Lucrul mecanic - definitie si exemple

Rezumarea primului mesaj :

Din dictionarul Oxford de fizica:

Lucrul mecanic efectuat de o forta ce actioneaza asupra unui corp este produsul dintre forta si distanta parcursa de punctul ei de aplicatie in directia actionarii fortei.
Daca forta  
           F
actioneaza in asa fel incat deplasarea  
           s
este intr-o directie ce face unghiul theta cu directia de actiune a fortei,
lucrul mecanic este dat de
          W=Fs cos theta
Lucrul mecanic este produsul scalar dintre vectorul forta si vectorul deplasare. Se masoara in Jouli.
Conform definitiei, pe un element de drum arbitrar.


elementul de lucru mecanic  efectuat de forta
,
este

Astfel, lucrul mecanic total efectuat de o forta pe un drum dat este suma lucrului mecanic elementar efectuat pe fiecare element al drumului

Indicele  marcheaza divizunea numarul      din cele    diviziuni egale ale drumului.
Propuneti exemple de forte si drumuri pentru care sa calculam lucrul mecanic conform acestei definitii si formule.
P.s. Aceasta este o reeditarea a postarii lui Charon, cauzata de
înlocuirea editorului de formule.

Cred ca fenomenul intern al stocarii energiei cinetice de rotatie este asemanator cu energia unui gaz comprimat intr-un recipient. Si in acest caz se modifica elastic distanta dintre moleculele sau atomii gazului, numai ca se folosesc alte mijloace de producere a deformarii elastice a continutului.
Nu vad nici o legatura intre energia de rotatie  inmagazinata in corp si miscarea rectilinie inertiala a intregului corp. Mai degraba exista o legatura intre miscarea de rotatie si miscarea rectilinie uniform accelerata a corpului, cand pe timpul accelerarii se manifesta o comprimare a corpului pe directia acceleratiei, asemanator impingerii soferului in scaun la acceleratia masinii.

virgil a scris:. . . . .
Deformarea elastica exista pe tot timpul miscarii de rotatie, datorita acceleratiei unghiulare (Au); Au=(omega)^2.r ; 
Deci energia cinetica de rotatie, este egala cu energia potentiala a miliardelor de atomi care se deformeaza elastic. De fapt acesta este secretul energiei interne a corpului de rotatie.

Am scris cu ceva vreme in urma si despre varianta aceasta
ca fiind posibil sa diminueze energia cinetica de rotatie.
Ce ai scris despre deformarea elastica o consider adevarata
partial si sursă a posibilei epuizari a momentului cinetic.
Deformarea elastica va avea loc in sensul fortei centrifuge.
Pentru un disc din material elastic, am putea masura
cresterea diametrului dupa pornirea miscarii de rotatie, iar
aceasta crestere diminueaza viteza. Putem gandi ca
deformarea elastica consuma din momentul cinetic.Din start,
rotorul elastic ar primi moment cinetic mai mare decat unul
identic, absolut rigid, fiindca la pornire ii creste diametrul.
Vorbind de aceeasi turatie la pornire. Daca materialul rotorului
ar fi complet elastic, desi asta nu exista, discul ar reveni la
diametrul initial numai când s-ar opri. Cresterea initiala a
diametrului, se reduce proportional(?) cu scaderea vitezei
de rotatie. Am propus o simulare cu un disc elastic, ca sa fie
mai aproape de puterea normala de judecata. Dar cum nu
exista un material absolut rigid, presupun ca simularea
este universal valabila.
De simulat cu un disc care se comporta plastic la intindere,
este si mai usor. Discul va atinge un diametru maxim si se
va opri. Numai un disc dintr-un material teoretic, absolut
rigid si-ar putea conserva momentul cinetic. Dar aceasta
abordare se contrazice cu cea postata recent. Aceasta nu
implica deformarile interne ale rotorului si nu excepteaza
un rotor absolut rigid. Trebuie sa mai "cercetez". Legea
conservarii momentului cinetic a fost stabilita pe hartie si
nu a tinut seama de proprietatile reale ale materialelor. Si
nici de inertia rectilinie a moleculelor unui rotor.

