•10^22 2,57•10^-26
Leo II 4•10^43 2,3568•10^7 2,2297•10^23 4,8•10^22 8,63•10^-26
Virgo II 9•10^43 1,9149•10^7 1,81163•10^23 9•10^22 2,94•10^-26
Virgo III 5,9•10^43 2,946•10^7 2,78713•10^23 8•10^22 2,75•10^-26
Crater 4•10^43 2,6514•10^7 2,50841•10^23 4,8•10^22 8,63•10^-26
Tabel 1. Supergalaxia noastră.

Masa totală este 9,6•10^44 Kg. Masa medie a unui grup de galaxii este
(25+0,1+4+9+5,9+4)10^43
mmed = ---------------------------------- = 8·10^43 Kg
6
Din tabel deducem că raza orbitală medie este rmed=2,55434•10^23 m. După cum se observă în fig.1, Galaxia noastră este situată la periferia grupului Canes Venatici. Distanţa centru nucleu Virgo-Terra este 13,55 Mpc sau 4,419•10^7 al=4,181•10^23 m.
Legea forţei gravitaţionale este (scalar)
m1•m2
Fg = G --------- Newton (1)
r^2
cu G=6,67259·10^-11 SI fiind constanta gravitaţională newtoniană, m1 şi m2 cele două mase între care se exercită forţa gravitaţională şi r distanţa dintre ele.
Luăm cazul general cu masa medie mmed şi raza medie rmed din Supergalaxie. Forţa gravitaţională dintre Virgo mv şi masa medie mmed este
mv·mmed
Fg = G -----------
rmed ^2
4,8·10^44·8·10^43
sau Fg = G -------------------------- = 3,92706·10^31 N
(2,55434·10^23)^2

Legea lui Coulomb este (scalar)
1 q1·q2
Fe = ------ ------- Newton (2)
4πε0 r^2
cu εo=8,854187817•10^-12 Fm^-1 permitivitatea vidului,
1
------ = 8,98781686·10^9 Fm^-1 cu π=3,1415
4πε0
q1 şi q2 sunt cele două sarcini electrice între care se exercită forţa electrostatică şi r distanţa dintre ele.
Conform (2) avem pentru Supergalaxie
1 qv·qmed
Fe = ------ -----------
4πε0 rmed^2
cu qv=sarcina electrică a grupului central Virgo, qmed=sarcina electrică a grupului satelit de masă medie şi rmed=raza orbitală medie a grupului satelit.
Deoarece prin definiţie Fg=Fe ,vom avea Fe=3,92706•10^31 N.
1 qv·qmed
Deci ------- ------------------------ = 3,92706·10^31 sau qv·qmed = 2,850826131·10^68 (3)
4πε0 (2,55434·10^23)^2
Conform legilor electromagnetismului, sarcina totală a celor 6 grupuri galactice este egală cu sarcina electrică a grupului central Virgo.
qv = 6•qmed
Nucleul Virgo are sarcina electrică 6qmed, deoarece şi nucleul de carbon are sarcina electrică +6e. Înlocuind în (3) obţinem
6qmed^2 = 2,850826131•10^68 şi în final qmed = ą6,893023201•10^33 C.
Aceasta este sarcina electrică elementară pentru macrocosmos (univers) pe care o notez de aici încolo cu ξ (xi). Deci ξ= ą6,893023201•10^33 C (4)
Grupul central Virgo are sarcina electrică
qv = 6•qmed sau qv = 6·ξ
Rezolvând obţinem qv = ą4,135813921•10^34 C
Continuând calculul obţinem că forţa electrostatică dintre Virgo şi masa medie este
1 4,135813921·10^34 · 6,893023201·10^33
Fe = ------ ----------------------------------------------------
4πε0 (2,55434·10^23)^2
sau Fe = 3,92706•10^31 N .Într-adevăr Fg = Fe .
Deci forţa gravitaţională este egală cu forţa electrostatică. Dacă sistemul de referinţă (observatorul) este situat în interiorul universului nostru (de exemplu pe Pământ), avem forţă gravitaţională. Dacă sistemul de referinţă (observatorul) este situat în exteriorul universului nostru, atunci avem forţă electrostatică (electromagnetică).

1. Calculul sarcinii electrice în Supergalaxie
Pentru a afla sarcina electrică a unui grup oarecare de galaxii de masă m, înmulţim sarcina electrică elementară ξ cu m şi împărţim la mmed. Deci

ξ·m 6,893023201·10^33·m
q = ą-------- sau q = ą------------------------------ sau q = ą8,61628·10^-11·m (5
mmed 8·10^43
Această formulă,sau formula (7), se foloseşte pentru calculul sarcinii electrice a oricărui corp ceresc de masă m. Pentru cazul concret al grupului Canes Venatici, avem

ξ·mcv
qcv = ą -------- sau cu formula (7) qcv = ą8,616286136·10^-11·mcv
mmed
şi înlocuind obţinem qcv = ą2,15407•10^34 C .
Similar cu (7) am calculat şi pentru celelalte grupuri galactice, iar rezultatele sunt trecute în tabelul de mai jos.
Grupul de galaxii Sarcina electrică (Coulombi)
Virgo qV = ą4,135817345·10^34
Canes Venatici qCV = ą2,154071534·10^34
Canes Venatici Spur qCVS = ą8,616286135·10^31
Leo II qLII = ą3,446514454·10^33
Virgo II qVII = ą7,754657222·10^33
Virgo III qVIII = ą5,08360882·10^33
Crater qC = ą3,446514454·10^33
Tabel 2. Sarcina electrică a grupului din Supergalaxie.
Se observă că qv = qcv+qcvs+qLII+qvII+qvIII+qc
Galaxia noastră are ~1,5∙10^11 stele, deci o masă de ~3∙10^41 Kg. Conform formulei (5) sau (7), sarcina electrică este
qG = ą8,616286136·10^-11·3·10^41 sau qG = ą2,58488·10^31 C

2. Calculul sarcinii electrice în sistemul solar
Folosind formula (5) sau (7), sarcina electrică a Soarelui este
qS = ą8,616286136·10^-11·mS = ą1,713865475·10^20 C mS = 1,9891·10^30 kg
Pentru Pământ avem
qP = ą8,616286136·10^-11·mP = ą5,147541663·10^14 C mP = 5,9742·10^24 kg
Similar am calculat sarcina electrică pentru corpurile componente ale sistemului solar, iar rezultatele sunt trecute în tabelul de mai jos.

Denumire Masa
Kg Semiaxa mare a orbitei m Raza ecuatorială m Viteza liniară la ecuator m/s Sarcina electrică
Simbol Coulombi
Soare 1,9891∙10^30 - 6,9626∙10^8 1,99∙10^3 qS ą1,71386547∙10^20
Mercur 3,3022∙10^23 5,7909083∙10^10 2,4397∙10^6 3,302517 qMe ą2,84527000∙10^13
Venus 4,869∙10^24 1,08208601∙10^11 6,0519∙10^6 1,81094 qVe ą4,19526971∙10^14
Pământ 5,9742∙10^24 1,495978706∙10^11 6,3781∙10^6 4,63817∙10^2 qP ą5,14754166∙10^14
Marte 6,4191∙10^23 2,27939186∙10^11 3,397∙10^6 2,40779∙10^2 qM ą5,53088023∙10^13
Jupiter 1,8988∙10^27 7,78298361∙10^11 7,1492∙10^7 1,25716∙10^4 qJ ą1,63606041∙10^17
Saturn 5,685∙10^26 1,429394133∙10^12 6,0268∙10^7 9,87068∙10^3 qSa ą4,89835866∙10^16
Uranus 8,6625∙10^25 2,875038615∙10^12 2,5559∙10^7 2,58745∙10^3 qU ą7,46385786∙10^15
Neptun 1,0278∙10^26 4,04449769∙10^12 2,4764∙10^7 2,6828∙10^3 qN ą8,85581889∙10^15
Pluto 1,5∙10^22 5,915799∙10^12 1,151∙10^6 13,1044297 qPl ą1,29244292∙10^12
Luna 7,3483∙10^22 3,84403∙10^8 1,738∙10^6 4,6236 qL ą6,33150554∙10^12
Phobos 9,6285∙10^15 9,387∙10^6 1,1266∙10^4 2,5677 qPh ą8,296191105∙10^5
Ganymede 1,481∙10^23 1,07∙10^6 2,634∙10^6 26,7597 qGa ą1,27607197∙10^13
Titan 1,3473∙10^23 1,22183∙10^6 2,575∙10^6 11,74 qTi ą1,16087223∙10^13
Ariel 1,3426∙10^21 1,9102∙10^5 5,789∙10^5 16,6947 qAr ą1,15682257∙10^11
Triton 2,1481∙10^22 3,5476∙10^5 1,353∙10^6 16,7341 qTr ą1,85086442∙10^12
Charon 1,875∙10^21 1,96∙10^4 5,83∙10^5 6,6344 qCh ą1,6155365∙10^11
Tabel 3. Sarcina electrică în sistemul solar.

Deci sarcina electrică a unui sistem cosmic este egală cu suma sarcinilor electrice componente ale sistemului.

