Torsiunea totală

În Fizica elicoidală nu există altceva decât (o mulțime numărabilă de) centre de masă care se deplasează cu viteza luminii în vid.

Masa asociată acestor centre de masă este proporțională cu torsiunea totală. Torsiunea totală este o noțiune nouă pe care o vom defini aici.

Dacă traiectoria este o elice de curbură și torsiune , atunci torsiunea totală a acestei traiectorii este .

Dacă traiectoria este o curbă de precesie constantă (elice în jurul altei elice sau, echivalent, elice de ordinul doi), atunci torsiunea totală este , unde , derivarea făcându-se în raport cu parametrul canonic. Cum centrul de masă se mișcă cu viteza luminii în vid, derivarea în raport cu parametrul canonic este echivalentă cu derivarea în raport cu timpul propriu al centrului de masă.

Observăm că curbura de ordinul doi definită mai sus poate fi scrisă mai simplu în funcție de parametrul , numit „lancretian”. În funcție de lancretian și derivata acestuia, curbura de ordinul doi poate fi scrisă ca
.


Prin recurență, se poate defini astfel torsiunea de ordin superior. Acest ordin crește atât timp cât lancretianul are derivata nenulă. În momentul în care un lancretian are derivata nulă, curbura de ordinul respectiv se anulează și ea, astfel încât nu mai contribuie la creșterea torsiunii. Prin urmare, torsiunea de orice ordin superior devine egală cu torsiunea maximă. Această torsiune maximă este torsiunea totală pe care am definit-o aici. Notăm această torsiune totală cu .

Astfel, masa centrului de masă care se deplasează pe o anumită traiectorie este dată de , unde constantele ce apar în formulă sunt cele binecunoscute (constanta lui Planck barată și viteza luminii în vid).

În Fizica elicoidală nu există altceva decât (o mulțime numărabilă de) centre de masă care se deplasează cu viteza luminii în vid.

Nu stiu daca este corect ca centrele de masa sa se deplaseze cu viteza luminii, cat mai degraba informatia care trece de la un centru de masa la altul cu viteza luminii. Centrele de masa sunt puncte relativ fixe in spatiu, pe care informatia le transforma in centre de masa. Ma intreb daca informatia nu se propaga totdeauna sub un anumit unghi fata de directia de propagare, astfel incat pe parcursul ei intre doua puncte sa descrie o elice, centrele de masa aflandu-se pe axa elicei.

virgil a scris:Centrele de masa sunt puncte relativ fixe in spatiu, pe care informatia le transforma in centre de masa.

N-am înțeles. Fixe față de cine? Și prin ce diferă centrul de masă de informația privind acel centru de masă?

Abel Cavaşi a scris:În Fizica elicoidală nu există altceva decât (o mulțime numărabilă de) centre de masă care se deplasează cu viteza luminii în vid.

Asta este o definitie scurta a unei variante de fizica pe care vrei sa
o dezvolti, sau o situatie pe care o consideri reala ?
Cum s-ar putea deplasa toate centrele de masa cu viteza luminii?
Înafara de fotoni si poate alte cateva particule, ce se mai deplaseaza
prin Univers cu viteza luminii?

Virgile_48, nu poți amesteca noțiuni actuale cu noțiunile Fizicii elicoidale. Dacă vrei să aprofundezi această Fizică, trebuie să pornești de la centre de masă care se mișcă cu viteza luminii.

Da, centre de masa incluse in alte centre de masa, care la randul lor....
Daca centrul de masa al protonului se deplaseaza cu viteza luminii, dar si centrul de masa al nucleului cu mai multi protoni se deplaseaza tot cu viteza luminii, inseamna ca primul se deplaseaza cu c^2.
Iar daca si corpul nostru de studiu ajungem sa-l deplasam cu viteza luminii, se ajunge ca protonul sa aibe viteza c^3. Iar electronul viteza c^4. Si asa mai departe, daca consideram ca se deplaseaza Pamantul, Sistemul Solar, Galaxia.  Incredibil ce descoperire de mare viitor a avut loc pt fizica ultra-moderna.
De fapt daca imi veti verifica postarile vechi, veti descoperi ca si eu am afirmat la fel in trecut. Fapt pt. care am fost considerat un om rau atunci.
Care este ultima viteza cuantica ?

gafiteanu a scris:Daca centrul de masa al protonului se deplaseaza cu viteza luminii, dar si centrul de masa al nucleului cu mai multi protoni se deplaseaza tot cu viteza luminii, inseamna ca primul se deplaseaza cu c^2.

