Unificarea câmpurilor

Rezumarea primului mesaj :

Una dintre marile probleme nerezolvate ale Fizicii, dacă nu cumva cea mai mare, este unificarea tuturor câmpurilor. Ce ar presupune aceasta? Ce înseamnă unificare a câmpurilor?

Din punctul meu de vedere, a unifica toate câmpurile înseamnă a găsi un câmp (şi, evident, o formulă de definiţie a acelui câmp) astfel încât, prin particularizarea unor parametri ai acelui câmp să obţinem oricare alt câmp cunoscut. De exemplu, să presupunem că un asemenea câmp unificator ar fi câmpul gravitaţional (ceea ce nu este adevărat). Atunci, din formula de definiţie a câmpului gravitaţional ar trebui să rezulte formula de definiţie a câmpului electric, magnetic, nuclear, etc.

Aşa o fi? Am formulat bine această problemă? Asta înseamnă oare a unifica toate câmpurile? Aveţi voi alte idei?

Domnul
Marivache!



Dupa
ultimul raspuns al domnului virgil, mi se pare ca este necesar sa clarificam ce
este campul gravific. Nu stiu daca esti de acord cu ideea mea, ca atat campul
electric cat si campul gravific sunt spatii ale acceleratiilor, fiindca
structurile susceptibile sa interactioneze cu aceste campuri, aflate in campurile
respective capata de la aceste campuri acceleratii. Campul gravific G este dat chiar
de acceleratia gravifica normala la suprafata corpului (g=a). Din identitatea
dimensionala masa-sarcina rezulta ca si campul electric E este tot acceleratie
(E=a). Avand acestea in vedere, cred ca observatorul din sistemul care sufera
acceleratie ar trebui sa observe aparitia unei asimetri in distributia sferica
uniforma a intensitatii campului electric al sarcinii din sistemul lui.



Vad ca
domnul Cavasi nu mi-a raspuns la intrebarea ce i-am pus-o mai inainte. Domnilor
Adrian M si Virgil, dumneavoastra ce raspundeti la acea intrebare.



Acum eu
vin cu un alt model intuitiv. Am un cilindru inelar. Pe fata lui laterala
lipesc cumva (paralel cu generatoarea) benzi incarcate cu sarcini electrice, in
mod alternativ, o banda pozitiva, o banda negativa, pe toata suprafata laterala
a cilindrului. Cilindrul acesta incarcat cu sarcini electrice dispuse alternativ, se roteste cu
turatie foarte mare. Intrebarea care se pune, este ce fel de camp va sesiza o
sonda de camp, aflata in repaus in vecinatatea cilindrului?

gheorghe adrian a scris:Daca demonstrez pe o cale ca cele doua constante universale, gama si capa au aceeasi dimensiune fizica, nu rezulta imediat identitatea dimensionala masa –sarcina?

Răspunsul este afirmativ. Într-adevăr, dacă ai demonstra identitatea dimensională a celor două constante, atunci ar rezulta că sarcina şi masa ar avea şi ele aceeaşi dimensiune. Şi reciproc.

Toata lumea respinge intreg rationamentul si nu-si pierde vremea sa-l verifice, fiindca nu admite concluzia care rastoarna convingerile bine fixate in scoala.

Nu chiar toată lumea, doar că pe cei care ţi-au dat răspunsuri pe care nu le-ai înţeles, i-ai neglijat. Revezi, te rog, răspunsurile pe care ţi le-am dat prin intermediul lui Marian de pe astronomy şi aprofundează-le.

Referitor la Re: Unificarea câmpurilor
Mesaj Scris de george Astazi la 00:52
Textul aflat intre " ..." nu imi apartine.Am indicat sursa si autorul.Pentru discutii cu MavricheAdrian doar la adeesa http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t425781.html

Am un cilindru inelar. Pe fata lui laterala
lipesc cumva (paralel cu generatoarea) benzi incarcate cu sarcini electrice, in
mod alternativ, o banda pozitiva, o banda negativa, pe toata suprafata laterala
a cilindrului. Cilindrul acesta incarcat cu sarcini electrice dispuse alternativ, se roteste cu
turatie foarte mare. Intrebarea care se pune, este ce fel de camp va sesiza o
sonda de camp, aflata in repaus in vecinatatea cilindrului?

