Lucrul mecanic - definitie si exemple

Rezumarea primului mesaj :

Din dictionarul Oxford de fizica:

Lucrul mecanic efectuat de o forta ce actioneaza asupra unui corp este produsul dintre forta si distanta parcursa de punctul ei de aplicatie in directia actionarii fortei.
Daca forta  
           F
actioneaza in asa fel incat deplasarea  
           s
este intr-o directie ce face unghiul theta cu directia de actiune a fortei,
lucrul mecanic este dat de
          W=Fs cos theta
Lucrul mecanic este produsul scalar dintre vectorul forta si vectorul deplasare. Se masoara in Jouli.
Conform definitiei, pe un element de drum arbitrar.


elementul de lucru mecanic  efectuat de forta
,
este

Astfel, lucrul mecanic total efectuat de o forta pe un drum dat este suma lucrului mecanic elementar efectuat pe fiecare element al drumului

Indicele  marcheaza divizunea numarul      din cele    diviziuni egale ale drumului.
Propuneti exemple de forte si drumuri pentru care sa calculam lucrul mecanic conform acestei definitii si formule.
P.s. Aceasta este o reeditarea a postarii lui Charon, cauzata de
înlocuirea editorului de formule.

negativ a scris:

He ! He !
Ce ati facut copii ? Ati dat cu capul de prag ? (Adica v-ati poticnit in lungimea metrului ?)
HA ! Spargeti-va creierasii ca nu vreti sa-l ascultati pe mandea.

A inceput sa dea si Mandea cu perle ca WoodyCAD ?!
Esti specialist in lungimea metrului si ai prins momentul?
Poate te ascultăm daca ne spui si noua ce ai spus si despre ce.
Asa, nu putem sa stim la ce te referi.

negativ a scris:

He ! He !
Ce ati facut copii ? Ati dat cu capul de prag ? (Adica v-ati poticnit in lungimea metrului ?)
HA ! Spargeti-va creierasii ca nu vreti sa-l ascultati pe mandea.

Tu ai dreptate, trebuie ales etalonul metrului astfel incat  viteza luminii care este o constanta, sa reprezinte un numar intreg de metri pe secunda. Insa numarul Pi este si el o constanta la fel de importanta, la fel ca si constanta gravitationala K, si toate acestea ar trebui reconsiderate pentru a da o noua dimensiune  etaloanelor pentru metru si secunda.

virgil_48 a scris:Daca aceasta CMC inseamna ca miscarea de rotatie a unui
titirez, disc, volant, lasat undeva in spatiul fara frecari si fara
gravitatie, continua la infinit, atunci am o mare problema si
cu ea. Ati urmarit de cateva ori pe topicul acesta sau pe
"Mecanica FOIP si...", motivele si argumentele mele.
Am vazut demonstratiile fanteziste de pe Wikipedia, probabil
ca nici cei care le-au postat nu le inteleg, le-au copiat de
prin tratate virusate. . . . .    

Pentru a calcula epuizarea momentului cinetic "conservativ",
am sa recurg la alt corp, lansat cu turatie in spatiul liber.
Un disc imi pune ceva probleme de cunostinte, asa ca voi
lansa un corp format din doua mase sferice identice legate
intre ele cu o tija rezistenta, de masa neglijabila in comparatie
cu sferele. Ca o haltera. Axul de rotatie se afla la mijlocul tijei.
Indiferent de ce voi fi scris anterior pe forum cu privire la
subiect, voi incerca sa aflu ce lucru mecanic produce rotatia
acestui corp, dupa ce a fost decuplat de la mecanismul de
antrenare. Pentru prima tura completa dupa lansare.
Deci lucrul mecanic maxim pentru o tura. Adica pierderea de
energie, de turatie sau de moment cinetic.

In afara de energia de punere in miscare a greutatilor, se mai pierde energie cand bara halterei se intinde datorita fortei centrifuge, energie care se pune in libertate sub forma de caldura cand haltera se opreste din rotatie.

virgil a scris:In afara de energia de punere in miscare a greutatilor, se mai pierde energie cand bara halterei se intinde datorita fortei centrifuge, energie care se pune in libertate sub forma de caldura cand haltera se opreste din rotatie.

