Unificarea câmpurilor

Rezumarea primului mesaj :

Una dintre marile probleme nerezolvate ale Fizicii, dacă nu cumva cea mai mare, este unificarea tuturor câmpurilor. Ce ar presupune aceasta? Ce înseamnă unificare a câmpurilor?

Din punctul meu de vedere, a unifica toate câmpurile înseamnă a găsi un câmp (şi, evident, o formulă de definiţie a acelui câmp) astfel încât, prin particularizarea unor parametri ai acelui câmp să obţinem oricare alt câmp cunoscut. De exemplu, să presupunem că un asemenea câmp unificator ar fi câmpul gravitaţional (ceea ce nu este adevărat). Atunci, din formula de definiţie a câmpului gravitaţional ar trebui să rezulte formula de definiţie a câmpului electric, magnetic, nuclear, etc.

Aşa o fi? Am formulat bine această problemă? Asta înseamnă oare a unifica toate câmpurile? Aveţi voi alte idei?

Pe aceasta
circumferinta fotonul graviteaza cu viteza C/137 egal aproximativ cu 2,2 milioane m/s
care desi este o viteza gigantica, totusi este mult mai mica decat viteza
luminii in vid Vlv de 300 milioane
m/s.

Fotonul odata absorbit, dispare ca entitate. Modificarea starii energetice a atomului se face prin cresterea energiei potentiale a electronului, adica prin saltul acestuia pe orbita exterioara. Fotonul nu impinge electronul. Electronul isi modifica perioada de miscare pe o alta orbita corespunzatoare energiei primite.

Fotonul absorbit in
atom se comporta ca o sarcina electrica negativa (fiindca campul
electric nuclear ar respige orice
sarcina pozitiva ce s-ar constitui in vecinatatea lui) care exercita
repulsie

Fotonul nu are sarcina. Orice speculatie pe aceasta tema este de prisos.

electronului nu creste cu masa fotonului, ci ramane aceeasi. Energia
radiatiei
nu provine din masa electronului ci din aceea a fotonului absorbit
(refractat
in atom).

Electronul nu-si modifica masa, ci doar pozitia fata de nucleu, astfel isi creste energia potentiala. Dar atomul luat in ansamblu isi modifica masa cu m=h.niu/c2;

Mecanismul poate fi usor inteles daca luam exemplul unui atom de hidrogen. Ansamblul proton- electron formeaza un oscilator armonic, caracterizat de o frecventa proprie, si o amplitudine specifica, care concretizeaza orbitalul hidrogenului. In momentul absorbtiei unei cuante de energie, acest oscilator armonic isi modifica frecventa proprie de oscilatie, ca fiind suma intre frecventa initiala si frecventa cuantei respective. Aceasta conduce la modificarea perioadei de oscilatie si deci a orbitalului hidrogenului ceia ce se traduce prin saltul electronului de la n1 la n2.
In aceasta situatie daca vrei sa afli ce s-a intamplat cu fotonul, trebuie, sa il cauti in ansamblul proton-electron, in campul electromagnetic de interactiune intre cele doua particule. Nu degeaba se spune ca fotonul este cuanta de interactiune a campului electromagnetic. Fotonul nu mai exista ca entitate deoarece este "mixat" cu campul protono-electronic.

Revin acum iar la modelul cu cilindrul pe suprafata caruia lipesc
diametral opus doua sarcini electrice de acelasi semn. Daca
cilindrul este in rotatie, ce fel de camp electric va sesiza o sonda in
repaus plasata in vecinatate?.[quote]

Sonda respectiva sesizeaza un camp electrostatic pulsator.

Domnul Virgil!



Dumneata expui imaginea devenita clasica asupra fotonului.
Eu am aratat ca adoptarea identitatii dimensionale masa sarcina, schimba
imaginea asupra universului fizic. Fotonul este energie, este miscare. Miscarea
din sanul fotonului nu dispare. Daca aceasta miscare nu se regaseste in
miscarea electronului, ea trbuie sa se regaseasca in spatiul din care a fost
dizlocuit electronul. Si anume in structura dinamica a fotonului refractat in
atom, pe o circumferinta de raza Rfa
=Re x (Ffae/Ff). Disparitia fotonului ca entitate asa cum sustine
electrodinamica clasica, este doar o aparenta. Daca electronul isi micsoreza
perioada de rotatie, respectiv viteza de translatie, cand face saltul pe
orbitalul permis, de raza mai mare, este fiindca se conserva momentul de
rotatie. Daca ar fi crescut masa electronului cu masa fotonului, s-ar fi produs
cresterea momentului de rotatie. Cresterea energiei potentiale (de pozitie) a
electronului este egala cu energia potentiala stocata in masa fotonului. Am
subliniat si alte dati ca masa este forma de existenta a energiei potentiale in
universul fizic. Fotonul este neutru electric, doar in translatie libera in
vid. Inlocuind raza electronului Re cu raza fotonului refractat in atom Rfa si frecventa Ffae cu frecventa fotonului Ff , in formula
structurii de sarcina a electronului, rezulta aceeasi sarcina ca a
electronului.



Admiti deci ca cilindrul cu sarcini de acelasi semn, aflat
in rotatie genereaza camp electric pulsator. Asa imi imaginez eu ca este
generat campul electric al sarcinii electrice, de catre structura dinamica cu
doi curenti diametrali opusi, aflata in rotatie cu frecventa fotonului Ff, respectiv cu frecventa electronului Ffae.


[Offtopic]
Domnul MM!



