Antigravitatia

Rezumarea primului mesaj :

Antigravitatia a ajuns o banala realizare pe mesele diversilor cercetatori, chiar daca aflam acest lucru doar de pe internet si nu din "stiinta oficiala". Studierea antigravitatiei (totuna cu gravitatia) devine interesanta doar in contextul acceptarii eterului ca realitate fizica. Am gasit, intamplator, un articol interesant al unui cercetator rus, ANATOLY K. GAPONOV, Sadovskaia Str., 195, Novosibirsk, 630009, Russia, pe care il reproduc:

METODE DE CREARE A ANTIGRAVITATIEI

De multa vreme exista opinia in fizica, precum ca antimateria ar fi o posibila sursa de antigravitatie dar cercetarile in acest sens au intrat intr-o fundatura.
Formulele existente (si teoriile existente) au interzis [c-ar fi] concluzia antigravitatiei, dar cercetariele noastre au permis sa sa obtinem antigravitatia substantei precum si urmatoarele concluzii paradoxale:

1. Exista doua tipuri de spatiu:
a) Spatiul Absolut
b) Spatiul Relativ

2.a. Campul gravitational e un spatiu relativ care are miscare accelerata indreptata inspre centrul planetei.
2. b. Campul antigravitational e un spatiu relativ, care are o miscare accelerata, indreptata dinspre centrul planetei.

3. Fortele gravitationale nu depind de masa corpului! [subl. mea] Masa poate fi prezentata in trei versiuni:
a) m_k - masa ca si cantitate de atomi
b) W(m_A)^e - energie electronic-atomica in masa
c) W(m_G)^m - energie mecano-gravitationala in masa

Pe baza acestor notiuni statuate oferim revizuirea esentei fortei, nu numai a aceleia din formula Coulomb dar si cea din formula Newton:
F=Kq₁q₂/R², resp., F=Pm₁m₂/R²

E binecunoscut ca energia mecanica poate fi adusa in sarcina electrica, unde energia mecanica intra (se transforma) in energie a campului electric, si:
(en. mec.) F*R→0,5*E²V_(m³)  (en. el.)
Similar, putem introduce energie mecanica in masa unui corp. Ca urmare, energia mecanica (va intra) se va transforma in energie a campului gravitational, unde:
(en. mec.) VFt→0,5*g²V_(m³), (en. grav.)

Odata ce volumul Pamantului ramane constant, [urmeaza ca] acceleratia campului gravitational [e de asteptat sa creasca] va creste.
E logic sa ma astept, ca atunci cand voi scoate energie mecanica din masa, sa apara procesul invers, adica sa apara o reducere a acceleratiei campului gravitational.

In lucrarile sale, Newton a admis existenta a doua spatii:
1) Sp. Absolut - spatiu imobil, non-rotational, reprezentat ca un cub limitat, cu planeta noastra in centru.
2) Sp. Relativ - un spatiu mobil. El se poate misca cu acceleratie in sp. absolut.

Editor note: In conceptia eterului asta inseamna doua parti de eter: una e implicata in miscare impreuna cu masa, dar cealalta parte de eter e nemiscata.

Principala greseala in cercetarea eterului a constat in urmatoarele: Experientele Michelson au vizat o viteza relativa intre corpuri si spatiu. Totusi, acceleratia relativa dintre corpuri si spatiu ar fi trebuit sa fie cautata. [Excelenta afirmatie! Atentie, Abel!]

Sa notam concluziile lui Newton: "Corpul poate sa-si pastreze starea de repaos sau de miscare rectilinie uniforma..." Prin asta , el a postulat ca nu exista viteza liniara relativa intre solide si spatiu. [Exceptional! subl. mea] Dar el stia ca pentru rotatie exista (faimoasele exp. cu vartejurile de apa [??]) [nu stiu la ce exp. se refera].

Campul gravitational este spatiul relativ, accelerat in "cadere", care reprezinta o forma sferica. Daca spatiul relativ se misca, apare intrebarea: unde se misca? E un singur raspuns: se misca in spatiul absolut (tridim).

In teoria lui Einstein exista notiunea de spatiu unificat si curbat in camp gravitational, dar apar contradictii aici, si ref la asta N. Tesla scria: "Numai prin prezenta unui camp de forte se pot explica miscarile corpurilor ceresti, dar atunci ipoteza curbaturii spatiului nu mai e necesara. Toata literatura stiintifica pe subiectul asta e condamnata la uitare". [1]

Faptul ca gravitatia e un spatiu relativ aflat in miscare accelerata poate fi probata prin observarea rachetelor [aflate] in miscare accelerata, unde acceleratia in racheta e echivalenta cu acceleratia in c. grav. Miscarea accelerata a rachetei e relativa, ceea ce ne permite sa vorbim atat despre miscarea accelerata a rachetei in spatiul imobil, cat si despre miscarea accelerata a spatiului in racheta nemiscata [considerata fixa].