Insa mai apare un aspect care se suprapune peste acesta, desi are acelasi mecanism bazat pe elasticitatea corpurilor, si anume ma refer la miscarea orbitala a corpurilor. De exemplu Luna arata mereu aceiasi fata catre Pamant, deci nu poate fi vorba de o miscare de rotatie in jurul axei, dar datorita miscarii orbitale forta centrifuga va modifica elastic forma corpului. Momentul cinetic al sistemului Pamant-Luna este o constanta, deci raza orbitei ar trebui sa fie mereu aceiasi .
Forta gravitationala a Pamantului echilibreaza forta centrifuga tinand la distanta relativ constanta, centrul de masa a Lunii. Insa forta centrifuga va deforma elastic prin intindere jumatatea exterioara a Lunii cuprinsa intre centrul de masa si exteriorul diametrului, in timp ce jumatatea cuprinsa intre centrul de masa si interiorul diametrului adica partea dinspre Pamant va fi comprimata. 
La corpurile ceresti care au si miscare de rotatie si miscare de revolutie pe orbita, apare o combinatie a acestor deformari, avand doua componente, care suprapuse dau nastere la o variatie ciclica care este posibil sa se descarce printr-o anumita radiatie electromagnetica. De aici probabil apar influientele zodiacale ale planetelor.

virgil a scris:Insa mai apare un aspect care se suprapune peste acesta, desi are acelasi mecanism bazat pe elasticitatea corpurilor, si anume ma refer la miscarea orbitala a corpurilor. De exemplu Luna arata mereu aceiasi fata catre Pamant, deci nu poate fi vorba de o miscare de rotatie in jurul axei, dar datorita miscarii orbitale forta centrifuga va modifica elastic forma corpului. . . . .

In mod sigur ce ai subliniat in citat este adevarat. Ce crezi ca
mareele de apa si chiar de scoarta ale Pamantului, nu consuma
energie ? In plus fata de cea care devine energie potentiala si
alterneaza. Si ce alta energie pot consuma decat cea de rotatie a
planetei in jurul axei sale. O franeaza ! Am citit undeva ca durata
unui ciclu zi+noapte este crescatoare. Daca sistemul Solar va
dura atat de mult, Pamantul va arata Soarelui o singura faţă, cum
face Luna in relatia cu Pamantul.
Dar in raspunsul precedent, eu scriam despre giratia neafectata
de gravitatie.

Nimic nu este vesnic in natura, doar energia trece mereu dintr-o forma in alta. In rest si stelele mor dupa o viata lunga si plina de stralucire.
Cat priveste giratia si gravitatia au totusi ceva comun si foarte straniu. Exista o experienta simpla si foarte sugestiva. Iei un giroscop (o roata oarecare) fixata pe un ax mai lung intr-o parte, si o articulatie sferica la capatul lung al axului ( eu am legat direct cu o sfoara capatul lung al axului de fasungul becului din tavan). In felul acesta roata atarna cu axul vertical de bec cand este in repaus. Apoi aduc axul in plan orizontal si rasucesc axul cu palmele amandoua. In acel moment vom vedea ca roata se invarteste atat in jurul axului, cat si in jurul legaturii cu fasungul becului, descriind un cerc cu raza egala cu lungimea axului rotii, iar pe masura ce turatia rotii scade, roata incepe sa cada din ce in ce mai mult pana axul ajunge vertical. Este bine ca roata sau giroscopul sa fie facut dintr-o sarma cu trei spite ca sa fie usoara dar cu diametrul mare (cca 30cm) ca sa aiba moment de inertie mare, iar axul din lemn ca un creion dar mai lung ca sa-l poti rasuci cu palmele. Efectul a fost ca s-a transferat centrul de masa al ansamblului in miscare catre capatul axului unde era legat.

virgil a scris:Nimic nu este vesnic in natura, doar energia trece mereu dintr-o forma in alta. In rest si stelele mor dupa o viata lunga si plina de stralucire. . . . .

Imi pare rau sa ma contrazic cu tine, dar parerea mea este ca am
gasit o fisura, care dupa fizica virusata permite energiei sa se
piarda. Si daca apare o fisura, crapatura-i gata !
Curbarea, orbirarea, traiectoriile inchise in spatiu, transforma energia
mecanica in desene pe cer, care nu mai devin niciodata alta forma de
energie, ci un deseu numit lucru mecanic. De fapt, exista doua feluri
de lucru mecanic: unul viu, care poate deveni energie cinetica si unul
mort, care devine desene pe hartie.
Dar atata vreme cat au dat legea conservativitatii, nu cerceteaza
nimeni ce se intampla cu energia lipsa. Fiindca atunci ar trebui sa
schimbe legea "atractiei" si se fac de ras dupa cat au confirmat-o.
Cade paradigma, neamule ! Stiu ca tu mai tii la ea.