Tu spui mai sus, o varianta care si eu o am in vedere.  
Forta centrifuga produce deformarea corpului, consuma
din energia rotatiei, reduce turatia. Este cu certitudine
adevarat si s-ar putea evidentia usor in cazul unor
rotoare plastice sau sau elastice.
Dar eu acum urmaresc alta pista, aceea a producerii de
lucru mecanic prin devierea-curbarea traiectoriei unui
corp, impotriva tendintei sale naturale de a circula pe
traiectoria inertial-rectilinie. Este vorba de atomii unui
rotor rigid. In miscarea de rotatie acestia produc lucru
mecanic, consum de energie. Iar in cazul acesta, chiar
daca corpul este de diamant, tot asa se intampla.
Aceasta ar fi argumentul total impotriva CMC. Nu este
conditionat de proprietatile materialului.

virgil a scris:Tu spui mai sus, o varianta care si eu o am in vedere.  
Forta centrifuga produce deformarea corpului, consuma
din energia rotatiei, reduce turatia.
Nu reduce turatia, pur si simplu consuma o cantitate de energie pentru deformare elastica atunci cand punem in miscare sistemul, energie care devine importanta numai la turatii foarte mari cand se ajunge in apropierea fortei de rupere.

Vrei sa o scoti mai ieftin, dar eu raman la ce am afirmat.
Chiar si deformarea elastica, desi ea nu vine niciodata singura,
consumând energie, micsoreaza turatia. Deformarea dispare
numai atunci când rotatia inceteaza. Materialele reale, in special
metalele, au o comportare la inceput elastica si catre limita
rezistentei, plastica. Dar nu este cazul sa intram in detalii.
De fapt, daca reusesc sa dovedesc ca miscarea de rotatie
produce lucru mecanic, asa cum sunt foarte aproape, discutia
acesta ramane neinteresanta. Falimentul CMC nu mai vine
din proprietatile materialelor, ci dintr-o sursa mai sigura si mai
generala: lucrul mecanic la curbarea traiectoriei inertial-rectilinii.
Cine nu accepta asta, se plaseaza automat si irevocabil in
tabara elicoidala.

De la mine, momentul cinetic pe scurt de tot:
Momentul cinetic se mai numeste momentul impulsului. Este notat
cu L si valoarea lui pentru miscarea circulara, se calculeaza simplu:
                        L = r m v
Deci este impulsul unei mase m care are viteza  v si se
invarteste fortat in jurul unui ax la distanta r.
Ce am subliniat eu mai sus nu este specificat nicaieri, viteza
rotatiei este considerata un fel de viteza inertiala. Ma refer la
o masa m punctuala. Daca nu ar fi legatura cu axul, s-ar duce
pe o traiectorie rectilinie cu multa placere.
Existenta unei forte, forta centripeta care face posibila aceasta
miscare este considerata un dar al fizicii, nu se pune problema
unui consum de energie pentru producerea ei, din resursa
miscarii de rotatie. Concluzia generala pe Wiki ? Se conserva !!!
Au salvat situatia.
Altfel teorie cat cuprinde, hieroglife, vectori, trimitere la alte
legi, chiar si desene animate, decat sa incerci sa le intelegi, mai
bine le memorezi. Pentru cine este interesat.

 

virgil_48 a scris:De la mine, momentul cinetic pe scurt de tot:
Momentul cinetic se mai numeste momentul impulsului. Este notat
cu L si valoarea lui pentru miscarea circulara, se calculeaza simplu:
                        L = r m v
Deci este impulsul unei mase m care are viteza  v si se
invarteste fortat in jurul unui ax la distanta r.
Ce am subliniat eu mai sus nu este specificat nicaieri, viteza
rotatiei este considerata un fel de viteza inertiala. Ma refer la
o masa m punctuala. Daca nu ar fi legatura cu axul, s-ar duce
pe o traiectorie rectilinie cu multa placere.
Existenta unei forte, forta centripeta care face posibila aceasta
miscare este considerata un dar al fizicii, nu se pune problema
unui consum de energie pentru producerea ei, din resursa
miscarii de rotatie. Concluzia generala pe Wiki ? Se conserva !!!
Au salvat situatia.
Altfel teorie cat cuprinde, hieroglife, vectori, trimitere la alte
legi, chiar si desene animate, decat sa incerci sa le intelegi, mai
bine le memorezi. Pentru cine este interesat.

 

De zvac ai auzit? este impulsul rotativ, adica asemanator cu acea miscare  pe care o faci titirezului ca sa se inverte. Constanta lui Planck h=2pi.m.v.r ; este zvacul cel mai mic cu care se exprima energia unui foton. E=h.niu;

virgil a scris:

virgil_48 a scris:De la mine, momentul cinetic pe scurt de tot:
Momentul cinetic se mai numeste momentul impulsului. Este notat
cu L si valoarea lui pentru miscarea circulara, se calculeaza simplu:
                        L = r m v. . . . .