3. Calculul forţei gravitaţionale şi electrostatice în Univers
În continuare folosim formulele (1) şi (2).
Forţa de atracţie universală care se exercită între Virgo şi Canes Venatici este
mV·mCV 4,8·10^44·2,5·10^44
Fg = G----------- = G-------------------------- = 9,36938501·10^31 N r = raza orbitei
rCV^2 (2,92336·10^23)^2
Forţa de atracţie electrostatică este
1 qV·qCV 1 4,135817345·10^34·2,154071534·10^34
Fe = ------ --------- = ------ -------------------------------------------------- = 9,3698501·10^31 N
4πε0 rCV^2 4πε0 (2,92336·10^23)^2
Deci Fg=Fe. Similar se calculează pentru toate grupurile de galaxii, iar rezultatul este acelaşi: Fg=Fe.
Soare – Pământ :
mS·mP 1,9891·10^30·5,9742·10^24
Fg = G-------- = G----------------------------------- = 3,54307211·10^22 N r = semiaxa mare
r^2 (1,495978706·10^11)^2
1 qS·qP 1 1,713865475·10^20·5,147541663·10^14
Fe = ------ ------- = ------ -------------------------------------------------- = 3,54307211·10^22 N
4πε0 r^2 4πε0 (1,495978706·10^11)^2
Deci Fg = Fe.
Pământ – Lună
mP·mL 5,9742·10^24·7,3483·10^22
Fg = G--------- = G------------------------------------ = 1,98238288·10^20 N
r^2 (3,84403·10^^2
1 qP·qL 1 5,147541663·10^14·6,331505541·10^12
Fe = ------ -------- = ------ -------------------------------------------------- = 1,98238288·10^20 N
4πε0 r^2 4πε0 (3,84403·10^^2
Deci Fg=Fe . Similar se calculează pentru toate corpurile sistemului solar şi rezultatul este acelaşi Fg=Fe .

4. Echivalenţa masei cu sarcina electrică în Univers
Dacă în relaţiile (1) şi(2) m1=m2=m şi q1=q2=q, conform Fg = Fe rezultă
m^2 1 q^2 1
G------ = ------- ------ sau G·m^2 = ------- q^2 deci
r^2 4πε0 r^2 4πε0
1
m = (--------------)^1/2 ·q rezultă
4pi epsilon0 G
m = (4πε0G)^-1/2 • q sau m = ą1,16059284∙10^10 · q Kg (6)
q = (4πε0G)^1/2 • m sau q = ą8,616286136·10^-11· m Coulomb (7)
Relaţiile (6) şi (7) fac legătura dintre masa şi sarcina electrică, dintre forţa gravitaţională şi forţa electrostatică. Masa unui corp sau unui grup de corpuri din univers,este egală cu sarcina electrică care o posedă înmulţită cu constanta (4πε0G)^-1/2. Sarcina electrică a unui corp sau grup de corpuri din univers, este egală cu masa sa înmulţită cu constanta (4πε0G)^1/2.
Să luăm atomul de hidrogen care este compus dintr-un proton cu sarcină electrică pozitivă în centrul sistemului şi un electron cu sarcină negativă care orbitează în jurul protonului. Pentru o orbită circulară, de rază r = a0, conform mecanicii cuantice condiţia de echilibru dinamic cere


m·v^2 1 e^2

-------- = ------ ----- (
a0 4πε0 a0^2
unde m = masa electronului, v = viteza electronului pe orbită şi e = sarcina electrică. În modelul cuantic al atomului de hidrogen raza a0 este valoarea medie a razei r când atomul se află în starea fundamentală, unde r este raza dintre electron şi proton la un moment dat.
Simplificând,ecuaţia ( devine

1 e^2
m·v^2 = ------ ----
4πε0 a0
În această ecuaţie a0 este cunoscută ca prima rază Bohr în atomul de hidrogen, având valoarea a0 = 0,529177249∙10^-10 metri. Pentru cazul general ecuaţia devine
1 q^2
m·v^2 = ------ ---- (9)
4πε0 r
unde r este raza medie dintre electron şi nucleu, iar q^2 = q1·q2 , cu q1 = sarcina electrică a electronului şi q2 = sarcina electrică a nucleului.
Din relaţia de echivalenţă (7), în macrocosmos avem
q^2 = 4πε0G·m^2
Introducând această relaţie în (9) rezultă
v^2·r = G·m
unde v = viteza orbitală a corpului satelit, r = semiaxa mare şi m = masa centrală a sistemului. Dacă în această ecuaţie notăm masa corpului central cu M, avem
v^2·r = G·M (10)
Această relaţie este condiţia de echilibru dinamic din mecanica newtoniană, adică condiţia ca un corp cosmic să se menţină pe o oarecare orbită în jurul unei mase centrale M. Sau, orice corp cosmic se menţine pe orbită numai dacă viteza medie orbitală la pătrat înmulţită cu semiaxa mare, este egală cu masa corpului central înmulţită cu constanta gravitaţională newtoniană.
De exemplu, pentru dinamica Soare - Pământ avem :
- viteza liniară pe orbită a Pământului v = 29,7859•10^3 m/s;
- semiaxa mare r = 1,495978706∙10^11 metri;
- masa Soarelui M = 1,9891∙10^30 Kg;
- constanta gravitaţională newtoniană G = 6,67259∙10^-11 SI.
Conform (10) avem 1,3272∙10^20 = 1,3272∙10^20 .
Formula (10) sintetizează întreaga mecanică newtoniană, pentru un corp cosmic aflat în echilibru dinamic pe o orbită oarecare. Această formulă rezultă din legea a III-a exactă a lui Kepler, din egalitatea legii atracţiei gravitaţionale cu legea a doua a mecanicii (legea forţei) considerând masa inertă mi ca fiind egală cu masa gravitaţională mg (conform relativităţii generale). De asemenea, din egalitatea forţei gravitaţionale cu forţa centrifugă, sau direct din integrala energiei (cu M>>m).
Deci relaţiile de echivalenţă (6) şi (7) fac nu numai legătura dintre masa şi sarcina electrică a unui oarecare corp cosmic, ci ele fac legătura dintre mecanica newtoniană şi mecanica cuantică, dintre forţa gravitaţională şi forţa electromagnetică, dintre macrocosmos şi microcosmos, dintre câmpul gravitaţional şi câmpul electromagnetic, dintre interacţia gravitaţională şi interacţia electromagnetică.
Din relaţia (9) rezultă condiţia de echilibru dinamic conform electromagnetismului pentru un corp cosmic pe orbită. Aceasta este
1 qcen·q
m·v^2 = ------- -------- (11)
4πε0 r
unde m = masa corpului cosmic pe orbită, v = viteza liniară orbitală, r = semiaxa mare, qcen = sarcina electrică a corpului central şi q = sarcina electrică a corpului cosmic pe orbită. Sau
1
m·v^2·r = ------- qcen·q (12)
4πε0
Din (12) rezultă
1 qcen·q
m = ------- -------- (13)
4πε0 v^2·r
De exemplu pentru Pământ avem sarcina electrică q = 5,14751663∙10^14 C, iar sarcina electrică a Soarelui este qcen = 1,713865475∙10^20 C. Înlocuind obţinem m = 5,9742∙10^24 Kg ,care este masa reală a Pământului. Similar se calculează masa pentru orice corp cosmic de pe orbită.Cu (13) calculăm masa electronului în atom.De exemplu,pentru atomul de hidrogen avem:
qcen = qproton=1,60217733·10^-19 C
q = qelectron =1,60217733·10^-19 C
v = viteza liniară orbitală a electronului
v = α·c = 7,29735308·10^-3·2,99792458·10^8 = 2,187691417·10^6 m/s
α=constanta structurii fine
r = a0 = 5,29177249·10^-11 metri raza Bohr
Înlocuind în (13) obtinem m=9,109·10^-31 kg,care este masa electronului.Deci formula (13) este valabilă pentru macrocosmos si microcosmos,pentru mecanica newtoniană si mecanica cuantică.
În mecanica newtoniană sarcina electrică depinde de masa corpului cosmic. În mecanica cuantică sarcina electrică nu depinde de masa particulei. În electromagnetismul macrocosmic sarcina electrică variază în funcţie de viteza de deplasare a corpului cosmic (conform relativităţii restrânse). În electromagnetismul atomic sarcina electrică este un invariant. Pe această bază se poate elabora mecanica cuantică a macrocosmosului (universului).Cu relatia (7) se calculează sarcina electrică a tuturor corpurilor din univers,fără a utiliza exemplul cu Supergalaxia si analogia atom-supergalaxie.

5. Calculul energiei interacţiunii gravitaţionale şi electrostatice în Univers
După cum cunoaştem, energia interacţiunii gravitaţionale a două corpuri de mase m1 şi m2 este G·m1·m2
Eg = - ------------ (14)
r
unde r este distanţa dintre cele două corpuri.
Iar energia interacţiunii electrostatice a două sarcini electrice q1 şi q2 este
1 q1·q2
Ee = ------- ------- (15)
4πε0 r
unde r este distanţa dintre cele două sarcini electrice.
Virgo – Canes Venatici :
G·4,8·10^44·2,5·10^44
Eg = ------------------------------ = 2,739·10^55 Joule
2,92336·10^23
1 4,13581·10^34·2,15407·10^34
Ee = ------- ---------------------------------------- = 2,739·10^55 J Deci Eg = Ee
4πε0 2,92336·10^23
Soare – Pământ :
G·1,9891·10^30·5,9742·10^24
Eg = --------------------------------------- = 5,3·10^33 J
1,49597·10^11

1 1,71386·10^20·5,14754·10^14
Ee = ------- -------------------------------------- = 5,3·10^33 J Deci Eg = Ee
4πε0 1,49597·10^11
Pământ – Lună :
G·5,9742·10^24·7,3483·10^22
Eg = --------------------------------------- = 7,62·10^28 J
3,84403·10^8
1 5,14754·10^14·6,3315·10^12
Ee = ------- --------------------------------------- = 7,62·10^28 J Deci Eg = Ee
4πε0 3,84403·10^8
Similar se calculează pentru toate corpurile cosmice, iar rezultatul este acelaşi: Eg=Ee.