Nu stiu daca ai primit E-mailul cu explicarea constantei
gravitationale. Eu am rugat pe un coleg sa-l puna in format pdf si sa-l trimita
pe adresa dumitale. Dar revazand pagina cu demonstratia pentru identitatea
dimensionala masa–sarcina am vazut ca lipseste prima pagina. Nu stiu pe unde
s-a pierdut. Poate ca trebuie repusa in format complet. Daca este posibil. Si
cum spuneam ar fi bine sa fie postata pe un topic nou, asa cum ai incercat
dumneata la un moment dat, ca sa fie vazuta usor de vizitatorii forumului.
[/Offtopic]

[Offtopic]
Eu ce-am primit, am si postat. Mie imi apare prima pagina, accesand forumul, si e numerotata cu nr.1. Se poate ca la alti useri sa nu apara?
Am mai discutat o asemenea problema cu Abel, altadata, si am constatat ca pe diferite calculatoare, forumul poate arata diferit. Poate ne lamureste Abel.
[/Offtopic]

[Offtopic]
Din păcate, nu ştiu despre ce este vorba. Arătaţi-mi ce trebuie să verific. Dealtfel, tocmai datorită unor asemenea eventuale complicaţii am propus să scrieţi cu formule mai degrabă decât să aplicaţi tot felul de ataşamente. Nu cred că ia foarte mult timp învăţarea metodei.
[/Offtopic]

[Offtopic]

Domnul Cavasi!
Eu i-am semnalat lui MM ca la demonstratia pentru identitatea
dimensionala masa-sarcina, postatata de dumnelui pe pagina 8 , la
mine nu apare pagina 1 din lucrare, aceea cu titlul
articolului. La dumneata cum apare?. Si se punea
problema daca se poate remedia acest lucru. MM spune ca la
el apare textul complet si ca el l-a postat asa cum la primit. I-am
trimis lui MM prin e-mail si incercarea de explicare a constantei
gravitationale. Ramane sa vedem daca reuseste sa o posteze. Poate ai si
o parere asupra acestor lucrari de cercetare.

[/Offtopic]

(Am vrut sa raspund la mesajul domnului Virgil in legatura cu dimensiunea fizica a consatantei gravitationale postat sub articolul respectiv, pe care le-am vazut la prima ora. Acum nu le mai vad si nu stiu de ce).
Domnul Virgil!
Am aratat clar ca este vorba de suprafata generatoare de camp gravific a fiecarei particule componente ale unui corp de masa m. Oricat de mici ar fi particulele componente ale unui corp, suma suprafetelor generatoare ale tuturor particulelor componente, va da o suprafata generatoare de camp gravific Sgcg cu mult mai mare decat suprafata care limiteaza corpul (suprafata integratoare Sint). Interactia gravifica se produce pe suprafata generatoare de camp gravific si este data de interferenta campului exterior particulei cu cel proppriu al particulei. Pe fata particulelor indreptata spre interiorul sistemului ar aparea depresiunea in spatiu care ar determina atractia corpurilor. Pe noi insa ne intereseaza aici, daca constanta gravitationala gama (G) si cea electrica (k) au aceeasi dimensiune fizica, respectiv daca sunt adimensionale fizic, adica daca sunt doar niste numere, asa cum am gasit eu. Daca in rationamentele urmate de mine nu se constata greseli de logica, atunci suntem constransi tot de logica sa admitem egalitatea dimensionala masa-sarcina, cu toate consecintele pe care le produce aceasta. Astept acum si parerea domnului Cavasi asupra rationamentelor legate de dimensiunea fizica a acestor doua constante.

I-am trimis lui MM prin e-mail si incercarea de explicare a constantei gravitationale. Ramane sa vedem daca reuseste sa o posteze.

Am postat-o la adresa:
https://cercetare.forumgratuit.ro/teoria-eterului-f24/antigravitatia-t159-20.htm

gheorghe adrian a scris:Pe noi insa ne intereseaza aici, daca constanta gravitationala gama (G) si cea electrica (k) au aceeasi dimensiune fizica, respectiv daca sunt adimensionale fizic, adica daca sunt doar niste numere, asa cum am gasit eu. Daca in rationamentele urmate de mine nu se constata greseli de logica, atunci suntem constransi tot de logica sa admitem egalitatea dimensionala masa-sarcina, cu toate consecintele pe care le produce aceasta. Astept acum si parerea domnului Cavasi asupra rationamentelor legate de dimensiunea fizica a acestor doua constante.

Care sunt raţionamentele ce demonstrează că (G) şi (k) au aceeaşi dimensiune, respectiv, că sunt fără dimensiune?

Domnul Cavasi!
Rationamentele cu privire la identitatea dimensionala masa-sarcina si cel cu explicitarea constantei gravitationale gama (G) se gasesc in fisierele postate de MM aici la ;-unificarea campurilor-; la pagina 6 si la ;-antigravitatia-; la pagina 3

Pe prima pagină din pdf-ul acela spui

gheorghe adrian a scris:Iar în locul masei unităţii de lungime vom avea sarcina electrică a unităţii de lungime

. Ei bine, asta nu-i adevărat (sau cel puţin, nu ai demonstrat că ar fi adevărat), iar apoi, cu această premisă greşită continui să tragi concluzii neadevărate precum identitatea dimensională a masei şi a sarcinii.

Daca constanta gravitationala este adimensionala, atunci rezulta ca acceleratia se masoara in Kg /m^2. ori acest lucru nu este adevarat, din; F=m*a=K*M*m/R^2;
Nu inteleg de ce insistati pe aceasta tema, daca prin definitie masa inseamna altceva decat sarcina.

Domnl Cavasi!
Dumneata afirmi (nu admiti) ca la modelul de coarda liniara de sarcini electrice nu poate exista o densitate liniara de sarcina ro = q/l , si deci nu se poate aplica la acest model relatia de la coarda din substanta (din masa). Deci aceasta aplicatie ar fi o gresala care face toata demonstratia caduca si duce doar la concluzii eronate. Afirmatia dumitale se bazeaza doar pe convingerile personale nu pe un rationament argumentat cumva fizic si matematic. Dar nu te-ai oprit si asupra explicatiei pentru constanta gravitationala. Eu mai astept si alte pareri asupra acestor demonstratii.

Domnul Virgil!
Dumneata ai scris corect masura (dimensiunea) acceleratiei. Am aratat si in mesajul pentru MM in legatura cu teoria dumnului Paxton, de la ;-sarcina electrica-; ca dumnealui nu are definitia masei, nici fizica nici dimensionala si de aici inegalitatea dimensionala a ecuatiilor. Am aratat acolo ca masa este data de produsul acceleratie ori suprafata. Aceasta definitie rezulta din identitatea dimensionala masa-sarcina, care nu mi se pare deloc absurda.Tot asa avem identitate dimensionala intre momentul fortei si lucrul mecanic=energie (M=F x R=N x m; L=W=F x D=N x m) desi au calitati diferite. Identitate dimensionala masa-sarcina este importanta, pentru ca permite descifrarea structurilor dinamice ale particulelor elementare. Pe baza structurii dinamice a fotonului am dat o explicatie neeterica si nerelativista, pentru formula lui Fresnel, formula care este verificata cu exactitate in experimentele de tip Fizeau. Adica ar functiona o legatura (o concordanta) intre teorie si experienta.

gheorghe adrian a scris:Domnl Cavasi!
Dumneata afirmi (nu admiti) ca la modelul de coarda liniara de sarcini electrice nu poate exista o densitate liniara de sarcina ro = q/l , si deci nu se poate aplica la acest model relatia de la coarda din substanta (din masa). Deci aceasta aplicatie ar fi o gresala care face toata demonstratia caduca si duce doar la concluzii eronate. Afirmatia dumitale se bazeaza doar pe convingerile personale nu pe un rationament argumentat cumva fizic si matematic.

