Scurta opinie asupra TR

Aceasta cercetare sumara asupra TR se limiteaza numai la coeficientii relativisti si la compunerea vitezelor de translatie ale sistemelor fizice reale. Vreau sa spun de la bun inceput ca sunt partizan al eterului universal care materializeaza spatiul fizic, spatiul tuturor translatiilor fizice, pentru a carui existenta am dat si niste argumente fizic-o matematice. Eter a carui existenta TR o respinge, bazta pe experimentele care nu au reusit sa puna in evidenta vantul de eter (curentul eteric). Eterul fiind asimilat unei substante foarte rarefiate si imponderabile. Curentul eteric la suprafata Pamantului ar fi trbuit sa fie evidentiat (sa apara) ca efect al translatiei Pamantului prin spatiul cosmic. Dar admit si respect postulatele relativiste. Insa in relatiile matematice caut doar realitatea fizica.
O expunere foarte clara a TR se gasest la lyncul de mai jos:
http://www.phys.tuiasi.ro/Cursuri/CURSUL7FIZICA.pdf
Opinie asupra TR
Sa examinam putin ce spune TR. Ca viteza luminii in vid Vlv = C este viteza maxima posibila a translatiilor fizice (materiale) in universul fizic si aceasta viteza nu poate fi depasita. Atingerea acestei viteze de catre structurile materiale, ar insemna cresterea masei lor la infinit. Daca viteza luminii este viteza maxima posibila, inseamna ca orice translatie fizica reala din univers se produce cu viteza cuprinsa in intervalul de viteze, de la 0 la C. Adica vitezele fizice reale se gasesc in intervalul 0, corespunzand repausului absolut si pana la la viteza luminii in vid C. Acum avem cele doua sisteme de referinta inertiale (SRI) care luneca unul fata de celalalt cu viteza relativa v, fara a exista vre-o interactiune fizica intre ele. Vitezele fizice reale sunt intodeauna legate de masa sistemelor aflate in translatie. Acest lucru inseamna ca fiecare SRI are viteza lui fizica reala cuprinsa in intervalul 0 la C . Deoarece cele doua SRI nu sunt in repaus unul fata de celalalt, inseamna ca un sistem are viteza fizica reala V1 mai apropiata de viteza luminii, iar celalalt are viteza V2 mai departata de viteza luminii. Viteza relativa v dintre cele doua SRI, este de fapt diferenata dintre vitezele fizice reale ale celor d oua SRI.
Adica v = DV = V1 – V2. Viteza relativa v nu este de fapt viteza reala a nici-unui sistem. Viteza relativa v nu este o viteza fizica reala, deoarece nu este legata de masa nici-unui sistem. Si atunci este o viteza fictiva, fara vre-o legatura cu viteza fizica reala a unuia sau altuia dintre cele doua SRI. Avand o viteza fictiva, dupa toate prelucrarile matematice, efectuate pentru a obtine compunerea vitezelor, se va obtine tot o viteza fictiva, fara vre-o legatura cu vitezele fizice reale ale celor doua sisteme. Ca sa obtinem o relatie intre marimi fizice reale ar trebui ca in fractia lui beta (B), in locul lui v sa apara diferenta de viteze DV = V1 – V2 si atunci coeficientii Lorentz ar avea o forma mai complicata. Dar acele viteze fizice reale , V1 siV2, ale celor doua SRI nu pot fi cunoscute. Doar in cazul in care un sistem s-ar gasi in repaus absolut, adica viteza lui ar fi egala cu zero, viteza relativa v ar corespunde unei viteze fizice reale. Acesta este cazul ipotezei lui Lorentz, a eterului (spatiului) imobil, in repaus absolut. In acest caz beta (B) ar corespunde unei viteze fizice reale. Dar ipoteza eterului in repaus absolut este contrarie TR. Si este bine inteles si acceptat de toata lumea ca nu poate exista in universul fizic un SRI privilegiat care sa fie in repaus absolut, care sa fie un reper absolut al tuturor miscarilor din univers, adica la care sa se poata raporta toate vitezele fizice reale. Intuitia geniala a lui Einstein a fost aceea de a gasi, intr-o vreme cand fizicienii erau convinsi de existenta spatiului absolut, umplut de eterul imobil (in repaus), ca doar lumina este un SRI ideal, la care poate sa se raporteze toate celelalte miscari al sistemelor materiale. Numai ca lumina este o referinta mobila a carei viteza este situata la cealalta extrema a domeniului vitezelor. Daca am avea vitezele de translatie ale celor doua SRI si le-am raporta la viteza luminii C, am avea doi beta (B), unul mai mare si unul mai mic. Si atunci se pune problema pe care beta il alegem, sa il punem in coeficientul relativist?, pe cel mai mare sau pe cel mai mic?. Aceasta dilema ne arata de asemenea ca beta din formulele relativiste nu corespunde unei realitati fizice, ci este doar o marime fictiva care va duce la rezultate fictive. De aceea formula relativista de compunere a vitezelor este doar un aranjament matematic, care nu ia in considerare interactiunea dintre sisteme si nu corespunde realitatii fizice. Pe cand formula lui Fresnel, reflecta compunerea vitezelor fizice reale ale sistemelor, rezultata din interactiunea dintre ele. Se vede ca formula lui Fresnel nu incalca postulatul TR al vitezei maxime egala cu viteza luminii C. Indicele de refractie n reflecta masura interactiunii dintre lumina si mediul transparent prin care trece. Cu cat viteza de translatie a mediului este mai mare, cu atat interactiunea luminii cu mediul este mai slaba. Adica daca viteza de translatie a mediului transparent tinde catre C, indicele de refractie tinde catre 1 si viteza rezultanta, data de Formula lui Fresnel, tinde catre C, in acord cu postulatul TR. Aceasta constatare ne arata ca Formula lui Fresnel este adevarata (ramane valabila) si la viteze relativiste ale mediului dens si transparent prin care trece lumina. Daca formula lui Fresnel este verificata cu prcizie in experimentele de tip Fizeau si nu incalca nici postulatul TR , putem fi siguri ca aceasta este formula adevarata de compunere a vitezelor fizice reale ale SRI. Straduinta unora de a deduce formula lui Fresnel, din formula relativista de compunerea vitezelor, printr-o serie de aproximari matematice, nu este decat un gest de obedienta fata de o teorie adulata, despre care se spune in prmanenta ca este verificata in toate testele. In spatele sintagmei –in limita erorilor experimentale-, nu este decat atitudinea obedienta fata de TR ca si fata de o religie. Partiznii TR nu admit nici macar o examinare logica a asertiunilor teoriei care ar evidentia aspectele contradictorii ale teoriei, si vin cu argumentul testarii experimentale in zeci de teste. Numai ca vin cu exemple de testare ale TRG. Ori TRG tine seama si de acceleratii si de interactiunea dintre sisteme. De aceeea testele TRG sunt confirmate in testarile cosmice. TR regasind coeficientii lui Lorentz, ii aplica asupra timpului, spatiului si masei. Aplicand acest coeficient si masei, TR este singura teorie care da o explicatie faptului constatat experimental de majorare a masei particulelor accelerate spre viteza luminii. Dar TR nu are (nu ofera) nici-o explicatie pentru mecanismul intim al acestei majorari a masei. Deoarece coeficientii relatvisti sunt foarte utili in experimentele de accelerare a particulelor, teoria prin care au fost dedusi are sustinere totala si nu se admite nici-o suspiciune, nici-o indoiala, asupra ei. Totusi un mecanism care sa explice majorarea masei particulelor accelerate in campuri acceleratoare ar putea fi adsorbtia fotonilor din campul accelerator pe particulele care sufera accelerarea. Fotonii contribuind cu masa lor la cresterea masei particulelor.