Cat priveste giratia si gravitatia au totusi ceva comun si foarte straniu. Exista o experienta simpla si foarte sugestiva. Iei un giroscop (o roata oarecare) fixata pe un ax mai lung intr-o parte, si o articulatie sferica la capatul lung al axului ( eu am legat direct cu o sfoara capatul lung al axului de fasungul becului din tavan). In felul acesta roata atarna cu axul vertical de bec cand este in repaus. Apoi aduc axul in plan orizontal si rasucesc axul cu palmele amandoua. . . . .

Stop cadru! La inceput nu am inteles manevra. Deci un cap al
axului este legat de fasung, iar un cap il tii tu intre palme. Discul
este apropiat de tine, nu de capul legat. Nu te mai intreb ce fel
de legatura ai facut acolo, numai sa nu se rasuceasca sfoara.
I-ai imprimat axului cu palmele suficienta turatie ca sa-ti reuseasca
figura? Ai facut tu asta sau ai vazut pe YouTube ?

In acel moment vom vedea ca roata se invarteste atat in jurul axului, cat si in jurul legaturii cu fasungul becului, descriind un cerc cu raza egala cu lungimea axului rotii, iar pe masura ce turatia rotii scade, roata incepe sa cada din ce in ce mai mult pana axul ajunge vertical.

Consider ca ai reusit ! Ai invartit discul si intr-un sens si in cel opus ?
Sensul miscarii "orbitale" a ansamblului, depinde de asta ? Esti sigur
ca atunci când ai imprimat axului miscarea de rotatie cu doua palme,
tinandu-l orizontal, nu ai imprimat tu, involuntar o rotatie "orbitala"
ansamblului ? Este interesant, dar prefer numai sa simulez mental, sau
sa te intreb pe tine. Acasa la mine sparg precis ceva !          
Ramanea axul aproape orizontal 2 - 3 secunde ?

Este bine ca roata sau giroscopul sa fie facut dintr-o sarma cu trei spite ca sa fie usoara dar cu diametrul mare (cca 30cm) ca sa aiba moment de inertie mare, iar axul din lemn ca un creion dar mai lung ca sa-l poti rasuci cu palmele. Efectul a fost ca s-a transferat centrul de masa al ansamblului in miscare catre capatul axului unde era legat.

Este interesant ce spui. Intoarce-te putin asupra comentariului
meu de mai sus. Daca excluzi orice influenta indusa, putem
sa mai discutam. In general efectul giroscopic se impotriveste
schimbarii pozitiei axului, deci apare o forta care sustine, cat
poate si ea, capatul pe care il lasai liber. Turatia scade rapid.
Dar putem descoase si propunerea ta.

Am facut o schema cam urata din care se vede cat de cat in ce consta montajul sumar. Montajul asta este ca un titirez intors pe dos, adica punctul de suspendare ar fi echivalentul mesei pe care se invarte titirezul. Greutatea excentrica fata de punctul de suspendare trage ansamblul in jos, dar giroscopul tinde sa-si pastreze planul de rotatie. Astfel ia nastere miscarea de precesie omega 2. Experienta am facut-o acum 45 de ani cand eram stagiar.

virgil a scris:Am facut o schema cam urata din care se vede cat de cat in ce consta montajul sumar. Montajul asta este ca un titirez intors pe dos, adica punctul de suspendare ar fi echivalentul mesei pe care se invarte titirezul. Greutatea excentrica fata de punctul de suspendare trage ansamblul in jos, dar giroscopul tinde sa-si pastreze planul de rotatie. . . . .

