Unificarea câmpurilor

Rezumarea primului mesaj :

Una dintre marile probleme nerezolvate ale Fizicii, dacă nu cumva cea mai mare, este unificarea tuturor câmpurilor. Ce ar presupune aceasta? Ce înseamnă unificare a câmpurilor?

Din punctul meu de vedere, a unifica toate câmpurile înseamnă a găsi un câmp (şi, evident, o formulă de definiţie a acelui câmp) astfel încât, prin particularizarea unor parametri ai acelui câmp să obţinem oricare alt câmp cunoscut. De exemplu, să presupunem că un asemenea câmp unificator ar fi câmpul gravitaţional (ceea ce nu este adevărat). Atunci, din formula de definiţie a câmpului gravitaţional ar trebui să rezulte formula de definiţie a câmpului electric, magnetic, nuclear, etc.

Aşa o fi? Am formulat bine această problemă? Asta înseamnă oare a unifica toate câmpurile? Aveţi voi alte idei?

Daca cuanta de actiune o asemeni cu un glont, atunci cuanta de energie este asemanatoare cu o rafala de mitraliera, care contine cuanta de actiune adica glontul, inmultit cu frecventa de tragere, care este asemeni frecventei cuantei de energie. In esenta cuanta de energie reprezinta cate cuante de actiune "h" sunt transportate intr-o secunda.
In ce priveste constanta lipsa din relatia de mai sus, ea se va regasi in relatia sarcinii electronului, dar nu se modifica semnificatia semnului cu plus si minus a masei.
Aceasta relatie vine in completarea relatiei de calcul a energiei particulelor in functie de impuls si masa acestora
care este; E=+/- [(c^2*p^2)+(mo^2*c^4)]^1/2;

Aceasta relatie rezultata din teoria relativitatii, exprima energia totala a particulei, compusa din o parte de energie continuta in impuls "p", si o alta parte de energie continuta in masa de repaus "mo". Dupa cum se vede si in aceasta relatie rezulta ca energia poate avea valori pozitive sau negative, ceia ce implica ca numai masa poate avea valori cu + sau-, respectiv energii +mo*c^2 si -mo*c^2, fata de o axa considerata de energie zero. Dirac a fost cel care a sesizat cel mai bine acest lucru.

Domnul Virgil!
Zic ca ai ajuns la distinctia corecta dintre cuanta de energie si cuanta de actiune. Acum fiindca ai folosit comparatia cu gloantele inteb si eu: Esti de acord cu mine ca la interactiunea cu tinta glontul exercita asupra tintei acea presiune pe care au exercitat-o asupra glontului, gazele de la explozia pulberii?. Nu inseamna ca presiunea gazelor s-a transferat glontului si glontul o transfera tintei?. Si fiind transferata asupra glontului, presiunea nu este presiune dinamica?, de forma
P = Ro x V^2. Si nu intra aceasta presiune in structura energiei cinetice a glontului
Wc = (M x V^2)/2 ?. Dar sa revenim asupra relatiei care da inversul constantei de structura fina ( n = 1/alfa). Am aratat in postul anterior ca pentru a se obtine valoarea 137 trebuie pus la numitor un k . Dar ca sa ramana adimensionala relatia (fractia), trebuie ca si k sa fie adimensional. Este corect ce spun?. Dar spunemi, ai vazut articolul postat de mine la TR, in care imi exprimam parerea asupra formulei relativiste de compunere a vitezelor si asupra coeficientului beta (B)?. Este gresit rationamentul meu de acolo?.

Domnul Virgil!
Trebuie sa revin cu o mica rectificare la postul dumitale. Cuanta de energie reprezinta cate cuante sunt transportate in trenul, grupul, sau pachetul de unde al fotonului, adica doar pe durata Tauf a fotonului si nu intr-o secunda.

Energia fiecarei cuante sau foton este data de frecventa acestuia, iar frecventa se masoara in cicli/secunda. chiar daca o cuanta care genereaza un electron are frecventa de 10^20 s^-1, tot in secunde se masoara frecventa.
Deci folosind analogia, din postarea anterioara, daca o rafala contine numarul de gloante dintr-un incarcator, energia ei este data de cate gloante pe secunda trimite spre tinta , si nu de numarul total de gloante continute in rafala. Un incarcator se poate descarca dintr-o mitraliera cu 10 gloante pe secunda, iar intr-o alta mitraliera mai moderna cu o suta de gloante pe secunda. Vom spune despre a doua mitraliera ca are o putere de foc mai mare decat prima, adica cuanta eliberata de a doua mitraliera are o energie mai mare decat prima.
Nu cred ca a masurat cineva care este timpul de emisie a unui foton, si cate "gloante" sau "fotonino" contine el, dar precis se cunoaste frecventa si energia lui.
De aici se vede caracterul granular al energiei care este emisa in rafale, si fiecare foton reprezinta o rafala. In fizica particulelor nu exista posibilitatea sa tragi foc cu foc, ci numai o rafala completa care reprezinta tot incarcatorul. Sper ca acum m-am exprimat mai clar.