6. Calculul razei gravitaţionale şi razei clasice electromagnetice în Univers
Conform relativităţii generale, raza gravitaţională a unui corp cosmic este
G
rg = ----- m (16)
c^2
unde m este masa corpului şi c este viteza luminii.
Conform mecanicii cuantice raza clasică electromagnetică a unei sarcini electrice q de masă m este
1 q^2
re = ------- -------- (17)
4πε0 m·c^2
Galaxia noastră :
G
rg = ------ 3·10^41 = 2,22727·10^14 metri
c^2
1 (2,58488·10^31)^2
re = ------- -------------------------- = 2,22727·10^14 m Deci rg = re
4πε0 c^2·3·10^41
Soare :
G
rg = ----- 1,9891·10^30 = 1,47675·10^3 m
c^2
1 (1,71386·10^20)^2
re = ------ ------------------------ = 1,47675·10^3 m Deci rg = re
4πε0 c^2·1,9891·10^30
Pământ :
G
rg = ----- 5,9742·10^24 = 4,43539·10^-3 m
c^2
1 (5,1475·10^14)^2
re = ------- ----------------------- = 4,43539·10^-3 m Deci rg = re
4πε0 c^2·5,9742·10^24
Luna :
G
rg = ----- 7,3483·10^22 = 5,45556·10^-5 m
c^2
1 (6,3315·10^12)^2
re = ------ ----------------------- = 5,45556·10^-5 m Deci rg = re
4πε0 c^2·7,3483·10^22
Similar se calculează pentru toate corpurile cosmice şi rezultatul este acelaşi: rg = re .
Conform mecanicii cuantice raza clasică electromagnetică a electronului este
1 e^2
re = ------ --------- = 2,81811985·10^-15 m (18)
4πε0 me·c^2
Iar raza clasică electromagnetică a protonului este


1 e^2
re = ------ --------- = 1,534743782·10^-18 m (19)
4πε0 mp·c^2
Relaţia (7) care face echivalenţa dintre sarcina electrică şi masă în macrocosmos este
e = (4πε0G)^1/2 · m sau e^2 = 4πε0G · m^2
care introdusă în formulele (18) şi (19) rezultă
G
re = ----- m
c^2
adică exact raza gravitaţională a particulelor elementare conform relativităţii generale. Deci raza gravitaţională a electronului este
G
rg = ------ me = 6,762815676·10^-58 m
c^2
şi raza gravitaţională a protonului este
G
rg = ------ mp = 1,24179849·10^-54 m
c^2
Aceste rezultate sunt identice cu cele obţinute folosind relativitatea generală.

7. Calculul energiei proprii gravitaţionale şi electrostatice în Univers
Energia proprie gravitaţională a unei sfere pline uniforme de masă m şi rază r este
3 G·m^2
Epg = - --- --------- (20)
5 r
Energia proprie electrostatică a unei distribuţii sferice uniforme de sarcină totală q şi rază r este 3 1 q^2
Epe = ą --- ------- ---- (21)
5 4πε0 r
Energia proprie gravitaţională a unei galaxii de masă m şi rază r este
1 G·m^2
Epg = - --- --------- (22)
2 r
Energia proprie electrostatică a unei galaxii de sarcină totală q şi rază r este
1 1 q^2
Epe = ą --- ------ ----- (23)
2 4πε0 r
Galaxia noastră : are raza 5∙10^4 ani lumină = 4,73∙10^21 m.
1 G(3·10^41)^2
Epg = --- ------------------- = 6,34813·10^50 J
2 4,73·10^21
1 1 (2,58488·10^31)^2
Epe = --- ------ ------------------------ = 6,34813·10^50 J Deci Epg = Epe
2 4πε0 4,73·10^21

Soare :
3 G(1,9891·10^30)^2
Epg = --- ------------------------- = 2,275·10^41 J
5 6,9626·10^8
3 1 (1,71386·10^20)^2
Epe = --- ------- ------------------------- = 2,275·10^41 J Deci Epg = Epe
5 4πε0 6,9626·10^8

Pământ :
3 G(5,9742·10^24)^2
Epg = --- ------------------------- = 2,24·10^32 J
5 6,37814·10^6
3 1 (5,14754·10^14)^2
Epe = --- ------ ------------------------ = 2,24·10^32 J Deci Epg = Epe
5 4πε0 6,37814·10^6
Luna :
3 G(7,3483·10^22)^2
Epg = --- ------------------------- = 1,24385·10^29 J
5 1,738·10^6
3 1 (6,3315·10^12)^2
Epe = --- ------ ----------------------- = 1,24385·10^29 J Deci Epg = Epe
5 4πε0 1,738·10^6
Similar se calculează pentru toate corpurile cosmice şi rezultatul este acelaşi: Epg = Epe .

8. Verificarea experimentală a teoriei relativităţii generale
Avansul de periheliu
Avansul de periheliu pe o revoluţie este dat de cantitatea suplimentară
6πG·m
δθ = ---------------- radiani (24)
c^2·a(1- e^2)
cu m = masa corpului, a = semiaxa mare şi e = excentricitatea orbitei.
Pentru a calcula în electromagnetism avansul de periheliu,înlocuim în (24) masa m cu relaţia de echivalenţă (6) şi avem
πG 3q
δθe = (----)^1/2 ----------------- radiani (25)
ε0 c^2·a(1- e^2)
unde q este sarcina electrică a corpului.
Mercur :
6πG 3,3022·10^23
δθ = ------ ------------------------------------------ = 8,33223·10^-14 radiani/revoluţie
c^2 5,7909083·10^10(1- 0,205631^2)
πG 3 2,84527·10^13
δθe = (----)^1/2 ----- ------------------------------------------ = 8,33223^-14 radiani/revoluţie
ε0 c^2 5,7909083·10^10(1- 0,205631^2)
Deci δθ = δθe .
Pământ :
6πG 5,9742·10^24
δθ = ------ ---------------------------------------- = 5,58995·10^-13 radiani/revoluţie
c^2 1,4959787·10^11(1- 0,0167^2)



πG 3 5,14754·10^24
δθe = (----)^1/2 ---- --------------------------------------- = 5,58995·10^-13 radiani/revoluţie
ε0 c^2 1,4959787·10^11(1- 0,0167^2)
Deci δθ = δθe.
Similar se calculează pentru toate corpurile cosmice pe orbită şi rezultatul este acelaşi: δθ = δθe .

Deplasarea gravitaţională a liniilor spectrale spre roşu sau violet
Undele electromagnetice cu frecvenţa υ emise de atomii din Soare sau dintr-o stea, au la suprafaţa Pământului (sau a oricărei planete, satelit,etc.) frecvenţa υ^’. Deplasarea frecvenţei este υ = υ^’-υ. Deci

Δυ G·m
---- = ------- (26)
υ c^2·r
Pentru a calcula în electromagnetism deplasarea gravitaţională a liniilor spectrale, înlocuim în (26) masa m cu relaţia de echivalenţă (6) şi rezultă
Δυ G q
----e = (-----)^1/2 ------ (27)
υ 4πε0 c^2·r
unde m şi q sunt masa şi sarcina electrică a corpului receptor, iar r este raza corpului.
Pământ :
Δυ G 5,9742·10^24
---- = ---- ------------------ = 6,954·10^-10 Hertzi
υ c^2 6,37814·10^6
Δυ G 1 5,14754·10^14 Δυ Δυ
----e = (------)^1/2---- -------------------- = 6,954·10^-10 Hz Deci ---- = ----e
υ 4πε0 c^2 6,37814·10^6 υ υ Δυ Δυ
Similar se calculează pentru toate corpurile cosmice receptoare şi rezultatul este acelaşi ---- = ----e .
υ υ
Deviaţia razelor de lumină care trec prin apropierea Soarelui
Razele de lumină (undele electromagnetice) care trec prin apropierea unui corp ceresc sunt deviate cu un unghi alfa faţă de traiectoria lor normală (dreaptă).Pentru razele care trec prin apropierea Soarelui sau altor stele şi planete, curbura va fi îndreptată către Soare și către ele. Conform relativităţii generale, unghiul alfa este
4G m
α = ------ ---- (28)
c^2 r
cu m = masa corpului şi r = raza corpului.
Pentru a calcula în electromagnetism unghiul α, înlocuim în (28) masa m cu relaţia de echivalenţă (6) şi rezultă
G 4 q
αe = (------)^1/2 ---- ---- (29)
4πε0 c^2 r
unde q este sarcina electrică a corpului.
Soare :
4G 1,9891·10^30
α = ----- ------------------ = 8,48395·10^-6 radiani
c^2 6,9626·10^8
G 4 1,71386·10^20
αe = (------)^1/2 ----- ------------------- = 8,48395·10^-6 radiani Deci α = αe
4πε0 c^2 6,9626·10^8
Similar se calculează pentru toate corpurile cosmice şi rezultatul este acelaşi : α = αe .

9. Calculul intensitătii câmpului electrostatic E,intensitătii câmpului magnetic H si a inductiei magnetice B în Univers
Conform mecanicii cuantice, câmpurile electrice în atomi şi molecule sunt în mod natural de ordinul
1 e
E = ------ ------- = 5,14·10^11 V/m (30)
4πε0 a0^2
cu e = sarcina electrică a electronului şi a0 = raza Bohr.
După cum ştim din electrostatică, intensitatea câmpului E este

1 q
E = ------ ----- (31)
4πε0 r^2
unde r este raza orbitală a sarcinii electrice q.
Pentru galaxii şi grupuri de galaxii se poate folosi raza sistemului în loc de raza orbitală.
Conform electromagnetismului, intensitatea câmpului magnetic H generat de sarcina electrică q este
ε0
H = (----)^1/2 · E cu μ0 = 1,2566370614•10^-6 NA^-2 (32)
μ0
μ0 fiind permeabilitatea vidului.
De asemenea, inducţia magnetică B într-un loc este
B = μ0 · H Tesla (33)
Canes Venatici :
1 2,15407·10^34
E = ------ -------------------- = 1,14·10^-2 V/m
4πε0 (1,3·10^23)^2
ε0
H = (---)^1/2 ·1,14·10^-2 = 3·10^-5 A/m
μ0
B = μ0·3·10^-5 = 3,82·10^-11 T
Dacă folosim raza orbitală vom avea E=2,26•10^-3 V/m, H=6•10^-6 A/m şi B=7,55•10^-12 T.
După Kim şi alţii (1991) inducţia câmpului magnetic intergalactic este B ~ 10^-10 T. După alţii în jur de 10^-11 T. Deoarece datele de observaţie privind Supergalaxia sunt aproximative, rezultatele teoretice obţinute mai sus sunt încurajatoare.
Supergalaxia în totalitatea ei :
Masa totală este ~ 9,6•10^44 Kg. Conform relaţiei (7) obţinem o sarcină electrică de q = 8,27163469•10^34 C. Raza ecuatorială este de ~ 6•10^7 ani lumină, sau ~ 5,7•10^23 m.
1 8,27163·10^34
E = ------ -------------------- = 2,28·10^-3 V/m
4πε0 (5,7·10^23)^2
ε0
H = (---)^1/2 ·2,28·10^-3 = 6·10^-6 A/m
μ0
B = μ0 ·6·10^-6 = 7,63·10^-12 T
După Vallée 1975 şi 1983, Ruzmaikin şi Sokoloff 1977, limita maximă a câmpului magnetic intergalactic este B=10^-13 T. Deoarece eu am folosit în aceste calcule valoarea minimă atribuită razei Supergalaxiei, consider că rezultatele teoretice obţinute sunt încurajatoare.



