In ce cazuri o traiectorie rectilinie poate deveni curbilinie.

Rezumarea primului mesaj :

In natura nu exista repaus absolut, asa ca orice corp se afla in miscare fata de cel putin un sistem de referinta, si se afla in acelasi timp in repaus fata de un alt sistem de referinta. Totul este relativ, asa incat daca ne referim la traiectoria unui corp, trebuie sa precizam si sistemul de referinta fata de care acel corp se poate afla in repaus la un moment dat. Sa presupunem un corp aflat in repaus la momentul initial al observatiei, si sa mai presupunem ca experimentul are loc in afara oricarui camp de influiente. In aceste conditii, corpul poate fi pus in miscare prin aplicarea unui impuls i=m.v ; acest impuls are o marime vectoriala caracterizata de directie si sens. Cum am presupus de la inceput ca spatiul in care se deplaseaza corpul este lipsit de orice campuri ce ar putea influienta traiectoria, inseamna ca acest corp se va deplasa totdeauna pe o traiectorie rectilinie.
Daca presupunem ca pe parcursul traseului, corpul intalneste o bariera de potential gravitational sa vedem ce se intampla;
1. Daca bariera de potential este orientata perpendicular pe directia de miscarea corpului, atunci traiectoria lui se va transforma din rectilinie in curbilinie, devenind astfel o parabola, asemanatoare traiectoriei unui proiectil tras pe pamant.
2. Daca bariera de potential este orientata chiar pe directia traiectoriei corpului, atunci ea nu va suferi nici o modificare, ramanand rectilinie, dar corpul isi va accelera viteza.
3. Daca bariera de potential va avea o geometrie cilindrica cu axul dealungul traiectoriei corpului, si va prezenta un gradient orientat radial dinspre axa spre periferia cilindrului, corpul se va deplasa tot rectiliniu, pastrandu-si viteza constanta.
4. Daca bariera de potential va fi ca cea de mai sus, dar axa ei va face un unghi cu directia traiectoriei, atunci aceasta se va schimba devenind curbilinie, de forma unei elice, al carui pas va depinde atat de parametrii corpului, cat si de parametri barierei de potential, si de unghiul de inclinare intre traiectoria initiala si axa barierei de potential.
5. Daca corpul considerat are propriul lui camp, si se deplaseaza in spatiul unui alt camp precum Pamantul in jurul Soarelui, atunci traiectoria lui va fi o curba plana.
6. Daca corpul considerat se deplaseaza prin mai multe campuri de potential suprapuse dar excentrice, atunci traiectoria lui va deveni o curba tridimensionala, care poate fi o elice degenerata in functie de planul initial de rotatie. Acesta este cazul traiectoriei planetelor care se invart in jurul Soarelui, care la randul sau se invarte in jurul Galaxiei, care si ea se deplaseaza in spatiu.
As vrea sa vad cum rezolva teorema de recurenta a lui Abel toate aceste situatii, si mai ales cum explica modul prin care un camp interactioneaza cu impulsul initial in schimbarea traiectoriei.

Abel Cavaşi a scris:În natură nu există nici măcar sistem de referință relativ față de care un corp să fie în repaus. Mai clar spus, nu există nici măcar un singur sistem de referință față de care un corp să fie în repaus. Când vei înțelege asta, mai vorbim.
În Fizica elicoidală toate corpurile au viteza luminii. Așa că nu pot fi în repaus față de niciun alt corp din Univers. Repausul este doar aparent și se datorează faptului că fizicienii fac medierile rezultatelor observaționale.
După ce ai înțeles aceste lucruri, încearcă să-ți răspunzi la întrebarea inversă: "În ce cazuri o traiectorie curbilinie poate deveni rectilinie?".  

Deci eu nici cand dorm, nu sunt in repaus fata de patul meu luat ca sistem de referinta.
Nu sunt nici fatza de casa mea, nici fatza de pamantul meu.
Asa o fi, asta din cauza ca respir si imi pulseaza sangele si-mi merge mintea si cand dorm.
Dar cand voi muri ? Ei bine, nici atuncea nu voi avea liniste nici in mormant.  Ma voi tot rasucii si acolo.  Totul din mine se misca atomic si se va mai misca tot cu viteza luminii, chiar mort fiind.
Deci e justa concluzia la care a ajuns marele nostru mentor.
Iar la intrebarea: "In ce cazuri o traiectorie rectilinie poate deveni curbilinie", raspunsul e unul singur: In toate cazurile.
Iar la intrebarea: "In ce cazuri o traiectorie curbilinie poate deveni rectilinie", raspunsul e unul singur: In nici un caz.