O sarcina electrica in miscare produce un camp magnetic. Daca sarcina isi schimba semnul si campul magnetic isi va schimba orientarea. cred ca rezultatul va fi un camp magnetic alternativ.

Unificarea campurilor, presupune sa se gaseasca modalitatea teoretica si practica de a transforma un camp sau un grup de campuri, in altul, asa cum se transforma campul electric in camp magnetic si invers, avand drept rezultat campul electromagnetic, care se poate propaga in afara sursei prin unde. Daca se gaseste metoda de obtinere a campului gravitational, cat si a undelor specifice, folosind campurile electric si magnetic,
atunci putem spune ca s-a ajuns la unificarea campurilor.
Dar daca sursa campului gravitational este un camp nuclear rezidual, atunci atentia trebuie indreptata spre alta directie. Asa cum fortele van der Vaals sunt datorate unor campuri electromagnetice reziduale, tot asa si campurile gravitationale pot fi rezidul unor campuri nucleare, mai ales ca masa corpurilor este data in proportie de 99% de nucleonii atomilor si nu de electroni.

virgil a scris:"...care se poate propaga in afara sursei prin unde."Propagarea prin unde presupune sa avem o marime fizica variavila.Daca marimea e constanta ce se intampla?
(intrebarea mi-o pun mie)

Propagarea prin unde, inseamna un transfer de energie. Daca marimea este constanta, avem un camp static.

Domnul Cavasi!



Vreau sa spun ca am asteptat cu nerabdare raspunsul dumitale. Daca a
intarziat putin am crezut chiar ca nu ai vrea sa raspunzi la acea intrebare. De
aceea am cerut si altora sa dea un raspuns la intrebarea pusa. Imi place
raspunsul dumitale ca este foarte concis, scurt si la obiect. Si mie imi place
sa raspund exact la obiect, dar nu reusesc deloc sa fiu asa concis. Din
raspunsul dumitale se vede ca admiti, accepti si respecti recursul logic. Un
dialog filozofic asa cum facem noi, indreptat spre cunoastere rationala, nu se
poate baza decat pe discursul logic. Noi nu avem laboratoare, nu suntem experimentalisti.
Noi cautam doar sa dam o expilcatie logica fenomenelor descrise de
experimentalisti si ne bazam in deductiile noastre pe datele experimentale
publicate in reviste si manuale. Eu am sa caut
acum pe astronomy, sa vad opiniile acelui domn Marian de care ai
pomenit. Dupa cum sa vazut, pe astronomy dezbaterea stiintifica a murit,
fiindca totusi sunt foarte putini aceia pasionati de cunoasterea stiintifica.
Desigur ca forumuri ca ;astronomy; si ;stiinta azi; au ca scop doar
popularizarea a ceeace este deja publicat si nici decum dezbaterea filozofica.
Dar ele au devenit tribune de polemici si ironii sau de aranjamente comerciale.
Din momentul in care au cenzurat spatiul teoriilor alternative, forumul a
devenit impermeabil si adevaratii interlocutori au trecut pe forumuri
permeabile, ca acesta pe care suntem.

Domnul Virgil!



