Viteze supraluminice

Rezumarea primului mesaj :

Am demonstrat în topicul despre energie în TRR, că energia relativistă a unei particule într-un potenţial scalar este:



Dacă trecem de aici la mecanica cuantică, considerând energia E constantă şi înlocuind impulsul p cu , obţinem:



Această ecuaţie nu am întâlnit-o încă în literatură, scrisă sub forma aceasta, deşi nu este cu siguranţă o noutate. Corespondenta ei nerelativistă, este ecuaţia Schrödinger, pe care o scriem sub forma:



Acum, dacă scriem ecuaţia relativistă, pentru nişte microunde (m = 0), care traversează un tunel, avem de asemenea:



Unda electromagnetică satisface însă şi ecuaţia undelor, pentru viteza prin tunel c':



De aici rezultă:



Se observă că c' > c pentru V > 0, deci viteza c' este supraluminică în tunel. Experimente cu efectul tunel al microundelor au fost efectuate în 1992, şi s-au obţinut într-adevăr viteze supraluminice. Pentru mai multe amănunte v.:Superluminal tunneling

Va fac trimitere la cea mai completa adresa si cea mai scurta prezentare a acestei probleme :
http://www.chronos.msu.ru/EREPORTS/levich_substan_inter/levich_substan_inter.htm ,
Aceasta adresa a fost semnalata de Harapalb , pe care il cunoasteti (Buzatu) , pe forumul de astrosnoby , unde am incercat sa prezint cercetarile lui Kozyrev . Dupa cum veti constata , autori de mare prestigiu , nu ca noi , recunosc respectivele masuratori . Puteti sa cititi despre acest subiect pe forumul respectiv la "refacerea masuratorilor Kozyrev" cap "teorii stiintifice noi/alternative" .Unde nu mi-au lasat nici o alternativa .
---De asemenea , dvs ati citit propria mea teorie , o interpretare a lucrarilor Kozyrev , pe site-ul reflexi.fr pe care ati comentat-o si ati binevoit sa-mi semnalati observatiile intr-o comunicare privata .

Intrucat nu vad ce as mai putea adauga , nu vad utilitatea redeschiderii subiectului "in extenso" .

viteze mai mari decat c exista curent.trebuie doar extinsa TRR si pentru alte cazuri cand c este mai mare sau mai mic decat c.vor fi surprize frumoase.

Nu cred că este cea mai scurtă descriere. Acolo este vorba despre o altă concepţie a timpului. Pe mine nu asta mă interesează acum (pentru că aceea este tot teorie), ci aparatele utilizate de Kozyrev, modul în care a făcut experimentul, etc.

---Este cea mai scurta , condensata dar exacta , descriere .
---Faptul ca Levich foloseste (si el) rezultatele lui Kozyrev pentru a-si argumenta o teorie proprie , nu deranjeaza . In fond , si eu am procedat la fel .
---Foarte bine sunt prezentate aparatele de masura (toate) pe care le-a folosit Kozyrev , incepand cu balanta , balanta de torsiune , puntea Wheastone , piezoelectric , etc.
---Modul cum a facut experimentul , in turnul telescopului cu reflector ; rezultatele sunt prezentate de Levich .

Date suplimentare gasiti in la adresa :
http:/en.wikipedia.org/wiki/Nikolai Aleksandrovich Kozyrev

Am citit detaliile suplimentare şi am constatat că acolo scrie că 9 oameni desemnaţi în comisie au constatat cele trei puncte care nu-i prea dau dreptate lui Kozyrev. Cum e cu argumentele lor, sunt eronate?

vitezele mai mari decat c exista curent.masurarea lor este delicata pentru ca implica relativitatea.daca laboratorul este situat in zona existentei acestor viteze nu se pot masura direct decat efectele relativiste.cum este campul magnetic al unei bobine.daca brusc viteza luminii in zona laboratorului creste se observa o scadere a campului magnetic masurat anterior.acest efect nu este inteles de majoritatea celor care manevreaza experimentul,ei vor da vina pe cresterea temperaturii in laborator care mareste rezistenta electrica a bobinei ,micosreaza curentul deci campul magnetic asociat.intodeauna adevaratele cauze scapa celor mai multi experimentatori.

Hai să fim serioşi! Dacă este adevărat ce spui, atunci ar testa cu supraconductori. În plus, rezistenţa electrică nu creşte la fel la orice material cu temperatura, deci această presupunere este foarte uşor de verificat.

se intampla acum cu campul magnetic terestru.

Am citit detaliile suplimentare şi am constatat că acolo scrie că 9 oameni desemnaţi în comisie au constatat cele trei puncte care nu-i prea dau dreptate lui Kozyrev. Cum e cu argumentele lor, sunt eronate?

Ati citit prea selectiv si ati neglijat celelalte aspecte cum ar fi metodele de masurare , instrumentele folosite , rezultatele , etc. Ar fi trebuit sa observati si ca avea dusmani .

In plus , daca ati fi citit mai atent ati fi putut constata urmatoarele :

Critica era prin 1960 , cand Kozyrev de-abia demarase treaba cu giroscopul si era "la inceputuri" . El a masurat acea "actiune instantanee la distanta" cu vreo trei ani inainte de 1980 , deci mult mai tarziu , iar pe noi in discutia noastra doar aceea ne interesa .

La punctul 1. ei criticau teoria insuficient bazata pe formule clare (pai el tocmai dadea peste cap toate formulele !) . Aici parca vorbeste DD ! Si oricum , repet , pe noi ne intereseaza doar masuratoarea concreta nu teoria lui si calitatea ei .

La pct. 2 . il criticau ca nu avea tehnica suficienta ! Ca sa masoare ; pai de ce nu i-au dat ei de la partid ! Nici aici nu ne afecteaza pe noi in discutia noastra .

La punctul 3 . il criticau pentru forma asimetrica a planetelor unde el avea niste pareri proprii . Asta e o problema care de asemenea nu are de a face cu noi .

Cred ca a da o definitie pentru viteza presupune o raspundere prea mare pentru mine. Eventual as putea sa spun ce nu este. Definitia asta trebuie sa cuprinda doua notiuni, prin excelenta matematice; ele nu au un corespondent in Natura. Putem doar sa presupunem ca exista o cauza (sau mai multe) care ne creaza noua aparentza de viteza. Cauza nu prea e accesibila simturilor noastre, n-o vedem, cu alte cuvinte.