Ai descris bine in cuvinte experienta care ai facut-o, tot asa
am vazut-o si eu. Pe ansamblu, este clar ca miscarea de
rotatie care ai imprimat-o rotii cu palmele, s-a transformat
printr-un mecanism care deocamdata nu-l descifrez, in
miscare ascensionala(forta, lucru mecanic) a rotorului.
Aceasta a compensat cateva secunde miscarea de cadere.
Iti mai amintesti amanuntele in legatura cu rotatia omega
2, pe care le-am subliniat in raspunsul precedent ?
Nu cumva ai imprimat-o tu involuntar ?
Sensul ei depinde de sensul roatiei omega 1 ?
Ai masurat timpul cat dura rotatia omega 1 in acelasi plan,
spre deosebire de situatia desenata ? Bineinteles produsa
in acelasi fel. Ma refer la consumarea momentului cinetic
atunci cand ansamblul produce o forta ascensionala la un
capat. Pacat ca nu produce la amandoua, ca o puneam de
un vehicul zburator !

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Am facut o schema cam urata din care se vede cat de cat in ce consta montajul sumar. Montajul asta este ca un titirez intors pe dos, adica punctul de suspendare ar fi echivalentul mesei pe care se invarte titirezul. Greutatea excentrica fata de punctul de suspendare trage ansamblul in jos, dar giroscopul tinde sa-si pastreze planul de rotatie. . . . .

Ai descris bine in cuvinte experienta care ai facut-o, tot asa
am vazut-o si eu. Pe ansamblu, este clar ca miscarea de
rotatie care ai imprimat-o rotii cu palmele, s-a transformat
printr-un mecanism care deocamdata nu-l descifrez, in
miscare ascensionala(forta, lucru mecanic) a rotorului.
Aceasta a compensat cateva secunde miscarea de cadere.
Iti mai amintesti amanuntele in legatura cu rotatia omega
2, pe care le-am subliniat in raspunsul precedent ?
Nu cumva ai imprimat-o tu involuntar ?
Sensul ei depinde de sensul roatiei omega 1 ?
Ai masurat timpul cat dura rotatia omega 1 in acelasi plan,
spre deosebire de situatia desenata ? Bineinteles produsa
in acelasi fel. Ma refer la consumarea momentului cinetic
atunci cand ansamblul produce o forta ascensionala la un
capat. Pacat ca nu produce la amandoua, ca o puneam de
un vehicul zburator !

De fapt asta cautam, dar nu merge. Da, miscarea de precesie omega 2 are acelasi sens cu rotatia omega 1. Se comporta ca un titirez, pus cu capul in jos, sau agatat de un magnet. Usor de facut. Orice titirez cand are turatia mica se inclina si apare o miscare de precesie. nu este ceva nou, doar interpretarea privind deplasarea centrului de masa spre punctul de suspensie este ceva nou.

virgil a scris:. . . . .
Pacat ca nu produce la amandoua, ca o puneam de
un vehicul zburator !

De fapt asta cautam, dar nu merge. Da, miscarea de precesie omega 2 are acelasi sens cu rotatia omega 1. Se comporta ca un titirez, pus cu capul in jos, sau agatat de un magnet. Usor de facut. Orice titirez cand are turatia mica se inclina si apare o miscare de precesie. nu este ceva nou, doar interpretarea privind deplasarea centrului de masa spre punctul de suspensie este ceva nou.

Se pare ca am avut preocupari similare. Eu am incercat sa
folosesc forta centrifuga. Am facut chiar si o jucarie draguta
care a reusit cu greu sa nu zboare deloc !

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Pacat ca nu produce la amandoua, ca o puneam de
un vehicul zburator !

De fapt asta cautam, dar nu merge. Da, miscarea de precesie omega 2 are acelasi sens cu rotatia omega 1. Se comporta ca un titirez, pus cu capul in jos, sau agatat de un magnet. Usor de facut. Orice titirez cand are turatia mica se inclina si apare o miscare de precesie. nu este ceva nou, doar interpretarea privind deplasarea centrului de masa spre punctul de suspensie este ceva nou.

Se pare ca am avut preocupari similare. Eu am incercat sa
folosesc forta centrifuga. Am facut chiar si o jucarie draguta
care a reusit cu greu sa nu zboare deloc !

