Cum se desfăşoară o cercetare?

Bordan a scris:E cineva de aici care să nu fie deacord cu Descartes și metodele lui – ʺDiscurs asupra metodei de a ne conduce bine rațiunea și a căuta adevărul în științeʺ? ...

Eu ! Si nu pentru ca sunt negativist.
"Adevărul nu poate fi decât unul singur, pentru că nu pot exista mai multe adevăruri asupra aceleiași chestiuni." Ba tocmai ca pot, aceasta depinzand de ceea ce numim perspectiva. Realitatea in schimb este una singura si ea este suma adevarurilor tuturor perspectivelor asupra realitatii. Asta presupune insa o analiza extinsa asupra conceptelor, pe care e greu sa o inghesui intr-o singura fraza aici, cu pretentia de a fi inteles (nu sunt un geniu sa reusesc performanta asta)
Vreau sa subliniez aici ca Descartes a trait la începutul sec XVII, lucru care mi se pare elocvent. Cu toata admiratia si respectul pentru un inaintas ce a pus bazele unui mod de gandire in matematica (cu siguranta stii ca a fost si filosof si matematician si probabil observi apropierea intre cele doua domenii), trebuie sa spun ca nu sunt intru totul de acord cu ideile sale, chiar daca ele erau un progres urias la acea vreme. Tocmai limita cunostintelor anterioare pe care s-a bazat in scrierea operelor sale, la cumpana dintre evul mediu si epoca moderna, beneficiind totusi de avantajele gandirii renascentiste unde l-as aminti pe Machiavelli. Cu toate astea, din aceasta perspectiva, Renasterea nu a insemnat decat restabilirea civilizatiei clasice, si ma refer aici la Aristotel, Senecca, Ovidiu, Virgiliu, Cicero, a caror gandire a fost ingropata timp de mai bine de 1000 de ani de un obscurantism religios feroce. Daca te gandesti bine, chiar si acum, in matematica, ne bazam in mare parte pe postulatele si axiomele lui Euclid. Intre timp, au aparut luptele ideologice intre materialisti (vezi Marx) si idealisti (vezi Kant, Hegel, Schopenhauer), care continua cu cerbicie si astazi. Nu-i mai pun la socoteala pe mai nou aparutii fundamentalisti a caror opinie (caci nu poate fi numita gandire ci mai repede speculatie) e de-a dreptul retrograda si arunca asupra noastra spectrul unui nou ev mediu.
Eu vad problema asta ca o reconciliere intre cele doua curente si dezvoltarea lor intr-o filosofie unificatoare.
Tin sa spun ca m-am ocupat foarte mult de esenta notiunilor fundamentale utilizate in stiinta moderna, inclusiv de cea de adevar, care este mult mai larga decat este descrisa de ganditorii de o parte sau alta a baricadei ideologice.
In momentul de fata, metoda formalismului matematic a devenit insuficienta in analiza si sinteza realitatii, asa ca ori ar trebui extins formalismul matematic, ori modificate si extinse notiunile cu care operam. In opinia mea ar trebui abordate ambele metode, dar mai ales integrarea lor intr-un sistem natural de organizare, cuprinzator pentru oricare din domeniile de studiu stiintific. Ceea ce este important totusi, este ca matematica este un instrument de descriere a realitatii si nu unul de descoperire a acesteia, loc ce ar trebui lasat filosofiei. (Cred ca aici am fost cam neclar in exprimare)
Vreau sa stii ca o mare parte din munca mea este alocata analizei notiunilor fundamentale si teoriei generale a sistemelor, care nu pot fi creionate fara modificarea sau/si extinderea unor notiuni  care in momentul  de fata sunt confuze sau vagi. Pe masura ce analizez cu ajutorul formalismului matematic noile idei, revin cu modificari asupra notiunilor teoretice sau formalismului matematic, pentru a le imbina cu succes intr-un sistem coerent, care pana acum nu e gata. Cu siguranta acesta este si motivul pentru care ma inteleg mai greu cu unii pe aici pe site.
Oricum, trebuie acordata mare atentie folosirii notiunilor si, foarte important, contextului in care le folosim pentru constructiile noastre teoretice in orice domeniu.
"Prima regulă a metodei carteziene, pe care se fundamentează de fapt raționalismul cartezian .. să primim adevărat numai ceea ce, în mod evident, ne apare ca fiind adevărat, acele lucruri pe care mintea noastră pare a le cunoaște în mod neîndoielnic ... " Cum adica "ne apare" sau "pare a le cunoaste"? Nu mi se pare suficient pentru stabilirea unei realitati. Astfel si lumea ne pare materiala. Chiar este ?