Raspunsul Dumitale este corect. Tot asa am raspuns si eu cand am modelat
neutronul. Ai inteles cred ca modelul intuitiv pe care l-am propus este modelul
pe care l-am gasit pentru neutron. Cunoscand, asa cum ai aratat si dumneata
chiar aici ca masa atomilor este localizata in nucleul atomic, respectiv in
nucleoni, m-am gandit (am presupus) ca masa gravifica ar fi legata de acest
camp electromagnetic de foarte mare frecventa, respectiv campul gravific ar fi
chiar acest camp. M-am gandit ca alternantele acestui camp ar trebui sa
prezinte o usoara asimetrie (o mica inegalitate) datorita acceleratiei
centrifuge (produsa de rotatia neutronului) suprapusa peste acceleratia campului
electric. Aceasta mica asimetrie (inegalitate) a alternantelor campului
electric, ar imprima campului gravific un efect pulsator ceeace ar determina
interactiunea similara campului electric (care am aratat ca trebuie sa fie
pulsator). Intr-o alta ipoteza am presupus ca forta centrifuga derivata din
forta electromagnetica propulsoare, care roteste neutronul ar fi respunsabila
de campul gravific. Forta electromagnetica este aceea care ar creea depresiune
in spatiul din fata curentilor neutronici. Dupa o rotatie de 90 de grade forta
electromagnetica tangentiala ar deveni radiara adica ar fi forta centrifuga
care creaza acum depresiune in spatiul exterior neutronului. Acestei depresiuni
iar corespunde campul gravific, adica ar avea efect atractiv asupra particulelor
din vecinatate.

gheorghe adrian a scris:Eu am sa caut
acum pe astronomy, sa vad opiniile acelui domn Marian de care ai
pomenit.

Marian este administratorul saitului astronomy.ro şi am primit de la el prin octombrie 2007 nişte mailuri cu documentele tale, mailuri la care i-am răspuns şi care răspuns a ajuns la tine, prin mesaje private probabil, căci şi tu ai răspuns, afirmând că vei ţine seama de obiecţiile mele. Cu speranţa că ai ţinut seama de acele obiecţii, mi-ar plăcea să ne prezinţi aici din nou teoria ta, cu îmbunătăţirile de rigoare. Iar dacă nu ai reuşit încă să îmbunătăţeşti teoria, n-am nimic împotrivă să o expui din nou aici cu toate imperfecţiunile ei, ca să vedem cum o putem folosi şi ce lucruri bune putem extrage din ea. E-adevărat, presupune un oarecare efort, dar merită.

Domnul Cavasi!



Multumesc pentru ca mai lamurit ca este vorba de domnul Marian Haus,
caci altfel as fi cautat in zadar un Marian pe forumul astronomy, la ;fizica;
si la ;teorii alternative;. Chiar la sugestia dumnealui am intrat pe forum si
am postat capitole din lucrare, spre a avea reactie de la membrii ai forumului
competenti in domeniu. Si sa vazut ca au fost putine rectii critice. La forma
de atunci a lucrarii am mai adaugat cateva capitole, la sugestia unor membri
care cereau sa le arat ce explica (daca explica ceva) teoria mea. Ma gandesc
acum sa pun pe forum, pe un topic nou, acel capitol de inceput al lucrarii, care este
textul principal si destul de cuprinzator al lucrarii.







Domnul MM!.



Am vazut ca in pagina privata formulele apareau frumos. Oare vor aparea
tot asa si pe pagina forumului daca reusesti sa le postezi?. Daca nu nu
reusesti poate ca are mai multe abilitati domnul Cavasi si poate reuseste
dumnealui.

Includ acum
fisierul respectiv.








Demonstraţie privind identitatea naturii (dimensională a)



masei (a sarcinii) gravifice cu natura (dimensiunile fizice



ale) sarcini electrice








La început
luăm în considerare relaţia care ne dă viteza de propagare a undelor

Eu doar asa ceva am primit. Lucrurile stau la fel si in emailul meu pe care ti l-am indicat, respectiv nu apar si formulele ci doar partea de text.
Daca le-ai publicat pe astronomy, ce adresa e? Poti sa-mi dai un link?

MM!
Demonstratia aceasta nu am apucat sa o postez pe astronomy, fiindca
s-au stricat niste calculatoare si cineva m-a sabotat. Un coleg amabil
mi-a pus-o acum in format pdf. am sa incerc sa trimit fisierul
respectiv in atasament la e-mail. Si pe mine ma prinde
mirarea ca nu s-au transmis si formulele, fiindca pe pagina
previzualizata formulele apareau foarte frumos si atunci
faptul m-a bucurat.