Trebuie sa fac si o precizare pe care am cam ocolit-o in postarile anterioare, si anume ca Einstein in formularea sa a spus ca viteza supraluminica nu e posibila in acelasi sistem de coordonate (referential). Epigonii lui au "trecut" peste amanunt adesea. In acelasi sistem de referinta (considerat fix) , se poate demonstra simplu, cu adevarat acest lucru nu e posibil. Dar interpretarea e alta. Energia infinita necesara se leaga intre altele si de numarul infinit (impartirea cu zero) ce apare la raportul 1/cos , atunci cand cos ia valoarea zero. Asta ca sa vorbim de aspectul matematic. [D-l Cavasi stie ca 1/cos e acelasi cu 1/radical din unu minus beta patrat.] Dar exista si un aspect fizic aici.

Constat surprins lungimea mare a discutiei de pana aici. Constat ca nu am dat raspunsuri la multe intrebari pe care mi le-ati adresat, Abel, dar unele erau redundante iar la altele nu stiam nici eu raspunsul. Se punea, intere altele, problema definirii vitezei; am afirmat ca mai degraba as putea spune ce nu este ea. N-as fi crezut atunci cat de aproape eram de ceea ce stiam. Complectez acum:
viteza nu poate fi definita decat intre doua puncte intre care exista o diferenta de energie cinetica.
Tocmai am citit acest lucru pe (ne)stiintaAzi la Zion. [Banuit acolo ca ar fi una si aceeasi persoana cu mine]. Va sa zica, tocmai din cauza ca la V=c intre cele doua puncte (materiale; referentialele inertiale) nu mai exista diferenta de energie cinetica, notiunea de viteza nu mai e valabila! Interesant, nu? E un nonsens sa vorbim de viteza egala cu a luminii, fapt bine incrustat in mintea fizicienilor si pana acum dar fara sa dea explicatii (ei explica confuz ceva cu energia infinita necesara...iar Einstein a trebuit sa specifice in acelasi sistem ref.). Iata-o pe explicatia. Tot din aceeasi cauza a vorbi despre viteze supraluminice e tot un nonsens, o cadere in aceeasi capcana. Am mai spus acest lucru dar nu-l explicasem.

Sper ca aceasta completare ^{sa va faca placere}/_{sa va fie de folos}, Abel.

Mie mi-ar plăcea să înaintăm sistematic în această chestiune, adică să pornim de la ceea ce acceptăm amândoi şi să vedem unde se separă cunoştinţele noastre.

Deocamdată eu cred că viteza este o mărime fizică foarte clar definită şi mai cred că viteza luminii în vid este o constantă universală, aceeaşi pentru toţi observatorii din Univers. În liceu m-am convins de asta, cu mici excepţii ulterioare, legate de definiţia vitezei luminii.

Aşa că, dacă doriţi să înţeleg ce vreţi să spuneţi şi să particip activ la această discuţie, va trebui să vorbiţi pe înţelesul meu, care este, recunosc, destul de coborât.

Cand scriu V=c am subanteles deja ca am doua corpuri/situatii reale/ caracterizate , una de viteza V , alta de viteza "c". Le compar, punand semnul < intre ele, apoi, crescandu-l pe V foarte mult, semnul egalitatii. Cat timp V<c am o diferenta de energie cinetica intre corpul de viteza "c" si corpul de viteza V. In momentul egalitatii nu mai am vreo diferenta de energie cinetica intre cele doua corpuri, ele avand aceeasi energie, Aici se termina si domeniul de definitie al vitezei. Ceea ce am scris cu verde in mesajul precedent este o definitie pentru viteza [uite ca pana la urma, fara sa vreau, am dat-o!]. Viteza luminii, dupa cum am mai spus anterior, a fost acceptata fara definire prealabila, presupunandu-se ca e ceva similar cu viteza unui corp macroscopic de la mecanica newtoniana.

Spuneti ca "viteza este o marime fizica foarte clar definita". Da, la mecanica newtoniana si numai acolo. In plus, gresiti cand spuneti marime fizica, nu, nu e o marime fizica ci e o marime matematica. Newton insusi a tot explicat dar nu l-a bagat nimenea in seama, ca marimile acelea pe care le-a promovat el sunt marimi matematice, fara legatura cu ceva din realitatea (am textele lui originare) fizica.

I likewise call attractions and impulses, in the same sense, accelerative, and motive; and use the words attraction, impulse or propensity of any sort towards a centre, promiscuously, and indifferently, one for another; considering those forces not physically, but mathematically:

Iata aici un exemplu. In alta parte vorbeste foarte clar despre spatiu si timp ca absolute, in sens matematic, desigur.

Iarasi preluati "un cliché" din vorbirea academica automata cand spuneti: "viteza luminii in vid e o constanta universala, aceeasi pentru toti observatorii din Univers". "c" este intr-adevar o constanta universala, dar adaugirea identificarii ei cu o viteza e pe raspunderea cui? Cine-si asuma aceasta identificare? Guvernul Boc? [Spun asa pentru ca astia isi "asuma" orice desi nu "platesc"] Lasand gluma, dupa cum am aratat mai sus, la valoarea "c" inceteaza definitia cuvantului viteza, notiune a carui folosire definitia "verde" o interzice. Ideea mea este ca acea constanta nu are nici o legatura speciala cu "viteza luminii", cu viteza in general.
Parerea mea este ca exista mai multe constante universale asemenea lui "c", sa le numim "c_i". Prin i intelegandu-se 1,2,3...n

Nu cred ca trebuie sa folosim expresii ca "inteles ridicat" sau "inteles coborat", e suficient sa examinam cu atentie notiunile automate din scoala, sa analizam critic si sa cautam intelesuri noi, adica sa cercetam in mod banal.

mm a scris:"c" este intr-adevar o constanta universala, dar adaugirea identificarii ei cu o viteza e pe raspunderea cui? Cine-si asuma aceasta identificare?

Mă bucur să aflu că acceptaţi existenţa constantei universale c. Identificarea ei cu o viteză provine din faptul că are această dimensiune fizică, a vitezei.

De fapt, cel mai bine ar fi să vedem cum a apărut această constantă în Fizică. De exemplu, cel mai bine ar fi să vedem cum explicaţi dumneavoastră întârzierile observate de astronomul danez Olaus Romer în eclipsarea sateliţilor lui Jupiter. O asemenea acţiune ne-ar ajuta pe toţi să înţelegem profund conceptul de „viteză a luminii”.

D-le Cavasi, am si eu limitarile mele, nu le stiu pe toate si nu ma pricep decat la putine. Astfel, ca sa imi explic eu intarzierile lui Romer, ar trebui sa fiu astronom de profesie si nu sunt. Chiar daca as fi, la cate explicatii posibile sunt pentru orice fenomen din lumea asta, as fi extrem de precaut in a accepta vreuna. Adica vreau sa spun ca si daca as accepta o explicatie, nu as crede in ea 100% ci as pastra-o mereu ca ipoteza de lucru, mai ales ca nu-i in meseria mea. V-as recomanda, nu stiu daca n-am facut-o deja, sa accesati
http:/www.stiinta.info/forum/index.php?topic=1274.0
Aici autorul (academician) a dat niste formule interesante cu care el explica si vitezele supraluminice ale anumitor corpuri ceresti. Va vad acolo la comentarii. Ca matematician, cred ca ati putea folosi acele formule intr-o cercetare proprie.

