Ce dimensiune are capacitatea electrică?

Domnul Cavasi!
La pagina cu –electronul- am incercat sa raspund la unele intrebari, din cele cateva, pe care le-ai pus intr-o lista cu mistere ale fizicii postata de dumneata pe –astronomy- in octombrie 2008, intrebari la care nu ai prea primit raspunsuri. Aici vroiam sa mai lamurim o chestiune simpla, ca sa ramana clara pentru toata lumea. Prin tratatele studiate de dumneata, ai gasit care este dimensiunea fizica a capacitatii electrice, a acelei marimi fizice care se masoara in farazi (F)?. Poti sa ne spui clar dimensiunea fizica a capacitatii electrice?. Pentru ca sa nu mai persiste dubii in aceasta privinta.

Nu ştiu despre capacitate mult mai mult decât scrie în Wikipedia.

Cand ma ocupam de radiofonie cu mult timp in urma, erau condensatori cu dielectric de hartie cerata care aveau marcata capacitatea in cm, la fel si condensatoarele variabile aveau marcata capacitatea tot in cm. Dar aceste marcaje sunt conventionale, si nu au nimic a face cu unitatea de masura a capacitatii numita Farad, pentru ca in calculul capacitatii mai intra si caracteristicile dielectricului.

Domnul Virgil!
Eu ma-m referit la marimea fizica numita capacitate electrica C care are ca unitate de baza faradul (F), nu la condensator care este doar un dispozitiv confectinat asa fel ca sa prezinte o anumita capacitate electrica. Speram sa obtin o confirmare asupra dimensiunii fizice a capacitatii electrice. Domnul Cavasi pretinde ca nu stie despre capacitatea electrica mai mult decat scrie pe Wikypedia. Incep sa cred ca exista o conspiratie, fiindca si pe Wikypedia si in toate articolele de pe internet nu se spune chiar nimic despre dimensiunea fizica a capacitatii electrice. Dar se scrie peste tot cu litere mari ca permitivitatea relativa este adimensional fizic. Imi aduc aminte ca in –Compendiile de fizica- , dar si in alte lucrari, se dadea explicit dimensiunea fizica a capacitatii electrice. Oare domnul Cavasi n-a cercetat nici-odata -Compendiile de fizica-?. Si chiar nu este nimeni care sa ne lamureasca, la modul indubitabil asupra dimensiunii fizice a capacitatii electrice?. Cred ca ar trebui cineva sa fotografieze paginile referitoare la dimensiunea fizica a capacitatii electrice si sa le posteze aici, ca sa convinga, fara sa mai poata fi contrazis.

Cert este ca un condensator cu armaturile de un metru patrat, poate avea capacitati diferite in functie de dielectricul folosit. (aer, sticla, hartie, electrolit, etc). Deci capacitatea nu se poate masura in metri. Unitatea de masura este Faradul.
Definitia Faradului data in dictionaarul de fizica este ; "Unitate de masura in SI a capacitatii electrice, egala cu capacitatea unui conductor electric al carui potential electric creste cu un volt la marirea sarcinii sale electrice cu un coulomb".
Cred ca definitia este incompleta, pentru ca trebuia sa mentioneze mediul in care se afla conductorul, adica dielectricul, locul unde se depoziteaza de fapt sarcinile electrice. Atat suprafata conductorului cat si dielectricul influienteaza capacitatea condensatorului.
Pentru lamurire am sa arat o experienta de fizica elementara pe care am facut-o la scoala. "La o butelie de Leyda (un condensator cilindric de sticla cu armaturi de tabla), se aplica inalta tensiune de la o masina electrostatica, dupa care se scot armaturile de metal, si se ating intre ele fara sa se intample nimic. Dupa aceasta se pun armaturile la loc si se scurt circuiteaza facand o scanteie si un pocnet puternic." Concluzia este ca in armaturile metalice nu se aflau sarcinile electrice, pentru ca ele se aflau stocate in dielectric.
Mai poti sustine ca faradul este echivalent cu metrul?