Adrian, dragă, formula vitezei de propagare a undelor dintr-o coardă este aplicabilă numai în cazul densităţii liniare de masă pentru că viteza undelor din coardă depinde de inerţia unei porţiuni de coardă, nu de forţa transversală care se aplică asupra coardei, aşa cum greşit ai crezut tu. Altfel spus, coarda vibrează şi în absenţa unui câmp gravitaţional, deci vibrează şi în imponderabilitate! Ai făcut o confuzie aici şi ai crezut că vibraţia coardei se datorează unei forţe transversale, ceea ce este greşit.

O coardă cu sarcini electrice nu are inerţie datorată sarcinilor electrice de pe ea, pentru că sarcinile electrice nu au inerţie egală cu sarcina lor (aşa cum era în cazul masei), deci viteza de propagare a undelor printr-o asemenea coardă nu mai depinde de densitatea liniară de sarcină!

Aşadar, nu eu sunt cel care „nu admit” ceva, ci tu eşti cel care admiţi ceva greşit din start.

Domnul Cavasi!
Eu cred ca viteza undelor din coarda este determinata in primul rand de forta de tensionare a corzii T. Elementul de masa este acela care preia excitatia transversala aplicata corzii. In coarda de masa apar unde (vibratii) mecanice datorate fortei de inertie. In coarda de sarcini electrice apar vibratii ale campului electric, vibratii care sunt insotite de vibratii ale campului magnetic. Inertia sarcinilor electrice se datoreaza campului electromagnetic care apare la vibratia (oscilatia) sarcinilor electrice (Parca asa spune teoria electronica a lui Lorentz). Sarcina care vibreaza transversal intr-un element al corzii ar fi sarcina electrica a unitatii de lungime rezultata din distributia uniforma a sarcinilor pe lungimea corzii modelata din sarcini electrice. Adica ar corespunde densitatii liniare de sarcina ro=q/l . Mie mi se pare ca analogia este perfecta. Si prin faptul ca duce la consecinte rationale, cred ca este in concordanta cu realitatea fizica.

gheorghe adrian a scris:Domnul Cavasi!
Eu cred ca

Eh, asta sună altfel şi arată că eşti dispus să-ţi recunoşti greşeala.

In coarda de masa apar unde (vibratii) mecanice datorate fortei de inertie. In coarda de sarcini electrice apar vibratii ale campului electric, vibratii care sunt insotite de vibratii ale campului magnetic. Inertia sarcinilor electrice se datoreaza campului electromagnetic care apare la vibratia (oscilatia) sarcinilor electrice (Parca asa spune teoria electronica a lui Lorentz).

Nu amesteca lucrurile. Din punct de vedere cantitativ lucrurile nu sunt analoage. Masa electromagnetică a unei sarcini nu depinde numai de sarcina electrică, ci depinde, de exemplu, şi de raza suprafeţei pe care este distribuită sarcina (vezi, de exemplu, capitolul 28 din volumul doi al lecţiilor lui Feynman, unde se vorbeşte în mod strălucit despre masa electromagnetică).

Dar chiar şi dacă masa electromagnetică ar depinde numai de sarcină, aşa cum crezi tu, nici atunci nu ai putea egala pur şi simplu sarcina cu masa în formula vitezei undelor. Cel mult, ar trebui să apară o constantă de proporţionalitate între cele două, constantă ale cărei dimensiuni să fie, de exemplu, kilogram pe coulomb.

Sarcina care vibreaza transversal intr-un element al corzii ar fi sarcina electrica a unitatii de lungime rezultata din distributia uniforma a sarcinilor pe lungimea corzii modelata din sarcini electrice. Adica ar corespunde densitatii liniare de sarcina ro=q/l . Mie mi se pare ca analogia este perfecta.

Aşadar, nu te mai juca cu asemenea analogii până când nu aprofundezi bine lucrurile.

Si prin faptul ca duce la consecinte rationale, cred ca este in concordanta cu realitatea fizica.

Ho, ho, ho, nici n-ai pretenţii ! La ce „consecinţe raţionale” duce? Dimpotrivă, duce la consecinţe iraţionale. Este iraţional să crezi că masa şi sarcina sunt unul şi acelaşi lucru.

Ascultă-mi sfatul şi fii mai precaut. Realitatea fizică nu este atât de superficială încât să permită asemenea analogii gratuite.

Domnul Cavasi!
Eu gasesc ca si dumneata faci unele mici confuzii. Intr-un post anterior ai pomenit de forta transversala care am pretins eu ca determina viteza undelor transversale in coarda. Eu am afirmat si in posturile anterioare, ca viteza undelor transversale in coarda este determinata in principal de forta T care tensioneaza coarda, forta care se exercita longitudinal, dea lungul corzii, respectiv dupa directia de propagare a undelor, si nicidecum transversal. Apoi vorbesti de aspecte cantitative, cand aici este vorba doar de aspecte calitative. Se pune problema daca masa si sarcina au aceeasi dimensiune fizica, desi au calitati (proprietati, aspecte) diferite. Probabil ca nu admiti nici adimensionalitatea constantelor gama si capa, adimensionalitate care ar conduce la identitatea masa–sarcina prin identitatea relatiilor care dau fortele gravifica si electrica. Acum daca Feynman explica cumva masa electromagnetica, vreau sa stiu daca mai exista si o altfel de masa afara de aceasta?. Vreau sa mai spun ca eu am aruncat toate cartile de fizica odata cu biblioteca de care nu mai aveam loc unde m-am mutat, asa ca vorbesc doar din amintiri. Asa imi aduc aminte din liceu ca o sarcina accelerata creaza un camp magnetic variabil care genereaza un camp electric variabil care se opune accelerarii sarcinii, intocmai ca o inertie. Daca afirmi ca identitatea dimensionala masa-sarcina duce la consecinte irationale, poti sa dai cateva exemple de consecinte irationale?. Dar lasand la o parte aceasta disputa nerezolvata, vin cu o alta intrebare. Avem cele doua formule care dau viteza luminii in curentul de apa (in mediul dens si transparent aflat in translatie fata de laborator cu viteza Vtrm): Formula lui Fresnel dedusa din ipoteza antrenarii partiale a eterului, ca mediu de propagare (ca suport) al luminii, de catre mediul in miscare. Si apoi avem formula lui Einstein (formula relativista) dedusa pe baza postulatelor TR. Dumneata ce spui?, sunt ele egale?, duc la acelasi rezultat?. Daca gasim ca totusi formulele acestea nu sunt egale, dumneata care spui ca este cea corecta?. Care dintre ele reflecta realitatea fizica?.