Razvan a scris:

Imaginea reprezintă harta anizotropiei CMB, din care a fost înlăturată artificial, prin "substracting", urma lăsată de galaxia noastră. Prin modificarea exagerată a contrastului (de vreo 30 000X), s-a urmărit evidenţierea zonelor "reci" şi "calde" ale CMB.
Am folosit ghilimele, deoarece diferenţa dintre zonele roşii şi albastre, respectiv anizotropia în temperatura CMB, este de doar 0,0005 K faţă de temperatura de 2,725 K.
Dunga aia albă şerpuită e pusă acolo doar pentru sublinia zona mai "caldă" faţă de cea "rece" şi nu are nicio altă calitate.

Prin urmare s-a sters urma calda a intregii galaxii, si poate si a altora, si ce a ramas reprezinta acea imagine care se vrea a fi urma calda a spatiului in urma cu vreo 10 miliarde de ani. Numai ca spatiul din acea perioada era mult mai mic, iar temperatura era proportional mai mare. In aceste conditii cele 5 zecimi de miime de grad K mai reprezinta ceva?
Oricum ar fi aceasta imagine nu are ce cauta in explicarea curburii traiectoriilor corpurilor aflate in campul gravitational actual. In univers sunt miliarde de galaxii, si probabil aceiasi analiza facuta in fiecare din ele ar da imagini diferite, astfel ca fiecare loc din spatiu are propria lui amprenta cosmica.

negativ a scris:

Cum orice marime scalara poate fi linearizata sau curbata functie de parametri dupa o prealabila ordonare, mi se pare normal ca din perspectiva algebrica orice curba sa poata fi transformata intr-o dreapta si invers. Asa a facut si Minkowsky cu cele 4 dimensiuni ale lui care nu sunt de fapt decat o dimensiune si un parametru al acesteia.

Matematic problema este rezolvata simplu, considerand linia dreapta ca fiind un caz particular al unei curbe 3d. Astfel daca consideri cazul general drept o elice, atunci prin anularea razei de curbura si a torsiunii, obtii o linie dreapta.
Insa abordand astfel problema nu obtii informatii despre modul cum interactioneaza spatiul cu corpul in miscare, pentru a obtine traiectoria dorita.

Iata poze cu galaxii mature, care au materie intunecata la ecuator, acolo unde este linia mediana intre emisfera N si S.
Posibil sa fie un fenomen necunoscut sau un brau de corpuri satelit asemanator inelelor lui Saturn.
Sau mai stii, multe gauri negre si flamande, prin care nu trece lumina.
Sau poate ca acolo galaxia este mai paroasa.  A se analiza urmatoarea poza cu par galactic:
https://cdn.spacetelescope.org/archives/images/wallpaper2/opo0624a.jpg
Zicea odata (pe 12.12.2012-ora fix 12h:12min:12sec) marele nostru guru WoodyCAD ca Pamantul nostru drag isi va inversa polii cand va trece prin planul median al galaxiei.  O fi trecut sau inca nu ?, nu stim.
https://cdn.spacetelescope.org/archives/images/wallpaper2/opo0328a.jpg
https://cdn.spacetelescope.org/archives/images/wallpaper2/heic0506b.jpg
https://cdn.spacetelescope.org/archives/images/wallpaper2/heic0206a.jpg
https://cdn.spacetelescope.org/archives/images/wallpaper2/heic0905a.jpg
https://cdn.spacetelescope.org/archives/images/wallpaper2/opo0624a.jpg
https://cdn.spacetelescope.org/archives/images/wallpaper2/opo0123a.jpg
https://cdn.spacetelescope.org/archives/images/wallpaper2/potw1442a.jpg
https://cdn.spacetelescope.org/archives/images/wallpaper2/potw1502a.jpg

http://imgsrc.hubblesite.org/hu/db/images/hs-2003-28-a-thumb.jpg
http://imgsrc.hubblesite.org/hu/db/images/hs-2006-24-a-small_web.jpg
http://science.nationalgeographic.com/science/photos/hubble-images-gallery/

virgil a scris:

negativ a scris:

Cum orice marime scalara poate fi linearizata sau curbata functie de parametri dupa o prealabila ordonare, mi se pare normal ca din perspectiva algebrica orice curba sa poata fi transformata intr-o dreapta si invers. Asa a facut si Minkowsky cu cele 4 dimensiuni ale lui care nu sunt de fapt decat o dimensiune si un parametru al acesteia.

Matematic problema este rezolvata simplu, considerand linia dreapta ca fiind un caz particular al unei curbe 3d. Astfel daca consideri cazul general drept o elice, atunci prin anularea razei de curbura si a torsiunii, obtii o linie dreapta.
Insa abordand astfel problema nu obtii informatii despre modul cum interactioneaza spatiul cu corpul in miscare, pentru a obtine traiectoria dorita.

Iata mai jos tabelul primei viteze cosmice pentru planetele sistemului Solar.

Iata aici ca in calculul traiectoriei satelitilor, se tine cont de constanta gravitationala, de masa planetei, de raza acesteia cat si de prima viteza cosmica pentru planeta respectiva. Deci masa planetei si constanta gravitationala sunt singurele informatii despre spatiul cosmic in care va evolua satelitul. Intrebarea ramane; care este relatia dintre satelit si spatiul considerat, astfel ca o traiectorie sa fie rectilinie sau curbilinie? care este mecanismul prin care spatiul, respectiv campul gravitational curbeaza traiectoria?
Un observator aflat pe satelit, vede cum planeta si tot universul se invart in jurul lui, deci aceasta este partea observabila a mecanismului, din care rezulta ca satelitul sau corpul in cauza este prizonierul unui intreg univers, iar ca sa se mentina la o anumita distanta de planeta, trebuie ca sa se rasuceasca cu o anumita viteza in jurul ei. Putem afirma ca; deplasarea unui corp prin spatiul real este echivalenta cu deplasarea spatiului real fata de corp.(prin spatiul real intelegand spatiul cosmic cu tot ce este populat, adica cu toate corpurile si campurile aferente).

[quote="gafiteanu"]Iata poze cu galaxii mature, care au materie intunecata la ecuator, acolo unde este linia mediana intre emisfera N si S.
Posibil sa fie un fenomen necunoscut sau un brau de corpuri satelit asemanator inelelor lui Saturn.
Sau mai stii, multe gauri negre si flamande, prin care nu trece lumina.
Sau poate ca acolo galaxia este mai paroasa.  A se analiza urmatoarea poza cu par galactic:
https://cdn.spacetelescope.org/archives/images/wallpaper2/opo0624a.jpg

Ce tare este aceasta poza. La periferia galxiei se afla planete si alte corpuri care nu au ajuns la parametrii de a deveni stele. Astfel nu au lumina proprie, la fel cum la marginea sistemului solar se afla o puzderie de comete.
Dupa teoria mea, vitezele maxime din macrounivers sunt in numar de 4, adica fiecare familie de sisteme este caracterizata de o viteza maxima, care la nivelul galaxiei este chiar viteza luminii.
astfel avem;

astfel sistemele si corpurile se grupeaza, cele cu viteza maxima dar mai mica decat "c" se regasesc spre periferia galaxiei.

Insa abordand astfel problema nu obtii informatii despre modul cum interactioneaza spatiul cu corpul in miscare, pentru a obtine traiectoria dorita.

TRAIECTORIA ESTE DATA DE INTERACTIUNEA CORPULUI CU MEDIUL!
...la fel cum traiectoria fiecaruia din noi, prin viata, este determinata de NOI IN INTERACTIUNE CU MEDIUL NOSTRU!
...si mediile astea de evolutie..sunt alte "structuri materiale" ce umplu spatiul(gol)

Daca veti fi de acord cu acest principiu, DE BAZA, putem continua rationamentul pe 2 directii! (vorbim aceeasi limba)
1-Principial - fara pretentia de a regasi principii in realitate
2-Principial - cu corespondenta imediata in realitate!
Personal NU MERG PE 1)...nu ajuta decat la dezvoltarea imaginatiei, pierzand simtul realitatii!

