Constanta de interactiune gravitationala

Rezumarea primului mesaj :

ce parere aveti despre constanta de interactiune gravitationala? stiind ca epsilon gravitational este obtinut prin relatiile de similitudine din teoria similitudinii sistemelor.

virgil a scris:

O intrebare prosteasca;cat de constanta e constanta gravitationala?Sau,care sunt limitele ei de aplicabilitate?

Tot universul se "invarte" in jurul acestei constante. Nimeni nu a contestat pana acum constantza acestei constante. Daca nu ar fi constanta atunci fiecare galaxie ar avea propriul univers cu legile lui, ori asa ceva nu s-a constatat inca.

Nu-ti pot aduce linkul acum fiindca nu l-am salvat, dar
scrie pe undeva, si este un site de stiinta, ca astronomii se
cam mira de proprietatile gravitatiei la marginea galaxiei.
Se manifesta niste abateri sesizabile de catre ei!
Nu stiu daca asta este in legatura cu constanta gravitationala
dar considera si ideea ca ea este, intr-o anumita masura,
functie de un factor deocamdata ignorat.

Dl. Virgil! 
Masa inerta este data de integrala de volum a densitatii;    unde densitatea    este in legatura cu patratul inductiei magnetice de la nivelul undei stationare a particulelor elementare  . Iar masa gravifica este data de integrala acceleratiei centripete (gravifice) pe suprafata inchisa care contine corpul (sistemul de structuri dinamice generatoare de camp gravific).
  unde g este acceleratia gravifica normala la suprafata care inchide (limiteaza) corpul.
Electronul este o unda electromagnetica si are masa egala cu:

     Si orice unda a oricarui foton are masa egala cu  



Bineinteles ca masa unui val este masa de lichid aflata in miscare oscilanta. Miscare care poarta energia valului.
Eu mai am doua interpretari pentru constanta gravifica. Dar cred ca te vor indispune, fiindca se bazeaza pe adimensionalitatea lui gama, adimensionalitate care nu mai considera masa ca marime fundamentala. O interpretare pleaca de la modelul hidrodinamic al mecanismului gravific si arata ca factorul gravific ar reflecta o data, raportul intre sectiunea de refularea eterului si sectiunea de aspiratie a eterului si totodata ar reflecta si raportul intre viteza fluxului se aspiratie a eterului si viteza fluxului de refulare a eterului. Interpretarea constantei gravifice la nivelul neutronului, ar fi ca reflecta raportul intre sectiunea generatoare de camp electric si sectiunea generatoare de camp gravific. Acest raport da pentru factorul gravific o valoare putin mai mare decat valoarea masurata.

PS.Trebuie sa fac corectia lui gama neutronic, fiindca mi l-a redactat gresit. 

Din ultima relatie inteleg ca; Sgcel=8metri patrati; si Scgv=9.10^9 metri patrati. V-ati gandit bine cand faceti aceste afirmatii?

Dl.Virgil! Nu asa se intelege factorul gama neutronic. Rezultatul cercetarii, la care am ajuns eu, este ca sectiunea generatoare de camp electric la nivelul neutronului este:
.  Iar sectiunea generatoare de camp gravific la nivelul neutronului este:  .  Si atunci gama neutronic este:  

Adrian Gheorghe a scris:Dl.Virgil! Nu asa se intelege factorul gama neutronic. Rezultatul cercetarii, la care am ajuns eu, este ca sectiunea generatoare de camp electric la nivelul neutronului este:
.  Iar sectiunea generatoare de camp gravific la nivelul neutronului este:  .  Si atunci gama neutronic este:  

De ce sa fie asa? de ce sa ai o sectiune pentru camp electric si alta pentru camp gravitational, cand aceiasi sectiune poate in spatiul electromagnetic sa se comporte ca un camp electric, si in spatiul gravitational sa se comporte ca un camp gravitational.

PS.  
Vreau sa mai spun ca in tratatul lui Nicolae Ionescu  Palas, -Relativitate generala si Cosmologie- este un capitol cu -Versiunea hidrodinamica a gravitatiei- dupa Einstein. Eu cred ca aceasta relatie dovedeste legatura campului gravific cu campul electric si pe baza ei, s-ar putea face unificarea campului gravific cu campul electric, din care ar fi derivat, folosind si modelul hidrodinamic al gravitatiei. O astfel de incercare ar putea sa faca domnii Cavasi si OmulDinLuna care au cuprindere la matematicile superioare.

