Ce este lumea, un mediu continuu, ori un mediu discret?

Ce credeți voi, mediul înconjurător este continuu, ori discontinuu?

Dacă este discontinuu, atunci golurile ce sunt? Dar plinurile? Și există limite precise matematice între plinuri și goluri?

Abel Cavaşi a scris:Ce credeți voi, mediul înconjurător este continuu, ori discontinuu?

Dacă este discontinuu, atunci golurile ce sunt? Dar plinurile? Și există limite precise matematice între plinuri și goluri?

Orice mediu, la prima vedere este  continuu , depinde de la ce distanta il privesti. De exemplu apa, este un mediu continuu daca o privesti in ansamblu, prin ea se propaga unde acustice, iar la suprafata ei se propaga valurile. Deci intruneste calitatile unui mediu continuu. Dar daca privim o molecula de apa la microscopul electronic, observam ca fiecare atom de hidrogen sau oxigen este o individualitate, adica intruneste calitatile unui mediu discontinuu, si totusi. diferenta dintre un mediu continuu si unul discontinuu consta in faptul daca provocam o perturbatie intr-o anumita zona la mediul continuu aceasta se propaga in tot mediul, pe cand aceiasi perturbatie la mediul discontinuu ramane locala, fara sa se poata propaga in restul mediului. Diferenta dintre cele doua medii consta tocmai in legaturile dintre elementele mediului, respectiv atomii sau moleculele acestuia, care formeaza plinurile sau elementele mediului, si golurile sau spatiile ce despart elementele mediului. Cand aceste spatii sunt caracterizate de campuri de legatura intre elemente, atunci avem un mediu continuu, iar cand spatiile sunt lipsite de linii de forta care sa faca legaturile dintre elementele mediului, sau legaturile sunt atat de slabe incat nu asigura transmiterea miscarilor sau fortelor dintre elemente, atunci mediul devine discontinuu. Sunt cazuri cand acelasi mediu este continuu intr-o stare de agregare de exemplu apa in stare lichida, si este discontinuu in alta stare de agregare, precum vaporii de apa. Un alt exemplu de mediu discontinuu este mediul granulat de genul pietrisului, nisipului, fainei, zaharului. etc., la care elementele mediului nu transmit deloc sau aproape deloc perturbatiile primite din exterior.

Dar un mediu discontinuu nu este alcătuit din mai multe medii continue? Dacă da, oare limita de separație dintre ele este o suprafață perfectă, ori este ea însăși din nou un mediu continuu, doar că mai subțire?

Fiindca este un topic de exprimat o parere, in lumea mea,
numai spatiul este continuu. Desi am vazut o teorie unde
si acesta este alcatuit din "granule". A mai fost amintit pe
forum numele unui cercetator roman antebelic, pe nume
Alexandru Proca, care a avut o anumita contributie.
Recent, m-am intalnit cu asta:
http://www.1theory.com/teoria_primara_preview.pdf

L-am cunoscut personal pe autorul lucrarii ,pe care insa nu l-am mai
revazut de multi ani...
Sunt doar 10 pagini, unde este restul ?

CAdi a scris:L-am cunoscut personal pe autorul lucrarii ,pe care insa nu l-am mai
revazut de multi ani...
Sunt doar 10 pagini, unde este restul ?

Daca il mai tii minte, il poti gasi pe retelele de socializare.
Pentru prieteni are si un pdf complet.

Așadar, ce este lumea, un mediu continuu, ori ba?

In urma cu aproape 2500 de ani, unul Democrit a raspuns la intrebarea asta.

Mai nou ce zice ESA: http://sci.esa.int/integral/48879-integral-challenges-physics-beyond-einstein/
Ce ne facem fetelor ca campurile(fara virgula) sunt continue...cum se mai propaga ele intre granulele de spatiu?  

Abelitorul a scris:Și există limite precise matematice între plinuri și goluri?

Cine stie daca e un ciolan de ros?....

