Care este locul temperaturii printre mărimile fundamentale?

Știm că moleculele din atmosferă nu cad pe Pământ deoarece există un fenomen numit „agitație termică” despre care putem spune că acționează asemănător cu antigravitația. Această „agitație termică” depinde de temperatură. Cu cât este mai mare temperatura, cu atât este mai mare probabilitatea să găsim molecule mai departe de suprafața Pământului.

Așadar, un corp (astru) se manifestă la distanță prin masă (gravitație), câmp electromagnetic (mai mult magnetic) și temperatură. Să fie atunci temperatura un nou „câmp” de forțe?

1. Primul răspuns pe care îl consider foarte clar este al lui Thrakian.

Si daca te gandesti cum devine energia calorica, energie mecanica,
(miscare Browniana), lucrurile se complica si mai rau.

Temperatura este un surplus de energie a unei mase.

cris a scris:Temperatura este un surplus de energie a unei mase.

Cristiane, mi-am exprimat nemulțumirea față de răspunsul tău pe alt topic. Crezi că mesajul tău ar trebui să răspundă la frământările mele?

cris a scris:Temperatura este un surplus de energie a unei mase.

Bine! Si cum devine miscare acest surplus? Sunt niste piese acolo
care se invartesc mai repede si se imping mai departe?

Abel Cavaşi a scris:Știm că moleculele din atmosferă nu cad pe Pământ deoarece există un fenomen numit „agitație termică” despre care putem spune că acționează asemănător cu antigravitația. Această „agitație termică” depinde de temperatură. Cu cât este mai mare temperatura, cu atât este mai mare probabilitatea să găsim molecule mai departe de suprafața Pământului.

Așadar, un corp (astru) se manifestă la distanță prin masă (gravitație), câmp electromagnetic (mai mult magnetic) și temperatură. Să fie atunci temperatura un nou „câmp” de forțe?

Moleculele cu agitatie mai mare. adica cu temperatura mai ridicata, ocupa un volum mai mare, deci o densitate mai scazuta. Asa ca moleculele mai reci au densitate mai mare si cad la fund, iar moleculele calde se stratifica peste acestea.

Abel Cavaşi a scris:Așadar, un corp (astru) se manifestă la distanță prin masă (gravitație), câmp electromagnetic (mai mult magnetic) și temperatură. Să fie atunci temperatura un nou „câmp” de forțe?

Cum sa se manifeste la distanta prin temperatura? A ca ne putem da seama de temperatura prin spectrul EM al corpului negru e cu totul altceva.

virgil a scris:Moleculele cu agitatie mai mare. adica cu temperatura mai ridicata, ocupa un volum mai mare

Păi, și eu ce-am zis?

cris a scris:Cum sa se manifeste la distanta prin temperatura?

Păi, am răspuns în primul mesaj la asta: prin probabilitatea mărită a existenței moleculelor mai departe. Sau care-i problema?

Așadar, un corp (astru) se manifestă la distanță prin masă (gravitație), câmp electromagnetic (mai mult magnetic) și temperatură. Să fie atunci temperatura un nou „câmp” de forțe?

Temperatura nu este un camp de forte, ci este un camp radiativ de radiatii infrarosii.

Și de ce „un camp radiativ de radiatii infrarosii” nu poate fi considerat un câmp de forțe, din moment ce au cam același efect? Și de ce tocmai „infraroșii”? Și ce fel de frecvență ar avea aceste infraroșii?

Hai să mă bag și eu...

Din ce știu eu (ce îmi mai amintesc) temperatura este o măsură a energiei termice (numită și căldură internă) a unui sistem termodinamic. Fizic, ea este măsurată în fel și chip (termometru, termocuplu, spectrometru, etc.) și în funcție de mediul măsurat care alcătuiește sistemul, termometrul (de exemplu) măsoară starea de mișcare a moleculelor sau atomilor dintr-un gaz, starea de agitație termică în situația unui fluid vâscos sau starea de vibrație termică dacă vorbim de un solid.

Acuma, căldura internă în cazul sistemului considerat este energia ”ce rămâne” după  scăderea energiei ce determină schimbări ale parametrilor externi de stare ce determină schimbări de poziție, de formă, de volum, schimburi de substanță cu mediul în care sistemul evoluează sau cu un alt sistem termodinamic.
De aici - cred - și exprimarea neglijentă a colegului cris.

Acuma,

Abel Cavaşi a scris:Știm că moleculele din atmosferă nu cad pe Pământ deoarece există un fenomen numit „agitație termică” despre care putem spune că acționează asemănător cu antigravitația.

Moleculele din aer (care vor fi fiind ele) ”nu ar cădea” pe Pământ nici dacă agitația termică ar fi absentă. Consideră o ladă mare plină de bile de rulment - odată ”așezate” (aka ”agitația termică încetată”) bilele stau cuminți ”care unde a apucat” neexistând motiv pentru ca bilele de deasupra să ”își facă loc” printre cele de sub ele. Este o comparație imperfectă - evident - dar cu o valoare bună de exemplificare (zic eu). Așadar, dacă ”antigravitație” înseamnă orice fenomen care împiedică un corp de probă să adopte poziția de energie potențială minimă față de un cîmp gravitațional atunci formularea ta este acurată. În acest caz, faptul că un tablou agățat de perete ”nu cade” este un semn de antigravitație. Altfel... nu știu.