gheorghe adrian a scris:Domnul Cavasi!
Eu gasesc ca si dumneata faci unele mici confuzii. Intr-un post anterior ai pomenit de forta transversala care am pretins eu ca determina viteza undelor transversale in coarda. Eu am afirmat si in posturile anterioare, ca viteza undelor transversale in coarda este determinata in principal de forta T care tensioneaza coarda, forta care se exercita longitudinal, dea lungul corzii, respectiv dupa directia de propagare a undelor, si nicidecum transversal.

Parcă spuneam că o coardă vibrează şi în imponderabilitate. Nu-i aşa? Eşti de acord că o coardă vibrează şi în imponderabilitate? Dacă da, atunci ce caută acolo prin relaţiile tale constanta gravitaţiei? Nu tocmai pentru că te gândeai la o forţă transversală?

Apoi vorbesti de aspecte cantitative, cand aici este vorba doar de aspecte calitative. Se pune problema daca masa si sarcina au aceeasi dimensiune fizica, desi au calitati (proprietati, aspecte) diferite.

Aspectele calitative trebuie să se bazeze pe cele cantitative. Dacă cele cantitative diferă fundamental (precum faptul că masa electromagnetică nu depinde numai de sarcină, ci şi de dimensiunile acesteia!), atunci nu mai ai fundamente să crezi nici măcar din punct de vedere calitativ că sarcina este masă. Sau ai? Dacă ai, de ce nu ni le spui şi nouă? Care sunt motivele care te fac să crezi că sarcina e masă? Ai alte motive cumva? Că astea nu sunt suficiente, după cum ţi-am arătat.

Probabil ca nu admiti nici adimensionalitatea constantelor gama si capa, adimensionalitate care ar conduce la identitatea masa–sarcina prin identitatea relatiilor care dau fortele gravifica si electrica.

Vezi cum eşti, vezi? Păi asta e Fizică ce facem noi aici? Tu ştii ce rost au dimensiunile unităţilor de măsură din Fizică? Ştii de ce s-au inventat? Se pare că dacă ar fi după tine, toate mărimile ar trebui să fie lipsite de dimensiune. Păi hai să spunem că metrul este totuna cu kilogramul, cu coulombul, cu secunda, etc. Şi facem o varză din toate şi le unificăm şi gata Fizica. Nu-i aşa?

Acum daca Feynman explica cumva masa electromagnetica, vreau sa stiu daca mai exista si o altfel de masa afara de aceasta?

Mulţi ar vrea să ştie asta, deci nu este un subiect banal, deci merită tratat separat. Deschide un topic nou pentru asta, dacă vrei. Feynman spune că totul ar fi frumos dacă am şti ce sunt „tensiunile lui Poincaré”, acelea care ţin sarcinile de acelaşi fel împreună, deşi acestea se resping. În acest context, aceste tensiuni ale lui Poincaré ar furniza o masă neelectromagnetică.

Vreau sa mai spun ca eu am aruncat toate cartile de fizica odata cu biblioteca de care nu mai aveam loc unde m-am mutat, asa ca vorbesc doar din amintiri. Asa imi aduc aminte din liceu ca o sarcina accelerata creaza un camp magnetic variabil care genereaza un camp electric variabil care se opune accelerarii sarcinii, intocmai ca o inertie.

Da, este ceva de genul ăsta, doar că nu este „întocmai ca o inerţie”. Nu uita că sarcina este un invariant relativist, pe când masa nu este un asemenea invariant!

Daca afirmi ca identitatea dimensionala masa-sarcina duce la consecinte irationale, poti sa dai cateva exemple de consecinte irationale?

Da, este iraţional să crezi, de exemplu, că un parametru invariant relativist este identic cu un parametru care depinde de viteza reperului.

Dar lasand la o parte aceasta disputa nerezolvata, vin cu o alta intrebare.

Disputa este nerezolvată pentru tine, pentru că nu ai acceptat anumite aspecte ale disputei.

[Offtopic]

Avem cele doua formule care dau viteza luminii in curentul de apa (in mediul dens si transparent aflat in translatie fata de laborator cu viteza Vtrm): Formula lui Fresnel dedusa din ipoteza antrenarii partiale a eterului, ca mediu de propagare (ca suport) al luminii, de catre mediul in miscare. Si apoi avem formula lui Einstein (formula relativista) dedusa pe baza postulatelor TR. Dumneata ce spui?, sunt ele egale?, duc la acelasi rezultat?. Daca gasim ca totusi formulele acestea nu sunt egale, dumneata care spui ca este cea corecta?. Care dintre ele reflecta realitatea fizica?

Aş prefera să nu mai faci asemenea abateri de la subiect. Deschide fără milă alt topic cu orice problemă pe care vrei s-o dezbaţi.

După cum a arătat Max von Laue, formula lui Fresnel este o consecinţă la viteze mici a legii de compunere a vitezelor relativiste.
[/Offtopic]

