Viteze supraluminice

Rezumarea primului mesaj :

Am demonstrat în topicul despre energie în TRR, că energia relativistă a unei particule într-un potenţial scalar este:



Dacă trecem de aici la mecanica cuantică, considerând energia E constantă şi înlocuind impulsul p cu , obţinem:



Această ecuaţie nu am întâlnit-o încă în literatură, scrisă sub forma aceasta, deşi nu este cu siguranţă o noutate. Corespondenta ei nerelativistă, este ecuaţia Schrödinger, pe care o scriem sub forma:



Acum, dacă scriem ecuaţia relativistă, pentru nişte microunde (m = 0), care traversează un tunel, avem de asemenea:



Unda electromagnetică satisface însă şi ecuaţia undelor, pentru viteza prin tunel c':



De aici rezultă:



Se observă că c' > c pentru V > 0, deci viteza c' este supraluminică în tunel. Experimente cu efectul tunel al microundelor au fost efectuate în 1992, şi s-au obţinut într-adevăr viteze supraluminice. Pentru mai multe amănunte v.:Superluminal tunneling

Domnul
virgil!



-Sarcina
electrica in teoria mea, pompeaza eterul in mod pulsatoriu. La fiecare
semiperioada pompajul eterului creaza un curent electro-eteric dat de raportul
sarcina supra timp ( Ieet=Qe/T .conform definitiei curentului). Datorita
rotatiei sarcinii electrice, sensul curentului in sanul fotonului se schimba
periodic, rezultand campul alternativ al fotonului.



-Refractia
fotonului in sanul atomului se produce datorita intensitatii gigantice a
campului electric nuclear (camp pulsatoriu). Ajuns in campul nuclear, fotonul
se contracta de Na ori la patrat fiindca densitataea lui creste de Na ori la
patrat. (Am aratat acest lucru cand am explicat formula lui Fresnel pe forumul
astronomy.ro, totusi in cazul refractiei atomice lucrurile sunt putin mai
complicate fiindca este afectata si presiunea fotonului). Structura fotonului
refractat la 360 de grade prezinta doi
curenti diametrali opusi corespunzand celor doua seminude de mare amplitudine
ale undei stationare rezultata din insumarea in faza a tuturor undelor care compun trenul de unde al fotonului
aflat in translatie (propagare) libera in vid. Aceasta structura, in rotatie
genereaza camp electric pulsatoriu care interactioneaza imediat cu campul
electric nuclear pulsatoriu de aceeasi frecventa. De aceea fotonul refractat
urmeaza o traiectorie circulara in jurul nucleului.



-Interactiunea
fotonului cu campul gravific este mai complexa, fiindca implica insumare in
acelasi volum al fotonului, a densitatii masice a fotonului cu densitate
campului gravific. Aadica este insumare de campuri alternative de frecvente mult
diferite.

-Sarcina electrica in teoria mea, pompeaza eterul in mod pulsatoriu

Pe ce va bazati aceasta afirmatie?

Datorita rotatiei sarcinii electrice, sensul curentului in sanul fotonului se schimba

Conform acestei afirmatii sarcina electrica poate exista in afara electronului, ca ceva de sine statator. Cum demonstrati aceasta?

Domnul
Virgil!