Domnul Virgil!
Eu repet aici ca ceeace numim capacitate electrica a unui conductor ar fi distanta de separare intre sarcinile electrice de semne contrare care se stabileste la aplicarea campului electric, dupa ce s-a terminat incarcarea condensatorului. In acel volum din conductor care separa sarcinile, se gasea distribuita exact acea sarcina electrica distribuita pe armaturile condensatorului, la incarcarea lui. In orice caz constat ca nici dumneata nu ai cercetat -compendiile de fizica- sau alta lucrare, in care se explica indubitabil dimensiunea fizica a capacitatii electrice. Dar cum explici dumneata ca produsul rezistenta ori capacitate R x C are dimensiunea fizica a timpului T ?. Si este o marime fizic masurabila.

Nu vad legatura intre rezistenta si capacitate, decat atunci cand este vorba de un circuit oscilant. Prin modificarea rezistentei sau a capacitatii se obtin oscilatii de o anumita perioada. Intuitiv vorbind este ca in principiul vaselor comunicante, cand nivelul apei oscileaza atunci cand modificam volumul vaselor sau diametrul conductei de legatura.

Constanta de timp Tau, a circuitului format din capacitate C si rezistenta R are aplicatii la numeroase scheme electronice, nu numai la oscilatoare. Problema este ca produsul RC are dimensiunea fizica a timpului T si este un timp fizic real si masurabil. Cum explicam dimensional acest lucru daca nu decat prin dimensiunile fizice al rezistentei R si capacitatii C. De aceea este important sa cunoastem dimensiunile fizice ale acestor marimi. Dupa cum s-a vazut domnul Cavasi s-a eschivat sa ne dea un raspuns clar. Poate ne lamureste altcineva de pe forum.

Si perioada unui pendul T=2pi(l/g)^1/2; se masoara in secunde, dar nu inseamna ca exista o corelatie dimensionala intre rezistenta sau capacitatea unui circuit electronic, cu lungimea firului pendulului si acceleratia gravitationala.

In cartea de Fizica de care dispun (autori David Halliday si Robert Resnick), la Cap. 30, consacrat "Capacitatilor si dielectricilor", expunerea incepe -inevitabil- cu sfera metalica, incarcata, in vid, complet izolata de orice obiect conductor/sau neconductor si cu formula potentialului sau:
V = q/4Πε_oR
Se constata ca sarcina q e proportionala cu potentialul V, dupa formula:
q = kV. Factorul de proportionalitate k a fost numit Capacitate.

Considerand, in vid, o a doua sfera, de raza infinita, in jurul primeia, potentialul sferei infinite fiind conventiei, egala cu zero, obtinem capacitatea unei sfere izolate, de raza R:
C = q/V = 4Πε_oR
Deci capacitatea e proportionala cu lungimea (R). Din pacate insa, ε_o se masoara in Farazi pe metru.... si ne aflam in plina tautologie. Totusi, -ca parere personala-, considerand calitatea de constanta a lui ε_o (caci vidul e mereu acelasi), pe aceasta baza, se poate conchide ca lungimea poate fi o unitate de masura pentru capacitate, cele doua, C si R, fiind permanent proportionale, netulburate de constanta dintre ele.

Epsilon nu este adimensional, asa ca trebuie sa tineti seama de el.

Epsilon zero n-o fi el adimensional, dar in reprezentare grafica ecuatia respectiva e o linie inclinata de tangenta constanta = cu epsilon, iar valoarea lui C creste atunci cand creste R ori scade atunci cand scade R, proportional. Deci Farazii depind de Metri exclusiv, si invers. In alte conditii decat vid, dependenta aceasta se pastreaza, dreapta va avea alta panta (alta valoare pentru epsilon).
Formulat altfel, in vid (sau ~in aer) capacitatea se poate masura in metri. Pentru niste fiinte (imaginare) traitoare in vid ar fi evidenta aceasta echivalenta, ba chiar nu ar putea demonstra contrariul sau alternativa (cu dielectricele) deoarece in vid nu ar avea dielectrice.

Atunci schimbati unitatile de masura dupa cum va convine, este mai comod asa.