De zvac ai auzit? este impulsul rotativ, adica asemanator cu acea miscare  pe care o faci titirezului ca sa se inverte. Constanta lui Planck h=2pi.m.v.r ; este zvacul cel mai mic cu care se exprima energia unui foton. E=h.niu;

Când am auzit, am crezut ca este vreo gluma. Daca scrii serios,
inseamna ca virusarea avanseaza cu pasi mari.
Impuls rotativ nu exista, este un nou petic pentru vreo gaura
din paradigma. Vor incerca sa refaca toata realitatea din fictiuni,
numai ca sa nu recunoasca eterul dinamic si push gravity.
Tine-te pe langa ei ! Este bine sa stim si noi ce mai pun la cale.

ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc; vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce si răsuci (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. –  
Stimati cercetatori, impulsul de baza este rotativ si se numeste ZVÂRC. Este cel mai mic moment posibil. Este o unitate de masura de baza, pe care fizicienii o numesc spin (to spin=a se invarti/roti). Intotdeauna particulele se rotesc brusc numai ca un multiplu de jumatate de tura. Adica sau juma, sau o tura, sau o tura si juma, sau doua ture.  Apoi revin lent la pozitia initiala.  Sensul de rotatie este raportat cand se priveste particula cu capul inainte, caci toate particulele au un cap, trunchi si o codita. Deci particulele se rotesc brusc sau pe stanga sau pe dreapta, iar asta se reflecta in semnul - sau + pe care-l punem inaintea spinului. Unii dintre noi au auzit de frecventa cuantelor.  Tocmai asta e, timpul in care face un ZVÂRC brusc si apoi altul lent de revenire. Aceasta frecventa depinde de energia cuantei respective.
E=h f
Daca o cuanta capata o energie in plus, adica capata viteza cinetica, atunci ea va avea totodata si o viteza de rotatie mai mare. Pulsatia va creste, perioada de oscilatie scazand relativist.
Ne putem intreba desigur care sunt cuantele cele la energice. Trebuie sa fie cuante simple, nu compuse. Fotonul gama este un prost exemplu, fiind compus. Nici nucleul atomului nu e simplu. Voi reveni poate cu noi amanunte.

gafiteanu a scris:ZVÂRCOLÍ, zvârcolesc; vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face mișcări spasmodice (de durere). ♦ A se întoarce si răsuci (în așternut) de pe o parte pe alta (de neliniște); p. ext. a se învârti încoace și încolo de neastâmpăr; a nu-și găsi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se frământa sufletește. –  
Stimati cercetatori, impulsul de baza este rotativ si se numeste ZVÂRC. Este cel mai mic moment posibil. . . . .

Si d-ta vrei sa sustii cu ideea aceasta poznasa despre cum
presupunem noi ca s-ar petrece lucrurile in microcosmos,
Conservarea Momentului Cinetic al rotoarelor centrate ?
Cand devine clar ca se poate demonstra contrariu ?
Sau scrii despre altceva ? Fiindca in discutia despre CMC
in atomi, nu m-as amesteca. Le las placerea asta celor cu
fantezie mai bogata si vedere mai buna.
Alcatuirea atomului, spinul, functionarea despre care scrii si
alte ghidusii, sunt numai modele create de mintea omeneasca
si care decurg din niste efecte reale sau inchipuite, ce ajung
din microcosmos pana la noi. Cu ele vrei sa argumentezi CMC ?
N-ai vrea sa scrii despre corpuri ?
Imi cer scuze daca te refereai la altceva.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:

virgil_48 a scris:De la mine, momentul cinetic pe scurt de tot:
Momentul cinetic se mai numeste momentul impulsului. Este notat
cu L si valoarea lui pentru miscarea circulara, se calculeaza simplu:
                        L = r m v. . . . .

De zvac ai auzit? este impulsul rotativ, adica asemanator cu acea miscare  pe care o faci titirezului ca sa se inverte. Constanta lui Planck h=2pi.m.v.r ; este zvacul cel mai mic cu care se exprima energia unui foton. E=h.niu;

Când am auzit, am crezut ca este vreo gluma. Daca scrii serios,
inseamna ca virusarea avanseaza cu pasi mari.
Impuls rotativ nu exista, este un nou petic pentru vreo gaura
din paradigma. Vor incerca sa refaca toata realitatea din fictiuni,
numai ca sa nu recunoasca eterul dinamic si push gravity.
Tine-te pe langa ei ! Este bine sa stim si noi ce mai pun la cale.