Galaxia noastră :
Raza este ~ 5•10^4 ani lumină sau 4,71•10^21 m.Masa ~ 3·10^41 kg.Cu (5) sau (7) q=2,58488·10^31 C.
1 2,58488·10^31
E = ------ ---------------------- = 1,047·10^-2 V/m
4πε0 (4,71·10^21)^2
ε0
H = (---)^1/2 ·1,047·10^-2 = 2,779·10^-5 A/m
μ0
B = μ0 ·2,779·10^-5 = 3,49·10^-11 T
Centrul Galaxiei noastre :
Raza medie este 6400 ani lumină sau 6•10^19 m. Masa fiind ~ 2,2•10^41 Kg, cu (7) obţinem sarcina electrică q=1,89558295•10^31 C.

1 1,89558·10^31
E = ------ -------------------- = 47,32 V/m
4πε0 (6·10^19)^2
ε0
H = (---)^1/2 ·47,32 = 0,125 A/m
μ0
B = μ0 ·0,125 = 1,5·10^-7 T
Centru Galaxiei are un câmp magnetic vertical. În discul galactic, care conţine şi braţele spirale unde suntem şi noi, câmpul magnetic este paralel cu planul galactic. După Seiradakis şi alţii (1985 şi 1989), Haynes şi alţii (1992), Anantharamiah şi alţii (1991), câmpul magnetic vertical din centrul Galaxiei are ~ 10^-7 T, iar în braţele spirale sunt (3-7)•10^-10 T. După Heiles (1989) norii moleculari de OH au B ~ 1,2•10^-9 T. După Fiebig şi Güsten (1989) norii moleculari de H2O au B ~ (5-•10^-6 T. După Lyne şi Graham Smith (1988), Rand şi Kulkarni (1989), Taylor şi Cordes (1992), câmpul magnetic din braţele spirale are B ~ (3-5)•10^-10 T. După cum se observă, rezultatele teoretice obţinute de mine sunt încurajatoare.
Soarele :
După cum ştim, inducţia magnetică B la suprafaţă este cuprinsă între (5•10^-4 -1,5•10^-3) T. La poli sunt ~ 5,3•10^-3 T. În petele solare sunt (10^-2 -0,5) T. Centrul Naţional de Date pentru Ştiinţe Spaţiale (NSSDC) de la NASA a dat în 2001 valoarea 5•10^-3 T. Din (33) rezultă
5·10^-3
H = ---------- = 3,9·10^3 A/m
μ0
Din (32) intensitatea câmpului electrostatic este
E = 1,5•10^6 V/m
Pământul :
Geochimia a stabilit că 2/3 din masa Pământului este reprezentată de substanţele feromagnetice şi ferimagnetice, care au permeabilitatea magnetică relativă cuprinsă între μr = (10^3 -10^6). Dacă luăm permeabilitatea relativă μr = 1,9894•10^3, atunci permeabilitatea absolută a mediului este μ = 2,5•10^-3, deoarece μ = μ0• μr .
Din (31) intensitatea câmpului electric la suprafaţa Pământului este
1 5,14754·10^14
E = ------ ------------------------- = 206,7 V/m
4πε0 (1,49597·10^11)^2
unde r este semiaxa mare a orbitei.
ε0
H = (---)^1/2 ·207 = 1,23·10^-2 A/m μ = 2,5•10^-3
μ
B = μ · 1,23·10^-2 = 3,079·10^-5 T
După Le Cadet (1925) la sol avem E = 170 V/m. După N. Gardien (1925) avem la sol E = 190 V/m. După C.T.Wilson (1906-1907 la Edinburg) la sol este (111-401) V/m cu o medie anuală de 187 V/m. Media pe 4 ani a rezultatelor măsurătorilor continue executate la Posdam indică valoarea de 251 V/m, iar la Kew media pe 15 ani este 304 V/m.Inducţia magnetică la suprafaţa Pământului este în medie B ~ (4-5)•10^-5 T. Valoarea inducţiei magnetice B variază între 2,8•10^-5 T în Africa şi 7,2•10^-5 T la polul magnetic în emisfera boreală (N). NSSDC de la NASA a dat în 2001 valoarea 3,076•10^-5 T.
Intensitatea câmpului electric la afeliu (4 iulie) este
1 5,14754·10^14
E = ------ --------------------------- ≈ 200 V/m
4πε0 (1,5209815·10^11)^2
Intensitatea câmpului electric la periheliu (4 ianuarie) este


1 5,14754·10^14
E = ------ --------------------------- ≈ 214 V/m
4πε0 (1,4709758·10^11)^2
Medierea îngrijită a înregistrărilor câmpului geoelectric în foarte multe puncte de observaţie răspândite pe toată suprafaţa globului, a pus în evidenţă o variaţie sezonieră (anuală) : există un maxim net iarna (când Pământul este mai aproape de Soare) şi un minim net vara (când Pământul este mai departe de Soare). Rezultatele teoretice obţinute mai sus reflectă această realitate fizică.
Mercur :
1 2,84527·10^13
E = ------ --------------------- = 76,2 V/m
4πε0 (5,79·10^10)^2
ε0
H = (---)^1/2 · 76,2 = 0,2 A/m μ0 = 1,256637•10^-6
μ0
B = μ0 · 0,2 = 2,5·10^-7 T
NSSDC de la NASA a dat în 2001 valoarea B = 3,3•10^-7 T.
Venus :
1 4,19526·10^14
E = ------ ---------------------- = 322 V/m
4πε0 (1,082·10^11)^2
ε0
H = (---)^1/2 · 322 = 0,85 A/m μ0 = 1,256637•10^-6
μ0
B = μ0 · 0,85 = 10^-6 T
Inducţia magnetică la suprafaţă este de ~ 3000 ori mai slabă decât a Pământului, deci în jur de 10^-8 T. Rezultatul obţinut mai sus este de 10^2 ori mai mare. Este posibil ca E să fie mai mic în realitate, adică ~ 3 V/m şi H ~ 8•10^-3 A/m.
Marte :
1 5,53·10^13
E = ------ --------------------- = 9,5 V/m
4πε0 (2,279·10^11)^2
ε0
H = (---)^1/2 · 9,5 = 2,5·10^-2 A/m μ0 = 1,256637•10^-6
μ0
B = μ0 · 2,5·10^-2 = 3,1·10^-8 T
Se apreciază că inducţia magnetică la suprafaţă este de ~ 1000 ori mai slabă decât a Pământului, deci în jur de 3•10^-8 T. Rezultatul obţinut mai sus se încadrează în această valoare.

Jupiter :
1 1,636·10^17
E = ------ -------------------- = 2427,5 V/m
4πε0 (7,78·10^11)^2
ε0
H = (---)^1/2 · 2427,5 = 0,122 A/m μ = 3,5•10^-3
μ
B = μ · 0,122 = 4,27·10^-4 T
Datele transmise de Pioneer 10 în 1974 au indicat un moment dipolar magnetic de P = 1,45•10^20 Tm^3, ceea ce duce la un câmp magnetic polar de ~ 8•10^-4 T. NSSDC de la NASA a dat în 2001 valoarea B = 4,28•10^-4 T.
Saturn :
1 4,89835·10^16
E = ------ ------------------------ = 215,4 V/m
4πε0 (1,42939·10^12)^2
ε0
H = (---)^1/2 · 215,4 = 2·10^-2 A/m μ = 10^-3
μ
B = μ · 2·10^-2 = 2·10^-5 T
NSSDC da la NASA a dat în 2001 valoarea 2,1•10^-5 T.
Uranus :
1 7,46385·10^15
E = ------ ---------------------- = 8,1 V/m
4πε0 (2,875·10^12)^2
ε0
H = (---)^1/2 · 8,1 = 7,6·10^-5 A/m μ = 0,1
μ
B = μ · 7,6·10^-5 = 7,6·10^-6 T
NSSDC de la NASA a dat în 2001 valoarea 2,28•10^-5 T. Este posibil ca E să fie mai mare în realitate, adică ~ 6•10^3 V/m folosind μ0, cu H ~ 18 A/m.
Neptun :
1 8,8558·10^15
E = ------ ------------------- = 3,9 V/m
4πε0 (4,5·10^12)^2
ε0
H = (---)^1/2 · 3,9 = 3,6·10^-5 A/m μ = 0,1
μ
B = μ · 3,6·10^-5 = 3,6·10^-6 T
NSSDC de la NASA a dat în 2001 valoarea B = 1,42•10^-5 T. Este posibil ca E să fie mai mare în realitate, adică ~ 4•10^3 V/m folosind μ0, cu H ~ 11 A/m.
Pluto :
1 1,29244·10^12
E = ------ --------------------- = 3,3·10^-4 V/m
4πε0 (5,9·10^12)^2
ε0
H = (---)^1/2 · 3,3·10^-4 = 1,3·10^-8 A/m μ = 5,7•10^-3
μ
B = μ · 1,3·10^-8 = 7,4·10^-11 T
Nu sunt date observaţionale. Este posibil ca E să fie mai mare în realitate.