MM!
Situatia este foarte ingrata, daca nimeni nu poate sa ne lamureasca la modul indubitabil, asupra dimensiunii fizice a capacitatii electrice C. Inseamna ca nimeni chiar, nu a cercetat, nici -Fizica generala- a lui Cisman, nici -Compendiile de fizica- , in care imi aduc aminte ca este lamurita clar dimensiunea fizica a capacitatii electrice. Si pe internet parca sunt intelesi cu totii sa nu pomeneasca nimic despre dimensiunea fizica a capacitatii electrice.

Unitatile de masura se pot schimba dupa aparatele de masura si metodele de masurare pe care le avem, inventam, etc.

Imi mentin afirmatia:
Formulat altfel, in vid (sau ~in aer) capacitatea se poate masura in metri.
Daca nu ai observat, in afirmatia mea, am specificat: "in vid". Ori, teoria lui adrian referitoare la particule se desfasoara in vid, adica acolo unde se gasesc particulele.

Daca sarcinile electrice s-ar asemana cu niste oua care le asezi pe un raft, ai putea spune despre capacitatea raftului, ca este de x metri patrati, s-au daca sarcinile electrice ar fi insirate pe ata ca un sirag de margele atunci capacitatea s-ar putea masura in metri. Dar controversata particula numita electron care are atat caracter de particula cat si de unda, nu o poti aseza pe raft sau pe ata, de aceia in cazul acesta, cat si din altele, nu poti masura capacitatea electrica in altceva decat in ce s-a definit, adica in farazi.

Un sens mai intuitiv putem obtine pentru 1 Farad (F) daca descompunem mai intai 1 Coulomb (cantitate de electricitate, a nu se confunda cu simbolul C pentru capacitate electrica) in sarcini elementare:
Sarcina unui electron este 1,602x 10(exp-19) coulombi.
deci 1 coulomb include
1/ 1,602x 10(exp-19)= 6,24x 10(exp 18) sarcini elementare .
Din definitia faradului:
1 Farad = 1 Coulomb/ 1 Volt,putem evalua:
Un farad reprezinta starea electrica in care 6,24x10(exp 18) electroni de pe o armatura a unui condensator sunt in echilibru electrostatic cu tot atatea goluri de pe armatura opusa, cand tensiunea dintre armaturi este de 1 volt.

Pe armatura negativa a condensatorului, , electronii sunt supusi la doua forte opuse: atractie fata de placa pozitiva vecina si atractie fata de nucleele electropozitive invecinate.
La o tensiune exterioara impusa, electronii in exces sunt eliminati pana la atingerea unui echilibru, iar in situatie de deficit, sunt adunati pe placa.
Capacitatea electrica are de a face cu aceasta stare de echilibru, data in final de geometria condensatorului si de parametri de material.

Relatia RxC= Tau,(constanta circuitului serie RC) este intr-adevar interesanta.
Alegand R= 1 Ohm, C= 1 Farad, rezulta Tau= 1 secunda.
In caz prticular deci, la un condensator ideal de 1 farad, incarcat initial la 1 volt si scurtcircuitat timp de 1 secunda cu o rezistenta de 1 ohm, tensiunea scade intr-o secunda de e=2,718 ori, adica la 1volt/2,718=0.368 volti.

Absolut remarcabila aceasta observatie, eugen!

Ar putea fi folosita oare pentru elucidarea naturii timpului?

MM,
Multumesc pentru apreciere. Eu ma temeam inainte de postare ca explicatiile mele sunt banale, elementare.
Domnul Gheorghe Adrian ne-a provocat indirect sa mai rasfoim manualele si asa am facut. Dupa trecerea anilor, parca te mai racoresti reanalizand legile materiei, care sunt de o stabilitate aparent linistitoare.

Cat despre timp, buna intrebare ai pus.N-am un raspuns elaborat acum si nu ma aventurez mai departe.
Desi e un subiect foarte tentant.