Domnul Cavasi!



Am tot omis sa-ti mai pun o intrebare care imi staruie in minte. Vreau
sa stiu daca esti de acord (daca admiti) ca termenii din formula lui Poynting,
care descrie propagarea (transmisia) energiei, radiante, sunt presiuni p ?.
Acest lucru este foarte rar mentionat in manuale. Si atunci aceste presiuni asociate cu viteza de propagare c nu
arata clar ca undele electromagnetice sunt unde de presiune in eter?. Si daca
sunt unde de presiune in eter, nu sunt (nu apar) ele ca unde longitudinale?.
Fiindca in fluide se propaga numai undele longitudinale. In fluide nu se pot
propaga undele transversale. Undele transversale se propaga numai in medii
solide. Aceasta cuntradictie apare cumva amuzanta, fiindca Fresnel s-a straduit
sa convinga cu date experimentale ca undele luminoase sunt unde transversale,
iar eu vin acum sa conving lumea din considerente teoretice ca undele luminoase
sunt unde longitudinale, fiind unde de presiune in eter, idee care este perfect
compatibila cu existenta eterului. Transversalitatea datorandu-se structurii de
curenti transversali a fotonului, asa cum am aratat eu la structura dinamica a
fotonului in vid.

Adriane, apreciez foarte mult faptul că încerci idei originale, că ai curajul să propui lucruri ce contrazic trendul actual. Este mare nevoie de asemenea oameni şi mă bucur că avem din belşug pe forumul nostru asemenea oameni. De astfel de oameni avem noi nevoie, chiar dacă uneori ei mai şi greşesc.

gheorghe adrian a scris:Vreau
sa stiu daca esti de acord (daca admiti) ca termenii din formula lui Poynting,
care descrie propagarea (transmisia) energiei, radiante, sunt presiuni p ?.

Din câte ştiu eu, vectorul Poynting reprezintă un flux de energie, având unitatea de măsură watt pe metru pătrat, pe când presiunea are o cu totul altă unitate de măsură, adică newton pe metru pătrat. Doar dacă wattul ar fi acelaşi lucru cu newtonul (şi, astfel, energia ar fi acelaşi lucru cu forţa), doar atunci cele două ar coincide. Dar asta, din câte înţeleg eu, n-are cum să fie.

Si atunci aceste presiuni asociate cu viteza de propagare c nu
arata clar ca undele electromagnetice sunt unde de presiune in eter?.

Şi undele transversale transportă energie, nu doar cele longitudinale, aşadar, faptul că lumina transportă energie nu contrazice transversalitatea ei. Corectează-mă dacă greşesc...

Pai domnul Cavasi, newtonul de la presiune este forta care inmultita cu
viteza c da putere in wati, adica exact ce ai scris watt/ m
patrat

Într-adevăr, newton ori viteză este watt, dar asta înseamnă că wattul nu este newton, ci wattul este watt, iar newtonul este newton în continuare. Şi timpul înmulţit cu viteza este spaţiu, dar asta nu înseamnă că timpul este spaţiu. La fel, vectorul Poynting nu este presiune pentru că wattul nu este newton.

Eu am spus ca termenii din acea paranteza a formulei lui Poynting sunt
presiuni, lucru numai foarte rar mentionat in manuale. Sensul
vectorului Pointing este dat de sensul vitezei c .
Consideratiile teoretice amintite, asupra undelor transversale si
a celor longitudinale se gasesc in toate manualele. Deci eu nu am
contrazis cu nimic teoriile respective. Am aratat ca judecand in
spiritul acelor teorii ar trebui sa admitem ca undele luminoase nu sunt
unde transversale ci sunt unde longitudinale, idee care nu contravine
existentei eterului. Dar pare sa contrazica modelul consacrat al
undelor luminoase. Contradictie care este explicata foarte simplu de
structura de curenti transversali a fotonului.

gheorghe adrian a scris:judecand in
spiritul acelor teorii ar trebui sa admitem ca undele luminoase nu sunt
unde transversale ci sunt unde longitudinale

Ai putea să ne prezinţi aici raţionamentul prin care deduci tu că undele luminoase nu sunt unde transversale, ci sunt unde longitudinale? În plus, din punctul tău de vedere, lumina este doar undă longitudinală, fără componente transversale?

