Unificarea câmpurilor

Una dintre marile probleme nerezolvate ale Fizicii, dacă nu cumva cea mai mare, este unificarea tuturor câmpurilor. Ce ar presupune aceasta? Ce înseamnă unificare a câmpurilor?

Din punctul meu de vedere, a unifica toate câmpurile înseamnă a găsi un câmp (şi, evident, o formulă de definiţie a acelui câmp) astfel încât, prin particularizarea unor parametri ai acelui câmp să obţinem oricare alt câmp cunoscut. De exemplu, să presupunem că un asemenea câmp unificator ar fi câmpul gravitaţional (ceea ce nu este adevărat). Atunci, din formula de definiţie a câmpului gravitaţional ar trebui să rezulte formula de definiţie a câmpului electric, magnetic, nuclear, etc.

Aşa o fi? Am formulat bine această problemă? Asta înseamnă oare a unifica toate câmpurile? Aveţi voi alte idei?

Daca cercetatorii nu ar concepe teorii si formule pe baza unor cauze vazute si efecte vazute ci pe baza "Cauzelor Adevarate Nevazute", atunci ei vor gasi raspuns la existenta tuturor celor vazute.
De aceea eu cred ca ar trebui sa ne intrebam si sa raspundem la intrebarile:
1.- Care sunt "Cauzele Adevarate Nevazute"?
2.- Cine este Cel care sustine "Cauzele Adevarate Nevazute"?

Ciudată metodă ştiinţifică ne propui aici? Consideri că aceasta este o metodă ştiinţifică de cercetare pentru unificarea câmpurilor? Cu întrebarea 2 nu faci cumva apel la divinitate? Vrei să facem cercetarea unificării câmpurilor bazându-ne pe divinitate?

Am pus niste intrebari la care as vrea sa meditezi profund.
Intrebare:Cine sau ce sustine existenta unui atom?

De ce nu-mi raspunzi?

Existenţa unui atom este susţinută de legile naturii.

Ce face ca un electron sa se miste continuu pe orbita in jurul nucleului atomului?

Acelaşi lucru care face ca întregul Univers să fie dinamic: apariţia din nimic într-un timp infinit.

OT:
Nu uita care este topicul şi ce urmărim aici. Şi încearcă să dai răspunsuri mai elaborate sau să pui întrebări mai clare, arătându-ne de ce întrebările tale sunt relevante pentru topic.
EOT

Unificare nu inseamna neaparat mixarea fortelor pe care le cunoastem acum.La alta scara,acestea au fost surescitate prin teorii multidiminesionale care nu au suport fizic.Unificarea ar trebui sa plece din spatele observabilelor ,sa propuna un formalism suplu care sa conduca la cantitatile si proprietatile observate in natura.

Mi-ar plăcea să elaborezi puţin părerea ta despre unificare. Ai putea să dai o definiţie riguroasă unificării? Ai vreo idee despre cum ar trebui făcută această unificare? Care crezi că ar fi rostul unificării?

unificarea ar fi formalismul care nu utilizeaza marimi fizice ajustabile.lucreaza in trei dimensiuni spatiale ,inainte de asta explica numarul 3 al dimensiunilor fara sa faca apel la principiul antropic slab sau tare.poate calcula constantele interactiilor cunoscute G ,alfa,etc.Nu uitilizeaza fundal geometric ci construieste natural spatiul odata cu propagarea interactiei.rostul unificarii este greu de evaluat.in primul rand ne vom confrunta cu lucruri necunscute si cu aplicatii SF.

Wow, ce fain răspuns (profund, concis, foarte bogat)! Se vede treaba că avem printre noi un foarte bun cunoscător al Fizicii actuale! Sper din toată inima să fii răbdător cu noi şi să ne ajuţi să înţelegem şi noi (cei care nu acceptă o mare parte a paradigmelor actuale) noţiunile complexe pe care le folosiţi voi.