Campul antigravitational e spatiul relativ, care are o miscare accelerata dinspre centrul unui corp (de ex. un cilindru in rotatie, satelitul Pamantului, etc.). Dar e posibila producerea antigravitatiei fara rotatii. Pe baza analogiei intre energia mecanica si electrica ajungem la concluzia ca gravitatia dintre corpuri nu depinde de masele corpurilor, ci de energia mecano-gravitationala, continuta in mase, ceea ce ne permite sa o "suplimentam" [in ele] ori s-o extragem din ele. Prin urmare, aceasta e energia gravitationala interna.

Ma opresc aici cu aceasta introducere, urmand sa prezint si partea a doua. Ca prime comentarii, de subliniat repetarea afirmatiei ca nu avem o dependenta a gravitatiei de masele corpurilor (ci de energia lor). Daca eu nu prezint incredere suficienta -facand aceeasi afirmatie- , autorul acestui articol, un probabil academician din academia siberiana recunoscuta "oficial", poate prezenta.

Foarte importanta imi pare a fi precizarea (parere personala) ca cele doua spatii, absolut si relativ, de care vorbeste autorul, nu sunt spatiile matematice abstracte -asa cum suntem indreptatiti sa credem- ci doua eteruri!. Daca o luam asa, mai putem intelege cate ceva... Am facut aceasta precizare deoarece confuzia intre abstract-matematic si concret-fizic e un loc comun al fizicii, Einstein insusi facand aceasta confuzie.

E normal sa aleg ce-mi convine atat timp cat caut raspunsuri, iar stiinta oficiala nu mi le ofera. Si la fel de firesc este sa hotarasc eu cine sunt excrocii, la care faci tu referire, si cine nu! Este o chestie pur subiectiva, nici pe departe una obiectiva!

Si daca stiinta cauta raspunsuri la aceleasi intrebari ca ale mele, de ce nu am voie sa caut singur? De ce trebuie sa ma raportez permanent la rezultatele ei? Este cumva aceasta vre-o referinta? Eu nu o consider asa! Si bineinteles este dreptul meu asta!

Iar bosonul Higgs... se va pui si el, vor mai veni si alti mici bosonasi, si tot asa, probabil dupa mintea unora de pe acolo, intr-un CERN galactic! Si asta doar din rationamente logice (mai corect spus, economico-financiare)! De parca noi am constientiza tot ce ne inconjoara doar cu mintea rationala si logica. De parca creierul nostru ar avea doar un lob! Asa ne vor unii, logici si rationali doar, masini-unelte, adica din creatii sa devenim creaturi!

Nu e asa Razvane. Nu e asa deloc. Tu afirmi asta, tinand cont de calea urmata de stiinta oficiala. Eu plec de la alte premize, de la alte fundamente, iar experimentele mele nu implica logistica, infrastructura si energiile necesare CERN-ului.

Eu caut principii, plecand de la ceea ce se poate observa cu ochiul liber, de la bunul simt si firescul manifestarilor a ceea c exista deja, toate aceste trecute prin toate capacitatile si filtrele fiintei mele, nu doar prin ratiune si logica! Doar eu hotarasc cat si cum filtrez, care si ce filtre folosesc.

Cum de altfel ar trebui sa faca orice om, care se considera om complet, cu vointa, ratiune si sentimente in prima faza, si cu multe alte potente in fazele mai avansate ale intelegerii. Nu doar o masina, scula, unealta, rationala, logica, rece, folositoare doar altora, mai putin siesi!

CAdi, simte ca ceva e in neregula, chiar daca nu poate explica rational si logic. Intuitia sau o alta forma de cunoastere/intelegere ii spune ca ceva nu-i cosher cu gravitatia asta. Si tu sesizezi acest aspect, doar ca tu faci prea mult apel la logica si ratiune, estompandu-ti celelalte simturi.

Cum Dumnezeu, este o gravitatie cosmica sub forma deformarii continuumului spatio-temporar sub masa materiei, si o alta gravitatie, o forta vectoriala intre mine si planeta sau intre mine si tine. Ceva-i putred in Danemarca! Si solutia, in opinia mea o reprezinta schimbarea premizelor de la care s-a dezvoltat actualele teorii. Iar eu am dorinta, nazuinta si puterea sa caut.

Motivatiile mele sunt mult prea vechi si mult prea puternice pentru a ma lasa dus de valuri teoretice si experimente aparent edificatoare. Aparent edificaotoare, pentru ca atunci cand cauti la originea legilor, fortelor, teoriilor implicate intr-un experiment, constati ca sunt atat de fragile incat te apuca groaza, in ce masinarie infernala de prostit ai intrat!