-Aceasta
afirmatie se bazeaza pe identitatea dimensionala intre sarcina si masa si pe
modelul gasit pentru strucrura electronului ca forma de repaus a fotonului
corespunzator. Am aratat la ;-structura de masa a electronului-; ca masa
electronului este data de produsul unui debit volumic specific masei (Qme in Mc/S) cu
frecventa fotonului gama electronic Ffae. La fel sarcina electrica este data de
produsul unui debit specific sarcinii electrice (Qse) cu frecventa
electronului. Acel debit volumic este dat de produsul a trei consatante
universale (Qme=h x Miuo x Epso). Debitul volumic care da volumul de eter pompat
de structura de masa intr-o secunda, impartit la frecventa electronului Ffae ne da volumul eterului pompat de
structura dinamica a electronului intr-o perioada de rotatie (de pulsatie a
electronului) si este egal chiar cu volumul electronului. Volumul electronului
este generat prin rotatia acelor doi curenti electronici diametral opusi din
structura electronului. Emisia fotonului (eliberarea fotonului din atom) are loc
la interactia electronului care a facut saltul pe orbita superioara, cu fotonul
absorbit. Interactia electronului cu fotonul refractat (absorbit), inseamna ca
exista un cuplaj labil intre electron si foton pe durata emisiei fotonului.
Sigur ca mecanismul acestei interactii este complex si nu poate fi descris sau
intuit. Totusi admitem ca atat
electronul cat si fotonul sunt in rotatie in jurul nucleului, electronul
orbitand cu viteza mai mica decat a fotonului (Vfa=C/137; Veon=C/n x 137; n este
numarul orbitei).



-
Intr-un plan normal la axa de rotatie a structurii, curentii electro-eterici
diametral opusi, aflati la un moment pe o directie, dupa o rotire cu 180 de
grade sensul fiecaruia pe una si aceeasi directie este inversat. Pe durata caderii electronului pe orbita
initiala, la fiecare rotatie a fotonului el pierde 56,8 microvolti, potential care apare in structura
de translatie a fotonului, structura propulsata de forta electromagnetica a
fotonului in vid Femgfv, care este la
echilibru cu forta de inertie a fotonului in vid Fifv.

Aceasta afirmatie se bazeaza pe identitatea dimensionala intre sarcina si masa si pe modelul gasit pentru strucrura electronului ca forma de repaus a fotonului corespunzator. Am aratat la ;-structura de masa a electronului-; ca masa electronului este data de produsul unui debit volumic specific masei (Qme in Mc/S)

Nu exista o identitate dimensionala intre sarcina si masa, pentru ca nu inseamna acelasi lucru. Ceia ce numiti dvs, sarcina, nu este totuna cu sarcina electronului din fizica. Dvs. presupuneti ca sarcina reprezinta pompajul eterului precum o "inima", aceasta afirmatie nu poate fi facuta daca nu este dovedita de un experiment. In primul rand trebuie dovedita existenta eterului, apoi posibilitatea punerii in miscare a acestuia.

Domnul
Virgil!



-Identitatea
dimensionala intre masa gravifica
m si sarcina electrica q
rezulta din faptul ca cele doua constante din fata relatiilor de aceeasi
forma care descriu fortele respective, au aceeasi dimensiune fizica. Eu am
aratat o data la descifrarea constantei de actiune h si apoi a celei
gravitationale gama (postate in format pdf pe forumul astronomy. ro la teorii
alternative), ca aceste constante (gama si capa) sunt doar niste rapoarte,
niste numere, adica sunt adimensionale fizic. De aici rezulta acest fapt care
pare inadmisibil al identitatii masa sarcina, fiindca in scoala sa fixat foarte
bine ca masa este ceva iar sarcina este altceva. Eu am dedus ca deosebirea
dintre ele consta doar in aceea ca masa genereaza camp electromagnetic
alternativ de frecventa foarte mare, pe cand sarcina electrica genereaza camp
electromagnetic pulsatoriu de frecventa mult mai mica. –Ca aspect experimental ca sarcinile
pulseaza in eter poate fi dat observatiile unor cercetatori in hidrodinamica
care au constatat ca picaturile fine de lichide dispersate in lichide
nemiscibile, pulseaza (vibreaza) cu frecvente specifice, aparand intre ele o
forta data de o relatie de aceeasi forma cu cea electrica.