2) = este TURNESOLUL...din Teorie Unificata . Daca sunteti religiosi, credeti in cai verzi...NU AVETI UN SISTEM DE GANDIRE TIP 2)
Practic "mentalul" nu va permite, structurile neuronale nu prezinta suficient de multe "filtre" rationale!

Asadar 2 cai de urmat, RATIONAL si IRATIONAL...

https://cercetare.forumgratuit.ro/t2396p30-in-ce-cazuri-o-traiectorie-rectilinie-poate-deveni-curbilinie#76516
Dar partea paroasa cum o explici ?
https://cdn.spacetelescope.org/archives/images/wallpaper2/opo0624a.jpg
Si Galaxia noastra are sigur un astfel de brau intunecat. Observati ca zonele cele mai luminate sunt la centru si la exterior-periferie imediat sub acest brau intunecat.
Soarele nostru cica se afla la cca 1/3 distanta de la periferie la centru. Cica a nimerit intro oaza de relativa liniste, intrun vartej local, unde se tot roteste pe loc intre cele doua brate, facand parte dintro mini-galaxie inclusa.  Altfel demult trebuia sa ajunga mergand elicoidal pe un brat la centru, unde era vai de el si de noi.
Acu inca o intrebare, cum de este galaxia plata ? Ce o tine asa sau o turteste ? Lasati-o pe aia cu forta centrifuga.

gafiteanu a scris:https://cercetare.forumgratuit.ro/t2396p30-in-ce-cazuri-o-traiectorie-rectilinie-poate-deveni-curbilinie#76516
Dar partea paroasa cum o explici ?
https://cdn.spacetelescope.org/archives/images/wallpaper2/opo0624a.jpg

Este explicata in postarea mea de mai sus, pe care am completat-o cu vitezele cosmice maximale.

Deci parul ala cretz este materie lichida sau gazoasa de vulcani expulzata de niste mici corpuri planetare aflate in rotatie mare. (cauza rotirii ?)
Nu au evadat inca nici un "fir de par", sunt ca un ombilic bine prins.

gafiteanu a scris:Deci parul ala cretz este materie lichida sau gazoasa de vulcani expulzata de niste mici corpuri planetare aflate in rotatie mare. (cauza rotirii ?)
Nu au evadat inca nici un "fir de par", sunt ca un ombilic bine prins.

ceia ce vezi, sunt de fapt miliarde de corpuri ceresti, altele decat stelele.

Desigur, le-a prins cineva pe o atza ca margelele.  Sau poate locuitorii de acolo se joaca cu zmeiele.  Sau sunt cu totii intro zi de sarbatoare si arunca cu panglici.  Sau sunt panglici de doliu.
Veti observa ca la centru lumina e mai rosieatica, la periferie mai albastra. Deci stelele sunt mai luminoase la periferie, fiind mai mici.  Cu cat merg spre centru si se maresc spre centru, (atrag planetele si se unesc stelele) devin mai masive, mai uriase si le scade temperatura.  Asa se nasc super-novele, care produc cele mai teribile explozii din Galaxie.
Dar ce turteste galaxia asa ca o clatita ? De ce alte planete si stele nu se invart si pe alte orbite perpendiculare ?

gafiteanu a scris:
Dar ce turteste galaxia asa ca o clatita ?  De ce alte planete si stele nu se invart si pe alte orbite perpendiculare ?

Undeva pe forumul Astronomy, acum cativa ani, un baiat foarte destept a demonstrat ca este suficient campul gravitational, si miscarea circulara a corpurilor, astfel incat inelele lui Saturn si nu numai, au o grosime de numai cativa metri. Acelasi lucru se intampla si in cazul galaxiilor.