Alt P.S. Aceste sectiuni apar pe modelul inelar cilindric al structurii dinamice, al sistemului de unde stationare al neutronului. Sunt explicate in capitolul 2 din -Teoria mecano-eterica a gravitatiei. Imi pare ca nu ai avut timp sa o citesti. Daca poti sa intri pe forumul -astronomy.ro-, o gasesti postata la sectiunea de -Fizica-.

Adrian Gheorghe a scris:Alt P.S. Aceste sectiuni apar pe modelul inelar cilindric al structurii dinamice, al sistemului de unde stationare al neutronului. Sunt explicate in capitolul 2 din -Teoria mecano-eterica a gravitatiei. Imi pare ca nu ai avut timp sa o citesti. Daca poti sa intri pe forumul -astronomy.ro-, o gasesti postata la sectiunea de -Fizica-.

Multumesc.
Tin sa precizez, ca intre microcosmos si macrocosmos este un salt dimensional de cca 10 la puterea 18. iar campurile desi se aseamana, sunt complet diferite. Daca asemanam raza de actiune a campului electric al unui electron cu dimensiunile unei picaturi de ploaie, atunci campul gravitational s-ar asemana cat tot oceanul, si tot nu ar fi deajuns.

Dl. Virgil! Nu inteleg ce rost are aici saltul dimensional de la microcosmos la macrocosamos. Eu am mers pe principiul ca ceeace se constata la nivel macro este rezultanta a ceeace se intampla la nivel micro. Eu inteleg ca daca nu admiti adimensionalitatea constantei gravitationale, nu poti sa admiti nici mecanismul de tip hidrodinamic al atractiei gravifice. Mecanismul imaginat de mine, incearca sa explice structura campului gravific, in directa legatura cu dinamica interna a particulelor elementare. Sectiunea generatoare a campului electric, este sectiunea normala la curentii eterici ai fiecarei semiunde a neutronului. Prin aceste sectiuni, curentii eterici ar circula cu viteze superluminice. Dar din cauza distantei foarte mici dintre curentii antiparaleli ai semiundelor vecine, acestia se compenseaza aproape total. Intre curentii semiundelor negative si cei ai semiundelor pozitive ramane o diferenta de viteza necompensata, de cam 3743 m/s. Aceasta ar fi viteza cu care este refulat eterul din interiorul cilindrului neutronic. Eterul refulat cu viteza mare prin sectiuni foarte mici din suprafata laterala a cilindrului neutronic, este aspirat cu viteza foarte mica prin bazele cilindrului neutronic. Sectiunile bazelor cilindrului neutronic, ar fi sectiunile generatoare ale campului gravific, ale fluxului eteric de aspiratie, flux care ar genera acceleratia gravifica de la suprafata corpurilor.

Cred ca dati o explicatie prea mecanicista a fenomenelor. Chestia cu refularea si aspiratia, mai este putin si o sa vorbim de supape. Care este diferenta dintre ether, camp, interiorul neutronului si exteriorul acestuia. Nu mai vorbesc despre curentii etherici, paraleli si antiparaleli. Cred ca problema este mult mai eleganta si simpla. Este vorba de un vortex ceva mai special.

Dl. Virgil! Etherul este fluidul foarte fin granulat, fara inrtie si fara vascozitate, care materializeaza spatiul fizic, sediul si suportul miscarii (al translatiilor). Campul este circulatia cu acceleratie a eterului. Curentii eterici sunt circulatii cu viteza uniforma a eterului. Un cilindru inelar are un interior gol si o fata laterala la exterior.  Intr-adevar prin bazele cilindrului neutronic apar doua turbioane (vorterxuri), care se rotesc cu turatie foarte mare in acelasi sens, datorita rotatiei foarte rapide a structurii dinamice a neutronului. Dar turbioanele au viteza de insurubare foarte mica si in sensuri opuse.
Apare si un turbion mare dispersat si in coerent rezultat din suprapunerea rotatiei peste curentii de refulare. Daca n-ar exista refularea n-ar exista nici aspiratia. Dupa parerea mea, particulele elementare se comporta ca niste aspiratoare (ventilatoare) de eter, centrifugale.