Eu sunt deacord cu dumneata ca energia este continuta in numarul de gloante dintr-o rafala. Dar o rafala (fotonica) tine doar o fractiune de secunda, nu o secunda. Exact aceste lucruri sunt spuse in citatele date. Eu am gasit la descifrarea constantei de actiune, ca aceasta fractine de timp este cam de 10^-11 s, timp in care fotonul s-ar intinde cam pe 2,18 cm. Fiindca energia este data de produsul actiune h ori frecventa Ff, este de fapt raportul actiune supra timp, supra perioada fotonului Tf. Constanta de actiune h contine in structura ei si informatia asupra duratei fotonului Tauf. Daca energia ce revine unei cuante de actiune, este continuta numai intr-o perioada a fotonului, energia totala a fotonului este continuta in numarul total de unde ale trenului sau pachetului fotonic. Fiecare unda a fotonului poarta (contine) o cuanta de masa Mh, o cuanta de impuls Gh si o cuanta de energie Wh. Cuanta de energie Wh este cantitatea cea mai mica de energie, posibila in univers si este egala cu Mh x C^2, nu este tot una cu energia unui foton, asa zisa cuanta de energie, data de produsul h x Ff. (Dar chiar nu prezinta nici-un interes celelalte chestiuni aduse in discutie?.)

In primul rand, timpul de emisie a unui foton, trebuie sa fie mult mai mic decat 10^-11 s, pentru ca perioada de orbitare a electronului in atomul de hidrogen este de 10^-16s, asta inseamna ca ar face o suta de mii de rotatii pana ar emite un foton. Insa fotonul este o cuanta de inalta energie, asociat electronilor care au viteze apropiate de viteza luminii la care le corespund frecvente de ordinul 10^-20 s, sau mai mari, asa incat cred ca durata de emisie a unui foton este mult mai mica, decat cea spusa de dvs. In cazul cand durata ar fi cea de 10^-11s, stiind ca el se deplaseaza cu viteza luminii adica cu 3*10^8m/s, ar rezulta o desfasurare in spatiu a fotonului de cca 3*10^-3m, adica cam 3 mm, ceia ce tot nu este adevarat.
In ce priveste constanta de actiune "h", aceasta nu contine informatii asupra timpului de emisie a fotonului. Este ca si cum ai spune ca glontul contine informatii asupra duratei intregii rafale. Ori cadenta rafalei nu se poate afla studiind parametrii glontului. Cadenta rafalei depinde de modelul mitralierei, adica a caracteristicilor particulei care emite fotonul. Cuanta de impuls, ar fi echivalenta cu impulsul unui singur "glont" sau "fotonino" cum i-am spus eu, dar acest lucru nu se poate masura, si nu se poate izola dintr-un foton, este energia unei perioade, a unei singure oscilatii a fotonului. Cunoastem frecventa fotonului, si daca impartim energia unui singur foton, la frecventa sa, putem spune care este energia unei singure oscilatii, dar acest lucru nu are semnificatie fizica, pentru ca fotonul in sine este o entitate, si nu numai o perioada a sa. Este ca atunci cand vorbesti de distrugerile unui singur val in loc sa vorbesti de distrugerile intregului uragan. Aceste lucruri prezinta interes in discutii ca a noastre, dar nu in fizica practica.

Domnul Virgil!
Eu am crezut ca ai urmarit rationamentul prin care am incerat explicarea constantei de actiune h. Ai verificat acest rationament si ai gasit ca este gresit si de neadmis?. Eu am inteles de la teoria lui Bohr, ca viteza cea mai mare a electronilor in jurul nucleului, este pe prima orbita permisa si este Voi = C/137 (m/s). Si raportul intre aceasta viteza si viteza luminii, este chiar constanta de structura fina
alfa = 1/137. Aceasta constanta se intelege ca este adimensionala in orice sistem de masura. Pentru a obtine aceasta valoare in relatia (formula) din citat in SI, trebuie pus la numitor un k care trebuie sa fie tot adimensional. Deoarece teoria spune ca electronul se misca ondulatoriu, ca si o unda, am asimilat inversul acestei constante ca indice de refractie al mediului atomic Na = 137. Acest lucru, inseamna ca undele refractate (absorbite) in atom, se propaga (translateaza) in atom, cu viteza C/137. (Daca unda incidenta nu se refracta in atom, ci se lipeste de electron, il expulzeaza din atom si avem efect fotoelectric). De aici rezulta ca lungimea de unda a undei refractate in atom este de 137 de ori mai mica decat in vid. Daca lungimea de unda a fotonului gama de la anihilarea electronului, contractata de 137 de ori, este raportata la 2 x Pi se obtine tocmai raza electronului Re = 2,81743 x 10^-15 m. De aici am tras concluzia ca electronul, ca particula, este de fapt unda stationara de amplitudine gigantica, a fotonului gama de la anihilare.
Deci trebuie inteles ca in atom, electronii, nu var gravita nici-o data cu viteze apropiate de viteza luminii C. Caci lungimea de unda a undei asociate, ar fi mai mare ca atomul si in plus forta centrifuga ar fi mult mai mare decat atractia electrica nucleara si ar arunca electronii din atom. De altfel si constanta lui Boltzman Kb = (Me x C)/(2 x Pi^2) sugereaza ca atomul este stabil numai pana la viteze ale electronilor de 20 de ori mai mici decat viteza luminii C . Dupa care edificiul atomic se dezagrega.