Sunt atatea stele in Univers cu o viteza de rotatie f. mare, si totusi sunt inca rotunde-sferice.  Nici o stea nu s-a turtit.
Saturn de ce e asa, iar Jupiter sau Pamantul nu este ?
Iar cum de ie ase subtire discul fatza de diametru ?
Iar satilitii lu Saturnu, de ce nu se includ si iele in planul discului de gheata ?
Beiatu ala foarte desteptu nu si-a pus intrebarili si ase ? 
Mai ie multi ienigme si concluzii gresite.
De la astronomie la astrofizica e mare diferenta.
Si totusi, de ce totul se invarte ?

Revenind la subiectul topicului, mai jos atasez o poza in care am reprezentat spatiul deformat de campul gravitational sub forma unor suprafete echipotentiale de camp. Daca ultimele suprafete departate de corpul respectiv pot fi considerate a avea campul apropiat de zero, se observa cu usurinta ca suprafetele apropiate sunt mai concentrate. Considerand spatiul ca un gaz ideal, inseamna ca "temperatura" sau "energia", "particulelor de spatiu", este cu atat mai ridicata cu cat spatiul este mai lipsit de camp. Acest lucru determina ca frecventa impulsurilor ce bombardeaza particulele elementare ale unui corp "cufundat in camp" sa fie neuniforma pe fetele diametral opuse, ceia ce are drept rezultat impingerea corpului spre centrul sursei de camp.

ABSOLUT IN TOATE CAZURILE DE CURBARE A TRAIECTORIEI...ESTE VORBA DE INTERACTIUNEA CU MEDIUL! (imediata vecinatate)

De la nea Einstein incoace...Terra curbeaza mediul inconjurator!
NOPE!
....mediul inconjurator este curbat...curge in vortex(elicoidal), ...TERRA urmand sa se plaseze exact unde trebuie, exact in centrul de rotatie "eteric"!

asta este GRESITA!



asta este CORECTA!


Daca planeta(steaua) se roteste...inseamna ca a ajuns in centrul vortexului de curgere!
Daca nu se roteste...inca nu a ajuns acolo, isi poate gasi un punct de eclilibru relativ (masa, pozitia fata de centru de rotatie si viteza vortexului dau rezultanta)

Asadar, CURBAREA TRAIECTORIILOR...= INTERACTIUNEA CU MEDIUL (REALITATE)

Nu mai insistati in GRAVITATIE!
...in toate teoriile fizice actuale LIPSESTE CURBURA SI TORSIUNEA (inclusiv gravitatia)!
..este aspectul FUNDAMENTAL-GEOMETRIC AL UNIVERSULUI...de care nu se tine seama...NICIUNDE!

WoodyCAD, esti in eroare, uite de ce:
Unele planete din jurul Soarelui se invart intrun sens, altele invers.  Tu crezi ca traim intrun vartej cu totii, dar adevarul este ca numai tu.  Sau traim in mai multe vartejuri opuse concentrice si suntem selectivi fiecare.
Deci mai lucreaza ceva la teoria aia a ta care vrea sa explice totul.
"Spatiul e curb si torsionat" nu mai e valabila. Spatiul e pervers.

Pentru forme "DISC" se aplica COD FUNDAMENTAL , gravitatia fiind DEXTROGIRA (IDEM MAGNETIC/ELECTRIC)!
ATENTIE!
Clasa imediat "subgravitationala" este clasa bozonica, prezinta bichiralitate (posibilitatea confectionarii tornadelor uriase, gen galaxii). In interiorul oricarei tornade EXISTA BICHIRALITATE
De aceea in TEORIE UNIFICATA se disting 2 TIPURI DE DISCURI DE ACRETIE ...FIXE  SI ROTATIVE!
(aplicare COD FUNDAMENTAL, ptr. bozoni-predoni sau fermioni)
PENTRU A PUTEA INTELEGE CE SCRIU...INTRODUCETI SENSUL SI CHIRALITATEA TORNADELOR IN CRBL!
(stiinta actuala nu are asa ceva...curbura si torsiune)

Un bun exemplu de curbare a traiectoriei, de catre mediu...printr-un transport EFICIENT!
FORMA 3D...elicoidala!
Clic dreapta ptr marire!

WoodyCAD a scris:Un bun exemplu de curbare a traiectoriei, de catre mediu...printr-un transport EFICIENT!
FORMA 3D...elicoidala!
Clic dreapta ptr marire!