Domnul Cavasi!
Constanta gravitationala gama nu apare in formula care da viteza undelor transversle. Nu vad ce legatura are cu imponderabilitatea. O coarda bine intinsa, daca este excitata vibreaza oricum. Eu am aratat si intr-un post anterior ca masa m si sarcina q, tot asa ca momentul fortei M si lucrul mecanic L, au aceeasi dimensiune fizica desi au calitati diferite. Am mai aratat ca daca constantele gama si capa din fata formulelor care dau forta gravifica si cea electrica, au aceeasi dimensiune fizica, rezulta logic ca masa si sarcina au aceeasi dimensiune fizica. Deoarece in stanga avem in ambele cazuri forta F (in N) iar in dreapta avem la numitori patratul distantei r patrat (in m la a 2-a), resulta ca si numaratorii au aceeasi dimensiune fizica adica m=q. Explicitand constantele gama si capa prin rationamente cu totul separate, am gasit ca amandoua sunt fizic adimensionale, adica sunt doar niste numere. In alta parte am aratat ca masa inerta a substantei este data de patratul inductiei magnetice intraatomice si este legata de componenta magnetica a presiunii din formula lui Poynting, iar masa gravifica ar fi data de componenta electrica a presiunii din aceeasi formula. Cele doua componente fiind egale, si masele respective sunt egale, lucru demonstrat de experientele lui Otvos. Am mai aratat ca sarcina electronilor accelerati spre viteza luminii nu mai poate sa creasca din cauza potentialului electric gigantic (de 511,7 KV) care impiedica orice adaugare de potential si astfel sarcina ramane invariabila, in vreme ce masa poate sa creasca oricat pe seama masei fotonilor adsorbiti pe particule. Pe baza identitatii dimensionale masa-sarcina am gasit ca fotonul ar fi o structura de motor electric liniar, care gliseaza hidrodinamic prin eter, structura care explica foarte simplu comportamentul de unda si de particula al fotonului ca si lipsa retro radiatiei de la teoria lui Huigehs.Gasesti ca aceste lucruri sunt irationale?. Tot cu structura fotonului am explicat simplu formula lui Fresnel. La ultima intrebare dai un raspuns intemeiat pe autoritatea unei personalitati, nu intemeiat pe propria judecata. Eu am comparat formulele respective si am vazut ca nu sunt egale. Si am intrebat simplu; care este valabila? (pe care o validam?). Pe cea verificata de experienta?, sau pe cea dedusa din rationamente abstracte?.

gheorghe adrian a scris:Domnul Cavasi!
Constanta gravitationala gama nu apare in formula care da viteza undelor transversle. Nu vad ce legatura are cu imponderabilitatea. O coarda bine intinsa, daca este excitata vibreaza oricum.

Ai dreptate, nu apare direct, ci indirect, prin presupunerea pe care o faci ulterior. Dar pentru că nu ai înţeles direct la ce mă refer, voi face referiri mai punctuale la ceea ce spui. Uite, de exemplu, spui

gheorghe adrian a scris:In cazul undelor electromagnetice (u.e.m) care sunt tot unde transversale, forţa care tensionează spaţiul (mediul) este forţa de interacţiune dintre sarcinile electrice (fiindcă undele electromagnetice iau naştere la interacţiunea dintre sarcinile electrice).

Asta nu-i adevărat. Undele electromagnetice se propagă şi în vid, acolo unde nu există sarcini electrice. Deci nu poţi folosi această justificare pentru teoria ta.

Eu am aratat si intr-un post anterior ca masa m si sarcina q, tot asa ca momentul fortei M si lucrul mecanic L, au aceeasi dimensiune fizica desi au calitati diferite.

Da, acesta este un argument bun pentru a arăta că există mărimi fizice cu „calităţi” diferite şi cu aceeaşi unitate de măsură. Acest argument arată că am putea da aceeaşi unitate de măsură masei şi sarcinii dar nu arată că masa şi sarcina au aceeaşi „calitate”. În ultimă instanţă, unităţile de măsură sunt convenţii pe care le facem şi de care natura nu ţine cont. Ei nu-i pasă dacă noi numim unitatea de sarcină coulomb sau pitagora sau kilogram. Problema este când, din identitatea celor două unităţi de măsură (pe care tot tu o impui) ajungi să tragi concluzia că şi mărimile fizice implicate sunt identice. E ca şi cum ai trage concluzia greşită că, din moment ce unitatea de măsură a momentului forţei este aceeaşi cu unitatea de măsură a lucrului mecanic, înseamnă că şi momentul forţei este totuna cu lucrul mecanic. Ceva de genul faci tu.

Am mai aratat ca daca constantele gama si capa din fata formulelor care dau forta gravifica si cea electrica, au aceeasi dimensiune fizica, rezulta logic ca masa si sarcina au aceeasi dimensiune fizica.

Păi, să ne înţelegem! Tu ce postulezi, că masa şi sarcina au aceeaşi dimensiune sau că cele două constante au aceeaşi dimensiune? Hotărăşte-te şi nu mă mai ameţi de la Ana la Caiafa! Textul tău începe cu argumentarea că masa şi sarcina au aceeaşi dimensiune. Acuma vii cu alte argumente?

Explicitand constantele gama si capa prin rationamente cu totul separate, am gasit ca amandoua sunt fizic adimensionale, adica sunt doar niste numere.

Dacă am duce şi mai departe asemenea raţionamente şi dacă am mai arunca câte un postulat ici-colo privind identitatea dimensională a unor mărimi fizice, am putea ajunge în situaţia absurdă ca toate mărimile fizice să fie adimensionale, pentru că aşa vor muşchii noştri.

In alta parte am aratat ca masa inerta a substantei este data de patratul inductiei magnetice intraatomice si este legata de componenta magnetica a presiunii din formula lui Poynting, iar masa gravifica ar fi data de componenta electrica a presiunii din aceeasi formula. Cele doua componente fiind egale, si masele respective sunt egale, lucru demonstrat de experientele lui Otvos. Am mai aratat ca sarcina electronilor accelerati spre viteza luminii nu mai poate sa creasca din cauza potentialului electric gigantic (de 511,7 KV) care impiedica orice adaugare de potential si astfel sarcina ramane invariabila, in vreme ce masa poate sa creasca oricat pe seama masei fotonilor adsorbiti pe particule.

Lasă tu ce-ai mai arătat în altă parte! Contează ce arăţi aici, unde discutăm. Dacă vrei să-ţi povestesc despre restul greşelilor pe care le-ai făcut, adă-le aici, să le vedem aici şi apoi îţi spun eu unde ai greşit. Parcă văd că „ai arătat” şi restul tot aşa cum ai arătat că sarcina este totuna cu masa.

Pe baza identitatii dimensionale masa-sarcina am gasit ca...

Hei, dar nu mă interesează ce ai găsit ulterior, din moment ce porneşti de la o premisă falsă! Lasă tu mofturile astea acum şi să ne ocupăm întâi de corectitudinea presupunerii că sarcina este masă!

Gasesti ca aceste lucruri sunt irationale?

Da, da, aşa le găsesc! Ai ceva împotrivă?

[Offtopic]

Tot cu structura fotonului am explicat simplu formula lui Fresnel.