Asta de unde ai mai scos-o? Poţi demonstra bazaconia asta?

Acum peste 100 de ani Einstein doar a demonstrat-o, dar n-a explicat-o. A facut si celebra formula cu c^2, dar putini, sub 100 din intreaga lume o pot intelege si descalci.  Si de ce m-as chinui sa fac un pustiu de bine, cand sunt un om rau ? Cine imi apara mie dreptul la munca si propietatea intelectuala ?
Chiar si in lucrarile unui savant roman din trecut Ioan Gottlieb puteti gasi c^2, c^3, c^4.  Ganditi si voi compunerea vitezelor cuantice, folosind fizica zigzagoida sau elicoida in 3D. (2D perpendicular pe +1D)
O cuanta care are in ea viteze incluse de c^2 este cuanta de energie clasica fotonica sau atomica.  Materia luminoasa are E=mc^2.
Dar materia e si mai profunda. Energia intunecata are alte ecuatii, Intunecimea Voastra.
Sa nu uit, puneti va rog semnul minus - in fata cifrei de la reputatie fondator.

Sa ma explic de ce solicit semnul minus. Daca-mi scade in fiecare zi cifra in modul, de fapt voi creste zilnic in reputatie si voi ajunge tot la nul. Exact cum se vede si Abel pe el insusi.
semnat, al dv., Balaurul din Balaurii.

Mda. Așa cum m-am așteptat. N-ai niciun argument. Asta e.

Intai trebuie definit spatiul, ca o retea cristalina in care fiecare "centru de masa" oscileaza in jurul unei pozitii neutre. Orice perturbatie in acest spatiu se propaga cu viteza luminii. Prin perturbatie inteleg doar vibratii ale unor campuri. Prin camp inteleg o deformare a spatiului care initial era neutru. Fiecare centru de masa are cel putin patru posibilitati de manifestare prin camp al fortelor tari, camp electromagnetic, camp al fortelor slabe si camp gravitational. Fiecare centru de masa contine cei patru vectori, iar cand intr-un domeniu din spatiu exista o orientare a unui vector dominant spunem ca avem de a face cu acel camp. Orice variatie a unui camp se propaga ca o unda specifica prin spatiul neutru. In functie de natura campului si frecventa acestuia putem vorbi de o anumita informatie. Aceasta informatie se transmite cu viteza luminii parcurgand un drum elicoidal in jurul unui traseu liniar materializat de centre de masa neutre (adica lipsite de camp, sau de o orientare anume).

Abel Cavaşi a scris:Mda. Așa cum m-am așteptat. N-ai niciun argument. Asta e.

Daca vrei, facem schimb de "argumente", dar la valoarea lor reala.

Nu, nu vreau. Mă tem să nu aduci cumva argumente prea bune care să contrazică Fizica elicoidală.

Pentru tine, Abel, există o particulă materială de bază?