Luna :
Distanţa medie Lună – Soare este identică cu distanţa medie Pământ – Soare.
1 6,3315·10^12
E = ------ ------------------------- = 2,5 V/m
4πε0 (1,49597·10^11)^2
ε0
H = (---)^1/2 · 2,5 = 1,69·10^-3 A/m μ = 2,1•10^-5
μ
B = μ · 1,69·10^-3 = 3,38·10^-8 T
Dacă folosim permeabilitatea vidului μ0 rezultă
H = 6,74•10^-3 A/m şi B = 8,47•10^-9 T
Nava Apollo 12 care a aselenizat într-un punct având coordonatele 3o,2 S şi 23o,4 V , a detectat un câmp magnetic lunar remanent de (3,8ą0,3)10^-8 T. Apollo 14 (coordonate 3o,7 S şi 17o,5 V) a detectat un câmp magnetic de (4,3ą0,6)10^-8 T şi respectiv (10,3ą0,5)10^-8 T. Apollo 15 (coordonate 26o,1 N şi 3o,5 E) a detectat un câmp magnetic de (6ą4)10^-9 T. Se presupune că la poli sunt aproximativ 3,8•10^-9 T. Se estimează că în medie câmpul magnetic este ~ 3,5•10^-8 T. Deci rezultatele teoretice obţinute mai sus sunt încurajatoare.
Cu ajutorul legii Biot – Savart – Laplace putem calcula intensitatea câmpului magnetic creat de o sarcină electrică în mişcare, conform electrodinamicii relativiste. Intensitatea câmpului magnetic produs de un curent rectiliniu infinit de lung este

I q v
H = ----- sau H = ------------ (34)
2π r 4π^2• r^2
unde I = intensitatea curentului electric, v = viteza de deplasare a sarcinii electrice q şi r = distanţa de la centrul sarcinii la punctul de observaţie.
Introducând (34) în (33) obţinem inducţia magnetică
μ0 q v
B = ---- -------- (35)
4π π r^2
Tot cu ajutorul legii Biot – Savart – Laplace calculăm intensitatea câmpului magnetic în centrul unei spire circulare de rază r şi parcursă de un curent electric de intensitate I. Avem
I 1 q v π
H = ---- sau H = ---- ----- sin(v,r) Cum sin(v,r) = --- = 1
2r 4π r^2 2
μ0 q v
rezultă B = ---- ----- (36)
4π r^2
Aceste formule se pot folosi pentru corpurile cosmice care se comportă ca o sferă rigidă plină în interior. De exemplu stele, planete, sateliţi, corpuri mici etc.
În continuare redăm valorile obţinute cu (34) şi (35), pentru sistemul solar. Menţionez că v este viteza de rotaţie în jurul axei şi r este raza ecuatorială a corpului cosmic.

Soare : E = 6,7•10^6 V/m; H = 1,78•10^4 A/m; B = 2,24•10^-2 T
Mercur : E = 1,5•10^2 V/m; H = 0,4 A/m; B = 5•10^-7 T
Venus : E = 1,98•10^2 V/m; H = 0,52 A/m; B = 6,6•10^-7 T
Pământ : E = 5,6•10^4 V/m; H = 1,48•10^2 A/m; B = 1,8•10^-4 T
Marte : E = 1,1•10^4 V/m; H = 29,2 A/m; B = 3,67•10^-5 T
Jupiter : E = 3,8•10^6 V/m; H = 10^4 A/m; B = 1,28•10^-2 T
Saturn : E = 1,27•10^6 V/m; H = 3,3•10^3 A/m; B = 4,2•10^-3 T
Uranus : E = 2,8•10^5 V/m; H = 7,49•10^2 A/m; B = 9,4•10^-4 T
Neptun : E = 3,69•10^5 V/m; H = 9,8•10^2 A/m; B = 1,2•10^-3 T
Pluto : E = 1,22•10^2 V/m; H = 0,32 A/m; B = 4•10^-7 T
Luna : E = 92 V/m; H = 0,24 A/m; B = 3•10^-7 T

În aceste calcule am folosit μ0. Dacă folosim μ, valorile vor fi mai mici pentru E,H si B. Aceste rezultate sunt pentru o sarcină electrică ideală. Dar corpurile cosmice sunt sarcini electrice reale cu o structură internă, unele cu atmosfere, interacţionând strâns cu corpul central al sistemului. Deci, de la caz la caz trebuie să se introducă factori numerici de corecţie în faţa membrului doi al ecuaţiilor, ca rezultatele să reflecte cât mai fidel realitatea. De exemplu, cum se folosesc la calculul energiei proprii gravitaţionale şi electrostatice.
Dacă folosim formula (35) pentru Pământ şi punem r = distanţa medie Pământ-Lună, rezultă la nivelul orbitei Lunii o inducţie magnetică de 5,14•10^-8 T, adică chiar valoarea inducţiei magnetice la suprafaţa Lunii.
5,14754·10^14·4,63817·10^2
B = 10^-7 ------------------------------------- = 5,14·10^-8 T
π(3,84403·10^^2
v = viteza de rotație în jurul axei a Pământului la ecuator.
Sarcina electrică a Pământului este 5,14·10^14 Coulombi,deci sunt necesari 5,4·10^8 electroni liberi în fiecare kg de masă.Cum un kg conține aproximativ 10^25 – 10^26 atomi,valoarea de 5,4·10^8 electroni liberi/kg este acceptabilă. 10^8/10^26 = 10^-18. Când precizia măsurării sarcinii electrice este în jur de 10^-18 Coulombi,materia nu mai este neutră electric.Electromagnetic putem discuta toată mecanica newtoniană și relativistă.
Aceasta este unificarea forței gravitaționale cu forța electromagnetică,Teoria Totului.În univers există numai unde electromagnetice,nu există unde gravitaționale,nu există fotoni și gravitoni.Există numai energie electromagnetică,nu există masă.Există numai forță electromagnetică,nu există forță gravitațională.Astfel am demonstrat sentința a doua de pe Tabula Smaragdina a lui Hermes Mercurius Trismegistus: ,,Ce este dedesubt e la fel cu ce este deasupra; iar ce este deasupra e la fel cu ce este dedesubt,pentru a împlini miracolul unui singur lucru.” Simțurile trupului nostru viu simt numai undele electromagnetice,nu simt și masa care generează undele electromagnetice.Adică,Adevăr este numai undele electromagnetice,bogăția spirituală,Neadevăr este masa (materia),bogăția materială.


Bibliografie
1. Crawford S. Frank jr., Unde, Cursul de Fizică Berkeley vol. III, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucuresti,1983.
2. Ghinsburg V. L., Verificarea experimentală a teoriei relativităţii generalizate, Analele
româno-sovietice, nr.1, 1957.
3. Kittel C., Knight D. Walter, Ruderman A. Malvin, Mecanică, Cursul de Fizică Berkeley vol. I
Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
4. Popescu N. Ioan, Gravitaţia, Ed. Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
5. Purcell M. Edward, Electricitate şi Magnetism, Cursul de Fizică Berkeley vol. II,
Ed.Didacticăşi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
6. Reif F., Fizică Statistică, Cursul de Fizică Berkeley vol. V, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983.
7. Turcu V., Gravitaţia şi Universul, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
8. Turcu V., Sistemul lumii – Materia, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2004.
9. Wichmann H. Eyvind, Fizica cuantică, Cursul de Fizică Berkeley vol. IV, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983.
10. Wielebinski R., Krause F., The Astronomy and Astrophysics Review, vol.4, No.4,1993.
11. Anuarul Astronomic al Academiei Române, 2001, Bucureşti, 2001.
12. Scientific American, Aprilie 2001.
13. http://nssdc.gsfc.nasa.gov

Aici este unificarea forței gravitaționale cu forța electromagnetică,Teoria Totului.Unificarea am realizat-o mergând pe două căi,rezultatele fiind identice.Prima cale este analogia atom-supergalaxie.Cea de a doua cale este egalitatea legii forței gravitaționale cu legea forței electrostatice.În univers masa unui corp este m=(4πε0G)^-1/2•q ,iar sarcina electrică a unui corp este q=(4πε0G)^1/2•m .Cu aceste formule am calculat sarcina electrică a Supergalaxiei,Galaxiei și Sistemului solar.De exemplu Galaxia are q= ą2,5•10^31 Coulombi,Soarele ą1,7•10^20 C,Pământul ą5,1•10^14 C,Luna ą6,3•10^12 C.În capitolul 3 am demonstrat egalitatea forței gravitaționale cu forța electrostatică în univers.În capitolul 4 este demonstrația echivalenței masei cu sarcina electrică în univers.Formula (13) m=(1/4πε0)(qcen•q/v^2 •r) este identică pentru mecanica newtoniană și mecanica cuantică.Cu aceste rezultate am calculat energia interacțiunii gravitaționale și electrostatice în univers,ele fiind identice.Apoi raza gravitațională și raza clasică electromagnetică a corpurilor în univers,rezultatele fiind identice.Am calculat raza clasică electromagnetică a electronului și protonului,rezultatele fiind identice cu cele obținute folosind relativitatea generală.Verificarea experimentală a teoriei relativității generale este în capitolul 8.Am calculat electromagnetic avansul de periheliu,deplasarea gravitațională a liniilor spectrale spre roșu sau violet,deviația razelor de lumină ce trec prin apropierea Soarelui,rezultatele fiind identice cu cele din relativitatea generală.În capitolul 9 am calculat intensitatea câmpului electrostatic,intensitatea câmpului magnetic și inducția magnetică în Supergalaxie,Galaxie și Sistemul solar,rezultatele fiind identice sau apropiate cu cele din observații.Electromagnetic putem discuta toată mecanica newtoniană și relativistă.Când precizia măsurării sarcinii electrice va fi sub 10-18 Coulombi,constatăm că materia nu este neutră electric.
În concluzie,în univers există numai unde electromagnetice,nu există unde gravitaționale,nu există fotoni și gravitoni.În univers există numai energie electromagnetică,nu există masă.În univers există numai forță electromagnetică,nu există forță gravitațională.Astfel am demonstrat sentința a doua de pe Tabula Smaragdina a lui Hermes Mercurius Trismegistus: ,,Ce este dedesubt e la fel cu ce este deasupra;iar ce este deasupra e la fel cu ce este dedesubt,pentru a împlini miracolul unui singur lucru.”
Dacă este posibil,doresc părerea dumneavoastră.Cu respect,Turcu Vasile

PRIMATA SAVANTA a scris:Dacă este posibil,doresc părerea dumneavoastră.Cu respect,Turcu Vasile

...sigur, poti sa ne desenezi ce ai demonstrat...?
INCEPE CU O UNDA ELECTROMAGNETICA si apoi continua sa desenezi un UNIVERS FARA MASA, o primata numita VASILE(microsistem al Universului)...fara masa "cerebrala"!