Adrian Gheorghe a scris:Dl. Virgil! Etherul este fluidul foarte fin granulat, fara inrtie si fara vascozitate, care materializeaza spatiul fizic, sediul si suportul miscarii (al translatiilor). Campul este circulatia cu acceleratie a eterului. Curentii eterici sunt circulatii cu viteza uniforma a eterului. Un cilindru inelar are un interior gol si o fata laterala la exterior.  Intr-adevar prin bazele cilindrului neutronic apar doua turbioane (vorterxuri), care se rotesc cu turatie foarte mare in acelasi sens, datorita rotatiei foarte rapide a structurii dinamice a neutronului. Dar turbioanele au viteza de insurubare foarte mica si in sensuri opuse.
Apare si un turbion mare dispersat si in coerent rezultat din suprapunerea rotatiei peste curentii de refulare. Daca n-ar exista refularea n-ar exista nici aspiratia. Dupa parerea mea, particulele elementare se comporta ca niste aspiratoare (ventilatoare) de eter, centrifugale.

A-ti urmarit vreodata valurile facute de spectatori pe stadion? nici un spectator nu se misca din locul lui, si totusi valurile pot sa se roteasca in jurul stadionului. In cazul particulelor putem avea ceva asemanator, o unda electromagnetica care se roteste cu viteza luminii in jurul unui ax imaginar. Interesant cine se afla in centrul acestui vartej, care are proprietatea de a curba spatiul prin care se roteste unda. in lipsa acestui sambure central unda nu se curbeaza ci isi urmeaza drumul liniar. Cum raza de lumina este curbata de campul gravitational, inseamna ca exista  un camp gravitational extrem de intens care face ca spatiul din jurul particulei sa fie atat de curbat incat unda electromagnetica sa circule pe o curba inchisa. Acest spatiu este caracterizat de o constanta K de ordinul 10^29, ce asigura conditiile necesare curbarii cuantei generatoare.

Dl.Virgil!
Eu am dat doar niste interpretari pentru constanta gravitationala, si am ajuns sa explic mecanisamul atractiei gravifice asa cum l-am imaginat eu, in legatura cu dinamica interna a particulelor elementare. Dumneata ai ideea (explicatia) dumitale asupra constantei gravifice, asupra structurii campului gravific si asupra interactiunii gravifice. Adica asupra modului cum apare atractia gravifica intre mase. Eu am explicat aparitia atractiei gravifice, prin golul sau depresiunea care apare intre mase, in zona unde se intalnesc campurile. Golul in spatiu, ar aparea, datorita eliminarii (pomparii) mai rapide a eterului (a spatiului) dintre corpuri. Corpurile se atrag, fiindca aluneca acolo unde este gol, unde este depresiune. Pomparea eterului de catre structurile dinamice ale maselor ar determina curbarea spatiului din jurul maselor, prezisa de TRG. Dar am inteles ca admiti ultima relatie dimensionala dedusa pentru constanta gravitationala gama. Asta inseamna ca admiti, ca factorul gravific gama, este raportul intre patratul frecventei si densitatea masei. Frecventa ar fi a cuantelor de energie continute in acea masa. Eu am dedus, din egalitatea dimensionala masa-sarcina, ca frecventa ar fi inductie magnetica, iar densitatea masei ar fi patratul frecventei. Adica densitatea masei, ar fi patratul inductiei magnetice.

Din tabelul unitatilor de masura echivalente reiese ca inductia B=>[1/m], asa ca patratul inductiei nu are cum sa fie egal cu densitatea.

Dl.Virgil! La dumneata inductia magnetica B este invers de lungime si este asociata cu schimbarea sensului fizic al marimilor fizice oficiale, prin operatia de echivalare pe care o propui, cu convingerea ca te ajuta la intuirea fenomenelor fizice. La mine inductia magnetica B apare ca invers de timp si rezulta din definirea masei si sarcinii cu aceleasi unitati, fara insa sa produca schimbarea sensului fizic al celorlalte marimi fizice.

P.S. Spunemi daca te-am contrariat cumva cand am afirmat ca si in cazul masei ca marime fundamentala, analiza (rationamentul) dimensional(a) duce la concluzia ca factorul gtavific gama (G sau K), poate fi definit ca raportul intre patratul frecventei si densitatea masei? Adica putin diferit decat in mnanuale.