Am studiat si o varianta cu forta centrifuga dar sigur nu a mers. Adica fortezi giroscopul sa faca pe langa turatia lui omega 1 si o miscare de precesie fortata, astfel incat sa fie o relatie intre omega 1 si omega 2, ca fiecare punct material al giroscopului sa descrie o traiectorie de jumatate ce cerc, in asa fel ca rezultanta fortei centrifuge sa fie doar indreptata in sus . Din pacate punctul material descrie jumatati de cerc legate intre ele cu aceiasi viteza astfel ca la capetele cercului apar puncte de conexiune la care raza este zero, sau aproape zero si forta centrifuga capata aspectul de batai, indreptate in jos. Ceva similar cu o piatra care intra intre rotile de la spatele camionului si piatra descrie doar jumatati de cercuri in mers.

virgil a scris:. . . . .
Am studiat si o varianta cu forta centrifuga dar sigur nu a mers. Adica fortezi giroscopul sa faca pe langa turatia lui omega 1 si o miscare de precesie fortata, astfel incat sa fie o relatie intre omega 1 si omega 2, ca fiecare punct material al giroscopului sa descrie o traiectorie de jumatate ce cerc, in asa fel ca rezultanta fortei centrifuge sa fie doar indreptata in sus . . . . .

Pe mine nu trebuie sa ma convingi, sunt complet de acord.
Nu poti utiliza ca sa zbori nici efectul giroscopic, nici forta
centrifuga. Daca nu ne crede cineva, sa incerce.
Ce-i mai trist, ca aceste doua cazuri nu pot produce forta
ascensionala nici alimentate. Este stiut ca giroscopul are
motoras, iar forta centrifuga epuizeaza momentul cinetic,
despre care se spune ca se conserva. Am aratat cum.
Nici o miscare din acest Univers inafara de cea inertial-
rectilinie nu se conserva.
N-am scris in numele tau !

Daca aceasta CMC inseamna ca miscarea de rotatie a unui
titirez, disc, volant, lasat undeva in spatiul fara frecari si fara
gravitatie, continua la infinit, atunci am o mare problema si
cu ea. Ati urmarit de cateva ori pe topicul acesta sau pe
"Mecanica FOIP si...", motivele si argumentele mele.
Am vazut demonstratiile fanteziste de pe Wikipedia, probabil
ca nici cei care le-au postat nu le inteleg, le-au copiat de
prin tratate virusate. Iar daca le inteleg tot nu conteaza, daca
se poate demonstra usor ca miscarea de rotatie a corpurilor
numite, produce lucru mecanic. Inseamna ca rotatia, chiar si
cea centrata perfect, este epuizabila. Dar au scos CMC ca sa
nu contrazica campul gravitational conservativ, cu care are
multe inrudiri. Orbitarea este perpetua nu din cauza
conservativitatii campului gravitational, ci din alta cauza.
Câmpul gravitational asa cum a fost conceput, se epuizeaza.
Dar in cazul unor rotoare, nu mai intervin conditiile care
pot compensa pierderea energiei cinetice a rotatiei, ca la
orbitare. Lucrul mecanic care se produce, pana la urma va
opri rotoarele chiar daca sunt libere.
Nu stiu cat de mult se va mentine rotatia, dar nu vom afla
asta prea devreme.
Eu voi continua, daca nu reusec sa-mi saboteze laptopul. Da
deja unele semne.
NOTA ULTERIOARA: Pana la finalul capitolului CMC, am ajuns
la concluzia ca rotatia nu se opreste complet, din cauza
gravitatiei. Viteza rotatiei scade asimptotic pana la o limita
pe care am numit-o "regim de orbitare".
Ramane o slaba rotatie reziduala perpetua, determinata de
existenta gravitatiei intre particulele materialului din care este
facut rotorul. Iar orbitarea, deocamdata acceptam ca este
perpetua.

virgil_48, scrie mai bine ziua dupa un somn bun.  Acum e miez de noapte si esti cam invartit-rotit-turmentat. Si vezi numai invarteli.
Numai atomii din centrul axului=(de pe axul imaginar extrem de subtire) se invart, restul atomilor din axul gros merg tangential. Un fel de miscare liniara mereu schimbatoare ca directie.
Rotatia e la urma urmei tot o translatie pt marea majoritate a punctelor materiale.
Energia cinetica (un scalar) ramane constanta, dar intervin mereu schimburi de impulsuri. Impulsul e vector. Si suma vectorilor e constanta. Deci lucrul mecanic e canci.
https://dexonline.ro/definitie/canci, cat se baga la pornire se recupereaza la oprire. Cat se afla pe o directie si un sens, se afla si pe celalalt sens.
Trebuie sa ne hotaram odata, lucrul mecanic il privim ca o energie sau ca un impuls dat de o forta ? Si una si cealalta concomitent nu se poate. Dar mai bine sa nu mai folosim aceasta notiune de incurca lume. E ceva gresit.
Somn usor si nu agitat.

gafiteanu a scris:. . . . .
Energia cinetica (un scalar) ramane constanta, dar intervin mereu schimburi de impulsuri. Impulsul e vector. Si suma vectorilor e constanta. Deci lucrul mecanic e canci.
. . . . .