Domnu Turcu, asta nu este cinstit. Celor de pe Scientia.ro le
dai numai predici religioase, iar aici vii cu teoria unificatoare,
calcule, dovezi grele. Vezi ca mai avem unul cu asa ceva, s-a
suparat ca umbli sa-i furi suzeta preferata si acum te-a trecut
la categoria primatelor. Este seful spiralelor. Da niste acatiste
pentru el, ca nu stie ce face. De fapt, nici ce spune sau ce scrie.

Dacă este posibil,doresc părerea dumneavoastră.Cu respect,Turcu Vasile
.

La inceputul lucrarii faci o afirmatie de care depinde tot restul lucrarii, si anume ca, in functie de pozitia observatorului, daca este in interiorul sistemului studiat are de a face cu campul gravitational, iar daca observatorul se afla in afara sistemului, are de a face cu camp electromagnetic.
Cum poti demonstra acest lucru?

Un om de pe Pământ constată că în univers (macrocosmos) este forță gravitațională și în atomi (microcosmos) este forță electromagnetică.Acesta-i cazul nostru.Aici sistemul de referință este Pământul.Dacă un om (ființă) este în interiorul electronului sau nucleului atomic,de exemplu pe un quarc,constată că în atom este forță gravitațională și în subquarc sau subsubquarc este forță electromagnetică.Aici sistemul de referință este quarcul.Dacă un om (ființă,numită de noi Dumnezeu) este în afara tuturor universurilor,de exemplu pe o oarecare planetă (din al nouălea cer,cum spunem noi),constată că în exteriorul ei este forță gravitațională și în interiorul universurilor este forță electromagnetică.Aici sistemul de referință este o planetă situată în afara tuturor universurilor,sau care conține toate universurile.Adică există numai forță electromagnetică,forța gravitațională este doar o formă de manifestare a forței electromagnetice.Bine spune Trismegistus: Ce este dedesubt (în microcosmos) e la fel cu ce este deasupra (în macrocosmos);iar ce este deasupra (în macrocosmos) e la fel cu ce este dedesubt (în microcosmos),pentru a împlini miracolul unui singur lucru (energia electromagnetică).Ce este pus în paranteze,este adăugat de mine.Dacă este Adevăr ceea ce eu afirm,înseamnă că sunt primul om care interpretează corect inscripția de pe Tabula Smaragdina.
Sistemul de referință este generat de către mintea omului,a ființelor.Deci sistemul de referință există numai în corpurile materiale vii (ființe),în minte,dar poate fi luat în orice loc al spațiului și timpului.Nu există sistem de referință generat în corpurile materiale nevii,fiindcă ele nu au minte (manas).Științific este să afirmăm că un om de pe Pământ constată că în exteriorul trupului lui (în univers) este forță gravitațională și în interiorul trupului lui (în atomi) este forță electromagnetică.Aici sistemul de referință este în trupul omului.O ființă de pe un quarc constată că în exteriorul trupului ei (în atom) este forță gravitațională și în interiorul trupului ei (în subquarcuri,subsubquarcuri) este forță electromagnetică.Aici sistemul de referință este în trupul ființei care există pe quarc.O ființă (pe care noi o numim Dumnezeu) de pe o planetă situată în afara tuturor universurilor (în cel de-al nouălea cer,cum spunem noi) constată că în exteriorul trupului ei (în cel de-al nouălea cer) este forță gravitațională și în interiorul trupului ei (în universuri,printre care este și universul nostru) este forță electromagnetică.Astfel îl demonstrăm fizic pe cel pe care-l numim Dumnezeu și cele trei lumi vii paralele.
Oricare om (ființă) are în trupul lui trei nivele energetice electromagnetice: simțuri,simțire și înțelegerea simțirii.Simțurile sunt organele de simț,simțirea este creierul, înțelegerea simțirii este mintea.Omul are cinci organe de simț cu exteriorul și unul pentru interior.Organele de simț recepționează numai undele electromagnetice din exteriorul și interiorul trupului nostru.Creierul cu mintea procesează numai energia electromagnetică provenită de la organele de simț.Adică noi niciodată nu simțim masa care a generat undele electromagnetice,totdeauna simțim numai undele electromagnetice emise și reflectate de către masă (materie,substanță),recepționate de către organele de simț.Undele electromagnetice care nu sunt recepționate de către organele de simț,nu le simțim.Eu nu văd Soarele,ci undele electromagnetice în vizibil emise de Soare și recepționate de ochii mei.Eu nu simt nici un corp material viu și neviu din această lume,eu simt numai undele electromagnetice emise și reflectate de către corpurile materiale vii și nevii,care sunt recepționate de către organele mele de simț.Toată tehnologia este o prelungire a organelor noastre de simț,a trupului nostru.Știința este certitudinea organelor de simț ale omului,religia este noncertitudine.Cum certitudinea (știința) lumii este dată numai de undele electromagnetice,masa nu există.Nimeni nu simte masa,toți simțim numai undele electromagnetice generate de către masă.Masa nu există pentru trupul nostru viu.Forța gravitațională nu există pentru trupul nostru viu,există numai forță electromagnetică.Eu am făcut unificarea (Teoria Totului) și am demonstrat exact acest lucru: există numai unde electromagnetice,nu există masă.Astfel sunt în acord cu toate ființele din toate universurile,cu Trismegistus.Propun ca prin inginerie genetică să facem un alt tip de om,care simte masa.După calculele mele,energia masei are o putere de un miliard de ori mai mare decât energia electromagnetică.În concluzie,nu ceea ce se vede (simte) este,ci ceea ce nu se vede (simte) este.
Îmi pare rău că articolul s-a postat așa cum este.Eu discut cuvântul oamenilor,nu oamenii.Fiecare emite cuvântul conform minții pe care o are.Există o singură rasă umană pe Pământ: omul.Restul este religie,deci politică.

Ai explicat cumva dece magnetismul se manifesta si
ca respingere si dece numai fata de anumite metale?

De fapt nu ai demostrat nimic, ci ai reafirmat cu tarie ca tu stii adevarul. Inca odata te intreb; cum dovedesti ca daca te afli in afara sistemului studiat percepi doar camp electromagnetic iar daca te afli in interiorul sistemului, percepi doar camp gravitational? Acest lucru inseamna ca daca avem doi observatori in acelasi timp, unul in afara sistemului si altul in interiorul lui, vor percepe campuri diferite. Nu uita insa ca atat campul gravitational, cat si campul electromagnetic, au raze de actiune infinite, deci totdeauna depasesc limitele sistemului de referinta in care se afla observatorii. Deasemeni campul gravitational este perceput cu aparatura specifica cu totul alta decat campul electromagnetic, si totdeauna un corp ceresc are atat camp gravitational cat si camp magnetic, sau radiatii electromagnetice, care pot fi percepute de acelasi observator in acelasi timp.

Omul,ființa, percepe numai câmpul electromagnetic în oricare loc al universului.Noi nu avem organe de simț ca să simțim câmpul gravitațional,sau alt tip de câmp.Deci pentru observatori există numai câmp electromagnetic,nu există câmp gravitațional.Nimeni niciodată nu va detecta câmp gravitațional,unde gravitaționale,gravitoni.În realitate până în prezent nici nu au fost detectate și niciodată nu vor fi detectate.Există numai câmp electromagnetic detectat de noi și pe care îl folosim în viață.Câmpul gravitațional este doar o emanație a minții noastre abstracte,ca să putem explica anumite fenomene fizice.Ca și nord-sud,plus-minus.Cum mi-a spus odată un prieten prof.la UBB Cluj,noi folosim noțiunea de foton,graviton,dar nimeni nu le-a demonstrat teoretic și fizic.Cum ele nu există în realitatea fizică,niciodată nu vor putea fi puse în evidență de simțurile noastre.
După părerea mea,fenomenul de respingere-atracție între corpurile materiale este numai electromagnetic.Undele electromagnetice cu frecvențe diferite se atrag,undele electromagnetice cu frecvențe identice se resping.Altfel spus,două corpuri materiale cu temperaturi diferite se atrag,două corpuri materiale cu temperaturi identice se resping.Cum toate corpurile materiale din univers au temperaturi diferite,toate se atrag.Totuși în univers există o forță electromagnetică de respingere a corpurilor,manifestată pe zgomotul de fond.Totul este electromagnetic,totul nu este gravitațional. Cu respect, Turcu Vasile

Deci pentru observatori există numai câmp electromagnetic,nu există câmp gravitațional.Nimeni niciodată nu va detecta câmp gravitațional,unde gravitaționale,gravitoni.

Cea mai simpla metoda de a detecta campul gravitational, este sa arunci o piatra in sus si sa stai nemiscat. A patit-o si Newton, noroc ca i-a cazut un mar in cap, si nu o piatra. Desigur campurile gravitationale slabe nu pot fi detectate asa, insa se pot face observatii asupra deviatiei corpurilor ceresti, sau a periodicitatii orbitale ale satelitilor, planetelor etc.