Hmmm... N-am înţeles prea multe din afirmaţia „unificarea ar fi formalismul care nu utilizeaza marimi fizice ajustabile” pentru că nu ştiu ce sunt acelea „mărimi fizice ajustabile” şi nu ştiu ce legătură ar fi între aceste mărimi şi unificare.

De asemenea, nu ştiu de ce unificarea ar putea explica numărul 3 al dimensiunilor spaţiale.

N-am înţeles nici cum este posibil ca o teorie fizică să nu utilizeze fundal geometric pentru elaborarea sa şi nici ce ar însemna „construcţia naturală” a spaţiului.

Din păcate, gândirea mea este profund mecanicistă şi va rămâne aşa până când voi crede că lumea nu poate fi înţeleasă astfel.

marimile fizice ajustabile sunt sarcinile de interactie in general.pentru a inlatura infinitii mici din ecuatii ,acestia se renormeaza.adica o cantitate devenita infinita se ,,face,, constanta apoi se continua calculul pana cand ajungem din nou la un infinit mic.
O alta eroare dupa dupa parerea mea este problema dimensiunilor suplimentare.Cei de la CERN chiar testeaza asta acum.stii de ce au fost introduse mai multe dimensiuni decat 3? pentru ca fortele la nivelul dimensiunilor Planck sunt prea slabe calculate dupa formulele clasice(forta electrica , gravitationala ..)atunci , pentru a ajusta forta astfel incat ea sa corespunda observatiilor vectorii au mai multe componente decat 3.cand sumezi ,normal ca poti obtine cat vrei daca adaugi convenabil dimensiuni suplimentare spatiului

Ai explicat totul destul de clar şi sper că am reuşit să înţeleg câte ceva.

Din punctul meu de vedere, renormarea este un procedeu matematic dezavantajos şi necinstit care frânează progresul Ştiinţei. Din câte îmi amintesc, renormarea se foloseşte, de exemplu, pentru a „rezolva” problema faptului că energia electrostatică a unui electron devenit punct devine şi ea infinită. Dar o asemenea rezolvare este, cred, imposibilă.

Şi cred că ai dreptate cu dimensiunile suplimentare. Şi mie mi se pare absurd să „forţăm mâna naturii” şi să eludăm problemele adevărate introducând dimensiuni suplimentare acolo unde ele, de fapt, nu există. N-am acceptat niciodată ideea că spaţiul ar avea, chipurile, 10, 12 dimensiuni.

Cât despre unificare, eu cred că orice câmp cunoscut nu este altceva decât un câmp gravitaţional variabil. Tu ce crezi?

exista doua tipuri de camp.a) cele care tin cont de orientarea spinului particulelor aflate in interactie si din clasa asta fac parte:forta electromagnetica,forta slaba si b) cele care nu tin cont de orientarea spinilor particulelor aflate in interactie:forta gravitationala , forta nucleaza ,forta de culoare .practic avem doua tipuri de camp.Cele 5 observate sunt cele 2 cu particularitati

Spui că există doar două tipuri de câmp, în funcţie de orientarea spinilor. Ce înseamnă că un câmp „ţine cont” de orientarea spinilor? Sunt câmpurile doar funcţii de un unghi (pe care l-ar face spinul cu liniile câmpului)? Nu mai depind ele de masă, de distanţă, etc.?

Abel Cavaşi a scris:
Aşa o fi? Am formulat bine această problemă? Asta înseamnă oare a unifica toate câmpurile? Aveţi voi alte idei?

DA, foarte bine formulat intr-un cadru limitat. Domnilor eu nu sunt fizician, nu am fost pentru ca, acum sunt un ,,tanar” pensioner. Unificarea campurilor pentru mine este o utopie. Cum sa unifici capurile; electric, magnetic, nuclear cu campul gravidational, care are multe intrebari nerezolvate? Unificare va fi posibila cand omenirea va intelege nu numai materia si legile ei, forta ce guverneaza materia, din afara ei.