Spuneti:

să înţelegem profund conceptul de „viteză a luminii”

Am aratat deja anterior ca este cu totul imposibil a intelege acest concept care e o absurditate. Am mai spus, mai demult, ca sunt de acord doar cu expresia "propagarea luminii" (despre care, sper ca sunteti de acord cu mine, nimeni, dar nimeni nu stie cum se propaga).

Nu ati comentat afirmatia mea ca viteza e doar o notiune matematica si atat. Sunteti de acord cu acest lucru?

mm a scris:Astfel, ca sa imi explic eu intarzierile lui Romer, ar trebui sa fiu astronom de profesie si nu sunt.

Daţi-mi voie să nu fiu de acord. Astronomii ne pun la dispoziţie nişte fapte, iar teoreticienii (care pot fi chiar astronomi) interpretează acele fapte încercând să le încadreze în sistemul general de cunoştinţe existent în acel moment. Dumneavoastră, chiar dacă nu sunteţi astronom, puteţi fi un teoretician care interpretează faptele. Iar dacă nu puteţi să explicaţi acele fapte, atunci trebuie să faceţi un efort pentru a înţelege modul în care explică alţii acele fapte. Asta mai ales pentru că dumneavoastră contestaţi explicaţiile actuale ale acestor fapte.

Dacă întârzierile eclipselor vi se par prea complicate, încercaţi să explicaţi întârzierile din televiziune sau din oglindă. De ce un bec privit într-o oglindă îndepărtată nu se aprinde simultan cu becul aflat lângă observator? Şi de ce întârzierea respectivă depinde de distanţă?

mm a scris:Chiar daca as fi, la cate explicatii posibile sunt pentru orice fenomen din lumea asta, as fi extrem de precaut in a accepta vreuna.

N-am nimic împotrivă să fiţi precaut când le acceptaţi, dar fiţi precaut şi atunci când le respingeţi.

mm a scris:Adica vreau sa spun ca si daca as accepta o explicatie, nu as crede in ea 100% ci as pastra-o mereu ca ipoteza de lucru, mai ales ca nu-i in meseria mea.

Este firesc să fie aşa şi cred că aşa sunt toţi oamenii de Ştiinţă. Dar de la a nu crede într-o explicaţie 100% până la a o contrazice este cale lungă.

mm a scris:V-as recomanda, nu stiu daca n-am facut-o deja, sa accesati
http:/www.stiinta.info/forum/index.php?topic=1274.0
Aici autorul (academician) a dat niste formule interesante cu care el explica si vitezele supraluminice ale anumitor corpuri ceresti. Va vad acolo la comentarii. Ca matematician, cred ca ati putea folosi acele formule intr-o cercetare proprie.

Am intervenit acolo şi am pus nişte întrebări autorului (domnul Călin Turcu), dar acesta nu mi-a răspuns. Nu cred că pot folosi în cercetare asemenea formule din moment ce ele sunt inconsistente.

mm a scris:Am aratat deja anterior ca este cu totul imposibil a intelege acest concept care e o absurditate.

În ultimă instanţă, evident, nici un concept nu poate fi înţeles în mod absolut, dar în cazul luminii, dacă faceţi un efort să-mi explicaţi de ce becul din oglindă se vede mai târziu decât becul din realitate, veţi vedea că nu e cazul să ne chinuim cu înţelegerea absolută a acestui concept.

mm a scris:Am mai spus, mai demult, ca sunt de acord doar cu expresia "propagarea luminii" (despre care, sper ca sunteti de acord cu mine, nimeni, dar nimeni nu stie cum se propaga).

Este o provocare interesantă să afirmaţi că nimeni nu ştie cum se propagă lumina. Deocamdată nu văd niciun mister relevant aici care să afecteze cunoştinţele noastre despre viteza luminii.

mm a scris:Nu ati comentat afirmatia mea ca viteza e doar o notiune matematica si atat. Sunteti de acord cu acest lucru?

Orice mărime fizică este o mărime matematică căreia îi atribuim câte un nume de dimensiune. De exemplu, lungimea unui metru este o mărime fizică dată de numărul 100 lângă care mai scriem „cm” drept unitate de măsură. Aceeaşi lungime poate fi dată şi de numărul 1000 lângă care mai scriem expresia „mm” ca unitate de măsură. Vedeţi dumneavoastră vreo diferenţă fundamentală între cele două clase de mărimi, atât de fundamentală încât să conteze pentru a înţelege că viteza luminii este finită?

După cum vedeţi, m-am străduit să vă răspund la toate problemele ridicate. Vă rog să încercaţi şi dumneavoastră.

Dvs. vedeti lucrurile in alb/negru, excluzandu-se unele pe altele. Eu accept simultan doua afirmatii care (aparent) se contrazic gandindu-ma ca poate exista o a treia care sa le armonizeze/explice/etc. Faptul ca eu nu accept notiunea-sintagma de "viteza luminii" nu inseamna neaparat si total ca ea este o negare a fenomenului pe care-l stim de la cele scoli. Dar partial, da. Cuvantul viteza e valabil pe domeniul 0<V<c adica "mai mare" si "mai mic" dar nu si "=" la cele doua capete ale domeniului. Matematica pura. Vorbiti usor si natural de "intarzieri" dar (intre noi stim ca) nu stim natura lor (timpul).

Cand le resping, doar eu le resping, pe motiv ca inca nu le-am verificat.

Dar de la a nu crede într-o explicaţie 100% până la a o contrazice este cale lungă.

Va inselati, dupa parerea mea, explicatia si contrazicerea ei exista simultan de-a pururea - aceasta e lumea noastra.

Turcu n-a raspuns dar argumentele sale nu sunt inconsistente. Calculele lui sunt banale si bazate pe afirmatiile (astro)fizicienilor cum ca viteza de deplasare a galaxiilor e direct proportionala cu raza (pana acolo). Interventia mea era una secundara, Turcu a considerat in ecuatiile Lorenz "o bucata" de raza de lumina emisa de pe galaxia aflata in miscare de indepartare fata de noi, in schimb eu i-am propus sa le aplice pe ce masuram noi aici in referentialul Pamant. Calculele lui sunt corecte matematic, fizica moderna nu e corecta (partial, pe undeva, si asta incerc eu sa analizez).

dacă faceţi un efort să-mi explicaţi de ce becul din oglindă se vede mai târziu decât becul din realitate, veţi vedea că nu e cazul să ne chinuim cu înţelegerea absolută a acestui concept.