Acesta este un exemplu pentru curgerea printr-un mediu lichid, in care exista frecare imtre corp si mediu. In cazul campurilor, nu exista frecare intre corp si mediu, ci exista doar impulsuri primite din toate partile de care particulele din substanta corpului.

Particulele care se deplaseaza prin spatiu, isi orienteaza spinul pe directia deplasarii sau invers directiei deplasarii precum o fac electronii. Acest lucru este necesar pentru ca impulsurile primite din partea spatiului sunt doar perpendiculare pe directia deplasarii. Cu alte cuvinte am putea spune ca particulele sunt "transparente" fata de impulsurile spatiului primite pe directia spinului. Atunci cand un corp sta pe loc intr-un sistem de referinta, particulele lui au spinul orientat statistic astfel incat rezultanta "transparentei" spinului, este nula in sistemul de referinta considerat. In cazul cand vrem sa punem corpul in miscare, consumam energie pentru reorientarea spinilor pe directia deplasarii. Viteza corpului depinde de rezultanta orientarii spinilor pe acea directie. O particula se poate apropia de viteza luminii numai cand spinul ei devine paralel sau aproape paralel cu directia de deplasare, dar pentru aceasta se consuma o cantitate foarte mare de energie. Sa nu uitam ca particula nu este ca o bila, ci este un pachet de unde EM, care, cu cat ii creste viteza, cu atat insumeaza mai muti fotoni, ceia ce se traduce cu cresterea masei conform TR. Imaginati-va ca in loc de o particula avem o populatie de miliarde de particule organizate in atomi, microcristale etc. Orientarea spinilor comuni ai microcristalelor (in cazul materialelor feromagnetice), dau nastere la campul magnetic. In mod asemanator, orientarea spinilor particulelor dau nastere campului gravitational. Deci cand un corp este accelerat inseamna ca orientarea comuna a spinilor se face preponderent pe directia accelerarii, si este echivalent cu accelerarea unui corp in cadere libera prin campul gravitational.

un nestiutor a scris:In cazul campurilor, nu exista frecare intre corp si mediu, ci exista doar impulsuri primite din toate partile de care particulele din substanta corpului.

ORICE TIP DE INTERACTIUNE, INTRE ORICARE 2 ENTITATI REALE...se despica pana la interactiuni in coarda vibranta (teorie de string). Acestea SUNT TORNADE...frecarea = impuls...LA ORICE NIVEL (teorie Unificata)

un nestiutor a scris:Orientarea spinilor comuni ai microcristalelor (in cazul materialelor feromagnetice), dau nastere la campul magnetic.

ABSOLUT FALS...fenomenul de polarizare a curgerilor (prin dirjarea tornadelor magneton) este datorat STRUCTURII CRISTALINE!
O STRUCTURA FEROMAGNETICA ARE CAMPUL MAGNETIC DEJA IN INTERIOR, TORNADE INFASURATE HAOTIC CU "INFINITATE" DE INTRARI SI IESIRI IN STRUCTURA CORPULUI FEROS!
LA APROPIEREA MAGNETULUI...CURGERILE SE ALINIAZA...

IDEM CAMPUL GRAVITATIONAL...ESTE NEPOLARIZAT! (intra si ies tornade gravitationale, DEXTROGIRE)
CUPLAJUL, IN COARDA (magnetica, gravitationala sau electrica...respecta CODUL FUNDAMENTAL)

Trebuie sa recunosc, virgil se apropie de adevar...laserul este... asa cum te loveste o sageata (lumina nepolarizata = lovitura de bici) DA, energia de deplasare depinde de ORIENTAREA TORNADEI!...DACA STAI IN UNUL DIN CAPETE...te face praf, daca te loveste din lateral...doar pulbere!

CITI DESPRE UFT si EFT dar si despre adevarata natura a gravitatiei...facand diferenta! (TEORIE UNIFICATA)

ACCELERAREA IN CAMP GRAVITATIONAL = UN NUMAR crescator de tornade se..cupleaza, la apropiere!
Suprafata de cuplare, cate astfel de fire de paianjen se leaga...conteaza! (natura firelor de paianjen gravitational = O CONSTANTA, numarul firelor cuplate depinde de cele 2 mase, distanda dintre mase  ajuta sau nu ca un numar cat mai mare de fire sa interactioneze!)