Fara sa fiu de specialitate, nici eu, doar ca parere, inclin sa iau in considerare si posibilitatea naturii complet diferite a diferitelor campuri ceea ce ar putea face inutila ideea "unificarii" lor. [Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu stim ce-s alea "campuri" - niste notiuni inventate pentru a denumi ceva ce nu intelegem.] Adica presupun ca probabila si varianta improbabilitatii unificarii merelor cu cepele. Subscriu la parerea ta, nic.

Sunt campuri dovedite experimental existenta lor, spre exemplu;
- campul magnetic, exista la anumite materiale cu proprietati deosebite, naturale, ce pastreaza caracteristicile chiar impartite intr-o multitudine de bucati...
- campul electric, orisice curent electric ce circula printr-un conductor formeaza in jurul sau un camp numit electromagnetic care are proprietati similare cu campul magnetic. Singura deosebire este ca la intreruperea curentului electric, campul dispare. Pentru marirea acestor campuri dat de un conductor in forma de spira, se utilizeaza ca ,,miez”, materiale speciale. In cazul frecventilor industriale se utilizeaza materiale ferosilicioase, in cazul frecventilor inalte si foarte inalte se utilizeaza cunoscuta ,,ferita ’’, oxid de fier realizat in anumite conditii. Toate aceste lucruri sunt bine cunoscute si bine stapanite privind tehnologia de executie si utilizare a lor.
Ambele tipuri de campuri actioneaza asupra fierului si compusilor sai. Nu va actiona, sa atraga; cuprul, aluminiul, aurul, argintul, etc.
Nu sunt in totalitate convins ca ceea ce stim noi despre campuri este adevarat, cunosc versiunile stiintifice contemporane.
.

Domnul Cavasi!
Parerea mea asupra unificarii campurilor fizice, este ca aceasta rezulta imediat daca se adopta (se accepta) ipoteza identitatii dimensionii fizice a sarcini electrice q cu acea a masei (sarcinii) gravifice m. Adoptand aceasta ipoteza rezulta ca toate campurile fizice au (contin) in structura lor acceleratie. Nu stiu daca ai citit pe astronomy. ro topicul despre;-caracterul bidimensional al fortelor fizice-;, in care evidentiam (demonstram) posibilitatea reducerii tuturor fortelor fizice la forte de tip electrostatic. Nu este si aceasta un fel de unificare?.

Salut, Adriane! Ar fi unificare doar dacă ipoteza identităţii dimensiunii sarcinii cu cea a masei ar fi corectă. Din păcate, aşa cum ţi-am răspuns demult, această ipoteză nu este corectă, pentru că masa are proprietăţi fundamental diferite de sarcina electrică.

Inainte de unificarea campurilor trebuie sa facem urmatoarea observatie; universul este stratificat pe asa zise "niveluri cosmice" din care cunoastem doar nivelul 1 microcosmic, al sistemelor atomice, si nivelul 2 al macrouniversului. Mai cred ca exista nivelul zero al stringurilor.
Materia pe aceste niveluri se prezinta organizata in sisteme armonice, ca atomi sau galaxii etc. Fiecare sistem armonic fiind format din nucleu si particule care orbiteaza in jurul nucleului, pe anumite frecvente, din care prima orbita fiind cea fundamentala. Forta elastica care leaga particulele cu nucleul este data de un camp central, electromagnetic sau gravito......, dupa sistemul considerat. Ambele campuri au raza de actiune infinita, si au acelasi rol in organizarea materiei in sisteme.
Singura relatie care poate exista intre campul electromagnetic si campul gravito...., este relatia de asemanare, sau similitudine. Aceste campuri nu se pot transforma unul in altul, dar exista o legatura care consta in devierea razei de lumina care este de natura electromagnetica, de catre campul gravitational. Relatia inversa nu s-a demonstrat.
Privind astfel lucrurile, despre ce unificare poate fi vorba?
mai degraba se poate elabora o teorie care poate fi aplicata in orice sistem prin particularizare. Un pas in acest sens il constituie teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice, prin care se obtine o fizica macrocosmica.