Adrian Gheorghe a scris:Dl.Virgil! La dumneata inductia magnetica B este invers de lungime si este asociata cu schimbarea sensului fizic al marimilor fizice oficiale, prin operatia de echivalare pe care o propui, cu convingerea ca te ajuta la intuirea fenomenelor fizice. La mine inductia magnetica B apare ca invers de timp si rezulta din definirea masei si sarcinii cu aceleasi unitati, fara insa sa produca schimbarea sensului fizic al celorlalte marimi fizice.

Echivalenta introdusa de mine este sugerata de faptul ca marimile electrice sunt apreciate prin efectul lor fizic asupra traductorilor sau aparatelor de masura, fie ca este vorba de curent sau de tensiune, de camp electric sau de camp magnetic. Astfel masurand fortele produse de curentul electric sau de combinatia lui cu campul magnetic putem face echivalenta unitatilor de masura electrice cu unitati de masura mecanice. Pana la urma toate unitatile de masura sunt alese in mod arbitrar prin modul nostru de perceptie, iar daca intensitatea curentului electric se percepe ca o forta intre doi conductori inseamna ca nu este nimic gresit daca amperul este masurat prin forta pe care o dezvolta.

Exista totusi niste diferente intre forta gravitationala si cea electrostatica:
-                     fortele gravitationale sunt intotdeauna de atractie;
-                     fortele electrostatice pot fi atat de atractie cat si de respingere.
Interesant este faptul ca raportul dintre cele doua forte, forta de atractie gravitationala intre electron si proton in atomul de hidrogen, respectiv cea electrostatica, este independenta de distanta dintre electron si proton reprezentand o constanta:

Fg/Fe =1/[2*10 ^ 40]

Dl. Virgil! Echivalarea pe care o propui dumneata cred ca numai dumneata o pricepi, fiindca esti obijnuit cu ea. Vad ca in echivalarea dumitale amperul este forta. Dar atunci forta cu ce este echivalata? . Dar cred ca am spus destule pe seama constantei interactiunii gravifice. Caci sau adunat cateva interpretari. Nu stiu in interpretarea dumitale cum explici (argumentezi), acceleratia gravitationala (centripeta), atractia intre mase si forta gravifica?.
Dar cum am spus am cam epuizat subiectul. vad ca alte interventii nu au mai aparut. Mi-aduc amine ca pe un topic incepusem sa-ti povestesc despre eolienele imaginate de mine. Nu stiu daca te intereseaza subiectul. Eu obsedat de ideea valorificarii integrale a curentului de aer am mai imaginat doua modele, care imi inchipui eu ca ar avea eficacitate mai mare la vanturile slabe, care sunt mult mai dese. Primul model ar fi un tandem cu doua rotoare a cate 5 pale fiecare. Palele ar avea forma semicilindrica si diametrul jumatate din raza rotorului. Rotoarele ar fi distantate la o raza intre ele, respectiv la 3 raze intre axe. In spatiul cu zonele unde palele vin in contra curentului de aer se aplica un confuzor din cateva pale curbate pe sfert de cerc, care deviaza curentul de aer  la 90 de grade si il dirijeaza in cavitatea cupelor care ar veni in contra curentului de aer. ln felul acesta s-ar produce un supliment de cuplu si in zona inactiva a rotoarelor, marind eficienta captari.  La al doilea model am imaginat un rotor cu 32 de pale verticale, numai usor curbate, orientate la 45 de grade fata de raza si cu cavitatea inspre exterior. Pe fata incidenta la vant s-ar monta un confuzor din 16 pale. Din care in zona centrala ar fi pale plane orientate radiar, iar cele laterale ar fi curbate asa fel ca sa dirijeze curentul de aer pe directia razei in toate palele. Acest aranjament ar avea rostul sa produca cuplu (tractiune) pe toata fata frontala a rotorului, evitand franarea pe palele din contracurent si marind eficienta captatrii.

Cred ca acest mesaj trebuie mutat in alt topic pe care il puteti deschide dvs.

CAdi a scris:Exista totusi niste diferente intre forta gravitationala si cea electrostatica:
-                     fortele gravitationale sunt intotdeauna de atractie;
-                     fortele electrostatice pot fi atat de atractie cat si de respingere.
Interesant este faptul ca raportul dintre cele doua forte, forta de atractie gravitationala intre electron si proton in atomul de hidrogen, respectiv cea electrostatica, este independenta de distanta dintre electron si proton reprezentand o constanta:

Fg/Fe =1/[2*10 ^ 40]

Fortele gravitationale nu sunt numai de atractie, daca ar fi asa, atunci toate galaxiile s-ar atrage intre ele. Faptul ca nu putem face experiente cu planete sau stele sa studiem pe viu aceste forte, nu inseamna ca ele nu exista.
Daca renuntam la denumirea de forte gravitationale si le numim forte masice macrocosmice, iar la fortele electrostatice le numim forte masice microcosmice, vom observa ca cele doua forte sunt asemanatoare, dar la scari diferite. Astfel pentru fiecare nivel cosmic avem constante de interactiune potrivit spatiului in care se manifesta fortele.