Suntem inca departe de a intelege fizic ce este electricitatea, electronul, inductanta sau capacitatea.
Atat inductanta cat si capacitatea stocheaza energiile electronilor, prima in forma dinamica, a doua in forma statica.
Orice sarma dreapta este si o inductanta. O masuram in lungime, de ex. in cm.
Orice sfera metalica este si o capacitate. Masuram suprafata sferei in cm^2 sau doar diametrul sferei in cm.
1 pf = 0,9 cm, daca nu ma insel, adica o sfera cu D=9mm are 1 pF..
Deci CAPACITATEA este o propietate a unei suprafete conductoare de a stoca = retine sarcinile electrice. Unitatea de masura este a unei suprafete, cm^2.
Si acum, in premiera pt. onoratii forumisti, voi afirma si voi demonstra ca si o butelca goala din sticla are capacitate electrica. Adica in interiorul unui balon de sticla putem introduce si stoca sarcini electrice, care se vor repartiza cumva pe suprafata interioara.. Sper sa nu fiu contrazis, sa fac apel la raza mortii a lui Tesla, varianta cu electroni.
Atat inductanta cat si capacitatea sunt influentate de mediul inconjurator, dar se rezolva usor introducand factorii aceia epsilon sau miu relativ. Dar ce sunt acesti factori ?, aiasta-i intrebarea.
Savantii au folosit diferite S.I. de masura, dar consider actualui S.I cel mai greoi, mai putin intuitiv in multe privinte, facut sa zapaceasca. Daca ramaneam la cel in cm-gr-sec era mult mai bine. Si se puteau face anumite inbunatatiri la unele marimi si mai ales constante, sa fie altfel definite. O singura unitate corecta pt. energii (indiferent de natura lor), sau pt forte (indiferent de natura lor), etc.

Nu uitati, capacitatea electrica depinde si de dielectricul dintre placi, nu numai de suprafata placilor. Metalul placilor este doar mediul conductor care favorizeaza transferul de electroni, dintr-o parte in alta a dielectricului. Adevaratul depozitar al electronilor fiind de fapt dielectricul. Este foarte important acest lucru, deoarece, acelasi condensator daca functioneaza avand drept dielectric aerul, are o capacitate mult mai mica decat daca foloseste drept dielectric, sticla, sau mica. De fapt, intelegerea acestui fenomen a permis miniaturizarea deosebita a condensatorilor din ziua de azi. Deci capacitatea electrica in ultima instanta, inseamna cati electroni stocheaza dielectricul cuprins intre doua armaturi metalice.

Las-o nea virgil cu "ultima instanta"...Am specificat ca introducem factorul de mediu. Dar treaba e "mult mai profunda".
Uite, avem doua placi incarcate la 100 V, distantate cu 10mm si intre ele introducem un dielectric de 9,8mm, cu epsilon relativ = 10, dar ramanand aer pe fiecare armatura 0,1mm. Capacitatea creste aproximativ de 10 ori. Dar tensiunea scade cam de 10 ori.
Apoi inlocuim dielectricul cu un metal, dar sa ramana acei 0,1+0,1mm aer. Factor f.f. mare. practic acum avem dielectric doar 0,2 mm. Capacitatea e de 50 ori crescuta, tensiunea de 50 ori scazuta.
Sa nu-mi spui ca electronii (cu dimensiunea 10^-15 m) se afla in intreg volumul dintre armaturi. Vor fi partial in aer, dar legati partial pe suprafata metalica a armaturilor.
Explicatiile vor veni dupa dec. 2012.
Uite, capacitatea Pamantului este de 12, 8 mii Km. Si poate retine pe suprafata lui atatea miliarde pacatosi, dar nu in aer si nici in apa. Daca dublam numarul fiintelelor, trebuie sa le micsoram consumul prin infometare. De aceea asiaticii sunt mai multi pe km^2, ca se multumesc cu mai putin orez, acesta fiind factorul de mediu.
Orice dielectric face sa scada calitatea vietii electronilor, sa arate si mai pirpirii. Dielectricul opreste partial sa ajunga energia vidului eteric la ei, deci face un mare rau bietilor electroni. Sa nu se creada ca un condensator mic de 1 Farad la 3 V are asa multa energie stocata in el, are doar multi electroni foarte mici, suferinzi, care deabea asteapta sa iasa sa respire ca lumea.
In concluzie, CAPACITATEA depinde numai de suprafata, (pe care o putem inmultii, facand micro-cavitati si micro-varfuri), iar electronii de mediul epsilon. Asa e corect, sa definim suprafata de retinere, factorul de micsorare al electronilor si tensiunea maxima la care rezista. Aaaaa, mai putem adauga si volumul....O sa vedeti de ce.
Fiecare neutron sau atom este un imens condensator de energie electrica, un fel de inchisoare. Incercati sa aflati capacitatea electrica a neutronului sau a hidrogenului. Practic au echivalentul total a cca 920 electroni negativi si tot atatia pozitivi. Transformati totul in eV., cunoscand ca energia unui singur electron este 511.000 eV.
Va dati seama cata caldura sau lumina sau curent ar face un singur atom de hidrogen, daca l-am transforma total ? Adica masa cu viteza zero capata propietate de foton radiativ cu viteza c.
Asa a gandit lumea stiintifica la inceputul sec XX, cand s-a facut in colectiv formula E=mc^2, atribuita pe nedrept celui ce a furat-o si divulgat-o, comunistului Einstein..