Sa presupunem ca un centru de masa este ca un arc microscopic care oscileaza pe o anumita frecventa si care umple un anumit volum. Daca luam un domeniu plin cu astfel de arcuri, fiecare oscileaza in felul lui, avand o alta orientare, astfel ca rezultanta oscilatiilor pe orice directie este nula. Daca dintr-o cauza anume aceste arcuri incep sa oscileze indreptate toate pe o anumita directie, putem vorbi despre un camp de orientare. Dar daca aceste arcuri sunt aduse in starea sa oscileze toate in faza si pe aceiasi directie vom avea un camp atat de orientare cat si un camp cu faza sincronizata.
Orice variatie a acestei stari se face resimtita si se propaga pe directia de orientare in spatiul ocupat de arcurile inconjuratoare a caror orientare si faza erau aleatorii pana in acel moment. Modificarea starii aleatorii a arcurilor este trecatoare, propagandu-se doar impulsul, dupa care acestea revin la starea aleatorie ca orientare si faza, adica odata propagata perturbatia, spatiul devine din nou neutru.
Calitatile campului sau a undei transmise, depind de proprietatile arcului (frecventa si orientare), astfel fiecare camp al celor patru forte ar fi creat de o anumita populatie de arcuri si un anumit mod de oscilatie a acestora.
Informatia se transmite de la un arc la altul, prin "substanta arcului" deci elicoidal, cu o anumita frecventa, fara ca aceste arcuri sa-si paraseasca pozitia din spatiu. Diferenta dintre un domeniu spatial in care toate arcurile sunt armonizate in faza si a caror directie de oscilatie are o anumita orientare, fata de spatiul neutru inconjurator, face sa putem vorbi de existenta unei particule in acel spatiu. Deplasarea particulei in spatiu, nu inseamna deplasarea arcurilor din pozitia lor de echilibru, ci doar deplasarea informatiei despre starea de oscilatie si orientare a domeniului care constituie particula.

Bordan a scris:Pentru tine, Abel, există o particulă materială de bază?

Da. Centrul de masă care se mișcă cu viteza luminii în vid. Deci, un punct matematic, căruia îi asociem o pondere.

Abel Cavaşi a scris:.. Centrul de masă ..

Masa asta ce e la tine?

După cum văd eu nu e masa fizicienilor.

Masa asta dă exact masa fizicienilor, dacă faci calculul pe care l-am propus. Mai exact, din punctul de vedere al Fizicii elicoidale, masa fizicienilor depinde de cât de întortocheată este traiectoria pe care merge centrul de masă.

Este suficient sa analizam masa electronului comparativ cu masa protonului. Pentru ambele mase exista o frecventa proprie si o energie bine stabilita, care genereaza particula. Dar nu orice cuanta de orice frecventa genereaza o particula, ci sunt cateva frecvente bine stabilite care genereaza particule, iar daca o cuanta este cu frecventa ceva mai mare decat este necesar pentru generare de particula, se naste particula (respectand anumite conditii), iar restul de energie se transforma in energie cinetica de deplasare a particulei create. Am putea spune ca spatiul in sine se bucura de proprietatea de a genera particule in prezenta unei cuante electromagnetice de o anumita frecventa. Dar pentru aceasta cuanta trebuie sa se ciocneasca de o alta cuanta, in spatiul din apropierea unui nucleu care sa preia o jumatate din spinul cuantei si astfel sa devina particula (electron cu spinul 1/2).
Incurcate sunt caile Domnului. Cum s-a nascut prima particula cand nu exista nici un nucleu greu?

Masa nu exista asa cum este, cu ce valoare are.  Valoarea masei este artificiala si este un rezultat al relativitatii.  Doua particule identice au mase diferite, in functie de viteza cu care se deplaseaza sau se rotesc, rezultat dat de marimea impuls liniar sau rotational.
Titirezul are o masa in repaus si o alta la rotatie, mult mai mare si altfel distribuita.
Posibil ca nucleul-protonul sa aibe exact masa electronului, dar e mai mare relativist de 1842 de ori, datorita faptului ca are un moment cinetic mult mai mare, de 1842 de ori.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Moment_cinetic
Nu ma intrebati cine roteste particulele cu aceste turatii atat de exacte, pesemne ca au cupe-turbine si un regulator centrifugal.
Poate ca acele turbine-reactoare care ajuta la rotire si la formarea acelei mase sunt fabricate la firma bossului Higgs.  Protonul are atasate mai multe, poate de 1842 de ori mai multe particule d`astea Higgs.
Abel are dreptate sa adauge si faptul ca centrul de masa se deplaseaza curbiliniu pe o traiectorie elicoidala, care ii fabrica aceasta masa relativista artificiala.  Traiectoria curbilinie elicoidala (datorita rotirii omega) creaza mult mai multa masa relativista decat miscarea zigzagoidala, care are doar impuls liniar.
Cineva la Facerea Lumii a dat doar impulsul initial, apoi masa s-a tot format.