Adriane, mai sunt si alti sustinatori ai aceleiasi idei pe care ai exprimat-o anterior:
Parerea mea asupra unificarii campurilor fizice, este ca aceasta rezulta imediat daca se adopta (se accepta) ipoteza identitatii dimensiUnii fizice a sarcini electrice q cu aceEa a masei (sarcinii) gravifice m.
Ma refer la profesorul englez Bruce Harvey care zice asa:

The acceleration is proportional the force but inversely proportional to the inertia. The super-tanker has a very great inertia, while the arrow has a small inertia and the electron a very very very small inertia. Newtons second law applies, but we must read the m as "inertial mass". F=ma

We can model an electron with a pure charge. We do not need any mass, just the surface of the charge and its surrounding electric field. Such a charge has inertia. It resists the accelerating force of the intense electric field within the television tube and its speed remains finite. We do not need a magical ingredient called mass. It is the energy stored in the electric field of the charge which gives it its inertia. The inertia of a pure charge depends on the amount of energy stored in the electric field and this is fixed by the quantity of charge and by the radius of the surface of the charge. The inertial mass of a pure charge is: m=µ_oq²/6πa

Putem modela un electron ca pe o sarcina pura, zice el. Nu avem nevoie de nici o masa ci doar de suprafata sarcinii si de campul electric ce o inconjoara. O asemenea sarcina are inertie. Ea rezista fortei de inertie a unui camp electric intens prin tubul de TV si viteza ei ramane finita. Nu avem nevoie de ingredientul magic numit greutate. E energia depozitata in c. electric al sarcinii care primeste inertia sa. Inertia unei sarcini pure depinde de cantitatea de energie stocata in c. electric si este stabilita de cantitatea de sarcina si de raza suprafetei sarcinii. Masa inertiala a unei sarcini pure este: m=µ_oq²/6πa
Nu stiu daca aceasta echivalenta intre masa si sarcina iti spune ceva.

Intr-un alt capitol el spune:
Daca luam in considerare electronii reali si luam sarcina unui electron, considerand totodata raza Bohr a electronului si formula E=mc², putem calcula masa echivalenta a energiei c. electric a unui electron: m=µ_oq²/8πr_o
Suntem aproape sa explicam inertialitatea electronilor ca fenomen electromagnetic pur, zice B.H.

[quote]Nu avem nevoie de nici o masa ci doar de suprafata sarcinii si de campul electric ce o inconjoara. O asemenea sarcina are inertie.

Cum interpretezi inertia, particulelor lipsite de sarcina electrica, precum neutronii sau neutrinii?
Cred ca inertia apartine tuturor particulelor, sau corpurilor, indiferent daca au sarcina electrica sau nu.

Cum interpretezi inertia, particulelor lipsite de sarcina electrica, precum neutronii sau neutrinii?

Imi pare rau, nu -mi permit sa raspund la intrebare in locul celui care face afirmatia. Dar poti sa-l intrebi pe el personal la adresa lui de mail: bruce@bearsoft.co.uk
Amanunte, daca te intereseaza, asupra teoriilor sale poti gasi la adresa: http://www.bearsoft.co.uk/original_index.html
In postarea mea anterioara am propus/pus niste intrebari lui Adrian dar o fi ocupat cu altele.

Domnul Cavasi va salut cu multa intarziere, deoarece sunt ocupat cu schimbarea de domiciliu. Pe mine ma bucura faptul ca admiti ca, daca ipoteza propusa de mine ar fi corecta, ea ar duce la unificarea campurilor. Cred ca asertiunea asupra identitatii dimensionale masa-sarcina ar fi un subiect bun de dezbatere pe forum. Eu am pentru aceasta asertiune o incercare de demonstratie, care recurge la relatii simple foarte cunoscute si la calcule dimensionale, care se intinde totusi pe patru pagini. Daca gasesc pe cineva sa le fotografieze, poate le pun pe forum. Acum insa te rog sa-mi raspunzi la urmatoarea intrebare. Daca demonstrez pe o cale ca cele doua constante universale, gama si capa au aceeasi dimensiune fizica, nu rezulta imediat identitatea dimensionala masa –sarcina? Si reciproc daca demonstrez pe o cale ca masa si sarcina au aceeasi dimensiune fizica, nu rezulta imediat ca cele doua constante universale au aceeasi dimensiune fizica?. Acum se pune problema acceptarii concluziei la care duce rationamentul. Toata lumea respinge intreg rationamentul si nu-si pierde vremea sa-l verifice, fiindca nu admite concluzia care rastoarna convingerile bine fixate in scoala. Intru-n dialog filozofic cinstit, daca concluzia pare inacceptabila, trebuie demonsatrata gresala rationamentului. Dar daca rationamentul se dovedeste a fi totusi corect, acest fapt impune acceptarea concluziei, chiar daca contravine ideilor statornicite.