Câmpul gravitațional este doar o emanație a minții noastre abstracte,ca să putem explica anumite fenomene fizice.Ca și nord-sud,plus-minus.

campul gravitational este o realitate fizica, si il simti la fiecare pas cand cari un sac de cartofi sau o galeata cu apa. De ce campul gravitational nu este camp electric? pentru ca nu poate fi ecranat, si nu poate fi produs in mod artificial (cel putin in prezent). Deasemeni campul gravitational este lipsit de polaritate.

Cum mi-a spus odată un prieten prof.la UBB Cluj,noi folosim noțiunea de foton,graviton,dar nimeni nu le-a demonstrat teoretic și fizic.Cum ele nu există în realitatea fizică,niciodată nu vor putea fi puse în evidență de simțurile noastre.

Daca un lucru sau fenomen, nu poate fi pus deocamdata in evidenta, nu inseamna ca nu exista. Numai viitorul poate va decide acest lucru.

Undele electromagnetice cu frecvențe diferite se atrag,undele electromagnetice cu frecvențe identice se resping.

Daca undele electromagnetice de aceiasi frecventa s-ar respinge, atunci razele laser s-ar dispersa foarte mult pe traseul lor. In realitate spotul razelor laser este foarte concentrat, comparativ cu undele luminoase necoerente si de frecvente diferite.

Altfel spus,două corpuri materiale cu temperaturi diferite se atrag,două corpuri materiale cu temperaturi identice se resping.

Asta chiar este o idee interesanta, dar care trebuie dovedita experimental. De multe ori m-am gandit ca doi oscilatori cu aceiasi frecventa s-ar putea respinge, asa ca daca lasi sa pluteasca pe apa in cada doua lumanari, poate se vede o interactiune. Banuiesc ca interactiunea apare numai atunci cand radiatiile sunt in faza, ceia ce nu se poate realiza cu nici un corp. Experienta se poate face insa in domeniul acustic, cu doua difuzoare care plutesc pe apa, fata in fata, si care sunt alimentate de la acelasi semnal. Insa si in acest caz cred ca se stabileste o anumita distanta intre difuzoare, astfel ca fiecare sa cada intr-un nod al semnalului.

Turcu Vasile face o greseala elementara :
In cadrul unui atom exista si forte gravitationale nu numai electrostatice:
astfel daca cunoastem masele electronului me=9.1 x 10^-31Kg si
protonului mp=1.673x 10^-27 kg si cunoscand raza atomului de hidrogen
r= 8x 10^-11m iar constanta universala a atractiei K=6.67x 10^-11 se poate gasi
cu legea lui Newton Fg=1,58 x10^-47 N
Turcu Vasile nu poate echivala sarcina electrica cu masa, pentru
sarcina electrica avem  la electron si proton :
qe=1.602x10^-19 C iar qp= 1.602x10^-19 C iar constanta lui Coulomb
Kc= 9 x10^9 ;
Cu legea lui Coulomb vom gasi Fc=3.5 x10^-8
Daca facem raportul Fc/Fg vom gasi ca Fc este mai tare de 2.2 X10^38ori !
Exact ce spune si teoria despre taria fortelor :
Forta electromagnetica este de 10^38 mai puternica decat forta gravitationala .

Folosind relațiile de echivalență (6) și (7) din lucrare,am aflat sarcina electrică a Soarelui,planetelor,Lunii.Apoi am calculat electromagnetic intensitatea câmpului electrostatic,magnetic și inducției magnetice.Rezultatele obținute sunt identice sau apropiate cu cele detectate.Astfel am răspuns de ce Pământul și celelalte corpuri cosmice au acea valoare a E,H și B.Până acuma nu se știe de ce.Deci corpurile cosmice au sarcină electrică.Rezultatele teoretice concordă cu cele din observațiile pe care le cunoaștem.De aceea am expus teoria.Ea nu este completă,dar cu ajutorul d-voastră se poate completa.Aveți dreptate cu puterea forțelor,acela-i raportul.Mecanica newtoniană nu pot să o aplic în atom,deoarece rezultatele nu sunt cele pe care le cunoaștem.Formula (13) face legătura dintre mecanica newtoniană și mecanica cuantică.Asfel că universul îl putem discuta electromagnetic.
Cu stimă,Turcu Vasile

Dupa teoria ta, toate planetele sunt incarcate cu un camp electrostatic de semn opus Soarelui. daca este asa, inseamna ca toate planetele au acelasi semn de camp electrostatic, ceia ce implica o forta de respingere intre planete. Observatiile astronomice au masurat perturbatii datorate fortelor de atractie gravitationale intre planete, si nicidecum forte de respingere asa cum ar fi normal conform teoriei tale. Pe baza acestor perturbatii a fost descoperita Pluton. Mai mult decat atat, se stie ca un camp electrostatic este un camp de suprafata, pe baza caruia nu poti determina masa planetelor, pe cand campul gravitational, este un camp de masa. Campul gravitational nu poate fi ecranat in timp ce campul electrostatic se poate ecrana.
Cum raspunzi la toate aceste inadvertente.

Turcu Vasile a scris:Folosind relațiile de echivalență (6) și (7) din lucrare,am aflat sarcina electrică a Soarelui,planetelor,Lunii.Apoi am calculat electromagnetic intensitatea câmpului electrostatic,magnetic și inducției magnetice.Rezultatele obținute sunt identice sau apropiate cu cele detectate.Astfel am răspuns de ce Pământul și celelalte corpuri cosmice au acea valoare a E,H și B.Până acuma nu se știe de ce.Deci corpurile cosmice au sarcină electrică.Rezultatele teoretice concordă cu cele din observațiile pe care le cunoaștem.De aceea am expus teoria.Ea nu este completă,dar cu ajutorul d-voastră se poate completa.Aveți dreptate cu puterea forțelor,acela-i raportul.Mecanica newtoniană nu pot să o aplic în atom,deoarece rezultatele nu sunt cele pe care le cunoaștem.Formula (13) face legătura dintre mecanica newtoniană și mecanica cuantică.Asfel că universul îl putem discuta electromagnetic.
Cu stimă,Turcu Vasile

Din pacate teoria postata nu reda clar formulele la care faci referinta .
Recunosc ca determinarea sarcinii electrostatice a planetelor si a celorlalte corpuri ceresti
este remarcabila dar datorita postarii deeficitare nu poate fi inteleasa si verificata !
Rog o expunere detaliata si revizuita in ceea ce priveste postarea ,in vederea unor verificari si eventuale
colaborari ulterioare pe acest domeniu (si nu neaparat al echivalarii fortelor Fg cu Fc ,cat al folosirii fortelor
columbiene in construirea unor nave care sa foloseasca acest nou potential)

Câmpul gravitaţional se datorează mişcării tuturor universurilor în jurul unui corp de masă extrem de mare aflat in centrul multiversului şi deci nu există niciun fel de legătură între câmpul gravitaţional şi câmpul electromagnetic.
Wikipedia spune:
"Sarcinile electrice staționare produc câmpuri elctrice; curenții – sarcini electrice mobile – produc câmpuri magnetice. "

Dacu-le, cele doua campuri E si M sunt de doua polaritati si produc rezidual si ceva gravitoni in anumite conditii, deci este o legatura intre campurile electrice si cele gravitationale.
La fel ca si fotonii, si gravitonii par neutri, dar mai profund analizati sunt si ei alternativi polari.  Dar mult, mult mai mici. Afecteaza si sarcinile pozitive si pe cele negative, adica le energetizeaza pe aceeasi directie si sens. Dar nu afecteaza fotonii, sau ii afecteaza si se anuleaza efectul. Gravitonii apartin unui "spatiu" mai profund decat fotonii, ca urmare au o alta viteza.

gafiteanu a scris:Dacu-le, cele doua campuri E si M sunt de doua polaritati si produc rezidual si ceva gravitoni in anumite conditii, deci este o legatura intre campurile electrice si cele gravitationale.
La fel ca si fotonii, si gravitonii par neutri, dar mai profund analizati sunt si ei alternativi polari.  Dar mult, mult mai mici. Afecteaza si sarcinile pozitive si pe cele negative, adica le energetizeaza pe aceeasi directie si sens. Dar nu afecteaza fotonii, sau ii afecteaza si se anuleaza efectul. Gravitonii apartin unui "spatiu" mai profund decat fotonii, ca urmare au o alta viteza.

Gravitonii nu exista .Vorbesti despre particule ipotetice ,nedovedite experimental .

I-am pus eu gravitonii in evidenta si experimental. Este extrem de simplu, dar trebuie sa stii cum.

gafiteanu a scris:I-am pus eu gravitonii in evidenta si experimental. Este extrem de simplu, dar trebuie sa stii cum.

Gravitonii nu exista .Mi se pare o aberatie . Cum sa existe gravitoni ?
Inseamna ca ar trebui emisi de cineva si cum ar putea fi emisi daca
avem atractie ? Am avea o emisie intre doua planete, intre soare si planete ,
sau intre doua mase in general...  
Mai inseamna ca acei gravitoni s-ar intalni invers proportional cu distanta si
s-ar pupa intre ei   

PRIMATA LOGICA a scris:Inseamna ca ar trebui emisi de cineva si cum ar putea fi emisi daca
avem atractie ? Am avea o emisie intre doua planete, intre soare si planete ,
sau intre doua mase in general... Smile
Mai inseamna ca acei gravitoni s-ar intalni invers proportional cu distanta si
s-ar pupa intre ei  I love you

...
iata ceva LOGIC, particulele purtatoare de forta, inclusiv garvitonii, EXACT ASA SUNT EXPLICATE DE TEORIILE CUANTICE ALE...GRAVITATIEI! (in special gravitatia cu bucle, cea mai avansata teorie la nivel mondial)...si nu trebui sa fii maimutica savanta sa intelegi!
...
GRAVITONII EXISTA!....insa daca nu-i detecteaza maimutica...NU INSEAMNA CA NU EXISTA!