Domnul Virgil!
Fiindca tot revii la modelul rafalelor de gloante (fiindca este la moda in toate filmele de actiune), iata cum vad eu lucrurile. Daca stiu cate gloante s-ar trage in unitatea de timp, stiu ce efecte ar trebui sa produca ele in unitatea de timp. Daca masor efectele (energetice) produse, deduc cate gloante au fost trase si in cat timp. Daca o tinta libera in spatiu, primeste cate un impuls (adica energie cinetica cu presiune dinamica) de la fiecare glont al unei rafale, impulsul total si energia totala vor fi egale ca suma impulsurilor si energiilor cinetice de la toate gloantele rafalei. Raportandu-le la efectele ce s-ar produce in unitatea de timp, deduc cat timp dureaza o rafala dar si cadenta tragerii.

Energia unei cuante depinde numai de frecventa ei. Efectul energetic este produs de intrega cuanta, nu de o secventa ciclica a ei (adica de un glont), si se aseamana doar cu puterea de foc a armei, adica de cadenta ei. In micro nu tine cu jumatati de masura, cu fractiuni de cuanta, energia de la o particula la alta se transmite in portii intregi numite cuante (rafale). In macro este cu totul altceva, energia cinetica este data doar de produsul dintre masa si patratul vitezei, si nu in portii discrete cum se intampla in micro.

Domnul Virgil!
Pai frecventa reflecta ceeace se petrece in unitatea de timp. Iar cuanta de energie reflecta ceeace se petrece intr-o fractiune foarte mica din unitatea de timp. Daca energia cuantelor de energie, depinde doar de frecventa radiatiei, nu inseama de aici ca toate secventele de emisie au aceeasi durata. Iar energia totala a unei cuante de energie este data doar de numarul de perioade de emisie cuprinse in durata unei secvente. In fiecare perioada fiind eliberata aceeasi cantitate de energie egala cu Wh, fiindca emisia unui foton apare din interactiunea unui singur electron cu nucleul. Acest fapt asigura constanta parametrilor fotonului pe durata emisiei fotonului.

Exemplele din macro nu pot descrie in totalitate fenomenele care se petrec in micro. Fiecare analogie scoate in evidenta o anumita fateta a lucrurilor.
Daca facem alta analogie vom lamuri si intrebarea aceasta. Imaginati-va de data aceasta fotonul ca un ciclon. O anumita masa de aer care se roteste cu o frecventa data. De data asta "h" este masa de aer "m" care se roteste cu viteza "v" pe circumferinta unui cerc de raza "r". Frecventa rotatiei niu=omega/2pi. Mai poti spune ca fiecare perioada elibereaza o anumita cantitate de energie? Cuanta in sine este un tot unitar la fel ca ciclonul, nu se poate descompune in secvente sau cicluri.

Domnilor, ''unificarea câmpurilor’’ NU poate fi înțeles, demonstrat, fără a accepta și a înțelege conceptul de ETER.

Atunci cum de Modelul Standard, confirmat de experimentele din acceleratoarele de particule (in sensul ca s-au gasit propagatorii interactiilor exact la energiile si cu proprietatile cerute de model), este formulat fara nici un fel de legatura cu acest arhaism (eterul)?

Ipoteza eterului a fost infirmata de experimentul Michelson si Morley acum aproape 100 de ani. Viata merge inainte, depasiti momentul.

Alef, daca bozonul Higgs, exista, el este pretutindeni, umple tot spatiul, atunci bozonul Higgs, reprezinta un mediu, care deocamdata nu este observat. Iata ca acel arhaic eter, s-ar putea transforma intr-un modern mediu al bozonului Higgs. Nu inseamna ca daca ceva nu este observabil inca, nu ar putea exista.

Virgil, teoria cuantica a campurilor e plina de astfel de entitati, care umplu intregul spatiu dar aceste lucruri nu mai au nici o legatura cu eterul secolului 19. Nu trebuie sa cauti exemple foarte exotice, gandeste-te numai la faptul ca, spre exemplu, ai un camp electromagnetic pe nivel fundamental care-ti umple intregul spatiu, acesta fiind motivul pentru care atomi aparent complet izolati se dezexcita spontan (fenomenul se explica oarecum similar cu emisia stimulata dintr-un laser, folosind teoria cuantica a perturbatiilor).

Deci nu exista vid absolut. Exista un mediu care umple acest spatiu. Acest lucru ar trebui spus, clar fara ca cineva sa te ia in ras. Mediul acesta care umple spatiul ar trebui numit intr-un fel, daca nu eter, altfel,si studiate proprietatile lui.