Nu mă-nnebuni! Poveşti din astea îmi cam mănâncă timpul. Ar trebui să te gândeşti că şi răbdarea mea are ceva limite, mai ales că subiectul ăsta este despre unificarea câmpurilor, nu despre structura fotonului. Ţi-am mai spus să deschizi topice separate, că doar avem loc destul. Nu-ţi fie ruşine!

La ultima intrebare dai un raspuns intemeiat pe autoritatea unei personalitati, nu intemeiat pe propria judecata.

Ei, asta-i bună! Dacă tu, cu judecata ta, nu ai priceput ce zice omul, atunci înseamnă că nici eu n-am priceput şi că m-am bazat doar pe autoritatea omului. Nu-i aşa? Sau că dacă am priceput şi eu cu mintea mea, trebuia obligatoriu să nu fiu de acord cu el, că doar oricum a greşit. Hmmm... Ăsta da raţionament!

Eu am comparat formulele respective si am vazut ca nu sunt egale.

Păi, dacă măria ta le-ai comparat şi ai văzut că nu sunt egale, cum îmi permit eu să spun că formula lui Fresnel rezultă din legea de compunere relativistă, nu-i aşa?

Si am intrebat simplu; care este valabila? (pe care o validam?). Pe cea verificata de experienta?, sau pe cea dedusa din rationamente abstracte?.

Pe care o validăm? Hai să-ţi răspund simplu: validăm legea de compunere relativistă a vitezelor (pentru că din ea rezultă şi formula lui Fresnel, aşa cum a demonstrat Max von Laue, folosindu-se de o dezvoltare simplă în serie pe care se pare că tu nu o cunoşti). Încă ceva: formula de compunere relativistă este mai bine verificată de experienţă decât formula lui Fresnel.
[/Offtopic]

Domnul Cavasi!
Zau ca toate observatiile critice ale dumitale, de aici, m-au derutat de tot. Chiar nu stiu ce sa mai zic, ce sa-ti mai raspund. Imi pare ca dumneta vezi lucrurile de la un nivel mai inalt (mai profound) de cunoastere in stiinta fizicii, nivel la care eu nu am cum sa ajung vreo-data. Cum spuneam undeva eu sunt doar un diletant in ale fizicii si s-a vazut ca judecatile mele nu depasesc nivelul elementar. De abia la sfarsit imi dai un raspuns punctual la o intrebare. Daca este adevarat ce spune Max von Laue ca formula relativista este cea corecta si este mai bine verificata de experienta, atunci trebuie sa aruncam la gunoi (sa uitam) formula lui Fresnel (care presupune antrenarea partiala a eterului de catre mediul in miscare), fiindca ne-ar da un rezultat gresit fata de cel dat de formula relativista. Aici sunt cu totul deconcertat, fiindca se spune peste tot ca formula lui Fresnel este verificata cu exactitate de experienta lui Fizeau. Cred ca acele confirmari experimetale gasite de cercetatori, inainte de aparitia TR se datoreaza doar spiritului de obedienta al cercetatorilor fata de teoria lui Fresnel, intr-o vreme cand nu exista o alta teorie concurenta care sa explice cumva fenomenul respectiv. Si eram asa de incantat cand am gasit aceasta aceasta inegalitate a formulelor, fiindca daca formula lui Fresnel ar fi fost cea corecta, ar fi insemnat ca experimentul de tip Fizeau, mi-ar fi validat structura dinamica a fotonului, fapt ce ar fi dus la schimbarea imaginii asupra universului fizic. Eu am dedus ca inegalitatea formulelor se datoreaza procedeelor matematice de aproximare. Este foarte bine ca m-ai lamurit, fiindaca eram dispus sa postez fisierul cu explicarea formulei lui Fresnel, pe baza structurii dinamice a fotonului, structura gasita pe baza consecintelor pe care le produce identitatea dimensionala masa-sarcina. Nu mai postez nimic. Si nu stiu daca domnul Marian Haus ar fi amabil sa-l stearga de la teoriile alternative de pe astronomy, unde l-am postat anul trecut. Dupa cum se vede avem opinii divergente in privinta unor fenomene fizice. Dar in ce priveste existenta eterului identificat cu spatiul fizic, ideile noastre coincid.

[Offtopic]

gheorghe adrian a scris:Domnul Cavasi!
Zau ca toate observatiile critice ale dumitale, de aici, m-au derutat de tot.

Păi asta nu-i rău! Este bine! Înseamnă că poţi fi derutat. Şi asta însemnă că poţi înţelege lucruri noi şi că poţi evolua.

Chiar nu stiu ce sa mai zic, ce sa-ti mai raspund.

Nu e nicio grabă. Stai şi cugetă... O să-ţi vină ţie ideile.

Imi pare ca dumneta vezi lucrurile de la un nivel mai inalt (mai profound) de cunoastere in stiinta fizicii, nivel la care eu nu am cum sa ajung vreo-data.

Nu există nivel la care nu poţi ajunge. Totul este să investeşti timp în a lectura cu atenţie pentru a înţelege ceea ce se ştie deja (dacă citeşti cel puţin două ore pe zi, în cinci ani poţi deveni specialist în orice domeniu). Şi cred că timp ai berechet până la o sută de ani .

Cum spuneam undeva eu sunt doar un diletant in ale fizicii si s-a vazut ca judecatile mele nu depasesc nivelul elementar.

Aşa e acum, dar asta se poate schimba repede. Iar, din punctul meu de vedere, nu trebuie să ştii prea multe, decât ceea ce te interesează cu adevărat. Dar aia trebuie să ştii la sânge!

Daca este adevarat ce spune Max von Laue ca formula relativista este cea corecta si este mai bine verificata de experienta, atunci trebuie sa aruncam la gunoi (sa uitam) formula lui Fresnel (care presupune antrenarea partiala a eterului de catre mediul in miscare), fiindca ne-ar da un rezultat gresit fata de cel dat de formula relativista.

Nici asta nu este adevărat. Atunci când în experimente intervin viteze mici, este mai indicat să folosim formulele aproximative din mecanica clasică (în cele mai multe cazuri, mult mai simple) decât să folosim formulele exacte din teoria relativităţii. Dar dacă vrei să fii riguros, atunci nu ai decât să arunci la gunoi chiar toate formulele din mecanica clasică, pentru că mecanica clasică este corectă numai la viteze mici, pe când teoria relativităţii este corectă atât la viteze mici, cât şi la viteze mari. În orice caz, în raţionamente privind fundamentele lumii, nu te poţi baza pe formule aproximative, ci trebuie să ţii seama de formulele exacte.