De impuls rotativ nu ai auzit pentru ca este o expresie introdusa de mine, care reprezinta chiar momentul cinetic, sau momentul cantitatii de miscare, sau constanta lui Planck. Impulsul P=m.v ; este o marime vectoriala si are directia vitezei, pe cand impulsul rotativ sau zvacul cum i-am mai zis eu prescurtat, este h=P.r; sau h=2pi.m.v.r ;adica un impuls care se aplica excentric la distanta r fata de centrul de masa. Toata fizica atomica este sprijinita pe aceasta constanta a lui Planck.

virgil a scris:. . . . .
De impuls rotativ nu ai auzit pentru ca este o expresie introdusa de mine, care reprezinta chiar momentul cinetic, sau momentul cantitatii de miscare, sau constanta lui Planck. Impulsul P=m.v ; este o marime vectoriala si are directia vitezei, pe cand impulsul rotativ sau zvacul cum i-am mai zis eu prescurtat, este h=P.r; sau h=2pi.m.v.r ;adica un impuls care se aplica excentric la distanta r fata de centrul de masa. Toata fizica atomica este sprijinita pe aceasta constanta a lui Planck.

Nu vreau sa-ti spun parerea despre aceasta initiativa a ta,
in fond nu esti singurul pe aici si acesta este rostul forumului.
Dar nu voi lua in seama argumente de acest fel in favoarea CMC,
atata vreme cat fizica elementara, logica si judecata dreapta
imi spun altceva. Ma limitez la a considera ca rotatia corpurilor
nu este identica cu rotatia din microcosmos, din motive care nu
ma privesc. Daca ai argumente din mediul si din fizica noastra,
putem discuta. Lucrul mecanic nu vine din fizica cuantica. Nici nu
stiu daca are un loc acolo.

virgil_48 a scris:De la mine, momentul cinetic pe scurt de tot:
Momentul cinetic se mai numeste momentul impulsului. Este notat
cu L si valoarea lui pentru miscarea circulara, se calculeaza simplu:
                        L = r m v
Deci este impulsul unei mase m care are viteza  v si se
invarteste fortat in jurul unui ax la distanta r.
. . . . .

   Impulsul linear al unui corp aflat pe o orbita se pastreaza, fiindca
curbarea se realizeaza cu o resursa din exteriorul lui: gravitatia.
Fara aceasta, impulsul linear conduce corpul pe o traiectorie inertial
rectilinie. Iar gravitatia produce lucru mecanic si trebuie sa consume
energie de undeva, am scris de unde. Dar nu se consuma din energia
miscarii. Adica cea de inaintare pe orbita. Orbitarea produce lucru
mecanic, dar din resursa gravitatiei.
   Impulsul linear al unui corp format din doua mase identice legate
rigid una de alta si care se rotesc in jur centrului lor de greutate,
produce lucru mecanic pentru perpetuarea miscarii de rotatie astfel:
Miscarea de rotatie este o abatere permanenta catre centru, de la
traiectoria naturala inertial-rectilinie, a celor doua mase. Aceasta
abatere infinitesimala se cumuleaza, si inmultita cu forta centripeta,
rezulta lucru mecanic, care consuma din energia rotatiei ansamblului.
Daca corpul nu se roteste, nu apare nici o forta centripeta. Aceasta
este produsa in mod evident de rotatie, ca si abaterea infinitesimala
cumulata = deplasarea. Amandoua au aceeasi directie: centrul.
Daca nu am detasat foarte clar rolul momentului cinetic, al impulsului,
al energiei miscarii, nici nu are mare importanta. Toate reprezinta
capacitatea de perpetuare a miscarii de rotatie, care se epuizeaza
daca se produce lucru mecanic si nu participa un aport din exterior.
Aceasta este deosebirea esentiala intre orbitare si rotatie. Orbitarea
beneficiaza de aportul gravitatiei. Nu mai scriu de ce aport beneficiaza
gravitatia de nu se epuizeaza.