Plinurile si golurile sunt alfabetul universului, cu ele se inscriu toate tainele lui si se construiesc toate structurile lui. Asa cum prin alfabetul Morse, se poate transcrie orice creatie a omului, folosind punctul, linia si pauza, sau cum prin alfabetul biologic produs de acidul ribonucleic, cu patru litere (adenina, timina, guanina si citozina) se poate descrie orice fiinta vie, tot astfel si universul care le cuprinde pe toate, si cele scrise si cele nescrise inca, poate sa se exprime si sa se autocreeze din individulalitati simetrice inlantuite de forte elastice, aflate intr-un dans continuu pe propria muzica. Nimeni nu poate spune unde incepe si unde se termina universul, dar macar putem spune mereu cate ceva nou despre univers, despre aceasta "fata morgana" a existentei noastre.

Ai putea detalia un pic afirmatiile tale?


IMAGINÁR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginație; închipuit, fictiv, ireal. ♦ (Substantivat, n.) Domeniu al imaginației. 2. (Mat.; despre numere) Care reprezintă rădăcina pătrată a unui număr real negativ. – Din fr. imaginaire, lat. imaginarius.


VIRTUÁL, -Ă, virtuali, -e, adj. Care nu există efectiv, ci ca o posibilitate; potențial. ◊ Imagine virtuală = imagine obținută într-un sistem optic la intersecția prelungirilor razelor de lumină, neputând fi prinsă pe un ecran. [Pr.: -tu-al] – Din fr. virtuel.

• sursa: DEX '09
   
  
  
• adăugată de blaurb.
   
  
  
• acțiuni 
  
  
  
  

negativ a scris:

componenta imaginara a mediului este continua, cea virtuala ondulatorie, iar cea reala, discreta. 

La ce componente te referi? Numărul complex are „părți” reale și imaginare. Este mediul un număr complex, ca să aibă și el „părți”?

negativ a scris:. . . . .
Nu stiu de unde l-a scos virgil_48 pe Laurentiu Mihaescu asta, dar citind ipoteza sa initiala, unde spune ca "masa, energia si timpul sunt marimi fizice", m-am lamurit total si nu recomand pierderea timpului citind maimutariile alea, decât la folosirea lor drept eventuale contraargumente la cine stie ce chichita.
. . . . .

Omul acela este un interlocutor al meu mai vechi, care mi-a
trimis spre lecturare o lucrare a sa. Aceasta probabil va ramane
in arhiva fara miscare a internetului. Pentru mine a fost in cea
mai mare parte inaccesibila. Oricum eu nu inghit ideea aceea
cu spatiul granular. Dar tu ai putea sa eviti atitudinea asta de
superioritate, cel putin pana ti se va confirma opera. Ai citit tot
ce a scris sau numai inceputul?
El considera ca face ce poate in interesul stiintei, ca si tine, dar
nu te impiedica cu nimic sa te afirmi. Ba chiar mai mult, scriind
pe internet, o frantura de idee a lui poate servi cuiva ca sa faca
un pas inainte.

Abel Cavaşi a scris:Ce credeți voi, mediul înconjurător este continuu, ori discontinuu?

Dacă este discontinuu, atunci golurile ce sunt? Dar plinurile? Și există limite precise matematice între plinuri și goluri?

Dece ar trebui sa fie asa ori asa? Spatiul si timpul pot fi
continue iar materia si energia discontinue. Adica si una
si alta. Asta fiindca ai intrebat ce credem. Sa nu vrei si
demonstratii sau date precise.

Ai dreptate, Virgile, trebuia să precizez la care „lume” mă refer, dar am presupus că înțelegeți că mă refer la lumea reală, fizică, la MATERIE.

Dar chiar și asta este discutabil, căci unii consideră că spațiul și timpul nu pot fi separate de materie.

Abel Cavaşi a scris:Ai dreptate, Virgile, trebuia să precizez la care „lume” mă refer, dar am presupus că înțelegeți că mă refer la lumea reală, fizică, la MATERIE.

Dar chiar și asta este discutabil, căci unii consideră că spațiul și timpul nu pot fi separate de materie.