Eu cred ca a prezentat deja rationamentul, pe care eu l-am inteles, atunci cand a spus: Fiindca in fluide se propaga numai undele longitudinale. Deoarece, mai inainte, a constatat ca lumina (si vectorul Poynting) contine -cauzal- presiunea si viteza c, a dedus simplu ca lumina e un fenomen cu propagare longitudinala.

mm a scris:Eu cred ca a prezentat deja rationamentul, pe care eu l-am inteles, atunci cand a spus: Fiindca in fluide se propaga numai undele longitudinale. Deoarece, mai inainte, a constatat ca lumina (si vectorul Poynting) contine -cauzal- presiunea si viteza c, a dedus simplu ca lumina e un fenomen cu propagare longitudinala.

Mă tem că un asemenea raţionament n-ar fi suficient, pentru că nu s-a demonstrat că mediul prin care se propagă unda electromagnetică este fluid. Deci nu putem concluziona că lumina se propagă numai în fluide. Dimpotrivă, există corpuri solide prin care chiar şi lumina (darmite altă radiaţie electromagnetică) trece cu uşurinţă. Iertaţi-mi ignoranţa, dar eu aşa văd lucrurile...

Fluidul eteric umple acele "corpuri solide" si transparente, asa ca demonstratia ramane in picioare. Ca "s-a demonstrat" sau nu s-a demonstrat ca mediul/eterul e fluid, este un alt subiect de discutie. Pentru mine, si pentru adrian, eterul exista si e fluid. Tocmai de aceea, banuiesc, el nu a intrat in detalii ce ar fi infrunzit la nesfarsit topicul.
Dar eu pentru alt motiv postez: incerc sa pun aici cele patru pagini de demonstratie ale lui adrian, "masa=sarcina".








Paginile pot fi citite cu usurinta daca se face click stanga pe (fiecare) pagina, apare imageshack unde se poate da zoom (+) si pagina cu formule apare extrem de clar. [Instructiunile sunt pentru mai putin cunoscatorii, ca noi]

La prima pagina tensiunea "T" nu este produsul dintre masa si acceleratie. Aici avem o deformare elastica a mediului, iar forta este data de produsul dintre modulul de elasticitate al mediului si alungirea sau deformarea mediului. Aceasta schimba datele problemei, pentru ca nu cunosti modulul de elasticitate al mediului. Nu stim nimic despre eterul cosmic, si nu stim daca este un mediu elastic.
In continuare, la pagina 2 faceti afirmatia ca faradul se masoara in unitati de lungime "m" ceia ce nu este adevarat.

Domnul MM
multumesc foarte mult pentru stradania dumitale de a posta
paginile cu incercarea de demonstrare a identitatii
dimensionale masa-sarcina. Dumitale cum ti se pare
aceasta cercetare? Este ea corecta sau nu? . Astept cu
nerabdare si parerile domnilor Cavasi si Virgil. Eu ma gandisem ca
aceste pagini sa apara pe un nou topic. Poate ne ajuta domnul
cavasi sa le convertim in latex, ca sa fie citite usor de orice
vizitator. La mine deocamdata butonul de zoom
(+) , nu stiu de ce nu functioneaza. Postez acum un raspuns
pentru domnul Cavasi care cerea o explicatie clara.


Domnul Cavasi!