Aici sunt cu totul deconcertat, fiindca se spune peste tot ca formula lui Fresnel este verificata cu exactitate de experienta lui Fizeau.

„Cu exactitate” numai pentru viteze mici!
[/Offtopic]

Domnul Cavasi!
Ce m-a contrariat cel mai mult, este faptul ca ai cerut detalierea modelului de unda stationara si totodata de motoras electric rotativ ale electronului, pentru ca apoi sa spui ca nu o sa-ti pierzi vremea urmarind rationamentele mele, fiindca ar fi pornite de la o premiza initiala gresita. Dar fiindca incepusem un dialog fizico-filozofic, (la care nu todeauna ai avut dispozitia sa raspunzi punctual), mai am cateva intrebari pentru dumneata. Spunemi te rog daca esti de acord (daca admiti) ca logica ne impune sa admitem, sa constientizam existenta unui camp electromagnetic intermolecular, datorita faptului ca suntem convinsi de existenta particulelor elementare, din adancul substantei, in permanenta miscare, cu campurile insotitoare?. Esti de acord (admiti) ca acest camp nu se anuleaza (nu este retezat) de la suprafata corpurilor?, ca acest camp se extinde cu atenuare exponentiala in spatiul din jur?, ca acest camp este dat de insumarea contributiilor de camp ale tuturor particulelor care compun corpul si ca ar forma o anvelopa electromagnetica in jurul corpurilor?.

[Offtopic]

gheorghe adrian a scris:Domnul Cavasi!
Ce m-a contrariat cel mai mult, este faptul ca ai cerut detalierea modelului de unda stationara si totodata de motoras electric rotativ ale electronului, pentru ca apoi sa spui ca nu o sa-ti pierzi vremea urmarind rationamentele mele, fiindca ar fi pornite de la o premiza initiala gresita.

După ce am văzut că raţionamentele tale sunt bazate pe o premisă greşită, este firesc să nu le mai dau importanţă. Tu nu ai proceda la fel? Ce te contrariază aici?
[/Offtopic]

Spunemi te rog daca esti de acord (daca admiti) ca logica ne impune sa admitem, sa constientizam existenta unui camp electromagnetic intermolecular, datorita faptului ca suntem convinsi de existenta particulelor elementare, din adancul substantei, in permanenta miscare, cu campurile insotitoare?.

Sunt de acord că există câmpuri electromagnetice, dar nu văd cum această existenţă este impusă de logică.

Esti de acord (admiti) ca acest camp nu se anuleaza (nu este retezat) de la suprafata corpurilor?, ca acest camp se extinde cu atenuare exponentiala in spatiul din jur?, ca acest camp este dat de insumarea contributiilor de camp ale tuturor particulelor care compun corpul si ca ar forma o anvelopa electromagnetica in jurul corpurilor?.

Atenuarea câmpului electromagnetic are o funcţie foarte diversă cu distanţa şi nu putem spune că este strict exponenţială. Depinde mult de numărul sarcinilor, de poziţia lor, de legea lor de mişcare, etc. Şi, prin urmare, ai dreptate că în jurul corpurilor există o „anvelopă” electromagnetică. Dar ce vrei să scoţi în evidenţă cu asta? Vezi vreo legătură cu unificarea câmpurilor?

Domnul Cavasi!
Eu spun ca acea anvelopa electromagnetica din jurul corpurilor, nu am sesizat-o cu vre-un aparat de masura, ci am dedus existenta acesteia printr-un rationament logic, intemeiat pe convingerea existentei sarcinilor electrice in sanul substantei, in continua miscare, cu campurile insotitoare. Mai trebuia sa adaug, ca acest camp electromagnetic, din exteriorul corpurilor, are totusi densitate mult mai mica decat in interiorul corpurilor. Si nu are nici-o legatura cu unificarea campurilor. Are legatura cu formula lui Fresnel, fiindca am explicat coeficientul de alunecare alfa din formula, prin cuplajul campului elrctromagnetic al luminii (al fotonului) cu campul intermolecular al mediului dens si transparent prin care trece lumina. Acum urmand tot pe calea deductiei, daca exista cuplajul luminii cu campul interior, va exista un cuplaj al luminii si cu campul exterior. Si atunci daca in jurul Pamantului exista aceasta anvelopa electromagnetica (care ai admis ca exista), nu exista cuplajul luminii cu acest camp in cazul experimentului Michelson?. Si nu ar explica acest cuplaj egalitatea timpilor in care lumina parcurge, dus-intors, lungimea bratelor, orientate perpendicular, ale interferometrului?.
Desigur ca am de gand sa deschid un topic cu formula lui Fresnel, in care probabil ca vor fi mutate aceste mesaje.

Iata aici un articol in care un savant din Kiev expune o teorie a campului unificat:
INERTONII – particulele campului unificat
http://www.adanima.org/2010/05/14/inertonii-particulele-campului-unificat/

Domnul Virgil!
Postez aici cateva citate din articole postate pe internet, pentru calarificari asupra cuantelor de energie. Ultimile citate sunt extrase dintr-un articol al lui Dirac de prin 1960.

http://www.lovendal.net/wp52/ce-este-cu-adevarat-lumina-o-enigma-a-fizicii-putin-descifrata/

”Un cuantum poate fi cel mai mic pachet de energie care poate fi transmis, dar energia conţinută de un cuantum variază considerabil. Un foton de raze gama, spre exemplu, înglobează energie de miliarde de ori mai mare decât un foton infraroşu. Acesta este motivul pentru care sunt atât de periculoase razele gama, razele X şi chiar lumina ultravioletă, într-o anumită măsură.”

“Deşi cantitatea de energie dintr-un foton variază enorm, există un singur aspect fix al cuantumului. Fiecare cuantum are o cantitate constantă de acţiune. Matematicienii definesc acţiunea ca momentumul unui obiect multiplicat de distanţa pe care o parcurge, sau energia obiectului multiplicată cu timpul pe care îl petrece – cele două sunt echivalente.”
“Cantitatea de acţiune dintr-un cuantum este exagerat de mică, de aproximativ 662618 * 10 la puterea -27 erg.secunde – dar este întotdeauna exact aceeaşi cantitate. Aceasta se numeşte constanta lui Planck (după descoperitorul ei). Este a doua constantă universală care ia naştere din fizica modernă. Ca şi prima – viteza luminii -este o constantă de lumină. Lumina întotdeauna apare în unităţi identice de acţiune.”
“A rămas însă întrebarea: dacă privim lumina ca fiind formată din particule cuantificabile de energie, de unde caracteristicile sale de undă? Dacă un număr impresionant de atomi de apă pot genera un comportament de undă pe suprafaţa unui lac, poate că există o explicaţie asemănătoare şi pentru lumină şi componentele sale, fotonii.”