Am devenit mai suspicios decat este nevoie, ce s-a intamplat cu
laptopul meu azinoapte a fost un update Windows care nu mai
avea rabdare. Lafel si Dom profesor care crede ca ma demobilizeaza
cu lozinci de periferie.
O miscare liniara schimbatoare ca directie devine miscare curba.
Dar nu mai este liniara ! Apare o miscare in plus si cu ea apare si W.
Iti inteleg frustrarea de a vedea pe duca unele dintre desteptaciunile
in care ai crezut, mai ai putintica rabdare si-mi spui pe urma ce este
gresit. Nu te-ai indarjit impotriva lucrului mecanic de la orbitarea
circulara, ai sa vezi cat sunt de asemanatoare. Voi refolosi chiar si
Schita lui Abel refacuta. A devenit cea mai utila schita de pe forum.

Orice mișcare circulară poate fi considerată ca fiind o succesiune de mici mișcări rectilinii. Este un fapt demonstrat matematic.

Abel Cavaşi a scris:Orice mișcare circulară poate fi considerată ca fiind o succesiune de mici mișcări rectilinii. Este un fapt demonstrat matematic.

Si atunci cum se naste numarul pi ?

In schita [lui ABEL refacuta], cercul reprezinta un disc rotund,
centrat, cu centrul O. Este alcatuit dintr-un material omogen,
rezistent, are un diametru de cativa metri si are un sistem
mecanic care sa-l poata tura pe loc in spatiu si apoi se separa.
Acesta face parte din dotarea unei nave cosmice.
Punctul A reprezinta un atom din materialul de pe marginea
discului. Ii voi spune atomul A.
Acesta, in timp ce discul se invarteste inertial, descrie cercul
desenat in schita. Miscarea lui naturala, cea inertial rectilinie l-ar
indemna sa o ia pe tangenta, sa ajunga in C si mai departe.
Stim insa ca este vorba de o forta centripeta F_c care se
transmite prin rezistenta mecanica atomului A si acesta este
deviat spre punctul B. Asta se intampla continuu, astfel ca
atomul A circula numai pe cerc. Miscarea lui este o miscare
permanent compusa din miscarea inertiala, desenata AC si cea
determinata de F_c , desenata CB.
AC si CB sunt infinitesimale si permanente, le-am desenat mari
ca sa pot explica. Atunci când discul nu se roteste, atomul A
sta pe loc, nu ia nastere nici forta F_c nici miscarile pe AC si CB.
Am sa revin.

virgil a scris:

Abel Cavaşi a scris:Orice mișcare circulară poate fi considerată ca fiind o succesiune de mici mișcări rectilinii. Este un fapt demonstrat matematic.

Si atunci cum se naste numarul pi ?

Mărind din ce în ce mai mult numărul laturilor din care consideri că este format un cerc.

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:

Abel Cavaşi a scris:Orice mișcare circulară poate fi considerată ca fiind o succesiune de mici mișcări rectilinii. Este un fapt demonstrat matematic.

Si atunci cum se naste numarul pi ?

Mărind din ce în ce mai mult numărul laturilor din care consideri că este format un cerc.

Indiferent cat de mici laturi ai avea, tot atat de mici arce de cerc va face diferenta intre lungimile lor datorita lui Pi.
De fapt orice linie dreapta este un caz particular al arcului de cerc, cand raza acestuia este suficient de mare incat sa se incadreze in pretentiile noastre. Putem astfel exprima lungimea unui segment de dreapta astfel; L=2pi.R/n ; in care R ---> infinit, si n este un numar natural convenabil ales, astfel incat sa rezulte lungimea segmentului dorit. .