Foarte interesant ,deci practic avem o similitudine !
Nu esti singurul care a ajuns la concluzia aceasta ,
numai ca tu ai demonstrat-o pe alta cale .

Putem spune ca avem un Univers matematic ?

CAdi a scris:Foarte interesant ,deci practic avem o similitudine !
Nu esti singurul care a ajuns la concluzia aceasta ,
numai ca tu ai demonstrat-o pe alta cale .

Putem spune ca avem un Univers matematic ?

mai degraba matematica este limbajul universului.

virgil a scris:

CAdi a scris:Exista totusi niste diferente intre forta gravitationala si cea electrostatica:
-                     fortele gravitationale sunt intotdeauna de atractie;
-                     fortele electrostatice pot fi atat de atractie cat si de respingere.
Interesant este faptul ca raportul dintre cele doua forte, forta de atractie gravitationala intre electron si proton in atomul de hidrogen, respectiv cea electrostatica, este independenta de distanta dintre electron si proton reprezentand o constanta:

Fg/Fe =1/[2*10 ^ 40]

Fortele gravitationale nu sunt numai de atractie, daca ar fi asa, atunci toate galaxiile s-ar atrage intre ele. Faptul ca nu putem face experiente cu planete sau stele sa studiem pe viu aceste forte, nu inseamna ca ele nu exista.
Daca renuntam la denumirea de forte gravitationale si le numim forte masice macrocosmice, iar la fortele electrostatice le numim forte masice microcosmice, vom observa ca cele doua forte sunt asemanatoare, dar la scari diferite. Astfel pentru fiecare nivel cosmic avem constante de interactiune potrivit spatiului in care se manifesta fortele.

Trebuie sa faci o delimitare a celor doua forte .Daca am fi avut forte gravitationale de respingere acest lucru ar fi fost remarcat
de astronomi pana acum, iar legea atractiei universale ar fi fost modificata .
Cauza determina efectul , si este clar ca difera cauzele de manifestare a fortei gravitationale in macrocosmos, fata de cele in care
se manifesta fortele electrostatice in microcosmos.
De altfel si din analiza celor doua legi se observa ca in macrocosmos se lucreaza cu mase (gravitatia se refera la mase) iar in
microcosmos se refera la sarcini (legea lui Coulomb se raporteaza la sarcini).
Cauzele de aparitie a celor doua forte sunt diferite nu crezi ? Desi s-ar putea sa avem aceeasi forta manifestata in conditii diferite,
dar pana a descoperi sfantul Graal va mai dura ceva timp...

Dl. CAdi!
 Cred ca si dumneata ca si dl. Virgil, sustii ca lumina este doar energie fara masa, ca masa este marime fundamentala si nu poti sa admiti ca factorul gravific gama ar fi adimensaional fizic. Dar admiti macar ca aceasta constanta a interactiunii gravifice ar reflecta raportul intre patratul frecventei si densitatea masei?. Frecventa fiind a cuantelor de energie cuprinse in structura masei.
Dl. Virgil! 
Dumneta ai dreptate. Acel mesaj isi are locul pe alt topic. Daca am sa reusesc sa realizez desenele de la modelele de eoliene, pe care le-am imaginat, am sa deschid un topic cu aceasta tema. Fiindca si acestea sunt tot rezultatul cercetarii personale. Dar alte texte asupra eolienelor verticale, nu mai am. Asa ca nu are rost deschiderea topucului acum. Eu am scris mesajul gandindu-ma la discutia de pe alt topic, care se epuizase. Am crezut ca si acest topic este epuizat. Dar vezi ca dl. CAdi a postat un mesaj, o interventie, exact in timpul in care-l scriam pe al meu. Acum revenind la echivalarea marimilor electrice cu marimi mecanice, pe care o faci dumneata. Eu inteleg ca marimile mecanice raman cu aceeasi semnificatie fizica. Dar forta electrica, forta electrodinamica si forta electromagnetica, cum le echivalezi?.