In fine. As putea umple acest topic cu multe teorii si experimente, ale multor excroci cum iti place tie sa-i faci, dar nu vreau asta. Acest topic este primul ca importanta pentru mine, insa nu vreau sa-l discut acum si aici pe acest forum. Poate candva in viitor. Poate!

. O multime de continuatori ai lui Grebennikov lucreaza si mai descopera cate ceva. S-au gasit si aripioarele chitinoase, in filmuletul:
https://www.youtube.com/watch?v=gs4NBd_3wW0&feature=related

Nu sunt astea mm. Altele sunt aripioarele descoperite de Grebennikov. Astea sunt doar supozitiile unui italian. La momentul cand a scos primul filmulet (acum vre-o doi ani daca bine imi amintesc) cu testul acestor elitre, l-am contactat si m-a lamurit ce era cu ele. Sper ca nu crezi si tu, ca multi altii ca Grebennikov ar fi folosit elitre la platforma lui? El, un entomolog inrait!

Insa da, efectul exista, se poate vedea in filmulete, si este legat de electrostatica (insa nu de forma ei oficiala), de energia de forma (pe care stiinta o ignora), de structurile cavitare si modelarea activa a mediului si de eter (care este muuult mai muuuult decat campul Higgs). Insa mai multe despre asta poate pe forumul tau!
------ Rectificare ------
Filmuletele prezentate in acest colaj sunt ale unui rus, care le-a publicat anul trecut. Si tot el a afirmat pe acelasi forum mai tarziu, ca este vorba doar de electrostatica!

Filmul original, cel al italianului despre care am pomenit este acesta: - http://www.ermetica.net/pk/?p=283

. Intr-adevar sunt vizibile efectele electrostatice insa la un moment dat, una din aripioare sta deasupra celeilalte mai mult timp. Adica are o pozitie stabila, mai greu de explicat pur electrostatic si asta mi-a atras atentia. Dar daca spui ca ai studiat in amanunt, ramane cum ai zis tu.

mm a scris:. O multime de continuatori ai lui Grebennikov lucreaza si mai descopera cate ceva. S-au gasit si aripioarele chitinoase, in filmuletul:
https://www.youtube.com/watch?v=gs4NBd_3wW0&feature=related

care este explicatia ?

am văzut filmulețul
n-am înțeles ce ți se pare neobișnuit!
n-am explicat eu cum cîmpul magnetic mărește efectiv corpul!?
mi-am prins urechile și într-o descriere aiurită, așa cum numai eu pot scoate pe ciocul de pinguin aiurit, a felului cum ar trebui simulat pe calculator asta! ziceai că sunt boc boc boc după ce-a supt un kil de țuică! așa de bine le ziceam!

hehe! ia zi de cîte ori m-ai înjurat în gînd, ui la ăsta ce pinguin aiurit e! tot pă' loc, pă loc, pă loc, deși i-am citit toate prostiile, adică tot! tot! tot! ai văzut ce simplu e să scanezi viitorul?

e simplu! zice și în filmuleț! corpul magnetizat avea un cîmp magnetic de 3 metru diametru în jurul corpului aparent real, măsurabil! bolovanul fără cîmp magnetic așa puternic nu! de fapt are dar e exact corpul! că doar acum știm că levităm cînd stăm pe scaun! un bolovan obișnuit are un cîmp magnetic mai intens pe un volum mai mic! variază diferit la cele două corpuri, nu e variație uniformă!

un volum 3D care era tot acea piatră! doar că nu se vede! se detectează doar cîmpul magnetic! la 5 metri e tot acea piatră doar că cîmpul devine atît de slab încît e nedetectabil

putem spune metaforic că a ajuns sub zidul plank ca densitate volumetrică

și atunci cînd corpul magnetizat cade apare o frînare suplimentară datorată faptului acel cîmp trece prin cîmpul magnetic al pămîntului!

mai ții minte descrierea mea cu discurile în rotație? ne-am blocat la partea în care discurile nu se mai puteau roti cum ziceam eu pentru că se frînau unul pe altul ...

e, aia e! dacă unul din discuri e mult peste sau sub intensitatea cîmpului magnetic al celuilalt disc trec unele prin altele!