Eu zic sa nu banalizam niste observatii pe motiv ca e "la mintea cocosului". Nu putem defini "intarzierea" ca fenomen fizic deoarece se bazeaza pe "timp" care e, deocamdata, doar o notiune matematica,

Referitor la propagarea luminii. De la Newton incoace multi si-au rupt gatul incercand sa descifreze propagarea ei. Si erau mult mai pregatiti decat noi. N-au reusit nici macar sa raspunda la intrebarea: "unda sau corpuscul?" Ca si-au pus intrebari e bine chiar daca nu au putut raspunde la ele, dar asta inseamna ca si eu pot pune intrebari la care sa nu raspund neaparat acum.... le mai studiez... Nu e nici un fel da provocare cand spun ca nimeni nu stie cum se propaga; dvs. activati pe astronomy unde vedeti cum isi chinuie oamenii pe acolo creierii sa descifreze cat-de-cat ce-i ala un foton. Si, din cate vad eu, nu se inteleg nici intre ei.

Da, ati spus foarte bine, viteza e un vector (matematic pur) atasat unui corp (fizic). Dar ce aia viteza, fizic vorbind, nu stim. Fenomenul ne scapa deocamdata, cunoasterea noasta stiintifica fiind insuficienta deocamdata.

V-am raspuns in ordine la comentariile dvs.

mm a scris:Dvs. vedeti lucrurile in alb/negru, excluzandu-se unele pe altele. Eu accept simultan doua afirmatii care (aparent) se contrazic gandindu-ma ca poate exista o a treia care sa le armonizeze/explice/etc.

Într-adevăr, mie îmi place să disec informaţiile până la nivelul la care pot face o distincţie clară între alb şi negru, între adevăr şi falsitate. Şi consider că acceptarea unui amalgam colorat de confuzii nu este o caracteristică a omului de Ştiinţă. Omul de Ştiinţă, mai ales teoreticianul, trebuie să sistematizeze cunoştinţele într-atât încât să poată spune clar ce este alb şi ce este negru. O armonizare colorată este specifică artei, nu Ştiinţei. Arta este aceea care ne lasă să înţelegem ce vrem noi dintr-un tablou sau dintr-o sculptură, pe când Ştiinţa adevărată este rece şi intransigentă, întocmai ca şi realitatea, nepermiţând nuanţe.

mm a scris:Cuvantul viteza e valabil pe domeniul 0<V<c adica "mai mare" si "mai mic" dar nu si "=" la cele doua capete ale domeniului. Matematica pura.

Spuneţi ceva interesant aici, dar eu n-am înţeles. Poate veţi avea chef să elaboraţi puţin raţionamentul prin care demonstraţi că acelaşi cuvânt este valabil pentru domeniul 0<V<c, dar nu este valabil pentru V=c. Nu văd unde se produce „ruptura”. Nu înţeleg ce mă poate opri să folosesc acelaşi cuvânt şi pentru V=c.

mm a scris:Vorbiti usor si natural de "intarzieri" dar (intre noi stim ca) nu stim natura lor (timpul).

Consider că nu trebuie să cunoaştem în profunzime natura timpului pentru a constata şi pentru a evalua cantitativ decalaje temporale între două evenimente identice dintre care unul se produce în realitate, iar celălalt în oglindă.

mm a scris:Cand le resping, doar eu le resping, pe motiv ca inca nu le-am verificat.

Sună bine ! Totuşi, vă recomand să încercaţi să nu respingeţi nimic până când nu înţelegeţi ceea ce respingeţi .

mm a scris:

Dar de la a nu crede într-o explicaţie 100% până la a o contrazice este cale lungă.

Va inselati, dupa parerea mea, explicatia si contrazicerea ei exista simultan de-a pururea - aceasta e lumea noastra.

Aveţi o minte frumoasă, dialectică. Sunt de acord că părţile dihotomiilor coexistă, dar ele nu se suprapun. Nu este posibil ca, simultan, o propoziţie ştiinţifică (deci un adevăr) să fie şi adevărată şi falsă. Conjuncţia dintre un adevăr şi o falsitate este întotdeauna o falsitate.

mm a scris:Nu putem defini "intarzierea" ca fenomen fizic deoarece se bazeaza pe "timp" care e, deocamdata, doar o notiune matematica

Bun, atunci cum numiţi şi cuantificaţi dumneavoastră decalajul care se observă între evenimentul real şi evenimentul din oglindă?

mm a scris:Referitor la propagarea luminii. De la Newton incoace multi si-au rupt gatul incercand sa descifreze propagarea ei. Si erau mult mai pregatiti decat noi. N-au reusit nici macar sa raspunda la intrebarea: "unda sau corpuscul?" Ca si-au pus intrebari e bine chiar daca nu au putut raspunde la ele, dar asta inseamna ca si eu pot pune intrebari la care sa nu raspund neaparat acum.... le mai studiez... Nu e nici un fel da provocare cand spun ca nimeni nu stie cum se propaga; dvs. activati pe astronomy unde vedeti cum isi chinuie oamenii pe acolo creierii sa descifreze cat-de-cat ce-i ala un foton. Si, din cate vad eu, nu se inteleg nici intre ei.

Nu vreau să intrăm în polemici offtopic. Am impresia că aici încercăm să vorbim despre valoarea vitezei luminii, nu despre mecanismul de propagare al ei. Deocamdată să nu amestecăm cuantificarea faptelor cu înţelegerea lor.

Haideţi să stabilim întâi dacă acceptaţi că există o întârziere între evenimentul real şi cel din oglindă şi dacă acceptaţi că această întârziere depinde direct proporţional de distanţă. Abia mai apoi o să clarificăm de ce există această întârziere, moment în care va trebui să găsiţi o explicaţie pentru ea, din moment ce nu acceptaţi explicaţia oficială.

mm a scris:Da, ati spus foarte bine, viteza e un vector (matematic pur) atasat unui corp (fizic). Dar ce aia viteza, fizic vorbind, nu stim. Fenomenul ne scapa deocamdata, cunoasterea noasta stiintifica fiind insuficienta deocamdata.

Din fericire sau din păcate, eu nu văd deocamdată nimic neclar aici.

mm a scris:V-am raspuns in ordine la comentariile dvs.

Încerc să nu fiu foarte pretenţios, dar vreau să vă amintesc că am ridicat probleme la care nu mi-aţi răspuns. De exemplu, v-am întrebat:

Abel Cavaşi a scris:De ce un bec privit într-o oglindă îndepărtată nu se aprinde simultan cu becul aflat lângă observator? Şi de ce întârzierea respectivă depinde de distanţă?

sau

Abel Cavaşi a scris:Vedeţi dumneavoastră vreo diferenţă fundamentală între cele două clase de mărimi, atât de fundamentală încât să conteze pentru a înţelege că viteza luminii este finită?