@eugen,
Intrucat situatia semnalata de tine ma intereseaza, astazi am incercat sa calculez si eu acelasi lucru dar fara rezultat.
Intrucat nu e domeniul meu, te rog sa ma corectezi la calculul urmator, care mi s-a parut corect:

q= CE (1 - e^-t/RC) ; este ecuatia pentru circuitul RC, pe care am reusit s-o gasesc. E - tensiunea la bornele circuitului RC (egala cu V_c+ V_R, cred eu).

Daca, q= CV_c, E= 1 [V], rezulta dupa o secunda de descarcare: V_c= 0,632 [V]. Poate gresesc la E, care este un "E rond". Ce zici?

MM,
Am luat din lucrarea "Bazele electrotehnicii", vol 2, autori M. Preda, P. Cristea , 1980, cazul de la pagina 61:"descarcarea unui condensator incarcat cu sarcina electrica printr-un rezistor".
Formula tensiunii pe condensator:

u= u(0) e(exp -t/tau)
u=tensiune instantanee
u(0)=tensiune la momentul initial, cand condensatorul este liber, neconectat,incarcat cu sarcini
t=timpul, in starea cu condensator scurtcircuitat cu rezistenta
tau=RC.
Eu am ales u(0)=1 volt
tau=1secunda =1 ohm x 1 farad
t=1 secunda
u(1 secunda)=1volt x e(exp-1)=1/e=1/2,718=0,367 volt.

Nu stiu daca voua la scoala vi s-a facut demonstratia cu butelia de Leyda. Experienta este foarte simpla; se incarca o butelie de Leyda (condensator), din sticla cu doua armaturi metalice dispuse una la interior si alta la exterior. Dupa incarcare la o tensiune foarte mare (zeci de mii de volti) dar la o intensitate mica, se scot cele doua armaturi metalice din butelie si se ating intre ele, si nu se intampla nimic. Armaturile pot fi tinute cu mana libera si nu curenteaza. apoi se pun armaturile la loc, se scurtcircuiteaza butelia si se produce o flama si un zgomot puternic. Concluzia este ca electronii se aflau stocati in sticla buteliei si nu in armaturi. Sigur ca una din caracteristicile condensatorului este suprafata armaturilor, dar nu trebuie uitat dielectricul care pastreaza electronii. Grosimea dielectricului asigura o anumita tensiune de strapungere, cu cat dielectricul este mai subtire, cu atat tensiunea aplicata armaturilor trebuie sa fie mai mica, altfel se strapunge dielectricul.
Faptul ca armaturile pe de o parte preiau electronii de pe o fata a dielectricului, si ii depune pe fata opusa prin cealalta armatura, in dielectric are loc crearea unor dipoli electrici, care stocheaza energia condensatorului incarcat. Fara dielectric, nu exista condensator.
Pe timpuri, condensatorii variabili din componenta aparatelor de radio, aveau capacitatea masurata in cm, si functionau cu aer drept dielectric. Insa aceasta unitate de masura era valabila numai in aer, drept dovada cand
s-au introdus placi de mica intre armaturi, condensatorii variabili au devenit foarte mici, datorita armaturilor care la aceiasi capacitate aveau suprafete mult mai mici.