Schimbarea directiei de deplasare a unui punct material liber, se poate face numai atunci cand punctul intalneste o neuniformitate a spatiului pe care il strabate. Asadar campul gravitational intruneste toate conditiile de convertire a deplasarii corpurilor din miscari rectilinii in miscari curbilinii, fara a interveni asupra starii energetice a corpului.
Stim ca lumina este deviata de campul gravitational (asanumitele lentile gravitationale), fara sa-si modifice frecventa, sau viteza, ci doar traiectoria. dar cel mai mic punct material cunoscut este electronul, care la randul lui reprezinta o unda stationara cu lungimea de unda a lui Compton, pusa in miscare de o alta unda insotitoare De Broglie. De fapt electronul este doar un pachet de unde electromagnetice care fiind data natura acestora, trebuie sa se comporte la fel ca fotonul atunci cand intalneste un camp gravitational, adica sa-si curbeze traiectoria, la fel ca fotonul, fara sa-si piarda cu nimic starea energetica. Pe principiul acesta functioneaza orice alta particula precum protonii si neutronii, si chiar ansablurile lor atomii si moleculele, caci toate la un loc nu sunt decat pachete de vibratii electromagnetice de diferite frecvente sau energii. Cum orice corp ceresc nu este decat un conglometat imens de atomi si molecule, inseamna ca orice corp va respecta regulile de propagare a fotonilor in campul gravitational, curbandu-si traiectoria fara sa-si piarda energia.

virgil a scris:Schimbarea directiei de deplasare a unui punct material liber, se poate face numai atunci cand punctul intalneste o neuniformitate a spatiului pe care il strabate. Asadar campul gravitational intruneste toate conditiile de convertire a deplasarii corpurilor din miscari rectilinii in miscari curbilinii, fara a interveni asupra starii energetice a corpului.
. . . . .

In cazul orbitarii circulare este adevarat, energia cinetica a corpului
se pastreaza, se schimba numai directia miscarii permanent, sub
influenta unui aport exterior de energie care devine lucru
mecanic si se pierde. Te las sa ghicesti de unde provine aceasta.
Ce am scris, este valabil numai in cadrul modelului "fizica virusata".
Despre afirmatia ta, din primele 3 rânduri, scrii in alt limbaj decat
cel folosit de mine. Neuniformitate a spatiului poate insemna si un
impact cu alt punct(particula, corp) sau cu un flux de puncte?
Spatiul in care "cercetez" eu este elementar, fara neuniformitati.
Numai spatiul singur nu produce efecte asupra miscarii. Asa ca nu
ne putem pune de acord.
Despre lumina, Compton si De Broglie poti discuta cu ceilalti. Cu
cat extinzi suprafata unei preocupari, pierzi directia.
Ai scris pe ultimul rand:

curbandu-si traiectoria fara sa-si piarda energia

Este universal valabil, nu este nevoie sa insisti. Orice curbare de
traiectorie are loc cu energie din exterior, nu a corpului. Eventual
a propulsiei, sau a stii tu cui...

virgil a scris:In cazul orbitarii circulare este adevarat, energia cinetica a corpului
se pastreaza, se schimba numai directia miscarii permanent, sub
influenta unui aport exterior de energie care devine lucru
mecanic si se pierde. Te las sa ghicesti de unde provine aceasta.

Singura forma de energie cosmica este vibratia care se propaga sub forma de unde, fotoni, gravitoni,etc. cum vezi ca o unda sa poata schimba directia unui pachet de unde care reprezinta corpul?

Dupa modelul agreeat de tine, probabil ca nu se poate. Pentru
mine el este virusat si rupt realiate. Nu avem sanse de conciliere.

Atunci când discului i se imprima o mica miscare de rotatie,
apar si elementele F_c , CB, AC si AB. Deci acestea sunt produse
de momentul cinetic al discului. Atomul A parcurge periferia
cercului, iar F_c si CB sunt indreptate amandoua spre centrul
cercului. CB si AC nu vor fi vizibile niciodata fiindca sunt
cele doua elemente ale unei miscari rezultate din compunerea
lor. Se va vedea numai miscarea pe AB si mai departe pe cerc.
Dar putem scrie:                  W_A = F_c x CB,
lucrul mecanic pe care il produce atomul A in miscarea sa fortata
pe AB intr-un interval de timp. Daca consideram atomul X aflat
diametral opus, si el se afla in aceeasi situatie, nu exista nici
un motiv sa afirmi ca lucrul mecanic pe care il produce se scade
din cel al atomului A. Lucrul mecanic produs de toti atomii ce
compun discul se cumuleaza pentru o anumita perioada de timp
si rezulta o valoare nenula, care constituie o diminuare a energiei
cinetice de rotatie a discului in timpul considerat. Deci discul isi
va reduce treptat turatia si in final se va opri.
Nu stiu daca voi reusi sa determin eu relatia de calcul a acestui
lucru mecanic, dar pentru cineva care are analiza matematica la
el, nu poate fi o problema. Atentie la deplasarea CB care este
functie de patratul timpului. Dar asta nu produce vreun "paradox"
fiindca si lucrul mecanic este functie de patratul timpului.
In principiu si in mare, ar trebui sa poata intelege oricine este
de buna credinta, ca momentul cinetic se epuizeaza numai cu
ce am scris aici.
Foarte incet probabil, dar se epuizeaza. Daca voi mai obtine
vreun rezultat, sau va fi necesara vreo corectie, voi continua.