Eu cred ca trebuie sa fie clar pentru toata lumea ca
termenii



(epso x E patrat) si (B patrat / miuo) din paranteza formulei
lui Poynting sunt presiuni. Iar presiunea luminii este un fapt experimental
dovedit, care nu poate fi ignorat. Asa fiind eu consider ca modelul undei
longitudinale pentru lumina (ca unda de presiune) este mai apropiat de
realitatea fizica decat modelul foarte bine fixat, al undei transversale. Dar
si acest model este doar o aparenta, fiindca lumina (fotonul) este structura
dinamica in translatie prin eter, adica este chiar substanta (particula de
substanta) in translatie. Structura dinamica a luminii (a fotonului) este
alcatuita dintr-o succesiune de curenti electro-eterici transversali
(perpendiculari la directia de translatie) si alternativi (antiparaleli) de la
semiunda la semiunda. Acesti curenti, de la nivelul fiecarei semiunde, poarta
fiecare (transporta) masa, impuls, presiune, forta, energie si dau
comportamentul de particula al fotonului. Principalii parametri fizici ai
structurii dinamice a fotonului se determina imediat pornind chiar de la legea
lui Planck care ne da tensiunea curentul si durata fotonului. Apoi cu formulele
din electromagnetism se mai pot determina inca vreo patru zeci de parametri
fizici pe care i-am trecut in lista postata in format pdf pe astronomy la
lincul ; http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?p=34828#34828



Avand inductia magnetica a fotonului in vid Bfv, curentul fotonului Ifv si lungimea curentului (=grosimea fotonului in vid Gfv), se determina
forta electromagnetica a fotonului in vid Femgnfv. Pe de alta parte cu formula
lui Newton din mecanica se determina forta de inertie a fotonului in vid la
nivelul unei lungimi de unda,
Fifv=Mlundfv x Alundfv. (Mlundfv este masa unei lungimi de unda a
fotonului in vid, sau cuanta de masa Mh
= cea mai mica masa si este de ordinul
lui 10 la minus 41 Kg, Alundfv este acceleratia unei lungimi de unda a
fotonului in vid si este data de variatia vitezei de la zero la viteza luminii
C in cursul unei perioade a
fotonului Tf ). Se gaseste ca cele doua
forte sunt egale, adica sunt la echilibru dynamic. Acest echilibru dinamic
asigura translatia uniform rectilinie a structurii dinamice a fotonului, care
gliseaza hidrodinamic prin eter cu viteza luminii C. Vibratia transversala a campurilor (vectorilor) electric E si
magnetic B este sesisata de observatorul aflat in repaus si se datoreaza
tocmai translatiei acelor curenti transversali din structura fotonului, este
produsa prin succesiunea acelor curenti.

Daca, facand click stg. pe pagina 1 (de ex.) listata mai sus in textul acestui topic, iti apare imaginea ei in ImageShack, asteptand un pic, cu (+) se poate mari imaginea sau pur si simplu cu dublu click stg. pe aceeasi imagine din imageshack.

Ar trebui sa dovedesti ca T=ma, dar ma tem ca nu se poate. O coarda intinsa, lovita transversal produce niste unde sinusoidale la care, intr-adevar, masele miu=m/l executa niste miscari accelerate transversale. Probabil ca tensiunea initiala din fir, T, (dupa Navier, egala cu efortul unitar sigma inmultit cu sectiunea firului) va deveni variabila datorita acelor acceleratii dar nu sunt suficient de specialist aici.

Faradul este Coulomb impartit la Volt adica: [kg^-1m^-2s⁴A²]. Daca poti ajunge de aici la [m], e bine. Imi amintesc, ca prin ceata, de ceva in legatura cu sfera incarcata electric si, de aici, la o posibila unitate de masura pentru capacitate, exprimata in unitati de lungime (reprezentand diametrul sferei). Dar nu regasesc treaba asta prin cartile mele.

MM!