Fiindca am reusit intr-un tarziu sa desenez ceva pe calculator,
aduc acum aceasta schita, care nu difera mult de Schita lui
Abel. Vedeti corpul celor doua mase egale m aflate in miscare
de rotatie libera in jurul punctului O, raza miscarii este OA.
Miscarea inertiala lineara a doua mase libere ar fi
avut loc pe dreptele AC dar miscarea fortata are loc pe cerc.
Forta centripeta produsa de tirant se produce in sensul razei
AO(si BO), iar deplasarea care o produce forta centripeta
continuu este pe segmentul CB. Miscarea pe cerc este o
miscare compusa permanent din miscarea inertiala pe AC si
miscarea produsa de forta centripeta pe CB. Acestea nu se
vad fiindca se compun. Marimea acestor segmente depinde
intr-un fel anume de viteza inertiala a maselor m si drept
urmare si de viteza unghiulara a miscarii de rotatie.

Nu dati mare atentie abaterilor mele legate de redactare. Nu ma
gândesc prea mult la ea, o citesc repede o data dar imi scapa multe.
Stiti si voi ca una este marfa, alta ambalajul. Desi unii le confunda.
Am sa fiu mai atent când voi scrie teza de doctorat pe acest subiect!  
                             
Pana atunci, cititi continutul trecand peste cuvinte.

Sa presupunem ca un patinator si-a luat avant si cu energia capatata face o piruieta in care, mainile lui sunt stranse langa corp precum cele doua greutati din poza ta, aflate in pozitia A. In acesta pozitie patinatorul este posesorul unei energii de rotatie, 
E1r=1/2.(J1).(Omega 1)^2;
Dupa aceasta faza patinatorul doreste sa se roteasca mai incet si incepe sa-si departeze mainile de corp ajungand in pozitia C. In aceasta situatie frecarea cu gheata poate fi neglijata, deci energia de rotatie ramane constanta, dar viteza de rotatie incepe sa scada de la omega 1, la omega 2. in care avem; omega2E2= 1/2.(J2).(omega2)^2=E1 ;
Daca patinatorul se razgandeste si revine la pozitia A, vom vedea ca  iar incepe sa se roteasca mai repede, energia lui ramanand mereu aceiasi, iar atunci cand doreste sa se opreasca definitiv, infinge patinele in gheata pentru franare.
Deci trecerea de la o pozitie la alta nu consuma energie ci doar modifica viteza de rotatie.

virgil a scris:Sa presupunem ca un patinator si-a luat avant si su energia capatata face o piruieta in care mainile lui sunt stranse langa corp precum cele doua greutati din poza ta, aflate in pozitia A. In acesta pozitie patinatorul este posesorul unei energii de rotatie, 
E1r=1/2.(J1).(Omega 1)^2;
Dupa aceasta faza patinatorul doreste sa se opreasca si incepe sa-si departeze mainile de corp ajungand in pozitia C. In aceasta situatie frecarea cu gheata poate fi neglijata, deci energia de rotatie ramane constanta, dar viteza de rotatie incepe sa scada de la omega 1, la omega 2. in care avem; omega2E2= 1/2.(J2).(omega2)^2=E1 ;
Daca patinatorul se razgandeste si revine la pozitia A, vom vedea ca  iar incepe sa se roteasca mai repede, energia lui ramanand mereu aceiasi, iar atunci cand doreste sa se opreasca definitiv, infinge patinele in gheata pentru franare.
Deci trecerea de la o pozitie la alta nu consuma energie ci doar modifica viteza de rotatie.

Exemplul acesta este luat din cartea de fizica pentru primul
an de studiu. Este o ilustrare a "CMC pentru incepatori".
Ceva intuitiv pentru a introduce un virus in mintea copiilor.
L-am purtat si eu pana in urma cu cativa ani.
Dar nu spune nimeni ca un astronaut, in spatiu, poate repeta
exercitiul acesta la nesfarsit. Asta ar insemna conservare!
La fiecare manevra de acest fel, se pierde cate putin din viteza
rotatiei. Nu este un exemplu pe care sa-l iei in serios pentru
sustinerea paradigmei stiintifice subrede.
Eu nu cred ca nu te poti concentra putin asupra modului in
care combat eu CMC, ca sa-mi spui ce consideri ca este gresit
acolo. Nu cu legi, exemple, demonstratii si formule virusate.
Acestea nu ma mai impresioneaza. Au elaborat mai multe decat
era nevoie.

virgil a scris:La fiecare manevra de acest fel, se pierde cate putin din viteza
rotatiei. Nu este un exemplu pe care sa-l iei in serios pentru 
sustinerea paradigmei stiintifice subrede.

Nu este suficient sa afirmi ceva. Trebuie sa si demonstrezi, si chiar sa faci experimente fizice cu masuratori precise din care sa rezulte acest lucru.
Tu sustii ca ceva este subred, fara nici o acoperire. E problema ta si numai a ta.