"Unificarea câmpului gravitaţional cu câmpul electromagnetic.



Imaginaţi-vă un univers “U” unde să existe numai observatorul “A” aflat într-o cutie, dotat cu diverse aparate de experimentare şi observaţie, alături de un câmp electric (sarcină electrică solitara cu podeaua cutiei) şi observatorul “B”, într-o alta cutie, dotat cu aceleaşi aparate de experimentare şi observaţie, aflaţi la distanţe apreciabile unul de altul.Cei doi observatori comunică între ei cu ajutorul a două aparate ce nu influienţează in nici un fel experimentul.
Iniţial, cei doi sunt în repaus unul faţă de celălalt.
Comunicând între ei,vor avea:
- observatorul A către B: -Eu observ (detectez) doar un câmp electric în tot acest univers.
- observatorul B către A: -Şi eu observ doar un câmp electric în tot acest univers.
Prin urmare cei doi observă un singur fenomen în tot universul – un câmp electric,ne având nici o sursă de lumină nu vor reuşi să se vadă între ei.
La un momet dat cutia începe să se mişte cu o acceleraţie constantă faţă de observatorul B (cum, nu contează).
După un timp (să zicem zece secunde de la mişcarea accelerată a cutiei),schimbul de informaţii între cei doi va fi:
- observatorul B către A : - Nu ştiu ce ce mai vezi tu,dar pentru mine lucrurile s-au schimbat şi acum observ un câmp electromagnetic cu sursa accelerată (sarcina electrică se mişcă accelerat faţă de el şi deci nu va mai avea un câmp electric ci un câmp electromagnetic cu sursa accelerată).
- observatorul A către B: -Şi la mine lucrurile s-au schimbat.Cineva m-a introdus cu tot cu cutie într-un câmp gravitaţional.Am efectuat experimentele lui Galilei şi am constatat că mase de valori diverse cad toate cu aceiaşi acceleraţie în jos,deci sunt într-un câmp gravitaţional.Pot spune că acum am un câmp gravitaţional şi câmpul electric,care îl aveam anterior.
- observatorul B către A : -Pot să înţeleg de aici că dacă tu ai fost introdus cu tot cu câmpul electric într-un câmp gravitaţional.Acest lucru a făcut ca fenomenele să se schimbe pentru mine , şi interacţia dintre un câmp gravitaţional şi un câmp electric,a generat pentru mine un câmp electromagnetic cu sursa accelerată.Eu văd de fapt rezultatul acestei interacţii.
Aceasta reprezintă “Teoria Unificarii Câmpului electromagnetic cu cel Gravitaţional (T.U.C.R.E.G.)
câmp gravitaţional + câmp electric = (generează) un câmp electromagnetic cu sursa accelerată
Dar se observă că fiind o egalitate, termeni din stânga trebuie să descrie acelaşi lucru ca termeni din dreapta egaliţăţi.Deci a spune că ansamblu unui câmp gravitaţional cu un câmp electric generează un câmp electromagnetic cu sursă accelerată,este tot una cu a spune că nu poţi să faci distincţie între ansamblul câmplui gravitaţional cu un câmp electric (eu l-am numit câmp electrogravitaţional) şi (faţă de) un câmp electromagnetic cu sursa accelerată.Prin urmare cele doua câmpuri sunt echivalente.
Se mai observa că cine vede partea din stânga a mebrului egalitaţii (câmp gravitaţional + câmp electric ) nu îl vede pe cel din dreapta ( câmp electromagnetic cu sursă accelerată).
Deorece echivalenţa dintre un câmp de acceleraţie şi un câmp gravitaţional are caracter local,acest caracter se transmite şi la T.U.C.E.G.