Cu asta se ocupa teoria cuantica a campurilor, dar nu este un domeniu in care sa te poti arunca oricum. Trebuie sa ai o pregatire temeinica in tot ceea ce inseamna fizica clasica (in esenta mecanica analitica (extinsa in regim relativist si asupra mediilor continue), electrodinamica clasica si mecanica statistica) si o intelegere profunda a mecanicii cuantice. In definitiv, daca lucrurile ar fi fost simple, eram toti mari cercetatori. Iti dai seama ca si eu povestesc din ce-am citit, mai am pana sa ajung la acel nivel, dar vestea buna e ca drumul ce trebuie urmat este destul de clar conturat. Partea extraordinara este ca aceasta teorie nu e o poveste, ci a produs niste rezultate cat se poate de palpabile si in acord cu experienta. Ca sa-ti dau un singur exemplu, calculele de mare precizie din electrodinamica cuantica cu privire la valoarea constantei de structura fina sau a momentului magnetic anomal al electronului sunt in acord cu cele mai precise valori obtinute experimental pana la o zecime de miliardime (10^-8), adica 8 zecimale dupa virgula sunt consistente. Nici o alta teorie fizica nu se apropie in momentul de fata de un asemenea nivel de precizie.

Si despre dimensiunile protonului se spuneau acelasi lucru, si in prezent s-au descoperit diferente intre valorile reale si cele calculate de fizica cuantica, valori care difera cu cca 5%, daca am inteles bine. Acest lucru ridica semne de intrebare privind precizia calculelor teoretice.
Oricum niciuna din teoriile actuale nu au patruns cu explicatiile in intimitatea fotonului, sau a electronului. Nici o teorie nu justifica necesitatea aparitiei perechilor de particule-antiparticule, sau in ce consta spinul particulelor.

Fizica cuantica e un domeniu vast. In particular, chestiunea privind dimensiunile protonului (cu care sunt si eu la curent) iese usor din cadrul electrodinamicii cuantice. La nivel nuclear inca sunt multe chestiuni deschise, pentru ca problemele sunt mult mai complicate. Imi pare rau sa te contrazic, dar atat fotonul cat si electronul sunt puse la zid in cadrul Modelului Standard (ca sa nu mai pomenesc chiar de electrodinamica cuantica. Inclusiv aceasta unificare a campurilor (ca tot e in titlu) a avut loc (la nivel teoretic) si odata cu confirmarea ei experimentala s-a lasat si cu un premiu Nobel, prin anii '70. Trei dintre cele patru asa zise interactii fundamentale fac acum parte din modelul electronuclear (unificarea interactiei electromagnetice cu interactia slaba a fost deja verificata experimental, iar in curand energiile din acceleratoare vor permite si verificare unificarii cu interactia tare), numai gravitatia inca este o problema. important de retinut este ca astfel de rezultate exista si nu trebuie decat sa fii suficient de bine pregatit si informat ca sa le poti intelege. Aparitia perechilor de particula-antiparticula spontan, in vid (vid in sensul de spatiu in care nu exista materie, doar camp), urmeaza sa fie verificata experimental chiar la noi in tara in anii urmatori, ca un experiment in cadrul proiectului ELI (Extreme Light Infrastructure). Previziunea teoretica a fenomenului e de prin anii '50, facuta de Schwinger daca-mi amintesc bine. Spinul este un efect relativist, construit tot in cadrul teoriilor cuantice de camp.

Raspunsuri pentru toate aceste intrebari exista, trebuie doar sa stii unde sa cauti.

Edit (ca tot ai pomenit de electron):

cu privire la electron

Mai intim de atat nu ai cum sa intri. Oricum, farmecul studiului electronilor cred ca apare abia in fizica starii condensate. Ai auzit de fermioni compusi?

Problema interactiunilor, in intimitatea lor, nu este elucidata. Poate din punct de vedere matematic sau gasit relatiile de unificare intre cele trei forte,dar in intimitatea fortelor tari de exemplu, cum explici, ca un gluon excitat cu o cuanta electromagnetica, da nastere la o noua pereche de cuarci? Cum explici natura fortelor de culoare? dar existenta sarcinii electrice fragmentate 1/3e in interiorul cuarcilor? cum apare sarcina electrica a electronilor la ciocnirea a doua cuante, stiind ca fotonii nu au sarcina electrica? Sunt foarte multe intrebari inca fara raspuns.
Referitor la fermioni compusi,
orice nucleon, proton sau neutron reprezinta o structura de cuarci, adica fermioni compusi. Probabil mai sunt si alte combinatii, dar nu in interiorul atomului.