Vă rog să-mi răspundeţi în mod direct la întrebări, pentru că eu nu mă descurc cu ocolişuri, nu ştiu să văd printre rânduri. Asta numai dacă doriţi să-mi menţineţi viu interesul pentru această problemă .

Vă rog să-mi răspundeţi în mod direct la întrebări, pentru că eu nu mă descurc cu ocolişuri, nu ştiu să văd printre rânduri. Asta numai dacă doriţi să-mi menţineţi viu interesul pentru această problemă

Nu am avut in intentie sa va "mentin interesul viu pentru aceasta problema". Nu acesta era scopul meu, daca asa apare e un efect secundar. Pe mine ma intereseaza fenomenele insesi si am rabdare sa le deslusesc anevoie chiar pe durate de zeci de ani.
"Raspunsul direct", daca aveti aceasta impresie, poate ca nu mi-e la indemana, eu fiind limitat in posibilitatile mele. Din politete am dat poate un raspuns de circumstanta; nu-l interpretati ca "ocolire", va rog. De ce becul se aprinde simultan sau nu? Habarnam!. [N-o luati , va rog, ca pe o lipsa de politete [Dar eu am curajul sa spun ca nu stiu in timp ce altii se umfla in explicatii (era sa zic pene) ca ce clar vad ei lucrurile. Vorbeam aici de fizicieni, profesori, etc.] E un raspuns direct si asta e adevarul. Habarnam. Dar nu cred ca am avansat cu ceva in cunoastere. Daca stau sa ma gandesc, eu nu recunosc viteza luminii, poate ca sunt consecvent, nu?

Haideţi să stabilim întâi dacă acceptaţi că există o întârziere între evenimentul real şi cel din oglindă şi dacă acceptaţi că această întârziere depinde direct proporţional de distanţă. Abia mai apoi o să clarificăm de ce există această întârziere, moment în care va trebui să găsiţi o explicaţie pentru ea, din moment ce nu acceptaţi explicaţia oficială.

Acest pasaj se leaga de ce-am zis mai inainte (ati observat ca am luat-o in sens invers cu textul dvs). Eu as putea sa dau o explicatie daca dvs./(oficialii)/ ati putea sa-mi spuneti ce e timpul si spatiul.

mm a scris:Referitor la propagarea luminii. De la Newton incoace multi si-au rupt gatul incercand sa descifreze propagarea ei. Si erau mult mai pregatiti decat noi. N-au reusit nici macar sa raspunda la intrebarea: "unda sau corpuscul?" Ca si-au pus intrebari e bine chiar daca nu au putut raspunde la ele, dar asta inseamna ca si eu pot pune intrebari la care sa nu raspund neaparat acum.... le mai studiez... Nu e nici un fel da provocare cand spun ca nimeni nu stie cum se propaga; dvs. activati pe astronomy unde vedeti cum isi chinuie oamenii pe acolo creierii sa descifreze cat-de-cat ce-i ala un foton. Si, din cate vad eu, nu se inteleg nici intre ei.

Nu vreau să intrăm în polemici offtopic. Am impresia că aici încercăm să vorbim despre valoarea vitezei luminii, nu despre mecanismul de propagare al ei. Deocamdată să nu amestecăm cuantificarea faptelor cu înţelegerea lor.

Desigur. Insa ceea ce am scris aici cauta doar sa puna in evidenta "neputintele", fara conotatii peiorative, sunt fapte deci se pot lua in considerare in analizele ulterioare. Atat.

Sunt de acord că părţile dihotomiilor coexistă, dar ele nu se suprapun. Nu este posibil ca, simultan, o propoziţie ştiinţifică (deci un adevăr) să fie şi adevărată şi falsă. Conjuncţia dintre un adevăr şi o falsitate este întotdeauna o falsitate.

In realitatea fizica este obligatorie aceasta simultaneitate si exista modele extraordinare precum cel stravechi chinezesc care modeleaza matematic perfect aceasta dualitate. Indraznesc sa spun ca: este imposibil sa existe ceva in "lumea fizica" care sa nu aiba ambele aspecte (contrare). Treaba cu conjunctia de care vorbiti o fi asa da' numa' in spatiul/lumea/ abstract matematic. Si asta-i alta.

Consider că nu trebuie să cunoaştem în profunzime natura timpului pentru a constata şi pentru a evalua cantitativ decalaje temporale între două evenimente identice dintre care unul se produce în realitate, iar celălalt în oglindă.

O sa fiu carcotas dar va spun ca la oina sau la fizica clasica e adevarat ce spuneti, nu intereseaza ce-i acela timp. Nu si daca vrem sa facem o cercetare in care vrem sa depasim niste blocaje prilejuite tocmai de aceasta "neglijare". E ceva f. cunoscut dvs. ca atunci cand "neglijezi" niste termeni de grad superior dintr-o dezvoltare in serie, rezultatul sa nu fie afectat. Aici nu-i asa.

In legatura cu demonstratia ca definitia vitezei nu-i valabila pe capetele de interval, tocmai am facut-o prin ce-am spus acolo. Daca ptr dvs. nu e valabila spuneti-mi de ce. Ma voi repeta spunand :
In matematica zero sau unu e cam la fel. In "realitatea fizica" zero inseamna ca "nu este deloc". Si atunci cum sa vorbesti despre ceva care nu este deloc? Definitia "verde" interzice definitia insasi a vitezei (la capatul de interval), la fel si scrierea banala din mate.
[Nu inteleg ce vreti sa spuneti. In plus, am mai spus ca nu se stie exact ce fenomen e lumina, aproape sigur nu e un corp si atunci nu se supune definitiei newtoniene a vitezei.]

Într-adevăr, mie îmi place să disec informaţiile până la nivelul la care pot face o distincţie clară între alb şi negru, între adevăr şi falsitate. Şi consider că acceptarea unui amalgam colorat de confuzii nu este o caracteristică a omului de Ştiinţă. Omul de Ştiinţă, mai ales teoreticianul, trebuie să sistematizeze cunoştinţele într-atât încât să poată spune clar ce este alb şi ce este negru. O armonizare colorată este specifică artei, nu Ştiinţei.

Probabil ca aici este cauza divergentelor noastre de pareri. Sunt de partea cealalta - adeptul armoniei artistice. Mi s-a mai reprosat (pe vremea cand lucram) ca eu fac arta din munca aia la standuri si ca asta nu cadreaza cu mecanica bruta, si ca ei (niste profi univ.) nu au vazut asta. Le-am demonstrat ca se poate, concret, fara vorbe. Sper insa ca aceasta diferenta de a vedea lucrurile sa nu afecteze relatia noastra.

mm a scris:De ce becul se aprinde simultan sau nu? Habarnam!.