se pupă boboc si cu ce i se pare lui keshe că a descoperit! faptul că un corp fizic e un ghem de cîmpuri magnetice strînse unul în altul care pot fi dilatate|desfăcute și recompactate

cînd faci asta automat schimbi și echilibrele cîmpurilor locale cu tot restul universului! interacțiunea cea mai puternică e cu cîmpul magnetic terestru, după aia vine soarele ( sol invictus! yeah! să vezi ce îl pleznesc pe zen-budistul ăla, că tocmai am descoperit că religia creștină e mai zen-budistă ca ayurveda!) luna, restul planetelor, cîmpul magnetic al galaxiei e pe următorul nivel ca intensitate ca anvelopă magnetică și tot așa, roiul local de galaxii, clusterele de galaxii, megaclusterele!

e mereologie! ciorchini de găuri negre! cum se divid celulele într-un ou fertilizat așa se mișcă și prind viață de la atomi pînă la deve, aștrii studiați de astrologi!

astrologia e doar o divinizare a stelelor în care s-a pierdut de mult sensul original al informației reale, autentice, corecte, a felului cum suntem parte a lor, sfere incluse în alte sfere, și a rămas doar bozonul pix în locul lor!

doar și astrologii se spărgeau în figuri cînd era vorba de calcule matematice și deducții logice! le făceau mai crețe ca blana oilor, pînă ieșea cum cerea clientul, ca să fie mulțumit, banul vostru e clientul nostru! ca la vrăjitoare! totul pe bază de numărat, una bucată galben, doi galbeni, trei galbeni! uite maimuța!

găurile negre le controlează pe toate!

papagalul de woodycad ar trebui să facă același experiment cu alicele de plumb care cad apă și în loc de pietre să lasă să cadă magneți puși cu polurile identice cap în cap! le bagă în menghină și le strînge bine pînă li se umflă biluțele!

și efectul de frînare diferită și mișcare elicoidală va fi mult amplificat!

Si de fiecare data acestia i-au dat piatra naturala.

Pana la urma, daca stai sa gandesti, este normal sa fie asa. Campurile manifestate in acelasi spatiu nu pot fi independente si nu pot lua orice valori fara sa se influienteze. Nu uitati ca lumina inseamna camp electromagnetic si este curbata in camp gravitational, deci orice combinatie ale acestor campuri se pot influienta reciproc. Problema care ramane de demonstrat este de la ce nivel in sus, aceste influiente pot fi folosite de om.

Poate ar trebui să precizezi că nu lumina în sine este influenţată de cîmpul gravitaţional, în mod direct, ci spaţiul prin care ea se transmite este deformat sub acţiunea gravitaţiei.

Atat campul gravitational, cat si campul electromagnetic, se manifesta in spatiul inconjurator. Daca unul din campuri este suficient de puternic, deformeaza spatiul in general, in care se manifesta si celelalte campuri. Daca o sursa de camp electric sau magnetic ar fi suficient de puternica, ar distorsiona parametrii spatiului, modificand local forma campului gravitational. Problema este, cat de puternic trebuie sa fie campul magnetic pentru a obtine efectele dorite.

Tocmai asta e, că până acum nu s-a constatat reciprocitatea acestor fenomene. Dacă un câmp gravitaţional suficient de puternic poate deforma spaţiul în care se propagă un câmp electromagnetic, invers nu s-au constatat efecte, ca un câmp electromagnetic să deformeze spaţiul în care se propagă gravitaţia; nici măcar la scară cosmică.

Asa este, dar noi nu stim mare lucru despre influienta ""magnetarilor"" cosmici asupra campului gravitational, sau asupra traiectoriilor altor corpuri.

Am auzi la un moment dat, dar n-am urmărit niciodată ideea, că Einstein și-ar fi imaginat și situația în care un câmp electromagnetic suficient de intens să curbeze spațiul. Cum spune și Răzvan încă nu a fost observat un asemenea fenomen, dar e posibil să nu fie căutat unde trebuie. Deformarea s-ar putea să fie extrem de mică, să fie accesibilă numai unui câmp laser foarte intens, pe distanțele de ordinul mărimii unui atom. S-a propus folosirea ideii în studiul interacției radiației laser cu atomii, dar nu prea a avut succes. Lumea a învățat să trateze problema într-un spațiu euclidian (și nu merge prea bine acolo) și nu vrea să scoată capul din cutie .

Campul electromagnetic este caracteristic microcosmosului, de aceia efectele lui in macrocosmos sunt foarte greu de observat. Dimensiunile caracteristice microcosmosului sunt de ordinul de marime ale atomului cca 10^-10m, in timp ce interactiunile cosmice sunt cuprinse intre 10^8-10^20m. Diferentele acestea de ordin de marime fac aproape imposibil studiul in laborator al acestor interactiuni, iar interactiunile despre care vorbeam eu se manifesta in apropierea gaurilor negre, unde campurile electrice produc efecte comparabile cu campurile gravitationale.

Meteor, daca te intereseaza ceva despre navele viitorului, citeste primele pagini din acest topic.