Cred ca santeti pe o pista gresita. Constantele respective nu sunt adimensionale.
O masa, nu genereaza camp electromagnetic, in caz contrar masa respectiva s-ar consuma in timp, precum o masa radioactiva. Campul electromagnetic este generat de exemplu de o antena de emitator radio, dar numai cu consum de energie.
Daca o sarcina statica ar genera camp electromagnetic, ar consuma energie, de unde sa ia aceasta energie?
De la pulsatia picaturilor, la pulsatia eterului, e cale lunga, prea lunga, ca sa fie o asemanare intre ceva observabil si ceva care nu este pus in evidenta, si nu se stie ce este.

-Identitatea dimensionala intre masa gravifica m si sarcina electrica q rezulta din faptul ca cele doua constante din fata relatiilor de aceeasi forma care descriu fortele respective, au aceeasi dimensiune fizica.

In cazul acesta nu mai e nimic de adaugat. Identitatea "calitativa" dintre cele doua a fost demonstrata! Orice comentariu nu este decat o divagatie, o abatere de la evidenta stiintifica.

Eu am dedus ca deosebirea dintre ele consta doar in aceea ca masa genereaza camp electromagnetic alternativ de frecventa foarte mare, pe cand sarcina electrica genereaza camp electromagnetic pulsatoriu de frecventa mult mai mica.

Foarte interesant! Si foarte importanta aceasta observatie (concluzie). Energia pe care si-o iau toate corpurile, particulele, etc., din eter - o sursa inepuizabila de energie - nu e recunoscuta "oficial". In schimb, vedem cu proprii nostri ochi cat de multe realitati sunt facute disparute "oficial" si cat de multe tampenii sunt sustinute (tot oficial).

Pulsatia particulelor fine de lichid a fost observata, comunicata si chiar folosita in niste inventii de catre niste ingineri romani de valoare. Separarea apei A si a apei B (acida=moarta si bazica=vie) li se datoreaza lor si acestei observatii. Aceeasi observatie, a pulsatiei particulelor de materie organica fiarta, a fost facuta de Wilhelm Reich, pe care nu trebuie sa-l mai prezentam.

Domnul
Virgil!



Mai
trebuia adaugat ca acel camp pulsatoriu generat de particule poate sa fie
pozitiv, cu pulsatii indreptate spre interiorul particulei (spre interiorul
suprafetei generatoare), sau poate sa fie negativ, cu pulsatii al eterului
indreptate spre exteriorul particulei. De aceea sarcinile electrice sunt de
doua feluri. Pe cand masa producand pulsatii de ambele feluri (fiind
generatoare de camp alternativ) este neutra electric si doar de un singur tip.
(Nu poate exista masa negativa sau masa pozitiva).



–Eterul in care translateaza toate
particulele nu are nici-o energie. Energia se gaseste numai in structura
dinamica a particulelor. Toate particulele au un volum si o presiune proprii.
Produsul dintre presiune si volum este chiar energia totala a particulei, aceea
data de formula lui Einstein
PS. Mai ramane de verificat daca acele rationamente pe care le-am urmat
eu in acele incercari de demonstratii sunt corecte.

Mai trebuia adaugat ca acel camp pulsatoriu generat de particule poate sa fie pozitiv, cu pulsatii indreptate spre interiorul particulei (spre interiorul
suprafetei generatoare), sau poate sa fie negativ, cu pulsatii al eterului indreptate spre exteriorul particulei

Particulele dvs. sunt foarte ciudate. Pulsatiile indreptate spre interior sau spre exterior, sugereaza ca absorb eterul care odata inghitit dispare pentru ca altfel particula ar creste in dimensiune si masa, iar in cealalta varianta, particula este un izvor continuu de eter si de masa. Consider ca sunteti departe de adevar. Daca plecati de la premize false, sau care nu pot fi demonstrate, nu veti obtine rezultate pozitive.