Ok, atunci nu îi contraziceţi pe cei care au ceva habar în legătură cu asta. Zic eu . Mai precis, Fizica oficială spune că becul din oglindă se aprinde mai târziu decât becul din realitate datorită faptului că agentul care transportă informaţia de la bec la observator, adică lumina, are viteză finită. Iniţial, aceasta a fost o constatare experimentală, prin observaţiile realizate de Romer. Apoi, de la Maxwell ştim că între viteza luminii şi parametrii vidului există o legătură teoretică directă, fapt pe care trebuie să îl considerăm ca fiind încă un progres uriaş în înţelegerea luminii.

Pe vremea când nu înţelegeam cum e posibil ca lumina să aibă aceeaşi viteză faţă de orice observator am încercat şi eu o explicaţie a acestei întârzieri şi am pus-o pe seama unei legi a naturii care asociază fiecărui punct din spaţiu un alt moment, în timp ce viteza luminii ar fi fost infinită. Din păcate, tot nu am reuşit să scap de parametrul gama din teoria relativităţii, aşa că am renunţat să mai aprofundez această ipoteză ce propunea relativitatea locală prin ideea că momentul depinde de loc. Am avut chiar tupeul să merg până în Bucureşti şi să-l deranjez pe domnul Constantin Vrejoiu cu un material despre convenţia vitezei infinite a luminii.

Propunerea agnostică pe care o faceţi dumneavoastră nu poate constitui un progres în acest sens. Trebuie să meditaţi profund la cauza întârzierii, dacă doriţi să spuneţi ceva util în legătură cu această chestiune.

mm a scris:ceea ce am scris aici cauta doar sa puna in evidenta "neputintele"

Încă nu am înţeles clar care credeţi dumneavoastră că sunt neputinţele omenirii legate de înţelegerea întârzierii. Mai precis, n-am înţeles de ce trebuie despicată în patru toată filozofia spaţiului şi a timpului pentru a înţelege ce şi de ce se produce în oglindă.

mm a scris:O sa fiu carcotas dar va spun ca la oina sau la fizica clasica e adevarat ce spuneti, nu intereseaza ce-i acela timp. Nu si daca vrem sa facem o cercetare in care vrem sa depasim niste blocaje prilejuite tocmai de aceasta "neglijare". E ceva f. cunoscut dvs. ca atunci cand "neglijezi" niste termeni de grad superior dintr-o dezvoltare in serie, rezultatul sa nu fie afectat. Aici nu-i asa.

Nu ştiu pe cine ar mulţumi simpla constatare că „aici nu-i aşa”. Arătaţi-mi care sunt necesităţile concrete care ne obligă să înţelegem mult mai profund (decât am înţeles-o deja) noţiunea de timp în această problemă a întârzierii.

mm a scris:In legatura cu demonstratia ca definitia vitezei nu-i valabila pe capetele de interval, tocmai am facut-o prin ce-am spus acolo. Daca ptr dvs. nu e valabila spuneti-mi de ce.

Eu n-am spus că nu-i valabilă, ci chiar că e valabilă şi pentru capătul superior. Dumneavoastră aţi spus că nu-i valabilă pentru V=c. Sau n-am înţeles eu ceva?

mm a scris:am mai spus ca nu se stie exact ce fenomen e lumina, aproape sigur nu e un corp si atunci nu se supune definitiei newtoniene a vitezei.

Lumina este un agent care transportă informaţie, deci este corp. Iar poziţia frontului de undă care transportă o anumită informaţie poate fi măsurată. Deci şi viteza acelui front.

mm a scris:Le-am demonstrat ca se poate, concret, fara vorbe. Sper insa ca aceasta diferenta de a vedea lucrurile sa nu afecteze relatia noastra.

Ok, demonstraţi-mi şi mie că se poate şi nu voi avea nimic împotrivă . Până atunci, sper că nu veţi ridica probleme privind relaţia noastră pentru simplul motiv că nu sunt de acord .

Demonstratia aceea s-a intamplat in cdrul concret fizico-tehnic. Diferentele de vederi nu pot afecta relatia noastra, deduc din raspunsul dvs.

Cred ca le amestecati, lumina si informatia. N-au de-a face cu definitia vitezei. Singura definitie a vitezei a dat-o mecanica macroscopica. Alta nu s-a mai dat de atunci incoace. s/t, spatiul si timpul, strict matematice , absolute a zis Newton, doar din gresala confundate de epigoni cu ceva din realitatea fizica. Voi detalia caci am impresia ca nu ati inteles postarile mele mai vechi.

Viteza newtoniana, caracteristici,

S-a întâmplat ceva cu mesajul dumneavoastră! Apare trunchiat. Mesajul se termină cu „Viteza newtoniana, caracteristici,”. Încercaţi să îl salvaţi cumva înainte de a-l posta pentru că mai apar şi probleme tehnice care impun repetarea postării.

Indiferent că este macroscopic sau nu, dacă ceva se deplasează, atunci acel ceva are şi o viteză.

De fapt, cred că acela care afirmă posibilitatea existenţei vitezelor supraluminice nu este la nivelul în care să conteste noţiunea cunoscută a vitezei, ci acceptă deja noţiunea cunoscută şi pe baza ei afirmă că există viteze supraluminice, viteze cu sensul comun al cuvântului, nu cu vreun alt sens misterios.

Da, era ora 24:00 si INVIEREA, am intrerupt. "Pentru credinciosi adresez salutul HRISTOS A INVIAT !. Pentru necredinciosi, Buna seara!" Aceste cuvinte, desi intre ghilimele, sunt in asentimentul meu deplin dar au fost rostite exact asa de un fost coleg de-al meu, Alexandru, in seara de pasti (Duminica) cand el facea emisiuni la statia de radioficare de la caminele studentesti din complexul brasovean. Evident, continuarea a fost o mare sedinta de UTC (AS) cu tot anul in care s-a propus exmatricularea, vot de blam, etc. Anul s-a opus, din ce mi-amintesc cred ca a iesit pana la urma o simpla mustrare, la insistentele "acuzarii". Bineinteles ca n-a mai "vrut" sa faca emisiuni la statie.

Viteza newtoniana, caracteristici:
-Numai pentru corpuri macroscopice, proprietare de
-MASA
-Spatiu absolut, matematic (inexistent fizic)
-Timp mai mult decat absolut, pur matematic (neavand nici macar un etalon; inexistent fizic)

Lumina,
-fenomen electromagnetic
-masa (de repaus) nula
-spatiu relativist
-timp relativist

Din compararea celor doua definitii rezulta clar pentru oricine, chiar si pentru matematicianul Abel, ca:
-Lumina nefiind corp nu se incadreaza in def. new.
-Lumina neavand masa, nu se incadreaza (ba in plus nu are decat o "singura viteza" = ciudatenie)
-Fotonul, la viteze mici newtoniene, nu are masa, (si nici viteze newtoniene, adica mici; are o singura viteza-plafon, am mai spus), ceea ce iar nu il face cadrabil cu definitia normala-sanatoasa-newtoniana.
-In nici un caz spatiu-timpu relativistic nu e ce erau ele la Newton.