Abel Cavaşi a scris:Această „agitație termică” depinde de temperatură. Cu cât este mai mare temperatura, cu atât este mai mare probabilitatea să găsim molecule mai departe de suprafața Pământului.

Să ne amintim cu drag de domnul Bolzmann... Ludwig Bolzmann.
Afirmă dumealui că pV/T=k în cazul gazului ideal - adică afirmă că produsul dintre presiunea gazului și volumul acestuia raportat (produsul) la temperatură este constant. Relația funcționează și pentru gazele reale cu câteva condiții - gazul să fie ”gaz ușor” pentru a nu afecta condiția de elasticitate a ciocnirilor dintre molecule și pentru a evita forțe mari de coeziune între molecule, gazul să nu se afle la presiuni mari pentru a evita apariția vâscozității, etc. Adică - pentru oxigen, azot, chiar dioxid de carbon și pentru amestecuri omogene (într-o măsură rezonabilă) între acestea, relația este aplicabilă cu erori neglijabile în funcție de aplicație în condițiile mediului ambiant.
Mai pe românește - dacă ”tai” un metru cub de aer de la nivelul mării și ”tai” un metru cub de aer de la 10 000 de metri altitudine, volumul e același - 1 metru cub - presiunea e sensibil mai mică la altitudine înaltă așa că temperatura este mai mică. Sensibil mai mică și temperatura.
Da - pe altitudini de ordinul zecilor, poate sutelor de metri, creșterea temperaturii induce o creștere de volum, dar asta se cam oprește la o distanță nesemnificativă în raport cu generalitatea afirmației că ”cu cât este mai mare temperatura, cu atât este mai mare probabilitatea să găsim molecule mai departe de suprafața Pământului.”
Un exemplu extraterestru real: pe planeta Venus temperatura ”ambiantă” este mult, dar mult mai mare decât la noi și totuși moleculele de aer venusian nu o iau la sănătoasa ci stau cuminți în anumite limite de altitudine. Ok - pierderile de atmosferă datorate unor evenimente mecanic violente de genul vulcanilor, exploziilor de tot felul, etc. ”nu se pun”.

Abel Cavaşi a scris:Așadar, un corp (astru) se manifestă la distanță prin masă (gravitație), câmp electromagnetic (mai mult magnetic) și temperatură. Să fie atunci temperatura un nou „câmp” de forțe?

Temperatura nu se transmite, ea fiind o măsură a căldurii interne. E ca și cum am spune că... densitatea (poftim!) se transmite.
Creșterea de temperatură poate fi obținută în mai multe moduri: prin acțiune mecanică, prin radiație electromagnetică în varii spectre (în funcție de materialul încălzit), prin contact direct, prin reacții chimice exoterme, etc.
Mecanic - dacă lovești repetat un timp suficient de mare cu un ciocan o nicovală capul ciocanului și nicovala se vor încălzi. Energia cinetică cu care ”înzestrezi” ciocanul va produce de formări elastice și plastice în locul ciocnirii care vor mări (mai întâi local) starea de vibrație termică.
Prin radiație electromagnetică - exemplul cel mai bun care exclude aștrii este că încălzești mâncarea la cuptorul cu microunde. În funcție de structura și cantitatea materialului astfel schingiuit, acesta se va încălzi mai iute, mai puțin iute sau - în cazul anumitor obiecte de metal de ex. - va face ”ca toate alea”.

Așadar, uitându-ne din fotoliul meu la întrebarea ta ultimă, răspunsul vine sigur și promt - nici într-un caz.


Notă: răspunsul vine în speranța că am câștigat amândoi ceva din discuția asta.

Răspunsul tău este cel puțin interesant. Dacă voi avea obiecții, voi reveni. Probabil, direcția viitoare a discuției s-ar îndrepta spre noțiunea de „câmp de forțe”, dacă va fi cazul.

Temperatura este o masura a energiei interne a unui sistem in timp ce caldura , de exemplu ( se face deseori confuzie), este o masura a cantitati de energie transferata de la un sistem catre altul.

Temperatura nu are nimic de a face cu un "camp de forte".

Un corp atomic ce sufera de temperatura si este lasat liber undeva in vid perfect, va incerca din rasputeri sa scape de acea stare energetica suplimentara, pana va ajunge la zero grade kelvin. Cum ? Transformand energia termica in radiatii EM, care vor pleca "singure".  Atomii sunt si generatori de unde EM cu foarte diferite frecvente, cu preponderenta insa pt. anumite frecvente specifice fiecarui atom (vezi spectroscopia).
Va reusi sa ajunga la zero kelvin doar cu o conditie si anume sa nu mai primeasca radiatii din exterior, nici macar radiatia de fond.
Cel mai bine le merge atomilor cand n-au nici un fel de temperatura. Sau cand devin neutroni.
Sa nu va imaginati c-au inghetat atomii sau neutronii. Se misca intern tot cu viteza luminii, ca din lumina sunt facuti.
Si sa fiu si-n topic, temperatura e data de anumite cuante separate, ce se afla brambura in atom si pot trece de la un atom la altul. Simplu, o anumita cantitate de diferite si diverse cuante. Deci temperatura este o energie a mediului transmisa atomilor.