Ai impresia ca ma aflu in cursa pentru notorietate sau pentru
vreun premiu? Eu ma straduiesc numai sa difuzez antivirusul
adevarului. Cei care vor beneficia de el, vor face si ce doresti
tu. Eu nu am nici o problema, vaccinarea nu este obligatorie si
nici nu-mi doresc sa devina. S-ar ivi prea multi viteji in urma
razboiului.

virgil_48 a scris:. . . . . Marimea acestor segmente depinde
intr-un fel anume de viteza inertiala a maselor m si drept
urmare si de viteza unghiulara a miscarii de rotatie.

Nu reusesc sa stabilesc o formula pentru calculul lucrului
mecanic la o rotatie cu viteza unghiulara mare.
Adica una la care ar rezista corpul desenat mai sus. Eu am o
formula valabila numai pentru o rotatie lenta, de felul orbitarii.
Dar daca se poate calcula lucru mecanic pentru o rotatie lenta
a corpului desenat, cu atat va fi mai bun calculul pentru turatii
mari. Trebuie sa ma lamuresc daca lucrul mecanic produs la
rotatie creste proportional cresterea vitezei sau a patratului
vitezei. In rest, pot proclama deja abolirea CMC.

virgil_48 a scris:. . . . .
Dar daca se poate calcula lucru mecanic pentru o rotatie lenta
a corpului desenat, cu atat va fi mai bun calculul pentru turatii
mari. Trebuie sa ma lamuresc daca lucrul mecanic produs la
rotatie creste proportional cresterea vitezei sau a patratului
vitezei. In rest, pot proclama deja abolirea CMC.

In raspunsul precedent am ridicat problema cresterii lucrului
mecanic produs de miscarea de rotatie, cu cresterea vitezei.
Oricum forta centripeta creste cu patratul vitezei, trebuie sa
clarific daca si deplasarea virtuala pe CB creste tot asa.
           W² = F² x (ds)²

W din citat este lucrul mecanic produs la o orbitare completa pe care
l-am notat anterior cu W_o
V este viteza medie de cadere de pe tangenta pe orbita circulara, pe
care am notat-o tot atunci cu V_mc.
Astfel  se obtine tot :   W_o = F x pi x (V_o x 1 sec).       Adica:
Lucrul mecanic W_o produs la o orbitare circulara completa unde forta
gravitationala este F, are valoarea produsului F inmultita cu pi si inmultita
cu deplasarea corpului pe orbita intr-o unitate de timp. Este tot relatia
din raspunsul de pe pag. 16 in 14. dec.2016.

Acesta este formula lucrului mecanic pe care il produce o orbitare
circulara completa, si am determinat-o in Sectiunea 4 a altui topic.
Am urmarit-o cu diverse ezitari pe tot topicul, iar modul in care am dedus-o
este coerent numai pentru cine a fost interesat. Daca a fost cineva.
Nu ma indoiesc ca poate primi o forma mai "estetica". Eu nu o mai reiau,
dar daca este cineva interesat, se poate evidentia pe cont propriu.
Am sa o adaptez pentru calculul lucrului mecanic care il produce corpul
acela cu doua mase sferice, din schita de mai sus.
Diferenta mare dintre o orbitare completa din Univers si o rotatie completa
a corpului din schita, este viteza unghiulara.
Voi cauta insa sa utilizez mai departe pentru calculul lucrului mecanic produs
la o rotatie completa, componentele formulei din citat.
Problema care ma retinea, este ca formula aceasta este valabila numai
pentru viteze pe cerc care nu depasesc intr-o unitate de timp, parcursul
limitat la cca 2 grade, in care trigonometria accepta ca  tg na = n tg a.
Orbitarea se incadreaza lejer in aceasta conditie, dar rotatia nu.
Voi reveni.
Nota ulterioara: Am "beneficiat" in continuare de abandonarea forumului
de catre editorul de formule Tinypic. Veti sti cine este pi când este scris astfel.