„Există câteva constante fundamentale în fizică: sarcina electronului (notată e), constanta lui Planck împărţită la 2π (notată h-barat - ħ) şi viteza luminii (c). Folosind aceste constante fundamentale se poate construi următorul număr, care reprezintă o cantitate adimensională: ħ*c/e2 (o cantitate care nu reprezintă o unitate de măsură a vreunei mărimi fizice, ci este un simplu număr, definit de obicei ca produs ori raport al unor cantităţi ce pot reprezenta fiecare în parte unităţi de măsură, dar care în combinaţia respectivă se anulează reciproc – n.tr.). S-a stabilit experimental că valoarea acestuia este foarte apropiată de 137 (inversul aşa-numitei constante a structurii fine;”

„Cred că este rezonabil să presupunem că imaginea despre Univers pe care fizica o va oferi cândva în viitor va îngloba constantele fundamentale e şi c, iar ħ va fi o mărime derivată.”

„Există câteva constante fundamentale în fizică: sarcina electronului (notată e), constanta lui Planck împărţită la 2π (notată h-barat - ħ) şi viteza luminii (c). Folosind aceste constante fundamentale se poate construi următorul număr, care reprezintă o cantitate adimensională: ħ*c/e2 (o cantitate care nu reprezintă o unitate de măsură a vreunei mărimi fizice, ci este un simplu număr, definit de obicei ca produs ori raport al unor cantităţi ce pot reprezenta fiecare în parte unităţi de măsură, dar care în combinaţia respectivă se anulează reciproc – n.tr.). S-a stabilit experimental că valoarea acestuia este foarte apropiată de 137 (inversul aşa-numitei constante a structurii fine;”

Bazat pe aceste observatii, am sa fac o demonstratie unica, pe care cei vizati vor sti sa o aprecieze;
Daca faci raportul intre viteza luminii si viteza corespunzatoare a electronului pe orbitalul atomului de hidrogen, vom da exact peste aceiasi constanta a structurii fine.
c/v=2.997*10^8/2.188*10^6=136.97;
Daca egalam relatia din textul citat de d-nul Adrian, cu relatia privind raportul celor doua viteze obtinem;
(h/2pi)*c/e^2=c/v;
simplificand pe "c" rezulta ; e^2=h/(2pi*v);
de aici rezulta; e=+/- [h/(2pi*v)]^1/2;
Daca inlocuim pe h=2pi*mvr; rezulta;
e=+/-[m*v^2*r]^1/2;
Deoarece in paranteza viteza si raza sunt valori pozitive, rezulta ca numai masa trebuie sa fie pozitiva sau negativa, ceia ce face ca sarcina sa fie cu + sau -.Expresia din paranteza reprezinta un moment minim de energie, asa cum h reprezinta momentul cantitatii de miscare.

Domnul Virgil!
Pe mine m-a incantat faptul ca ai incercat sa dai o relatie intre sarcina si masa electronului. Dar cu regret trebuie sa-ti semnalez, ca verificand relatia din citatul postat de mine, am gasit ca are o greseala. Parerea mea este ca la numitor trebuia sa apara si un k . Daca se inlocuiesc valorile lui h , c si e (in SI) se vede ca nu se obtine valoarea 137, a inversului constantei de structura fina (alfa), pe care eu l-am asimilat cu indicele de refractie al mediului atomic. (Sau probabil ca se folosesc valorile acelor constante din alt sistem de masura decat SI.) Dar spunemi, clarifica citatele pstate de mine, cuanta de energie si cuanta de actiune?. Am facut bine ca le-am postat?.

Daca cuanta de actiune o asemeni cu un glont, atunci cuanta de energie este asemanatoare cu o rafala de mitraliera, care contine cuanta de actiune adica glontul, inmultit cu frecventa de tragere, care este asemeni frecventei cuantei de energie. In esenta cuanta de energie reprezinta cate cuante de actiune "h" sunt transportate intr-o secunda.
In ce priveste constanta lipsa din relatia de mai sus, ea se va regasi in relatia sarcinii electronului, dar nu se modifica semnificatia semnului cu plus si minus a masei.
Aceasta relatie vine in completarea relatiei de calcul a energiei particulelor in functie de impuls si masa acestora
care este; E=+/- [(c^2*p^2)+(mo^2*c^4)]^1/2;

Aceasta relatie rezultata din teoria relativitatii, exprima energia totala a particulei, compusa din o parte de energie continuta in impuls "p", si o alta parte de energie continuta in masa de repaus "mo". Dupa cum se vede si in aceasta relatie rezulta ca energia poate avea valori pozitive sau negative, ceia ce implica ca numai masa poate avea valori cu + sau-, respectiv energii +mo*c^2 si -mo*c^2, fata de o axa considerata de energie zero. Dirac a fost cel care a sesizat cel mai bine acest lucru.

Domnul Virgil!
Zic ca ai ajuns la distinctia corecta dintre cuanta de energie si cuanta de actiune. Acum fiindca ai folosit comparatia cu gloantele inteb si eu: Esti de acord cu mine ca la interactiunea cu tinta glontul exercita asupra tintei acea presiune pe care au exercitat-o asupra glontului, gazele de la explozia pulberii?. Nu inseamna ca presiunea gazelor s-a transferat glontului si glontul o transfera tintei?. Si fiind transferata asupra glontului, presiunea nu este presiune dinamica?, de forma
P = Ro x V^2. Si nu intra aceasta presiune in structura energiei cinetice a glontului
Wc = (M x V^2)/2 ?. Dar sa revenim asupra relatiei care da inversul constantei de structura fina ( n = 1/alfa). Am aratat in postul anterior ca pentru a se obtine valoarea 137 trebuie pus la numitor un k . Dar ca sa ramana adimensionala relatia (fractia), trebuie ca si k sa fie adimensional. Este corect ce spun?. Dar spunemi, ai vazut articolul postat de mine la TR, in care imi exprimam parerea asupra formulei relativiste de compunere a vitezelor si asupra coeficientului beta (B)?. Este gresit rationamentul meu de acolo?.