De altfel si din analiza celor doua legi se observa ca in macrocosmos se lucreaza cu mase (gravitatia se refera la mase) iar in
microcosmos se refera la sarcini (legea lui Coulomb se raporteaza la sarcini).
Cauzele de aparitie a celor doua forte sunt diferite nu crezi ? Desi s-ar putea sa avem aceeasi forta manifestata in conditii diferite,

Forta de interactiune electrostatica, se bazeaza pe proprietatea particulelor atomice de a avea o sarcina electrica. dar nu trebuie uitat ca aceste particule sunt posesoare in primul rand de masa, sarcina fiind doar una dintre proprietati, proprii spatiului electromagnetic, in timp ce masa este o proprietate comuna atat spatiului electromagnetic cat si spatiului gravitational. Diferenta de comportare intre cele doua spatii consta in faptul ca interactiunea masica gravitationala este dominata de constanta grav.Kg=6.67.10^-11 [N.m^2/kg^2], pe cand interactiunea masica in spatiul microcosmic este dominata de constanta ka=1,514.10^29 [N.m^2/Kg^2]; In ce priveste fortele de atractie si de respingere care se observa la microcosmos, trebuie remarcat ca in interiorul atomului nu se manifesta nici o forta de respingere, cum de altfel nici in macrocosmos in interiorul sistemelor cosmice nu se pun in evidenta forte de respingere.
Fortele de respingere sunt observate intre corpuri incarcate electric ceia ce inseamna altceva decat interactiunea dintre particule. Forta de respingere electrostatica este de fapt o forta care apare intre ionii de acelasi fel ceia ce este cu totul altceva decat fortele dintre particule. De exemplu intre electroni se spune ca apar forte de respingere, dar in realitate intre doi conductori electrici prin care circula electroni liberi apar de fapt forte de atractiie, daca curentii sunt in acelasi sens. Deci fortele dintre particule depind de circumstantele in care se afla, dar nicidecum in interiorul atomului nu se manifesta forte de respingere. Fizicienii au studiat coportarea corpurilor incarcate electric si au extins aceasta comportare si asupra particulelor elementare, fara a putea verifica acest lucru. Aceasta inseamna o cercetare incompleta. Daca intre electroni ar aparea forte de respingere atunci microscopul electronic  cea mai sensibila creatie de acest gen cu putere de marire de pana la 2000000 de ori, nu ar putea functiona deoarece electronii s-ar respinge in loc sa se focalizeze. Asa ca teoria fortelor coulombiene a ramas la nivelul anilor cand a fost elaborata. De atunci s-au observat foarte multe abateri de la aceasta regula.

virgil a scris:

De altfel si din analiza celor doua legi se observa ca in macrocosmos se lucreaza cu mase (gravitatia se refera la mase) iar in
microcosmos se refera la sarcini (legea lui Coulomb se raporteaza la sarcini).
Cauzele de aparitie a celor doua forte sunt diferite nu crezi ? Desi s-ar putea sa avem aceeasi forta manifestata in conditii diferite,

Forta de interactiune electrostatica, se bazeaza pe proprietatea particulelor atomice de a avea o sarcina electrica. dar nu trebuie uitat ca aceste particule sunt posesoare in primul rand  de masa, sarcina fiind doar una dintre proprietati, proprii spatiului electromagnetic, in timp ce masa este o proprietate comuna atat spatiului electromagnetic cat si spatiului gravitational. Diferenta de comportare intre cele doua spatii consta in faptul ca interactiunea masica gravitationala este dominata de constanta grav.Kg=6.67.10^-11 [N.m^2/kg^2], pe cand interactiunea masica in spatiul microcosmic este dominata de constanta ka=1,514.10^29 [N.m^2/Kg^2]; In ce priveste fortele de atractie si de respingere care se observa la microcosmos, trebuie remarcat ca in interiorul atomului nu se manifesta nici o forta de respingere, cum de altfel nici in macrocosmos in interiorul sistemelor cosmice nu se pun in evidenta forte de respingere.
Fortele de respingere sunt observate intre corpuri incarcate electric ceia ce inseamna altceva decat interactiunea dintre particule. Forta de respingere electrostatica este de fapt o forta care apare intre ionii de acelasi fel ceia ce este cu totul altceva decat fortele dintre particule. De exemplu intre electroni se spune ca apar forte de respingere, dar in realitate intre doi conductori electrici prin care circula electroni liberi apar de fapt forte de atractiie, daca curentii sunt in acelasi sens. Deci fortele dintre particule depind de circumstantele in care se afla, dar nicidecum  in interiorul atomului nu se manifesta forte de respingere. Fizicienii au studiat coportarea corpurilor incarcate electric si au extins aceasta comportare si asupra particulelor elementare, fara a putea verifica acest lucru. Aceasta inseamna o cercetare incompleta. Daca intre electroni ar aparea forte de respingere atunci microscopul electronic  cea mai sensibila creatie de acest gen cu putere de marire de pana la 2000000 de ori, nu ar putea functiona deoarece electronii s-ar respinge in loc sa se focalizeze. Asa ca teoria fortelor coulombiene a ramas la nivelul anilor cand a fost elaborata. De atunci s-au observat foarte multe abateri de la aceasta regula.