Simplu de constatat, nici un element al definitiei newtoniene nu e respectat de lumina. Atat in legatura cu lumina/informatia.

mm a scris:In legatura cu demonstratia ca definitia vitezei nu-i valabila pe capetele de interval, tocmai am facut-o prin ce-am spus acolo. Daca ptr dvs. nu e valabila spuneti-mi de ce.

Eu n-am spus că nu-i valabilă, ci chiar că e valabilă şi pentru capătul superior.

Din punct de vedere matematic capatul de interval nu e cuprins, prin urmare definitia nu e valabila si pe acel capat. La mate aveam intervalele: (0;c) si [0;c] care nu erau identice pe vremea mea. O functie definita pe (0;c) nu era definita in "0" si in "c". Poate acuma o fi altfel....?

Nu ştiu pe cine ar mulţumi simpla constatare că „aici nu-i aşa”. Arătaţi-mi care sunt necesităţile concrete care ne obligă să înţelegem mult mai profund

Am dat exemplul cu dezv. in serie, aici nu-i asa pentru ca dezv. in serie are o convergenta (de regula) neafectata de eliminarea termenilor de grad superior, pe cand in realitatea fizica, oricat de mic ar fi termenul, eliminarea lui afecteaza exact cu acea cantitate rezultatul. Nu sunt matematician dar am formule inexacte (iterative) cu care am calculat cu precizie (oricat de mare) niste constante si de aceea am putut sa raspund la aceasta intrebare.

Mai precis, n-am înţeles de ce trebuie despicată în patru toată filozofia spaţiului şi a timpului pentru a înţelege ce

La cercetare n-ai de ales, cel mai frecvent trebuie sa demolezi chiar notiunile de baza (din formulele) cu care lucrai pana atunci! E de baza sa faci asa ceva , credeti-ma. La concret, in Fizica actuala, tocmai notiunile de spatiu-timp (printre altele ) ii incurca/blocheaza pe cercetatori in eforturile lor. Unii cauta sa "evadeze" din context, se zbat, chiar daca par nebuni si caraghiosi din cauza asta. Nu intamplator ii dau atentie la modul cel mai serios lui sandokhan si absolut de loc lui sandokan.

Pe vremea când nu înţelegeam cum e posibil ca lumina să aibă aceeaşi viteză faţă de orice observator am încercat şi eu o explicaţie a acestei întârzieri şi am pus-o pe seama unei legi a naturii care asociază fiecărui punct din spaţiu un alt moment, în timp ce viteza luminii ar fi fost infinită. Din păcate, tot nu am reuşit să scap de parametrul gama din teoria relativităţii,

Nici nu are aceeasi viteza fata de... Are aceeasi frecventa, da, si doar prin artificiu matematic se ajunge la aberatiile binecunoscute. Va rog sa luati de bun sfatul meu, de fost specialist: "Sa nu-i crezi niciodata pe (marii) specialisti!" Sau macar, paziti-va de ei.

Ok, atunci nu îi contraziceţi pe cei care au ceva habar în legătură cu asta. Zic eu Smile

Nu prea ma omor eu sa-i contrazic, de obicei nu-i bag in seama. Eu imi vad de ale mele convingeri pe care , pe cat posibil, le dezvolt.

Apoi, de la Maxwell ştim că între viteza luminii şi parametrii vidului există o legătură teoretică directă, f

Iarasi o ocazie de confuzie. E foarte corect ca exista o constanta "elastica" de mediu care e confundata/asociata intentionat/ cu asa-zisa viteza a luminii, care, va rog sa fiti de acord, inca nu a fost definita (si dupa cate spun eu , e interzisa o asemenea notiune-sintagma). Si acum va intreb: cum sa egalezi o notiune inca nedefinita cu alta (Maxwelliana, constatata experimental, masurata)???

Domnul MM!
Incerc acum sa lamuresc unele aspecte discutate pe acest topic.Vreau sa spun mai intai ca sintagma ;viteza relativista; se aplica particulelor care fiind accelerate, ajung sa translateze spatiul cu viteze apropiate de viteza luminii in vid Vlv notata cu c , viteza la care are influenta tot mai mare coeficientul de majorare al masei (radical din 1-beta patrat, unde beta este viteza particulei v/viteza luminii in vid c) stabilit de teoria relativitati. Sigur ca majorare masei particulelor accelerate spre viteza luminii c este un fapt experimental dovedit. Intrucat masuratorile de viteza la acest domeniu sunt numai indirecte, este posibil sa functioneze si obedienta experimentatorilor in fata unui fenomen care nefiind explicat de nici–o alta teorie, ei sa sustina ca este verificata cu exactitate de experienta. In teoria mea lumina este chiar substanta (structura dinamica) in translatie cu viteza c .Viteza c a luminii in vid nu este o proprietate a vidului ci a substantei. Structura dinamica a luminii (a fotonului), similara cu a motorului electric liniar, pe care am gasit-o (am modelat-o) pe baza mecanicii newtoniene, coroborata cu formulele electromagnetismlui, cred ca este structura de maxima viteza a substantei in univers. In conceptia mea (fotonul) are aceeasi masa atat in repaus, cat si in translatie (propagare) in vid. Adica masa luminii (a fotonului) nu apare ca efect relativist. Fotonul intr-un repaus relativ se gaseste cand este absorbit in atomi excitati sau in structura dinamica a particulelor. In aceste situatii lumina (fotonul) are viteze mult mai mici decat in vid (decat c , 1/137 din c in atomi sau in electroni si 1/274 din c in nucleoni). Am aratat ca masa particulelor accelerate spre viteza luminii poate sa creasca pe seama masei fotonilor incidenti adsorbiti pe particule, fotonii putand sa ajunga din urma orice particula pe care sa se lipeasca, pe cand un foton nu va fi ajuns din urma de nimic.

Adriane, marturisesc ca nu sunt un prea bun specialist in problemele astea cu fotonii. Atunci cand "am comis" postarile la topicul acesta, "viteze supraluminice", mi-am cam depasit posibilitatile personale, dar am facut-o totusi pentru a semnala niste aspecte care ma deranjau -si ma deranjeaza si acum- la TR.

Sigur ca majorare masei particulelor accelerate spre viteza luminii c este un fapt experimental dovedit. Intrucat masuratorile de viteza la acest domeniu sunt numai indirecte, este posibil sa functioneze si obedienta experimentatorilor in fata unui fenomen care nefiind explicat de nici–o alta teorie, ei sa sustina ca este verificata cu exactitate de experienta.