@eugen,
Practic, cele doua formule, cea folosita de tine si cea folosita de mine difera doar prin cifra 1, care la mine apare in paranteza iar la tine lipseste.

Dupa o examinare mai atenta, constat ca ambele formule sunt corecte, atata doar ca cea luata de mine in considerare:
V= E(1-e^-t/RC)
este ecuatia care da intervalele de incarcare (atunci cand se cupleaza sursa la circuit) iar formula luata in considerare de tine:
V= E*e^-t/RC
este ecuatia intervalelor (de timp) de descarcare (atunci cand sursa e decuplata). Din aceste doua formule se pot calcula timpii de incarcare si descarcare (nu prea inteleg de ce sunt diferiti). Cert este ca suma celor doua valori calculate de noi da un volt.

http://en.wikipedia.org/wiki/Electric_displacement_field
http://en.wikipedia.org/wiki/Polarization_density
http://en.wikipedia.org/wiki/Electric_permittivity
Prin dielectric nu trec electroni, nici nu ii stocheaza suplimentar. Cateodata insa ii pastreaza doar pe suprafata lor. Iar cand totusi trec electronii, e jale mare, iese cu scantei si artificii.
Dielectricul poseda exact acelasi numar de electroni si cand este pe post de dielectric intre doua armaturi. Altfel ar fi mare jale, o lume in care totul ar fi facut din conductori......
Un dielectric se poate incarca energetic prin polarizarea moleculelor, care devin bipolare. Cum se realizeaza ? Simplu, moleculele sunt supuse doar unui camp electric, ce genereaza in realitate un flux de particule quantice foarte fine, asa zisul camp sau curent de deplasare. Ce fel de particule creaza acest camp ?, vom mai discuta subiectul alta data. Pana una alta electronii moleculelor bipolare se energetizeaza suplimentar doar pe o directie si vor reactiona, emitand la randul lor pe aceeasi directie un camp de particule de deplasare suplimentar invers. Moleculele dielectricului raman incarcate bipolar, pana cand trimitem asupra lor un alt camp-curent de deplasare invers, obtinut de exemplu la descarcarea armaturilor. Secretul consta in acel flux permanent de particule, care energetizeaza toti electronii aflati pe directie, atat din armaturi, cat si din dielectric. Sa nu uitam ca electronii sunt relativisti, chiar si cand sunt statici, capatand "tensiune".
O alta observatie: cu cat dielectricul este mai subtire, cu atat capacitatea este mai mare. Ideal ar fi doar un atom dielectric intre armaturi. Avem insa cea mai mica tensiune de strapungere.
Un dielectric mai gros stocheaza mult mai multa energie, energia crescand proportional cu volumul si cu patratul tensiunii.
W=1/2 CV^2
Deci daca dielectricul este de o molecula, avem o capacitate mare si o tensiune mica si stocheaza o energie W1. Daca dielectricul este de doua molecule, capacitatea devine de doua ori mai mica si incarcand cu aceeasi tensiune, obtinem o energie stocata de doua ori mai mica. Insa acum putem incarca cu o tensiune dubla, fara teama strapungerii. Si ca urmare putem stoca in final o energie de doua ori mai mare, proportionala cu volumul dublat.
W2=1/2 C/2 (2V)^2....W2 = 2W1
Putem sa facem un dielectric de 10 molecule, incarcam capacitorul cu o tensiune de 10 ori mai mare si stocheaza energie de 10 ori.
Ca urmare putem afirma ca un dielectric stocheaza doar energie foarte fina, provenita din campul de deplasare si regasita in electronii energetizati suplimentar in moleculelor polarizate. Dielectricul nu stocheaza electroni suplimentari. Pentru stocarea electronilor, folosim alte configuratii de capacitori. Ca exemplu, putem stoca capacitiv oricat de multi electroni in aer-vid, fara nici un suport sau armatura. Nu cred ca v-ati gandit la fulgere globulare sau la meteoritul Tunguska. Insa cred ca v-ati gandit la un anumit tip de super-conductor.
Un singur electron transferat ar reprezenta echivalentul energetic a 511.000 eV, (vezi echivalentul in alte unitati, Jouli), iar daca transferam de pe armaturi pe dielectric cateva milioane sau miliarde de miliarde de electroni.....de unde atata energie? (1J=1Ws=energia necesara de a da unui curent de un Coulomb un volt in plus.)
Iar ca idee, nu ar fi rau sa discutam si despre viteza foarte mica a electronilor prin conductori=sarme, cand formeaza un curent electric de conductie sub actiunea unei tensiuni.. (in ciuda vitezei maricele a electronilor liberi, care se zbat brambura).
Si prin sarme trece energia, nu electronii, carausii.