Din cate imi aduc eu aminte, Faradul este capacitatea
electrica a unui condensator sferic, care se incarca cu un Coulomb de
electricitate sub un potential de un Volt. Condensatorul sferic cu aceasta
capacitate ar avea raza de 9 x 10 la a
9-a m. Dar aici nu ne intereseaza marimea faradului, ci ne intereseaza
dimensiunea fizica a capacitatii electrice
C care se masoara in farazi.
Pentru aceasta avem urmatoarea succesiune de relatii. C=Q/U si Q=IxT; rezulta C=IxT/U ;
dar I/U =1/R ; rezulta C=T/R ; dar
R=1/V si 1/R=V ; rezulta C=VxT=spatiu L. Dimensiunea fizica a
rezistentei electrice R este invers de viteza V si se deduce pe cale independenta de
capacitatea electrica C. Aceste date
sunt in manuale nu sunt inventate de mine.
Sa vazut ca eu combat niste dogme din manuale folosind numai datele din
manuale nu vin cu inventii originale. Daca dimensiunea fizica a capacitatii
electrice C (care se masoara in farazi) este lungime L
rezulta fara nici-un dubiu ca epsilon zero care se masoara in farazi pe
metru este un raport de lungimi si este un adimensional fizic, adica este doar
un numar.

Bine, dar atunci daca folosim alt condensator, unul cu placi de ex., sa deduc ca se va putea masura capacitatea in m²?
Cred ca ar trebui sa demonstrezi/analizezi mai clar acest punct de vedere, adica, Farad=metru. Caci, nu inteleg: de ce nu s-a folosit de la inceput metrul in loc de farad?
In succesiunea de formule de la ultima postare ai introdus rezistenta R care nu apare la situatia statica initiala a unei sfere metalice incarcata cu sarcini electrice. Formula U=RI este valabila pe circuite "dinamice", unde sarcina circula, nu e una statica, nu inteleg cum ai facut legatura.

Nu ai raspuns la obiectiunile referitoare la T=F=ma.

MM!



Nu se pune problema a masura capacitatea electrica a unui
condesator plan in metri patrati. Capacitatea condensatorului plan este data de
relatia C=epsio x epsr x S/d, adica
este proportionala cu suprafata armaturilor si cu permitivitatea relativa a
dielectricului dintre armaturi si invers proportionala cu distanta dintre
armaturi. Raportul suprafata pe distanta
da lungime. Permitivitatea relativa este adimensional fizic este doar un numar.
Cum capacitatea electrica C este
lungime, rezulta ca si epsilon zero
este adimensional fizic. NU se pune nici problema egalitatii valorice
intre farad si metru. Exista doar identitatea dimensiunala intre farad
si metru caci amandoua unitatile sunt lungimi L . Dupa mine
capacitatea electrica C
reflecta distanta de separare dintre sarcinile de semene contrare din
conductor dupa aplicarea (stabilirea) campului electric E (in circuitul cu
sursa si condensator). Sarcina electrica libera din sectiunea normala la
conductor, inmultita cu distanta de separare da sarcina electrica libera din acel
volum al conductorului inainte de aplicarea campului electric. Dupa stablirea
campului electric sarcina electrica continuta in acel volum se gaseste
distribuita pe suprafata armaturilor condensatorului. Intre armaturile
condensatorului se stabileste un camp electric la echilibru cu cel din
conductor. Produsul dintre sarcina de pe suprafata armaturilor si distanta
dintre armaturi va fi egal cu produsul dintre sarcina electrica din sectiunea
normala la conductor si distanta de separare dintre sarcini.



Tensiunea T care intinde coarda este forta mecanica. La
aplicarea perturbatiei transversale, se produc deformatii elastice in coarda,
care produc acceleratii si transversale si longitudinale. Acceleratiile
transversale actioneaza asupra elementului de masa al corzii, pe cand
acceleratiile longitudinale (produse chiar de forta de tensionare T) se produc
asupra intregii mase a corzii de aceea avem ca
masa corzii x acceleratia longitudinala este egala cu forta de intindere.
Acceleratia longitudinala este aceea care imprima (impune) viteza de propagare
a perturbatiei.

Din ceea ce scri aici, eu inteleg ca tu postulezi ca se masoara capacitatea in metri. Nu demonstrezi acest lucru. Am inteles bine?