Domnul Virgil!
Produsul m.v.r este actiune A. In acest produs, m si r fiind constante, ramane viteza v care reflecta ce se intampla in unitatea de timp. Inmultind acest produs cu frecventa f (niu) obtinem energia cinetica a ciclonului. Aceasta energie s-ar elibera, daca miscarea aerului ar fi dirijata intr-o turbina. Turatia turbinei este in functie de viteza tangentiala v a ciclonului. Turatia turbinei care este alta decat a ciclonului, reflecta la fel, ceea ce se intampla in unitatea de timp, intr-o secunda. La fiecare turatie a turbinei se elibereaza aceeasi cantitate de energie. Dar toata energia ciclonului se va elibera intr-un numar de rotatii ale turbinei. Energia totala eliberata reflecta ce se intampla intr-un interval de timp, care poate fi ori subunitar ori supraunitar. In cazul fotonului intervalul de timp in care se elibereaza energia, este subunitar, fiind cu foarte mult mai mic decat unitatea de timp, decat secunda. Dl Alefzero a afirmat ca Modelul Standard nu permite descrierea structurilor interne ale particulelor. Teoria alcatuita de mine, pare sa lamureasca structura dinamica a particulelor elementare, vazute ca unde stationare ale fotonilor de anihilare corespunzatori.
Domnul Nic!
Eu am postat niste articole in spatiul alocat pentru –TEORIA ETERULUI- aici pe forum. Acolo am aratat ca existenta eterului este logic necesara pentru a putea explica translatia si inertia corpurilor. Am aratat ca forta de inertie este data de produsul presiunii dinamice (P = Ro X V^2) cu sectiunea normala la directia de translatie, a tuturor particulelor care compun corpul. Densitatea Ro care apare in relatia prsiunii dinamice, este a substantei corpului nu a eterului, fiindca eterul nu are masa, este imponderabil. Presiunea dinamica este aceea care se opune la orice modificare a nivelului de miscare a corpului (ca directie intensitate si sens) si striveste corpurile la ciocnirea lor. Am mai aratat ca raportul h/(C^2), respectiv produsul a trei constante universale are dimensiunea fizica a debitului volumic (Q = h x epsilon 0 x miu 0). Raportand acest debit la numarul pulsatiilor electronului intr-o secunda (la frcventa electronului), se obtine chiar volumul electronului, dedus si pe alta cale. Particulele elementare, prin pompajul eterului, produc asimetria de presiune din jurul lor, asimetrie care asigura translatia si inertia lor in spatiul fizic, materializat de eter. Poate ne explica domnul Alefzero cum explica Modelul Standard aparitia fortei de inertie. Dumnealui se inscrie in randul acelora care afirma hotarat ca daca nu exista vantul (miscarea aerului), nu exista aer si nu avem atmosfera. Am aratat ca eterul a fost admis si de Newton, dar si de Einstein in versiunea hidrodinamica a gravitatiei. Einstein cand a formulat TR, nu a sustinut la modul absolut lipsa eterului. El a afirmat doar ca se pot stabili legile fenomenelor fizice, fara a apela la existenta eterului, fara ca sa avem nevoie de eter. Si a avut in vedere doar legea de compunerea translatiilor. In lipsa eterului care materializeaza spatiul fizic, translatiile fizice nu ar fi posibile, fiindca nu ar exista asimetria de presiune. Iar miscarile (translatiile) fara suport material, fara interactiunea fizica cu spatiul, ar fi nefizice, ar fi metafizice. Am mai aratat la un –Adaus la formula lui Fresnel- ca rezultatul experimentului lui Michelson se poate explica prin cuplajul luminii cu anvelopa electromagnetica terestra, cuplaj care ar asigura egalitatea timpilor longitudinal si transversal fara a mai fi necesara TR.

Adriane, n-am afirmat nicaieri ca Modelul Standard nu permite descrierea structurii interne a particulelor elementare. Deocamdata, atat la nivel teoretic cat si experimental, se pare ca electronii si cuarcii (cu acestia din urma s-ar putea sa fie discutabila aceasta asertiune, dar avem nevoie de energii ceva mai mari in acceleratoare pentru a verifica daca este asa sau altfel) sunt particule intr-adevar elementare, lipsite de structura interna. Iar daca aceasta structura interna intr-adevar nu exista, e o prostie sa inventezi una.

Domnul Alefzero!
Eu sunt de acord ca cercetarile in acceleratoare tot mai evoluate, vor gasi si alte structuri prezise de Modelul Standard. Dar dumneata ai afirmat ca deocamdata acest model nu poate sa descrie structura interna a particulelor elementare. Acum daca particulele elementare sunt surse de miscare, se poate spune ca sunt atat de elementare incat nu au nici-o structura dinamica interna?. Cred ca fara structura dinamica sunt doar granulele foarte fine ale eterului. Doar ca aceste granule nu sunt surse de miscare. Insa ansamblul lor, formeaza fluidul imponderabil si incompresibil, care materializeaza spatiul fizic si este suportul tuturor translatiilor (miscarilor) din universul fizic. Granulele foarte fine ale eterului si fara structura dinamica interna ar fi adevaratii atomi ai universului, care intradevar nu mai pot fi taiate nicicum si ar avea doar dimensiune spatiului volumic L^3. Am citit undeva, ca Alexandru Proca are o teorie a spatiului granular. Ar fi interesant de vazut acea teorie. Dar spunemi, Modelul Standard prezice, sau explica cumva aparitia fortei de inertie, constata experimental la nivel macroscopic?.