E bine ca m-ai corectat deoarece am folosit denumirea de energie in mod neglijent (destul de raspandita aceasta neglijenta si pe net). Presiunea ori volumul. ... Adica [N*m]. N=m*kg*s^-2; Da, ai dreptate (scuza-ma ca te-am verificat):
[N*m]=[kg*m²*s^-2] sau [M*L2*T-2] care este unitatea de masura pentru:
-lucru mecanic, W,
-energie, (totala - E, cinetica - Ec, potentiala - U),
-cantitate de caldura, Q,
dar si pentru:
-energia interna, U,
-momentul fortei,
-entropia pe grad Kelvin,
-moment cinetic pe secunda,
-Volt supra Coulomb (A*s),
-etc.
Mi-am permis aceasta insiruire -banal cunoscuta probabil- pentru ca ea poate scoate in evidenta niste lucruri si constituie si baza stiintifica pentru a echivala (egala) notiuni-fenomene aparent diferite dar care au o aceeasi natura de fond.
In sensul celor spuse anterior, subliniez corectia pe care george a facut-o la un moment dat spunand ca energia interna e caldura. Intr-adevar, in insiruirea de sus, caldura in sine nu apare ci cantitatea de caldura care este o diferenta dintre doua stari energetice, doua energii interne.

Domnul
Virgil! Eu cred ca structurile dinamice al particulelor elementare aspira
eterul cu viteza foarte mare prin sectiunile foarte mici si il refuleaza cu
viteza mult mai mica prin sectiunile mult mai mari. Imi imaginez ca efectele
interactive se produc in zonele de circulatie cu viteza mare a eterului. In
structura dinamica a particulelor curgerea eterului este continua, dar datorita
rotatiei efectul produs in exterior este pulsator. Modelul particulelor
elementare la care am ajuns cred ca permite foarte usor acest lucru. Nici nu se
pune problema sa ne imaginam particulele elementare ca niste balonase perfect etanse
susceptibile sa se umfle cumva.






Dumneata
esti dintre aceia care nu admit existenta eterului (esti dintre aceia care nu esti convins de existenta eterului).
(lncercarea de a cantari cumva imponderabilul eter, este comparabila cu
cautare perptum mobilului). Substanta este sesizabila la nivel
macroscopic, dar
sarcina nu este sesizabila, nu este accesibila direct simturilor (nu
este
vizibila). Admitem existenta sarcinilor electrice findca sunt vizibile
efectele
pe care le produce. Tot asa si cu eterul, trebuie sa-i admitem
existenta
datorita efectelor pe care le produce. Efectele datorate existentei
eterului
sunt translatiile fizice, presiunea dinamica (ro x v patrat), forta
de inetie Fi= m x a, si debitul volumic al masei Qm= h x miuo x epso.






Dumneata
nu admiti nici identitatea dimensionala intre sarcina si masa. Eu am pentru
aceasta afirmatie o incercare de demonstratie, pe care deocamdata nu pot sa
o postez in pagina fiindca nu am convertor nici in latex nici in pdf.



Domnul
MM!



Vreau
sa spun ca atunci cand am facut acea corectie nici nu mi-am dat seama ca era
postarea dumitale. Si eu am verificat acele formule de pe internet pe care le-ai
postat. Am gasit ca sunt corecte dimensional, adica ele reflecta niste mase,
dar sunt incorecte cantitativ. Masa electronului data de acea formula este de
numai 2/3 din masa cunoscuta a electronului. Presupun ca se datoreaza
integrarii campului pe suprafata
sferica (dupa cum am vazut eu candva in electrodindmica lui Valeriu Novacu).



Am vrut
sa postez acest raspuns in dreptul acelor formule, dar n-am reusit sa le mai
gasesc.



Vad ca
te descurci cumva in latex. Daca trimit la dumneta in e-mail demonstratia
pentru identitatea masa sarcina, ai putea sa o postezi in format latex pe
pagina forumului?. (Ma gandesc ca poate ii fac pe domnii Virgil si Cavasi sa admita ceeace pare inadmisibil.

MM cu regret constat acum ca desi am previzualizt de cateva ori
pagina, totusi am scapat o gresala de exprimare chiar pe primul rand.
Trebuie scris: esti dintre aceia care nu admit existenta eterului. Daca
poti dumneata sa remediezi acest lucru, iti multumesc foarte mult.