Am gasit pentru orbitarea circulara aceasta formula a lucrului
mecanic:   W_o = F x pi x (V_o x 1 sec).
Pentru cineva puternic ancorat in fizica oficiala, formula este
o aberatie, forta gravitationala este perpendiculara pe directia
vitezei orbitale V_o, nici nu este cazul sa mai inteleaga ce
ce spun aici. Deci eu nu scriu pentru el, ci pentru un 'ipotetic"
care a simtit deja ca acolo miroase ceva alterat. Mi-ar parea
bine sa fie chiar initiatorul topicului, care s-a dat la fund când a
inceput sa inteleaga. In formula lui W_o  
Deplasarea =  pi x (V_o x 1 sec)
reprezinta valoarea scalara ce rezulta din cumularea deplasarilor
infinitesimale pe directia CB, la o orbitare-rotatie completa.
Deplasare CB are loc la tragerea fortata si continua a corpului,
de la miscarea naturala inertial-rectilinie pe AC, la miscarea fortata
pe cerc, in urma careia ajunge in B. Nu mai reiau explicatia repetata
prea mult, despre compunerea celor doua miscari si viteze.
In formula deplasarii, V_o este viteza orbitala, iar unitatea de timp
este secunda, din S.I.
Daca folosim o subdiviziune a unitatii de timp, sa zicem ns = 1 x 10^-9 s,
deplasarea pentru calculul lucrului mecanic din formula anuntata
mai sus, este aceeasi, fiindca si V_o are aceeasi unitate de timp
la numitor si se simplifica.
Sunt tentat sa consider ca deplasarea pentru care se calculeaza lucrul
mecanic  W_o anuntat,  D =pi x (V_o x 1 sec) nu depinde de marimea
unitatii de timp. Daca este adevarat, consecinta este importanta.
Ma mai gândesc.

A. Din materialul bibliographic studiat rezulta ca pe axa Pamant-Luna exista zona/punct? in care nu este atractie nici catre Pamant, nici catre Luna. Ce ne facem cu "modelul" care lucreaza cu "legaturi" dintre cele doua corpuri(Fcentripeta/gravitationala, Fcentrifuga)?

B. Dar trecand peste datele de observatie si lucrand cu modelul classic ( propus de Kepler) vedeti vreo legatura intre "gravitatia" corpului ce ORBITEAZA si viteza cu care "lucrati" dvs. Se regaseste in formula propusa (Lucru mecanic?!) vreo legatura intre  viteza de orbitare si Gravitatie? Daca da, rog,  dati detalii (chiar intuitive). Precizati si "gravitatia" carui corp este influentata, in "conditiile" in care lucrati dvs., F=?, deplasare x?, pi,?...)

Scris de dl Crivoi in topicul d-lui, referindu-se la raspunsul
anterior de aici.
   A. Efectul punctelor Lagrange se manifesta numai acolo, toata
teoria este explicata de mecanica Newtoniana si nu conduce la
concluzia ca forta de gravitatie dintre Pamant si Luna acolo s-ar
intrerupe. Daca este ceva de analizat in sensul acesta, nu vad
sa schimbe ideea ca Pamantul si Luna sunt afectate permanent
de o forta de 2 x 10²⁰N. Forta aceasta a rezultat din calcul
si le mentine la o anumita distanta. Fara ea, s-ar separa imediat.
Nu pot considera ca este intrerupta, fiindca s-ar anula.
   B. Gravitatia este caracterizata de forta de gravitatie, iar din
formula lui Newton vine si formula vitezei orbitale, V_o = radical
din M x G / r. In formula propusa de mine pentru W_o, viteza
de orbitare este "infiltrata" in F si isi are rolul ei.
Asa cum forta de gravitatie este produsa de ambele mase dupa
marimea lor, mi se pare normal ca si lucrul mecanic sa fie lafel.
Dar analizele si detaliile nu vor veni de la mine.
Discutam asa in termenii paradigmei actuale si a atractiei, fiindca
eu nu am alt limbaj la dispozitie. In conditiile push gravity pe care
o sustin, efectele sunt aceleasi dar exprimarile altele.

virgil_48 a scris:. . . . .
Sunt tentat sa consider ca deplasarea pentru care se calculeaza lucrul
mecanic  W_o anuntat,  D = pi x (V_o x 1 sec) nu depinde de marimea unitatii de timp. . . . .
Ma mai gândesc.

Cateva consideratii:
Deplasarea aceea mi-a rezultat in topicul despre orbitare si este
functie de viteza corpului. Ea este suma(integrala) deplasarilor
CB pe toata lungimea cercului, nu segmentul CB intr-un anumit
punct. Rezulta o lungime finita care este echivalenta cu suma
tuturor deplasarilor CB infinitesimale.
Totodata AC si CB reprezinta vitezele celor doua miscari care se
compun si dau miscarea pe cerc: miscarea inertiala tangentiala si
miscarea spre centru, produsa de forta gravitationala.
Viteza ca element fizic este independenta de timp. Timpul
foloseste numai la masurarea ei, dar nu o influenteaza.
Aceeasi viteza se poate masura pe o distanta mare sau pe una
mica, sau in m/s ori in m/h.
Pentru o miscare circulara la viteza constanta, raportul dintre
viteza pe AC si CB este constant dar este mai mare sau mai
mic daca viteza constanta este mai mare sau mai mica.
Notatiile sunt cele din schita de pe aceasta pagina, din 19. martie.