In primul rand spune-mi unde am afirmat ca "Modelul Standard nu poate sa descrie structura interna a particulelor elementare". Imi recitesc mesajele si nu-mi dau seama, poate s-a inteles gresit un anumit pasaj, scoate-l in evidenta ca sa clarificam. Din cate stiu eu, in afara de chestiunea neutrinilor, toate celelate probleme sunt mai degraba de ordin tehnic decat principial, in sensul ca se asteapta aparitia posibilitatilor tehnologice pentru ca predictiile sa fie testate (in cazul bosonului Higgs spre exemplu, lucrurile se vor clarifica pe masura ce acceleratorul LHC se va apropia de energia maxima de functionare pentru care a fost proiectat). Singura teorie a spatiului granular de care am auzit eu e Loop Quantum Gravity, dar chiar habar n-am despre ce e vorba acolo, iar teoria propriu-zisa (desi e dezvoltata de niste zeci de ani, daca nu ma insel) inca nu ofera nici o metoda de a fi testata practic (in sensul ca nu face nici o predictie pe care sa nu o faca deja mecanica cuantica sau teoria generala a relativitatii). In legatura cu ultima intrebare, nu stiu ce sa-ti raspund. Consulta literatura de specialitate, ia o carte de fizica pe tema asta. O sa-ti propun eu mai incolo niste lecturi, daca nu gasesti nimic.

Domnul Alefzero!
Imi cer scuze pentru ca am amestecat lucrurile. Intr-adevar, fraza care afirma ca nici-o teorie nu a reusit sa patrunda in interiorul fotonului sau electronului, a pus-o dl. Virgil si eu sunt deacord cu aceasta.Totusi dl. Virgil a pus corect problema ca daca vidul este plin cu campuri, inseamna ca nu este gol. Si amestecul acesta de campuri, formeaza spatiul fizic, in care innoata toate particulele. Si atunci se pune problema ce sunt campurile fizice?.Pare ca ar fi suportul intermediar prin care se transmite miscarea de la surse, de la particule, la alte particule. Spui ca teoria cuantica a campurilor incearca sa lamureasca natura campurilor fizice. Eu am ajuns la concluzia ca toate campurile fizice sunt doar acceleratii, poarta in ele acceleratii. Aspectul cuantic al campurilor ar arata doar ca acceleratia nu este continua pana la infinit, ci ca ar fi pulsatorie. Dar ca sa existe acceleratie, trebuie sa existe ceva care sa se miste accelerat. Altfel daca ar fi ceva fara suport fizic, ar fi ceva care chiar nu poate exista. Dar referitor la experimentul Michelson, nu admiti ca prin cuplajul luminii cu anvelopa electromagnetica terestra s-ar putea explica foarte simplu rezultatul experientei, fara a fi nevoie de ipoteze suplimentare?.

Pe forumul asta se vorbeste mult si se calculeaza putin. Da-mi niste relatii cantitative, explica-mi ce intelegi prin acest "cuplaj cu anvelopa electromagnetica terestra". Fa calculele in absenta acestei interactii suplimentare si arata-mi ca intr-adevar poti gasi viteza relativa a pamantului fata de eter si arata-mi dupa ca daca iei si acest cuplaj in considerare, cel din urma rezultat se anuleaza. Altfel sunt doar palavre. Cred ca-ti dai seama singur ca ceea ce propui este absurd. A trecut un secol de la acel experiment, iar fizica a avansat necontenit. Daca erau erori fundamentale, fie in bazele teoriei relativitatii, fie in bazele teoriei cuantice, ar fi iesit la suprafata de multa vreme.

Domnul Alefzero!
Eu unul am postat cateva pagini cu calcule literare si pe acest forum la lynkurile astea;

http://img843.imageshack.us/img843/5196/fresnel1.pdf
http://img829.imageshack.us/img829/1875/gaadausfresnel.pdf
http://img842.imageshack.us/img842/5250/gatrecereafotonului.pdf
http://img831.imageshack.us/img831/9433/gaconste.pdf http://img827.imageshack.us/img827/631/gaparame.pdfhttps://cercetare.forumgratuit.ro/mistere-in-fizica-f3/unificarea-campurilor-t4-30.htm la pagina 2
http://img829.imageshack.us/img829/6163/gastructe.pdf
http://img243.imageshack.us/img243/773/gat21toata.pdf http://img214.imageshack.us/img214/8176/gat22toata.pdf
Cand am explicat formula lui Fresnel, am gasit (am calculat), ca densitatea fotonului se insumeaza cu densitatea mediului dens si transparent, prin care trece lumina. Am admis ca exista un c.e.m. intermolecular, care nu se anuleaza (nu este taiat) la suprafata corpurilor, ci se extinde cu atenuare exponentiala si in spatiul din imediata vecinatate. Am admis ca un astfel de c.e.m. exista si la suprafata Pamantului si i-am zis anvelopa e.m. terestra. Daca formula lui Fresnel, verificata cu precizie in experimentul Fizeau, reflecta tocmai cuplajul c.e.m. al luminii cu c.e.m. intermolecular, atunci ar trebui sa avem un astfel de cuplaj al luminii cu anvelopa e.m. terestra si in cazul experimentului Michelson, cuplaj care ar explica foarte simplu egalitatea timpilor transversal si longitudinal si respectiv rezultataul negativ al experimentului, fara a mai fi necesare alte ipoteze. Nu se pune problema determinarii vitezei Pamantului prin eterul aflat intr-un repaus absolut. Fiindca eterul cosmic nefiind structurat dinamic, neavand miscare interna proprie, este insesizabil si nu poate fi reper absolut al miscarilor din universul fizic. Si nici nu exista curent (vant) de eter la suprafata Pamantului, fiindca doar masa Pamantului este aceea care pompeaza eterul, asigurand ancorarea planetei in spatiu, pe nivelul ei de miscare. Ceeace propun eu nu este de loc absurd, ci este foarte rational. A mai trecut inca un secol si fizica, cu toata evolutia ei, inca nu a explicat fortele fizice; electrica, magnetica, gravifica si de inertie. Eroarea fundamentala pe care o face relativitatea, este aceea ca admite miscarea (din structura campurilor) fara suport material (care ar fi doar o miscare metafizica) si curbarea spatiului geometric, care este doar spatiu abstract, metafizic. Curbura constatata, este a spatiului fizic materializat de eter. Se intampla ca multa lume se entuziasmeaza, admite si repeta teoriile in mod religios, fara a le examiana rational, sustinand in prmanenta ca sunt verificate experimental si respingand toate experientele care contrazic teoria. Iar cand teoria este verificata de experienta, este in mod obligatoriu aproximare a TR.