La aplicarea perturbatiei transversale, se produc deformatii elastice in coarda,
care produc acceleratii si transversale si longitudinale. Zici tu.
Te rog sa nu te superi, dar eu nu vad deloc aici vreo acceleratie longitudinala (cel putin pentru masele distribuite, notate cu miu) deoarece ele nu se deplaseaza longitudinal ci numai strict transversal. Poate te referi la acceleratia undei si nu a maselor. Caci unda se deplaseaza, intr-adevar, longitudinal.

MM!



Deformarea elastica a corzii inseamna alungirea ei sub
actiunea fortei excitatoare. Alungirea corzii inseamna marirea distantei dintre
straturile atomice ale materialului corzii si este resimtita de toata masa
corzii. Fortele elastice coezive, tind sa aduca coarda la forma initiala. In procesul
revenirii elastice la forma initiala, straturile de atomi sufera acceleratii pe
durate si lungimi foarte mici. Aceste acceleratii datorate revenirii elastice a
mediului sunt si transversale si longitudinale si determina propagarea
perturbatiei de lungul corzii. Sigur ca
procesul fizic al propagarii undelor transversale este mai complicat decat am
incercat eu sa descriu aici. Dar in acest proces apar fortele de inertie care
actioneaza si asupra elementului de masa si aspra intregii mase a corzii.
Iar la acceleratiile longitudinale datorate fortelor de
elasticitate se adauga si acceleratiile produse de
forta de intindere (tensionare) mecanica a corzii. Eu nu am dedus
formula vitezei de propagare a undelor transversale ci doar am reprodus
formula aceea cu indicatiile insotitoare asa cum le-am gasit in manuale.

Alungirea corzii inseamna marirea distantei dintre straturile atomice ale materialului corzii si este resimtita de toata masa corzii.
Aceasta e o presupunere. Eu am invatat la RM ca daca am o bara (coarda) pe care o lungesc, distanta dintre atomi ramane aceeasi si bara isi micsoreaza diametrul. Fapt care se poate masura. Daca e cauciuc, se vede cu ochiul liber.
Presupunand ca am impartit bara pe toata lungimea ei in felii transversale mici (m/l), eventual le si vopsim in culori, vom constata ca feliile nu se vor deplasa longitudinal ci doar transversal. Daca o sa sustii ca acele felii se si dilata longitudinal, si , ca atare, capetele feliilor vor avea o extensie longitudinala, eu obiectez spunand ca cele doua capete se deplaseaza in directii opuse, sau, voi obiecta spunand ca centrul de greutate al fiecarei feliute nu se va deplasa longitudinal deloc ci doar transversal. Si ceea ce spun eu aici cam coincide cu realitatea; evident pe baza experientei mele si nu pe masuratelea.

Nu doresc sa-ti retez lucrarea pe care o faci, cu cele spuse de mine aici, caci spusele mi le impune propriul meu simt al corectitudinii. Sper sa nu mi-o iei in nume de rau. Am invatat, practicandu-mi meseria, ca greseala este foarte parsiva si se strecoara fin de tot in calcule. De aceea am fost nevoit, la un moment dat, sa recunosc ca orice teorie trebuie verificata; daca se poate chiar practic, nu numai dupa carti, literatura, etc. Datorita acestui fapt am devenit atat de "carcotas" si neincrezator incat nici teoria relativitatii a maarelui Einstein nu o cred deloc. Pentru singurul motiv ca nu poate fi demonstrata in laborator. Nici teoria ce am invatat-o in scoala n-o mai cred deoarece experimentele (neoficiale) dovedesc acest lucru; normal, de altfel, caci teoriile se invechesc.

Te rog sa mai meditezi la obiectiunile enuntate. Nu am inteles inca daca ai postulat ca Faradul se masoara in metri sau ai o formula de transformare a unitatii SI, adica,
[kg^-1m^-2s⁴A²] in metri?

Permitivitatea relativa este adimensional fizic este doar un numar.

Viteza luminii c=(1/eps.miu)^1/2; si se masoara in m/s.
Din aceasta relatie ce te face sa crezi ca epsilon este adimensional.