Si intre protoni apar forte de respingere nu numai intre electroni .Asaa ca fortele de respingere se manifesta .
Ceea ce blocheaza protonii in nucleu se pare ca sunt neutronii care au o masa mult mai mare si care se atrag ...

In plus de asta legea lui Coulomb se refera strict la sarcini dar asta nu inseamna ca nu avem si forte gravitationale in atom !
Insa acestea, iti repet pentru a 100 oara, sunt mult mai mici , de ordinul 2*10^40 .

Ca sa te convingi, uite un citat din urmatorul link :
http://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_lui_Coulomb.

,,Când se măsoară în unități folosite pe larg (cum ar fi MKS - vezi Sistemul internațional), constanta forței Coulomb, \scriptstyle{k_C}, este numeric mult mai mare decât constanta gravitațională universală \scriptstyle{G}. Aceasta înseamnă că pentru obiecte a căror sarcină este de ordinul unei unități de sarcină (C) și masă de ordinul unității de masă (kg), forțele electrostatice vor fi cu mult mai mari decât forțele gravitaționale încât acestea din urmă se pot ignora. Nu este cazul, însă, atunci când este vorba de unități Planck și sarcina și masa sunt de ordinul unității de sarcină, respectiv masă. Totuși, particule elementare încărcate au masa mult mai mică decât masa Planck, pe când sarcina lor este de ordinul sarcinii Planck, și, din nou forțele gravitaționale se pot ignora. De exemplu, forța electrostatică dintre un electron și un proton, care constituie un atom de hidrogen, este de aproape 40 ordine de mărime mai mare decât forța gravitațională dintre ele."

Ceea ce blocheaza protonii in nucleu se pare ca sunt neutronii care au o masa mult mai mare si care se atrag ...

masa neutronilor este foarte apropiata de masa protonilor.mp=1,672.10^-27 kg. si masa neutronilor mn=1,674.10^-27 kg.

In plus de asta legea lui Coulomb se refera strict la sarcini dar asta nu inseamna ca nu avem si forte gravitationale in atom !
Insa acestea, iti repet pentru a 100 oara, sunt mult mai mici , de ordinul 2*10^40 .

Nu este vina mea ca tu nu intelegi, si nu numai tu.
Eu nu am vorbit niciodata de forte gravitationale in atom, ci de forte masice, ceia ce este altceva. Gravitatia apartine macrocosmosului. masa corpurilor macro este cu totul alta decat masa particulelor micro.  Sarcina electrica contine radical din (mc^2).Lc; adica este vorba de un moment al cantitatii de energie. Forta  de care vorbesc eu, se refera la forte masice (nu gravitationale) deoarece atat energia cat si sarcina contine masa particulei. Constanta de interactiune masica in cazul atomului este de ordinul de marime; ka=10^29 Nm^2/kg^2, in timp ce constanta gravitationala este Kg=10^-11 Nm^2/kg^2;

Gravitatia apartine macrocosmosului dar si microcosmului, ti-am dat linkul !
Tu insa de referi la densitatea de sarcina raportata la masa...

CAdi a scris:Gravitatia apartine macrocosmosului dar si microcosmului, ti-am dat linkul !
Tu insa de referi la densitatea de sarcina raportata la masa...

Este greu de inteles; eu nu vorbesc de forte gravitationale in interiorul atomului. Asa zisele forte gravitationale din atom sunt doar banuite, pentru ca nici n-ar putea sa fie masurate daca ar exista, dar eu cred ca nu exista. punct.