Stiu ca nu te-ai referit la mine, dar mi-am permis sa intervin in discutie;
     Depinde despre ce spatiu vorbim, si de la ce distanta il privim, sau mai bine zis cat de sensibili sunt senzorii cu care privim spatiul. Discontinuitatile spatiului pot fi atat de fine, incat sa-l percepem ca pe un mediu continuu. Spatiul insusi trebuie privit ca o forma primordiala de existenta a materiei, din care se naste totul. Exista un spatiu geometric imaginar, care se afla in mintea noastra, si un spatiu fizic, real, in care au loc toate fenomenele naturii. Discontinuitatile spatiului real, sunt marcate de particule, sau corpuri, si fiecare particula se poate considera un punct singular care determina proprietatile spatiului inconjurator, proprietati numite campuri, iar legatura dintre particula, corp, si camp este indisolubila. Discontinuitatile spatiului real sunt marcate de constanta de actiune, sau constanta momentului cinetic. Indiferent la ce nivel cosmic ne referim, aceasta constanta defineste dimensiunile corpurilor, miscarile lor, cat si natura relatiilor dintre campuri si particule. In functie de nivelul cosmic pe care il studiem, putem categorisi spatiul ca fiind format din mai multe subspatii, in care se pot manifesta anumite perturbatii ce se propaga prin unde. Pana in prezent sunt cunoscute patru tipuri de interactiuni (tare, el-mag., slaba, si gravit.) si fiecare din aceste interactiuni se manifesta prin propriul subspatiu, si are propria ei raza de actiune.

Dacă spui că lumea este un mediu continuu nu mai ai nevoie de știință, de numere, litere, de molecule, atomi sau particule elementare, etc.

Dacă spui că lumea e discretă, și ești în ton cu Democrit și succesorii lui, ce te faci cu timpul, ca să nu mai zic de continuumul spațio-temporal? Și ce te faci cu celelalte continuități din discontinuități, care apar ca să dispară?

În rest se poate vorbi orice ... vorbe goale, fără ... țoale ...

negativ a scris:. . . . .
Materia este substanta organizata. Substanta este ceea ce umple spatiul universal si este haotica. Nu le poti separa. . . . .

Mai, acum 50 de ani, substanta era o categorie de materie cu
proprietati omogene: H₂O, Na Cl, K OH etc. Am observat ca de
atunci a evoluat. Din ce spui despre substanta, am sa afirm
si eu ca FOIP este o substanta dinamica! Haosul poate fi si in
miscare(?)

negativ a scris:... eu vreau ca fiecare sa gândeasca folosind propria minte ..

Poți să spui ce "limbaj" folosești pentru a gîndi cu propria ta minte?

negativ a scris:... componenta imaginara a mediului este continua, cea virtuala ondulatorie, iar cea reala, discreta. Cine nu întelege asta poate ramâne linistit la cunostintele acumulate în scoli si sa fie un bun inginer, profesor, mecanic, etc., dar sa nu mai viseze aiurea la rezolvarea "misterelor" fizicii.  

Pentru mine e "mister" total ... într-a veșniciei noapte pururea adîncă ... sper să nu te visez la noapte ... )

negativ a scris:... componenta imaginara a mediului este continua, cea virtuala ondulatorie, iar cea reala, discreta.  

Continuă este moartea, reală și concretă, pulsînd din nemurirea-i virtuți de discotecă, în viața cea plăpîndă, ușoară și ... discretă ...

ʺComponenta imaginară a mediului este continuă ...ʺ zici tu ..  ʺimagineaʺ nu poate fi continuă, fiindcă nu e film, e doar o poză, ori spui ʺcomponenta reală a mediului este continuăʺ, ori că imaginația ta a luat-o razna .. dar componenta reală poate fi și discretă și concretă, depinde de cine o gîndește sau trăiește ...

Nu poți gîndi discret un lucru concret, fiindcă nu poți întrerupe curgerea continuă după mintea ta fragmentară, un lucru exprimat e deja expirat. De aia se spune că cel ce vorbește nu știe, cel ce știe nu vorbește ...

Aa, am uitat că pentru tine nu mai există mistere .. cred că ți-ai rezervat un loc în ... rai ... ) în cel discret, fiindcă concret rămîne ... iadul ...

Bine Bordan, daca zici tu, asa este ...