Abel, imi este dator cu o masa a fizicienilor, trebuie sa o dai, ca am si inceput sa salivez. Sa n-o dai cumva cotita sau in zig-zag !
Si nu uita, pune semnul ala minuscul de minus la refutatie de la fundator si-ti raman dator.
Bag seama ca in ultimul timp ai avut niste relatii care te-au torsionat total pe dos, nu este in apele tale, esti tare ciufut si-ti bati copiii.

Abel Cavaşi a scris:Masa asta dă exact masa fizicienilor, dacă faci calculul pe care l-am propus ..

Păi hai să-l facem. Un exemplu concret, să găsim masa electronului.

Avem formula asta pe care ai dat-o, , îl știu pe h barat, ,
pe c, ,
dar cum știu torsiunea totală , a electronului. De unde o scot sau cum o măsor?

Într-adevăr, încă nu există instrumente pentru măsurarea torsiunii electronului, deoarece lumea nu și-a pus problema să o măsoare. Până când vor fi, măsori masa și deduci torsiunea din masă, după formula de mai sus.

Abel Cavaşi a scris: .. încă nu există instrumente pentru măsurarea torsiunii electronului ..

Hai să calculăm masa Lunii atunci, că-i la vedere. Cum se măsoară sau calculează torsiunea totală?

Bordan a scris:

Abel Cavaşi a scris: .. încă nu există instrumente pentru măsurarea torsiunii electronului ..

Hai să calculăm masa Lunii atunci, că-i la vedere. Cum se măsoară sau calculează torsiunea totală?

Masa este o proprietate a unei entitati spatiale, care ne indica cantitatea de energie inmagazinata intr-un volum finit. Prin formele de organizare a acestor entitati au luat nastere particulele, atomii, moleculele, cristalele, corpurile. Fiecare forma de organizare presupune o noua cantitate de energie inmagazinata, deci o cantitate suplimentara de masa.

Dacă vezi formula lui Abel, , h barat înmulțit cu , este chiar energia din , ceea ce zici și tu. Dar eu am vrut să văd care-i treaba cu torsiunea asta, cu ce se mănîncă, că tot îl aud de cîțiva ani cu ea. Cum se măsoară sau calculează, concret, nu hau-hau. Eu din formula care a dat-o Abel, , vreau să calculez masa, că vreau să văd dacă ajung la masa fizicienilor, așa cum a zis el. Cum o calculez?

Bordan a scris:Dacă vezi formula lui Abel, , h barat înmulțit cu , este chiar energia din , ceea ce zici și tu. Dar eu am vrut să văd care-i treaba cu torsiunea asta, cu ce se mănîncă, că tot îl aud de cîțiva ani cu ea. Cum se măsoară sau calculează, concret, nu hau-hau. Eu din formula care a dat-o Abel, , vreau să calculez masa, că vreau să văd dacă ajung la masa fizicienilor, așa cum a zis el. Cum o calculez?

Pentru asta trebuie sa incepem cu unitatile de masura  torsiunea "T" se masoara in grade sau radiani pe unitatea de lungime.  
deci masa;  m= (h/c2).T =[(m.c.R)/c2] .T; cum viteza 'C' se simplifica, inseamna ca raportul (R/c).T=1; deci torsiunea ar trebui sa se masoare ca raportul dintre o viteza si o lungime, ceia ce nu este  adevarat.

iar torsiunea ar trebui sa se masoare in inversul unitatilor de timp. Ceea ce ste corect.

Tocmai acest lucru nu inteleg, cum torsiunea se masoara ca o frecventa, adica 1/s ;

Simplu, de cate ori se rasuceste intro secunda. Sau se zbate in zigzag.  Au aceleasi unitati de masura. Si la torsiune si la zigzag este o lungime de unda si o frecventa.