Stiu ca repet multe idei, dar poate ajunge sa citeasca acum vreo
persoana preocupata. Este vorba tot de conservarea falsa a
momentului cinetic si tot de schita de pe pagina aceasta:
O concluzie desprinsa numai pe cale logica, de analiza si de simulare,
nu are sansa sa se confirme decat dupa ce este verificata practic.
Asa ca pana nu vor lansa in spatiu, undeva departe de actiunea
gravitationala a unor corpuri, o volanta sau un titirez mare avand
o turatie apreciabila, nu se va adeveri ce spun eu. Atunci s-ar
putea observa ca turatia scade in timp, fara ca rotorul acela sa
antreneze nimic si fara nici o frecare. Chiar si fara nici un "camp"
de orice fel, care sa produca inductie. Poate scadea cu 1 procent
pe an, ritmul nu este important. Dar deocamdata nu are nimeni
interesul sa se afle asta. Fiindca ar incepe intrebarile incomode.
Mai scriu aici inca odata care este motivul, poate ma fac inteles:
Fiecare molecula a acelui rotor, are tendinta sa continue miscarea
inertial-rectilinie corespunzatoare pozitiei in care se afla in masa
rotorului. Dar rezistenta mecanica a acestuia, o impiedica sa plece
din acel corp si o obliga sa se roteasca in jurul axului central.
Pentru a determina molecula aceea sa descrie cercuri in loc sa
circule rectiliniu, de undeva trebuie sa vina energie. Si cum singura
energie a rotorului este energia mecanica a rotatiei sale, aceea
se va consuma. De acolo va rezulta lucru mecanic, ca un fel de
deseu nerecuperabil al energiei de rotatie. Rotorul va fi franat de
moleculele sale, care se împotrivesc sa mearga pe cerc si trebuie
trase pe cerc de rotor, cu un consum de energie.
Poate intelege cineva care are rabdare sa citeasca.

Intr-o lume cu mintea libera, conservarea aceasta CMC, nu ar
exista. Argumentul impotriva ei este atat de simplu si de logic,
incat ar face parte din adevarurile evidente, acceptate oricând.
Reiau ce am scris si in raspunsul anterior:
Un corp care se roteste sau orice atom din el, are ca lege de
miscare libera miscarea inertial-rectilinie. Dar el nu este
liber fiindca este sau face parte dintr-un ansamblu care se roteste.
Deci parcurge permanent o traiectorie circulara. Iar pentru
parcurgerea unei astfel de traiectorii se consuma energie, fiindca
este o miscare fortata. Se produce lucru mecanic mort, din
energia de rotatie a corpului. Adica un lucru mecanic care nu mai
devine niciodata energie potentiala fiindca a produs ...un cerc,
adica un desen. Ca si in cazul orbitarii, cercul acela nu este asimilat
cu lucrul mecanic de catre fizica noastra, asa cum ar trebui sa fie.
Stim toti ca o volanta neantrenata permanent se opreste. Au folosit
jumatate de adevar, cea cu frecarea si au pus pe seama ei oprirea
volantei. Si nu spune nimeni ce s-ar intampla in spatiu, cu o
volanta libera, fiindca si acolo volanta s-ar opri, mai tarziu.
Chiar si in lipsa frecarilor, inductiilor sau a altor "acoperiri".
Am sa vin cu o metoda de calcul pentru lucrul mecanic "mort" din
miscarea de rotatie. Cel care o opreste si fara ajutoare.
Dar nu-mi vine sa cred ca ce spun eu nu este cunoscut si formula
nu exista. Ma intreb cum de nu a aparut. Pentru ilustrare, am si o
schita pe aceasta pagina.
Nota ulterioara: Spre sfarsitul acestui capitol am modificat ideea,
aratand ca haltera si orice alt rotor, ajunge la o miscare de rotatie
remanenta, foarte redusa, care decurge in regim de orbitare.
Adica particulele corpului se atrag graviational, nu mai actioneaza
rezistenta lui.