Ha ,ha ha te-am provocat !  
Gravitonii sunt atractorii sau tractorii din teoria ta .
Dar daca ar fi posibil sa existe asa cum spui tu ,cine ar emite acei atractori (gravitoni)
si mai ales cum ar actiona ei asupra masei ,ca sa o atraga WoodyCAD ?
Poti sa explici ?   

D-nul Virgil. Conform (6) și (7) toate corpurile cosmice au plus și minus o sarcină electrică q.Soarele are q=+-1,7x10^20 C,Pământul q=+-5,1x10^14 C,etc.Plus și minus este în teorie.În realitatea fizică nu există + și -.Cum toate corpurile cosmice au temperaturi diferite,toate se atrag.Totuși există o forță electromagnetică de respingere de aproximativ 10^40 ori mai mică ca forța de atracție,dar ea se manifestă față de zgomotul de fond în microunde al universului.Corpurile cosmice nu se resping și asta nu reiese din teorie.Se resping stelele care au aceeași temperatură generate de o explozie,tip Pleiadele.
D-nul Cadi. În PDF nu o pot expune,că nu este atașament.Eventual să reiau teoria și fracțiile să le scriu liniar.Dați-mi soluții.Este ușor să discuți electromagnetic universul,că poți să te verifici în laborator.Eu am făcut câteva aplicații teoretice și rezultatele obținute sunt încurajatoare,altfel nu aș fi postat teoria.Mecanica newtoniană pune condiția sine qua non că masa este neutră electric.Dar corpurile cosmice au toate o sarcină electrică +- q.Deci masa nu este neutră electric și mecanica newtoniană este înlocuită cu mecanica cuantică a universului,care este electromagnetică.Eu am sugerat că atunci când precizia măsurării sarcinii electrice este aproximativ 10^-18 C,masa nu mai este neutră electric.Dacă este așa,teoria este bună.Dacă nu,este falsă.Nu știu până la ce precizie s-a ajuns astăzi.Ca o primă aplicație a noii teorii,așa cum sugerați și dumneavoastră,se poate folosi sarcina electrică a planetelor ca energie electrică.Cu un cablu cosmic electromagnetic se poate lega la Lună și celălalt capăt la stația globală de pe Pământ,sau navă cosmică.Diferența de potențial ne asigură perpetuu și gratis energie electrică.
D-nul Dacu. Universurile nu se rotesc în jurul unui centru de masă.Universurile cresc (expansiune),stagnează și se divid cum crește,se maturizează și se divide o celulă în corpul unei ființe.
D-nul Gafiteanu.Nimeni nu a detectat fotoni și gravitoni.Nimeni nu a detectat spațiul,nimeni nu simte spațiul,toți simțim numai timpul.Omul,ființa,nu are organe de simț ca să simtă spațiul.Din moment ce nu simțim,nu avem nici simțirea din creier.Spațiul este o noțiune abstractă a minții noastre,deci nu există continuu spațiu-timp în realitate.
Cu stimă, Turcu Vasile

Te inseli domnu Turcu Vasile cu detectarea fotonilor (pe pelicula fotografica) si a gravitatiei. Cu siguranta gravitatia variabila ai simtit-o si matale cateodata, cand in apropiere avea loc un fulger. Nu e numai tunet acolo ! Tunetul se propaga cu viteza sunetului, pe cand gravitatia practic instantaneu.  Trebuie doar sa-ti inventezi detectoarele potrivite si eventual o camera dublu ecranata si vidata intre pereti, plus antifonata. Potrivit pt experiment este si un termos mare.  Detectoare de lumina a fulgerului la exterior si sensibile de acceleratie rapida la interior. Nu mai dau detalii, cine stie le descopera. Atentie la fulger !
Cu stima, Baiazid Ilderim (Fulgerul).

D-nul Virgil. Conform (6) și (7) toate corpurile cosmice au plus și minus o sarcină electrică q.Soarele are q=+-1,7x10^20 C,Pământul q=+-5,1x10^14 C,etc.Plus și minus este în teorie.În realitatea fizică nu există + și -.

Daca faci o afirmatie, trebuie si sa o dovedesti. Crezi ca eu nu am facut astfel de calcule? ia priveste aici; (dati click pe imagine)





Insa din moment ce nu pot dovedi acest lucru, ramane doar o supozitie.

Eu tot nu inteleg , cum gasiti voi sarcina planetelor ?

CAdi a scris:Eu tot nu inteleg , cum gasiti voi sarcina planetelor ?

Nu e mare lucru; trebuie mai intai sa gasesti o unitate de masura corespunzatoare scopului propus. In cazul de fata, eu am folosit teoria similitudinii sistemelor micro si macro cosmice. Daca electronul este o particula cu masa fixa, in macro corpurile ceresti sunt foarte diverse, iar pentru masurarea lor am avut nevoie de un model cosmic (virtual) etalon, dupa modelul atomului. Mai intai am aflat o constanta de similitudine intre micro si macro, apoi cu aceasta constanta am creat modelul virtual pe care l-am folosit ca unitate de masura macrocosmica. In felul acesta am aflat cate unitati de sarcina gravitationala contine fiecare corp ceresc. Din observatiile facute asupra momentului cinetic (pentru unitatea de masa) a sistemelor de sateliti, am observat ca exista un grafic de variatie a proprietatilor sistemelor macrocosmice, care nu s-au observat inca la atomi. Aceasta variatie este caracterizata de un coeficient de corectie (fi) a maselor, razelor orbitale, etc. Folosindu-ma de sistemul etalon virtual, si coeficientii de corectie (fi), am determinat acel numar de sarcina (adica cate planete etalon se cuprind in planeta studiata) pentru fiecare planeta sau satelit notat cu (Z). Apoi prin generalizarea relatiei lui Coulomb, am obtinut relatia de mai sus, din care am extras sarcina (e) a fiecarui corp ceresc din sistemul nostru.

Practic tu ai echivalat Forta centrifuga cu ceea ce numesti tu Forta gravitostatica ?

CAdi a scris:Practic tu ai echivalat Forta centrifuga cu ceea ce numesti tu Forta gravitostatica ?

Exact asa este, numai ca din considerente macrocosmice, avem de a face cu un alt epsilon (permitivitatea vidului), pe care l-am determinat mai intai.

virgil a scris:

CAdi a scris:Practic tu ai echivalat Forta centrifuga cu ceea ce numesti tu Forta gravitostatica ?

Exact asa este, numai ca din considerente macrocosmice, avem de a face cu un alt epsilon (permitivitatea vidului), pe care l-am determinat mai intai.

Permeabilitatea vidului este cunoscuta ,μ0 = 4π×10−7 NˇA−2..
De fapt nu este vorba de forta centrifuga ci de forta centripeta.(Soarele trage de planete)
Cred ca premisa de la care ai plecat este gresita .
Planetele nu au sarcina ,sau ma rog sarcina lor este nula .Ele nu emit .In schimb au camp magnetic.
Campul magnetic al unei planete se manifesta intre polii planetei.
Soarele in schimb are un camp electromagnetic care se intinde pana la marginea sistemului solar.
Intre campul magnetic al Pamantului si campul electromagnetic Soare trebuie gasita echivalenta.
Forta campului magnetic este urmatoarea :
Între polii unei planete se exercită o forta de atractie avand modulul

[1]


unde
 F=este forța (măsurată în Newtoni)
qm1 și qm2 = sunt intensitatile celor doi poli (amper metru)
 μ0= este permeabilitatea mediului (măsurată în tesla metru per amper)
r= este distanța dintre poli (metri).
Adica intre aceasta formula si prima ecuatie a lui Maxwell B= μ0 H exprimata pe componenta magnetica
se poate face echivalenta
Sa reamintim ce este aceea camp magnetic :
Este un camp care apare la un magnet sau la un electromagnet sau la o sarcina electrica in miscare .
Sarcinile electrice in miscare au liniile de camp inchise la planete,sunt in interior in jurul acelui miez de fier ,
adica nu se elibereaza in exteriorul planetei,
Planetele nu poseda camp electromagnetic ci numai magnetic asa cum am precizat...

Permeabilitatea vidului este cunoscuta ,μ0 = 4π×10−7 NˇA−2..

Atat permeabilitatea cat si permitivitatea vidului, sunt niste constante rezultate din calcule, avand ca unitati de masura pornind de la niste observatii de laborator. Adica stim ca sarcina electrica, voltul, amperul, coulombul, henry-ul, tesla, oerstedul, absolut toate acestea sau stabilit in mod arbitrar, fara sa aiba o legatura matematica cu unitatile de masura fundamentale ca; metrul, kg, secunda, care la randul lor au fost alese tot arbitrar, dar au fost primele unitati de masura. Este normal ca in studiul nostru sa facem o legatura matematica intre unitatile de masura electromagnetice si unitatile de masura fundamentale.
Dupa cum bine ai precizat spatiul se imparte in trei; spatiul intra atomic, spatiul inter atomic, si spatiul exterior corpurilor. Unitatile de masura fundamentale apartin spatiului din afara corpurilor, in timp ce unitatile de masura electrice sunt legare de comportamentul expermental propriu spatiului din interiorul atomului, sau din interiorul corpurilor. Pentru ca sa discutam despre fortele de atractie macroscopice, trebuie mai intai sa cunoastem proprietatile spatiului (vidului) macrocosmic, iar aceste proprietati pot fi cunoscute numai comparand sistemele atomice cu sistemele macrocosmice. Odata stabilite aceste relatii intre cele doua niveluri cosmice, studiul devine compatibil cu realitatea obiectiva. Nu ne putem pronunta asupra fortelor de interactiune macrocosmice, folosindu-ne de unitati de masura microcosmice. De aceia trebuie sa determinam un nou epsilon si miu macrocosmic, iar pentru aceasta m-am folosit de constanta lui Rydberg privind lungimea de unda a emisiunilor atomilor excitati, constanta pe care am explicitat-o in alte marimi fizice.