Daca masa unui corp creste odata cu viteza acelui corp atunci ce se intampla cu volumul acelui corp?

În teoria relativităţii, volumul scade cu viteza, căci lungimea scade cu viteza pe direcţia mişcării şi nu se modifică pe o direcţie perpendiculară. Dar volumul n-are treabă cu masa, cele două fiind independente.

Daca masa unui corp creste odata cu viteza acelui corp atunci ce se intampla cu volumul acelui corp?

Masa nu creste ca urmare a cresterii numarului de atomi. Masa creste ca urmare a acumularii de energie in atomii deja existenti. Dovada, ca in cazul unei franari, se va emite cuante de energie, dar corpul initial ramane intact. De aceia trebuie facut distinctie intre masa de repaus si masa de miscare. masa de repaus reprezinta masa numarului de atomi continuti de acel corp, in timp ce masa de miscare reprezinta energia acumulata (datorita cresterii vitezei) in masa de repaus.

Abel Cavaşi a scris:În teoria relativităţii, volumul scade cu viteza, căci lungimea scade cu viteza pe direcţia mişcării şi nu se modifică pe o direcţie perpendiculară. Dar volumul n-are treabă cu masa, cele două fiind independente.

Daca volumul scade cu viteza atunci ce se intampla cu densitatea?

Densitatea creşte, evident. În treacăt fie spus, densitatea ar creşte chiar dacă volumul ar rămâne constant (asta pentru că creşte masa).

Densitatea creşte, evident. În treacăt fie spus, densitatea ar creşte chiar dacă volumul ar rămâne constant (asta pentru că creşte masa).

Apropo, la defectul de masa (desi nu este in context) rezultat in reactia nucleara, se regaseste in energia eliberata. Masa materialului radioactiv inainte de reactie este mai mare decat masa rezultata din reactie, diferenta se transorma in energie.
Asa si la accelerarea unui corp, fotonii absorbiti aduc un aport de masa, iar la franarea corpului fotonii eliberati readuc masa corpului la valoarea initiala, acest lucru implica si variatiile de densitate corespunzatoare.

Abel Cavaşi a scris:Densitatea creşte, evident. În treacăt fie spus, densitatea ar creşte chiar dacă volumul ar rămâne constant (asta pentru că creşte masa).