Foarte bine! Numai calculand vedem unde anume gresim si eventual, unde avem dreptate. Din pacate sunt foarte ocupat in perioada asta, astfel ca n-am timpul necesar pentru a face o analiza detaliata; cu toate acestea, am aruncat un ochi peste "structura de masa a electronului" si trebuie sa te anunt cu parere de rau ca am remarcat niste greseli absolut fundamentale.

In primul rand, intr-un proces de anihilare nu se generaza niciodata un sigur foton, datorita legii conservarii impulsului. O pereche electron-pozitron formeaza un sistem metastabil numit pozitroniu (asemanator unui atom de hidrogen, cu protonul inlocuit de pozitron), cu un timp de viata foarte scurt, asfel ca in momentul anihilarii impulsul total al sistemului este nul si in consecinta sunt generati doi (mai rar trei sau patru) fotoni care se deplaseaza pe directii ortogonale. Daca ai avea un singur foton, acesta ar capata un impuls nenul din neant, ceea ce este absurd. Discutia cu privire la dimensionalitatea constantei k0 este o prostie. De o parte a egalitatii ai kilograme iar de partea cealalta un produs intre aceasta constanta si o frecventa, deci dimensionalitatea ei nu poate fi decat kilogram ori secunda. Daca pui debit volumic rezulta ca un kilogram este tot una cu un metru cub, ceea ce este la fel de absurd. In fizica, ce-ai in stanga egalului trebuie sa aiba aceeasi dimensiune cu ce-ai in dreapta egalului.
Intre sarcina electrica si masa inerta avem identitatea dimensiunilor fizice?! Masa si sarcina electrica sunt doua proprietati ale materiei complet diferite si independente, a caror prezenta se manifesta in mod diferit, cel putin in lumea in care traiesc eu. Nu o lua ca pe un atac personal, dar ceea ce ai scris tu acolo, nu ca e incorect, e atat de prost incat nici macar nu e gresit, e pur si simplu aiurea.

Domnul Alefzero!
Poate ai intalnit prin manuale, formula care da masa Pamantului Mp = (g x Rp^2)/G . Daca amplificam aceasta formula cu 4 x Pi si facem pe G adimensional fizic, rezulta ca masa gravifica a unui corp este data de produsul suprafetei inchise care limiteaza corpul (S = 4 x Pi x R^2) cu acceleratia gravitationala normala la acea suprafata g = a =m/s^2 = L/T^2. Si atunci avem ca M = (L/T^2) x L^2 = L^3/T^2. Acest produs se poate scrie ca produsul unui debit cu o frecventa, adica M = (L^3/T) x (1/T) = Q x f. Eu am cercetat (fiindca suntem la forum de cercetare) si am gasit ca G si K ar fi adimensionali fizic, fapt ce ar sustine ipoteza identitatii dimensionale masa-sarcina. Eu am dedus ca aceste constante fizice adimensionale, ar reflecta raportul intre sprafata integratoare a campului si suprafata generatoare a campului (G = Sint/Sgen). Cand vei avea dumneata timp si dispozitie poate verifici rationamentele urmate de mine la explicarea acestor constante. Cand se produce anihilarea electronului cu pozitronul rezulta doi fotoni gama, fiecare cu masa egala cu a unui electron. Nu rezulta ca particula electronul, este forma de existenta in repaus a fotonului gama de la anihilare?. Caci doar fotonul nu apare din nimic, ci apare din masa electronului. Sigur ca dumitale iti par toate astea niste aiureli fiindca nu ai nici-o obisnuinta cu viziunea bidimensionala asupra universului fizic. Si acum mai am o intrebare. Undele electromagnetice, sunt sau nu sunt unde elastice, sunt sau nu sunt vibratii ale unui mediu elastic?. Care este parerea dumitale?. Li se aplica formalismul undelor elastice sau nu?.

Reanimarea subiectului, facand parte dinGeometrodinamica Elicoidala, teoria unificata!

O prima lamurire, campurile de curgeri paralele sunt de tip chiral sau antichiral.
Cele chirale sunt....ca cele magnetice, unde liniile de curgeri se resping in axa.
Cele antichirale sunt de tip tornada/vortex, liniile de curgeri se atrag in axa, formand manunchiuri!