De ce apare forta centrifuga atunci cand un corp se roteste? pentru ca la fiecare schimbare a directiei de miscare, are loc reorientarea spinilor particulelor componente ale corpului. Forta centrifuga este produsul dintre masa corpului si acceleratia unghiulara. Fc=M.a ; acceleratia unghiulara este raportul dintre patratul vitezei si raza de rotatie; a=v2/R ; dar v/R=omega; a=R.(omega)^2 ;este acceleratia unghiulara;
Masa corpului poate fi scrisa ca un multiplu "n" de particule de masa "m".
M=n.m; in care masa particulei poate fi exprimata din relatia energiei a lui Einstein; m=h.(niu/c2) ; deci forta centrifuga este;
Fc=n.h.(niu/c2).(v2/R);   sau; Fc=n.h.(niu/c2).(omega)^2.R ; ;
de aici se vede legatura dintre constanta lui Planck si forta centrifuga. Astfel de cate ori apare o raza R diferita de zero in miscarea unui corp apare si o forta centrifuga in corpul respectiv.
Daca insa consideram corpul in repaus absolut, si se invarteste tot spatiul in jurul corpului, indiferent de sensul de rotatie sau de planul de rotatie, asupra corpului se va manifesta aceiasi forta centrifuga, cu punctul de aplicatie in centrul de rotatie a spatiului. Putem considera astfel ca asupra corpului va actiona un camp de respingere din centru spre periferie, care se poate opune unui camp de atractie gravitationala in cazul unui sistem. Forta centrifuga este rezultatul interactiunii spatiului cu particulele corpului aflat in miscare.
Daca insa plasam acest ansamblu, corp- spatiu, cu centrul intr-un camp gravitational, la care frecventa campului gravitational este egala cu frecventa rotatiei corpului, vom observa ca forta centrifuga se anuleaza deoarece viteza unghiulara intre corp si spatiu devine nula. Acesta este cazul planetelor asupra carora nu actioneaza nici o forta centrifuga, ci practic plutesc in spatiul deformat de campul gravitational central. Cadera planetelor spre Soare, sau respingerea lor apare ori de cate ori se manifesta o diferenta intre frecventele campului si a planetei, care se materializeaza intr-o viteza unghiulara diferita de zero. Aceasta viteza unghiulara nu este tot una cu viteza unghiulara a orbitarii corpului.

Deci teoria vortexurilor explica de ce Jupiter e simplu si rotund, iar Saturn are si imense inele foarte plate, cu toate ca sunt aproape egale.
Tot teoria vortexurilor explica de ce unele galaxii sunt plate si spiralate iar altele aproximativ rotunde, cu toate ca au cam aceeasi masa stelara.
Totul depinde de fortele si spiritele implicate asupra maselor implicate. Adica de cum vrea Domnul.

Daca insa plasam acest ansamblu, corp- spatiu, cu centrul intr-un camp gravitational, la care frecventa campului gravitational este egala cu frecventa rotatiei corpului, vom observa ca forta centrifuga se anuleaza deoarece viteza unghiulara intre corp si spatiu devine nula. Acesta este cazul planetelor asupra carora nu actioneaza nici o forta centrifuga, ci practic plutesc in spatiul deformat de campul gravitational central.

Campul gravitational central, in cazul unui sistem natural, are o pulsatie proprie fundamentala, efala cu viteza unghiulara de rotatie a planetei care populeaza prima orbita. celelalte planete vor ocupa orbite pentru care viteza unghiulara este un multiplu intreg al pulsatiei fundamentale. Acesta este motivul cuantificarii sistemelor cosmice. In cazul sistemului solar, viteza unghiulara a lui Mercur este putin mai mica decat pulsatia fundamentala a campului central, ceia ce face ca aceasta planeta sa orbiteze ceva mai departe de soare.

Din acest tabel se vede ca numarul cuantic al lui Mercur, este ceva mai mare decat cel al pulsatiei fundamentale. Acest lucru se observa si la alte planete, ceia ce face ca sistemul Solar sa fie inca in plina evolutie.