Imi place ce zici aici; in lumina celor postate deja (teoria Gaponov) am inteles ca energia "intra" in masa, dar, de unde poate si iesi si ca atare nu e o crestere efectiva de "masa".

In conceptia mea (fotonul) are aceeasi masa atat in repaus, cat si in translatie (propagare) in vid. Adica masa luminii (a fotonului) nu apare ca efect relativist.

Nu inteleg foarte bine ce zici aici dar cred ca imi amintesc ca ai spus: fotonul in repaus este electron. Nu-i asa? Nu te pot verifica dar mi s-a parut de la bun inceput f. logic.

(Vezi ca ti-am trimis niste mesaje personale.)

MM! Am aratat la ;-structura dinamica a fotonului absorbit (refractat) in atom-; postat pe astronomy.ro, ca fotonul absorbit este ca un inel cilindric cu raza intermediara intre raza orbitei initiale si raza orbitei finale, pe care face salt electronul, cand este absorbit fotonul in atom. In sanul acestui inel, fotonul refractat (absorbit), se propaga (translateaza) ca unda unica de mare amplitudine, cu viteza C/137. Calculand sarcina electrica a fotonului refractat, cu formula care da sarcina electronului, dar inlocuind raza electronului cu raza fotonului in atom (Rfa=Re x Ffae/Ff ; Re este raza electronului, Ff este frecventa fotonului iar Ffae este frecventa fotonului de la anihilarea electronului), obtinem aceeasi sarcina ca a electronului. Deci structura dinamica a fotonului absorbit in atom este similara structurii dinamice a electronului. Este si un desen in care am incercat sa modelez aceasta structura. Am figurat si pe desen, am aratat si in lista cu parametrii fotonului absorbit ca forta de inertie a fotonului in atom Fifa este la echilibru cu forta electromagnetica propulsoare Femgfa aceea care face ca unda stationara a fotonului sa se roteasca cu frecventa egala cu a fotonului (similar unui motor electric cu inductia magnetica Bfa paralela la axa de rotatie). Eu am admis ca indicele de refractie al mediului atomic este 137 egal cu inversul constantei de structura fina alfa (Na=1/alfa)

Calculand sarcina electrica a fotonului refractat

Daca fotonii ar avea sarcina, atunci acestia ar trebui sa aiba traiectoriile deviate de un camp magnetic perpendicular pe traiectoria fotonului.

Domnul Virgil!



Fotonul
in translatie libera (in propagare) in vid
este o structura
de camp electromagnetic alternativ. (Putem spune ca
sarcina
electrica a fotonului este didtribuita in curentii
electro-eterici ai
fiecarei semiunde, fiindca curentul este dat de
raportul sarcina
supra timp I=Q/T). Interactiunea acestui camp
cu un camp exterior, electric sau magnetic, este nula fiindca efectele
alternantelor
campului se compenseaza perfect. La fel se intampla si in
cazul
neutronilor si al tuturor particulelor neutre electric. Dar fiind

refractat in
atom, ca unda stationara (cu alternantele opuse
spatial), traiectoria
lui este
puternic deviata de campul electric al nucleului. Adica se comporta ca
o
sarcina electrica negativa, ca un electron. Trebuie sa completez aici
ca la
randul opt de sus, trebuie adaugat ca se inlocuieste si frecventa
electronului Ffae cu frecventa
fotonului Ff. (Poate face acest lucru
domnul MM) Eu scriu aici formula respectiva, care da sarcina electronului
in s.b.m.f. in forma literara
(vorbita), in care se verifica imediat ceeace am spus.



Qe=(2 x Pi x Na x Re x Ffae)la patrat x De/K In aceasta formula se inlocuieste raza
electronului Re cu raza fotonului in
atom Rfa si frecventa electronului
Ffae cu frecventa fotonului
Ff .

sarcina electrica a fotonului este didtribuita in curentii electro-eterici

Aceasta afirmatie, nu are nici un fundament, este doar o parere.

Dar fiind refractat in atom, ca unda stationara (cu alternantele opuse spatial), traiectoria lui este
puternic deviata de campul electric al nucleului. Adica se comporta ca o sarcina electrica negativa, ca un electron.

Dupa cum aratati mai inainte, fotonul are dimensiunile comparabile cu ale atomului. Cum se poate face refractia in aceste conditii?
Traiectoria fotonilor nu este deviata de campul electric sau magnetic, ci numai de un camp gravitational foarte intens.

Interactiunea acestui camp cu un camp exterior, electric sau magnetic, este nula fiindca efectele
alternantelor campului se compenseaza perfect.

Daca fotonul nu interactioneaza cu un camp exterior, de ce ar interactiona cu campul electric al nucleului, ca sa se comporte ca un electron?

Domnul
virgil!



-Sarcina
electrica in teoria mea, pompeaza eterul in mod pulsatoriu. La fiecare
semiperioada pompajul eterului creaza un curent electro-eteric dat de raportul
sarcina supra timp ( Ieet=Qe/T .conform definitiei curentului). Datorita
rotatiei sarcinii electrice, sensul curentului in sanul fotonului se schimba
periodic, rezultand campul alternativ al fotonului.



-Refractia
fotonului in sanul atomului se produce datorita intensitatii gigantice a
campului electric nuclear (camp pulsatoriu). Ajuns in campul nuclear, fotonul
se contracta de Na ori la patrat fiindca densitataea lui creste de Na ori la
patrat. (Am aratat acest lucru cand am explicat formula lui Fresnel pe forumul
astronomy.ro, totusi in cazul refractiei atomice lucrurile sunt putin mai
complicate fiindca este afectata si presiunea fotonului). Structura fotonului
refractat la 360 de grade prezinta doi
curenti diametrali opusi corespunzand celor doua seminude de mare amplitudine
ale undei stationare rezultata din insumarea in faza a tuturor undelor care compun trenul de unde al fotonului
aflat in translatie (propagare) libera in vid. Aceasta structura, in rotatie
genereaza camp electric pulsatoriu care interactioneaza imediat cu campul
electric nuclear pulsatoriu de aceeasi frecventa. De aceea fotonul refractat
urmeaza o traiectorie circulara in jurul nucleului.



-Interactiunea
fotonului cu campul gravific este mai complexa, fiindca implica insumare in
acelasi volum al fotonului, a densitatii masice a fotonului cu densitate
campului gravific. Aadica este insumare de campuri alternative de frecvente mult
diferite.

-Sarcina electrica in teoria mea, pompeaza eterul in mod pulsatoriu

Pe ce va bazati aceasta afirmatie?

Datorita rotatiei sarcinii electrice, sensul curentului in sanul fotonului se schimba

Conform acestei afirmatii sarcina electrica poate exista in afara electronului, ca ceva de sine statator. Cum demonstrati aceasta?