MavricheAdrian" sursa http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t425781.html

Inainte sa unificam campurile eu incerc sa gasesc o definitie generala a acestora si n-am reusit.
In viziunea mea campul e modul in care "ceva numit"isi face simtita prezenta dincolo de granitele sale fizice.

Variatia intensitatii campului electric, duce la aparitia campului magnetic; dE/dt=>rotH ; si invers. Variatia intensitatii campului electric se poate face pe mai multe cai, una din ele este miscarea, asa cum ai aratat mai sus. Dar pentru ca fenomenul sa capete denumirea de unificare a campurilor, trebuie sa arati ca este si reversibil. Arata cum produci un camp gravitational, cu ajutorul unui camp electromagnetic. Un observator aflat pe rotorul unui motor electric, ar putea spune ca percepe un camp gravitational foarte puternic. Problema este sa arati ca acest camp se propaga in spatiu, asa cum se propaga campul electromagnetic. Deasemeni trebuie sa produci undele gravitationale, si sa le demonstrezi existenta. Trebuie sa parcurgi aceiasi pasi ca Maxwell, si ceva in plus.

Domnul
Marivache!



Dupa
ultimul raspuns al domnului virgil, mi se pare ca este necesar sa clarificam ce
este campul gravific. Nu stiu daca esti de acord cu ideea mea, ca atat campul
electric cat si campul gravific sunt spatii ale acceleratiilor, fiindca
structurile susceptibile sa interactioneze cu aceste campuri, aflate in campurile
respective capata de la aceste campuri acceleratii. Campul gravific G este dat chiar
de acceleratia gravifica normala la suprafata corpului (g=a). Din identitatea
dimensionala masa-sarcina rezulta ca si campul electric E este tot acceleratie
(E=a). Avand acestea in vedere, cred ca observatorul din sistemul care sufera
acceleratie ar trebui sa observe aparitia unei asimetri in distributia sferica
uniforma a intensitatii campului electric al sarcinii din sistemul lui.



Vad ca
domnul Cavasi nu mi-a raspuns la intrebarea ce i-am pus-o mai inainte. Domnilor
Adrian M si Virgil, dumneavoastra ce raspundeti la acea intrebare.



Acum eu
vin cu un alt model intuitiv. Am un cilindru inelar. Pe fata lui laterala
lipesc cumva (paralel cu generatoarea) benzi incarcate cu sarcini electrice, in
mod alternativ, o banda pozitiva, o banda negativa, pe toata suprafata laterala
a cilindrului. Cilindrul acesta incarcat cu sarcini electrice dispuse alternativ, se roteste cu
turatie foarte mare. Intrebarea care se pune, este ce fel de camp va sesiza o
sonda de camp, aflata in repaus in vecinatatea cilindrului?

gheorghe adrian a scris:Daca demonstrez pe o cale ca cele doua constante universale, gama si capa au aceeasi dimensiune fizica, nu rezulta imediat identitatea dimensionala masa –sarcina?

Răspunsul este afirmativ. Într-adevăr, dacă ai demonstra identitatea dimensională a celor două constante, atunci ar rezulta că sarcina şi masa ar avea şi ele aceeaşi dimensiune. Şi reciproc.

Toata lumea respinge intreg rationamentul si nu-si pierde vremea sa-l verifice, fiindca nu admite concluzia care rastoarna convingerile bine fixate in scoala.

Nu chiar toată lumea, doar că pe cei care ţi-au dat răspunsuri pe care nu le-ai înţeles, i-ai neglijat. Revezi, te rog, răspunsurile pe care ţi le-am dat prin intermediul lui Marian de pe astronomy şi aprofundează-le.