Mesaj editat de Abel: am modificat eu textul cerut, dar nu uita că şi tu ai această posibilitate în decursul a 24 de ore.

Adriane, cu placere as fi facut modificarile ce mi le-ai cerut, dar, aici,la acest topic nu am posibilitatea aceasta. Pot sa fac acest lucru doar la topicurile ce fac parte din "Teoria eterului", de la tabloul CERCETARI IN FIZICA, unde am drepturi de moderator

Ma bucur ca ai revenit pe forum, adrian, si putem relua dialogul. Ai grija sa nu mai confunzi postarile mele cu ale lui virgil, deoarece el are rolul sa incurce mintile userilor, pe cand eu incerc sa clarific. Sunt doua atitudini opuse.

Trimite-mi demonstratia pe email si o se vad daca pot face ceva; nici eu nu am lucrat in latex.

Ai grija sa nu mai confunzi postarile mele cu ale lui virgil, deoarece el are rolul sa incurce mintile userilor, pe cand eu incerc sa clarific. Sunt doua atitudini opuse.

De multe ori o parere opusa dar temeinica, este mai constructiva decat o lauda nejustificata. Cand iti expui parerile public trebuie sa te astepti, si la contradictii.

va concentrati pe puncte diferite...eu cred ca poti sa atingi viteze ce pot depasii acest ''c'' daunator...voi va legati de lumina...luati-va de masa...ati auzit de tahioni(numai ipotetic exista..nicio demonstratie in laborator)..acesta daca are energie zero are viteza infinita..in vid...dar eu am alta idee...masa sa fie anulata...stiim ca masa lasa o gaura in spatiu indiferent de cantitate...eu propun sa astupam acea gaura inversand procesul...daca avem masa egala cu 1 sa o anulam cu -1 ca sa dea zero...aici vine partea mai buna...folosim antimateria...astfel scapam de masa rezultand o cantitate enorma de energie...dar nu de toata ce numai avem cu ce zbura...ne distrugem nava lol...ce propun eu de fapt este o adunare in minus a masei...ca sa devenim aparent 100% neglijabili in calculul e=mc`2..pana in acest punct atingem viteza luminii in functie de energia eliberata...enorm...dar e o mica mare problema...asta cu anulatul masei....astept idei..peace...

Ca idee, sa cumparam ceva antimaterie pana nu se scumpeste.

da ca pretul nu e deja enorm...

Daca intelegem ce este materia atunci o sa pricepem dece nu poate fi depasita viteza luminii si dece materia are inertie.

Mai precis este vorba despre masa, materia fiind un termen prea general.
Masa este o proprietate a particulelor, care depinde de unghiul elicei pe care-l fac vectorii asociati fiecarui punct apartinand particulei. Viteza luminii (singura viteza posibila a substantei in stare initiala), reprezinta suma intre vectorul de deplasare al particulei, si vectorul tangential la elice, perpendicular pe directia de deplasare. Cu cat viteza particulei se apropie de viteza luminii, vectorul tangential scade, elicea devenind mai intinsa. Astfel valoarea maxima a vitezei particulei, este limitata de cazul cand elicea devine o linie dreapta. Dar acest caz nu este atins niciodata pentru ca energia consumata devine infinita.
Acest mod de a privi lucrurile, presupune ca materia are totdeauna un caracter granular, in miscare haotica, cu viteza luminii. Atat campurile, fotonii, cat si particulele, sunt stari particulare (de miscare sincronizata) ale acestor granule de substanta, pe care mai sus le-am numit puncte. Substanta in aceasta forma primordiala, nu are masa, sarcina, energie, si se comporta la fel ca apa oceanului, care desi este formata din atomi (structura granulara) luata in ansamblu se comporta ca un fluid. In aceasta stare substanta nu poate fi pusa in evidenta decat prin campuri, si fiecare camp reprezinta o forma de ordonare particulara a substantei primordiale.