Prin dielectric nu trec electroni, nici nu ii stocheaza suplimentar. Cateodata insa ii pastreaza doar pe suprafata lor. Iar cand totusi trec electronii, e jale mare, iese cu scantei si artificii.

Electronii nu trec prin dielectric decat la strapungerea acestuia. Faptul ca o fata a dielectricului se incarca cu electroni, iar fata opusa se descarca, conduce la aparitia moleculelor bipolare in dielectric. La scurtcircuitarea condensatorului, are loc o revenire violenta a electronilor
in vechile pozitii de echilibru din dielectric.

Secretul consta in acel flux permanent de particule, care energetizeaza toti electronii aflati pe directie, atat din armaturi, cat si din dielectric. Sa nu uitam ca electronii sunt relativisti, chiar si cand sunt statici, capatand "tensiune".

Nu vrei sa ne dezvalui si noua despre ce fel de flux de particule vorbesti? s-ar putea sa ajungi la materia intunecata.

Si prin sarme trece energia, nu electronii, carausii.

Daca nu ar trece si electronii, nu s-ar forma campul magnetic in jurul sarmelor. Numai deplasarea sarcinilor electrice produce un camp magnetic.


Ma bucur ca ai ajuns la concluzia ca dielectricul este foarte important, si ca, capacitatea condensatorului nu se poate masura doar in cm.

Citat:"Daca nu ar trece si electronii, nu s-ar forma campul magnetic in jurul sarmelor. Numai deplasarea sarcinilor electrice produce un camp magnetic."
Astept ca autorul sa mai reflecteze.
Orice camp=curent de deplasare D variabil sau alternativ creaza si un magnetism corespunzator in jurul dielectricului, pe langa transfer de energie.. http://www.physicsforums.com/library.php?do=view_item&itemid=6
Magnetismul este prezent la deplasarea multor quante, este prezent chiar si cand sunt statice, deoarece se invart pe loc ca un titirez.
Chestia "dielectricul este foarte important, si ca, capacitatea condensatorului nu se poate masura doar in cm."... Sa ne inchipuim ca traim in dielectric si ca intreg mediul este uniform in privinta lui epsilon. In acest caz dispare epsilon relativ, un factor de proportionalitate.
Epsilon absolut al vidului trebuie vazut ce rol are asupra campului de deplasare, daca chiar are sau nu un rol, indiferent de sistemul de masura. Trebuie sa vedem daca nu cumva aceasta constanta a vidului este si ea afectata de ceva in timp si spatiu. Daca nu cumva reprezinta densitatea unor energii ale vidului zise intunecate.
Quantele campului electric si magnetic fac parte din gama energiilor intunecate. Toate sarcinile electrice emit energii intunecate, o parte se pierd spre infinit in ether. Toate stelele emit energii intunecate, o parte calatoresc spre infinit in ether. Energiile intunecate se gasesc permanent in ether si ii dau acei "parametrii" ai vidului. Sunt foarte diverse, cu diferite mase si viteze. Energiile intunecate sunt produse si consumate permanent, un fel de plancton in ether.
Cine detine cheia energiilor intunecate, nu mai are nevoie de Divinitate, vorba unui celebru personaj fantastic.

Orice camp=curent de deplasare D variabil sau alternativ creaza si un magnetism corespunzator in jurul dielectricului, pe langa transfer de energie..

Mai ai putin si ai sa spui ca electronii nici n-au fost, nici n-au trecut pe acolo.
Cat priveste despre energia intunecata, tot ce se stie si se banuieste, este ca intervine in procesul de respingere al galaxiilor, desi sunt si galaxii care se ciocnesc.