A postat dl. Crivoi D. in alt topic:

Forţa motrice (M)  nu trebuie confundată cu sursa de energie - SE (se suprapun, dar nu întotdeauna), energia putând fi un rezultat al interacţiunii cu exteriorul sistemului ( transmisă şi din afară) şi să se transforme în forţă motrice ca o necesitate pentru sistemul modelat. Rezultatele interacţiunii se regăsec în produsele/transformarea materiei corpului entropic, P. Aplicarea acestei legi permite negreşit determinarea elementelor fundamentale de interacţiune ale unui corp masiv.

Este un citat care inteleg ca se apropie cel mai bine de o
preocupare veche si simpla a mea, dar tot nu-i inteleg
concluzia . Întrebarea mea ar fi :
Abaterea(curbarea) traiectoriei inertial-rectilinii a unui corp aflat intr-un
spatiu fara alte interactiuni(liber), se poate pretinde ca intr-o anumita
situatie se produce fara un aport exterior de energie ?
Am precizat ca exclud discutia despre situatia din "camp".

Întrebarea mea ar fi :
Abaterea(curbarea) traiectoriei inertial-rectilinii a unui corp aflat intr-un 
spatiu fara alte interactiuni(liber), se poate pretinde ca intr-o anumita
situatie se produce fara un aport exterior de energie ?
Am precizat ca exclud discutia despre situatia din "camp"

Din pacate, in orice punct din spatiu, exista un camp mai slab sau mai intens, deoarece campurile gravitationale si electrostatice au o raza de actiune nelimitata.
Si acum ca raspuns la intrebare, un corp liber in spatiu nu-si schimba traiectoria pe care o are corespunzatoare parametrilor spatiului in care se afla, fara aport de energie.

virgil a scris:. . . . .
Putem astfel exprima lungimea unui segment de dreapta astfel; L=2pi.R/n ; in care R ---> infinit, si n care este un numar natural convenabil ales, astfel incat sa rezulte lungimea segmentului dorit.

Ha ! Daca exprimi lungimea segmentelor in functie de Pi,
te-ai pricopsit. Vor fi toate segmentele irationale. Mare avantaj !

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Putem astfel exprima lungimea unui segment de dreapta astfel; L=2pi.R/n ; in care R ---> infinit, si n care este un numar natural convenabil ales, astfel incat sa rezulte lungimea segmentului dorit.

Ha !  Daca exprimi lungimea  segmentelor in functie de Pi,
te-ai pricopsit. Vor fi toate segmentele irationale. Mare avantaj !

Primul etalon al metrului a fost definit ca a patruzecea milioana parte dintr-un meridian. Desi lungimea meridianului este legata de numarul pi nu a fost nici o problema pana cand si-au dat seama ca turtirea Pamantului influienta lungimea metrului, si au ales alte etaloane mai sofisticate, precum lungimea de unda a kriptonului, sau in functie de viteza luminii.

negativ a scris:

He ! He !
Ce ati facut copii ? Ati dat cu capul de prag ? (Adica v-ati poticnit in lungimea metrului ?)
HA ! Spargeti-va creierasii ca nu vreti sa-l ascultati pe mandea.

A inceput sa dea si Mandea cu perle ca WoodyCAD ?!
Esti specialist in lungimea metrului si ai prins momentul?
Poate te ascultăm daca ne spui si noua ce ai spus si despre ce.
Asa, nu putem sa stim la ce te referi.