Plecand de aici, si privind in jur, vedem aceste campuri de curgeri, oriunde....trebuie doar sa fim atenti!

Maistre, iar bati campii (campurile) cum nu trebuie, ai facut ghiveci de campuri unificate.
Uite de exemplu liniile de camp electric sunt si chirale si antichirale si nu se resping, nici nu se atrag. La fel cele gravitationale sau fotonice. Initial sunt doar perpendiculare pe suprafata emisa. Deci sunt fie paralele, fie convergente, fie divergente si pot merge asa la infinit, daca nu sunt perturbate in mod special. "Campul" este ceva energie cuantica emisa si apoi purtata de ether si face undeva un efect. Problema se pune doar la emitatorul de camp si la receptor.
In plus e bine sa stii ca doua radiatii de camp opuse nu se distrug, nu se perturba, doar isi anuleaza efectul asupra unui anumit receptor.
Campul magnetic nu am chef sa-ti spun inca ce este, dar te astept sa ne lamuresti, daca nu e secret de stat.
Citat : " Plecand de aici, si privind in jur, vedem aceste campuri de curgeri, oriunde....trebuie doar sa fim atenti! ""
Sa fii mai atent pe ce campuri calci, sa nu calci pe ce-ai creat !
Joi seara la duplex cu BaricadaTV, te-a intrebat reporterul:
-Dane, cand si cum ti-ai dat seama ca te-ai desteptat asa brusc, ca esti diferit si superior celorlalti ?
Poate vrei sa ne dezvalui noua momentul. Ai facut ceva deosebit cand ai fost mic sau acuma ? Care-i secretul ?

Daca tot s-a redeschis acest subiect al campurilor, hai sa filozofam pe marginea lui.
In forma cea mai generala, ce putem spune despre un camp;
-campul este o forma de manifestare a materiei.
-campul este produs de o particula sau de un corp.
-campul nu inseamna pierdere sau castig de energie.
-campul reprezinta proprietatea unei particule sau a unui corp de a-si face simtita prezenta intr-un anumit loc din spatiu.
-campul reprezinta modalitatea prin care mai multe particule, structuri de particule sau corpuri, se pot asocia generand alte structuri mai complexe.
-campurile se pot intensifica prin suprapunerea a mai multor campuri de acelasi fel.
-campurile se pot anihila prin suprapunerea a doua campuri cu semne opuse.
.......
Si lista aceasta poate continua, si chiar va rog sa faceti acest lucru.
Dupa parerea mea, campurile sunt consecinta modificarii proprietatilor spatiului din jurul particulei sau corpului considerat.
Cum nu cunoastem decat trei tipuri de campuri, cu care putem lucra, consider ca insasi natura campurilor se schimba in functie de starea particulei generatoare. Astfel putem clasifica campurile in; campuri statice (vezi campurile electrice si campurile gravitationale), si campuri "dinamice", care apar ca urmare a miscarii campurilor statice (vezi campurile magnetice care sunt consecinta miscarii electronilor).
Indiferent de tipul campului, el reprezinta o modificare a calitatii spatiului. Cu alte cuvinte spatiul nu reprezinta ceva pur geometric, ci este tot ceva material, din moment ce are anumite proprietati care pot fi modificate.
Deci spatiul trebuie privit ca o entitate de sine statatoare
cu proprietati distincte, o categorie filozofica aparte, o alta forma de manifestare a materiei. Aceasta abordare a spatiului, elimina necesitatea introducerii eterului cosmic, pentru ca insasi spatiul detine toate proprietatile necesare pentru a explica notiunile de propagare a undelor, si de interactiune a particulelor sau corpurilor.
Singura proprietate ciudata a spatiului, este ca el nu poate fi divizat fizic, el este o entitate continua, si se aseamana ca oceanul in comparatie cu pestele, pestele este o entitate discreta in timp ce oceanul poate fi considerat o entitate continua.
Ca sa vedem cum actioneaza campurile, trebuie sa privim mai atent asupra proprietatilor spatiului. Din moment ce spatiul reprezinta o forma de manifestare a materiei, inseamna ca si lui ii este proprie o anumita stare de echilibru. Vom spune ca un anumit domeniu din spatiu este in echilibru, atunci cand nu este perturbat de nici un camp, adica de nici o particula sau corp.
Daca in acel domeniu din spatiu aflat in echilibru intervine de exemplu un electron, acesta produce perturbari ale proprietatilor spatiului ce inconjoara electronul, perturbari care scad pe masura departarii de sursa. Daca in apropiere mai apare un electron, spatiul se opune cresterii perturbarilor, distribuind aceste perturbari cat mai departe avand drept consecinta respingerea electronilor. Dar daca in loc de al doilea, patrunde un proton, acesta genereaza niste perturbari care se opun celor generate de electron, si in acest caz spatiul antreneaza cele doua particule in vederea apropierii si anularii efectelor pe care le produce spatiului. Astfel atomul de hidrogen reprezinta o structura stabila de particule a caror perturbatie in spatiu este limitata. Nu degeaba ionii isi fac simtita prezenta la distante mari, in timp ce atomii mult mai putin.