De cate ori creste (in functie de viteza) densitatea unui corp fata de densitatea aceluiasi corp cand se afla in repaus?

Fie (factorul relativist) şi fie densitatea în repaus.

Atunci, cum densitatea este masă supra volum, avem pentru repaus relaţia
.

Pentru mişcare, cum şi , vom avea
.

Corect calculat conform teoriei relativitatii (pe care eu o consider gresita).Eu consider ca masa ramane aceiasi si deci volumul acelasi si consider ca daca pe directia miscarii volumul se comprima atunci celelate dimensiuni se dilata corespunzator.Daca masa ar creste tinzand la infinit iar densitatea ar creste tinzand la infinit atunci ar insemna ca un asemenea corp ar produce la un moment dat un micro big-bang ceea ce mi se pare aberant conform TR.

Daca masa ar creste tinzand la infinit iar densitatea ar creste tinzand la infinit atunci ar insemna ca un asemenea corp ar produce la un moment dat un micro big-bang ceea ce mi se pare aberant conform TR.

Masa nu creste la infinit, pentru motivul ca ar fi necesara o energie infinita, deci rationamentul tau cade.

virgil a scris:

Daca masa ar creste tinzand la infinit iar densitatea ar creste tinzand la infinit atunci ar insemna ca un asemenea corp ar produce la un moment dat un micro big-bang ceea ce mi se pare aberant conform TR.

Masa nu creste la infinit, pentru motivul ca ar fi necesara o energie infinita, deci rationamentul tau cade.

Atunci la ce mai este buna formula masei unui corp aflat in miscare care depinde de viteza corpului si de viteza luminii???????????Eu zic aca acea formula este gresita ca de altfel si formula si aceasta din urma formula eu zic ca este o speculatie fizico-matematica total gresita.......Cat de mare poate fi viteza unui corp in compartie cu viteza luminii?

Nu este gresit nimic, sunt lucruri profund verificate, de ce crezi ca se folosesc acceleratoare de particule? pentru a le creste viteza cat mai aproape de viteza luminii, si cu cat se apropie de "c", cu atat consuma energie mai multa, dar niciodata nu este suficienta energie, si se trece la construirea unui alt accelerator, si tot asa. Evident ca scopul lor este studiul dezintegrarii particulelor
prin ciocniri de particule accelerate aproape de viteza luminii. Faptul ca au rezultat neutrini la care s-a inregistrat viteze cu foarte putin superioare vitezei luminii, este doar o chestie de precizia si interpretarea fenomenului tinand cont de toate influientele exterioare. Sunt sigur ca este o explicatie logica datorata unei scapari ce va fi gasita pana la urma. Chiar si in acest caz faptul ca o particula primeste viteza luminii, inseamna ca musai are masa egala cu zero, atunci asta nu mai e particula ci o noua cuanta de energie.

O nava cosmica ce viteza poate atinge?Numai particulele pot fi accelerate pana la viteza luminii???????

În mod evident, atinge cel puțin viteza de scăpare din câmpul gravitațional terestru, pe care cu un foarte mic efort ar trebui să poți să o deduci și singur, pe baza conservării energiei. Ar fi interesant de analizat și legea a doua a dinamicii pentru o navă cosmică, căci într-un astfel de sistem masa nu este constantă (nu din cauza vreunui efect relativist, ci pentru că o bună parte din masa navei se regăsește în combustibilul consumat în timpul decolării) și dacă ești interesat, poți face o estimare rudimentară a raportului dintre masa de combustibil necesar pentru ca viteza de scăpare calculată mai sus să fie atinsă și masa navei cu rezervorul gol, iar rezultatul ar trebui să arate că tehnologia actuală este destul de ineficientă (desigur, vorbim aici de o estimare foarte simplă, există o știință întreagă a ingineriei aero-spațiale și propulsiei, unde sunt tratate toate complicațiile care apar în sistemele reale).

Nu știu însă la ce viteză călătoresc sondele spațiale, va trebui să mă interesez. Probabil că au o viteză mult mai mică decât navele, dar dat fiind că nu au nevoie de atâta combustibil lichid (folosesc panouri solare) sunt fiabile pe distanțe mult mai lungi (nu cred că vreo navă cu echipaj uman a zburat mai departe de Lună, dar câteva sonde ar trebui să se afle la marginea sistemului solar în momentul de față, sau chiar să fi trecut dincolo).

O nava cosmica ce viteza poate atinge?Numai particulele pot fi accelerate pana la viteza luminii???????

In sistemul solar o nava cosmica calatoreste cu o viteza de cca 20 km/s. Impreuna cu Pamantul dam ocol Soarelui cu 30km/s.
Sunt cercetari cu motoare ionice care pot atinge viteze peste 100km/s.
Iar noi calatorim impreuna cu Soarele in jurul galaxiei cu viteza medie de 220km/s. Vitezele de ordinul vitezei luminii sunt o utopie chiar si peste 100 de ani.