Legi de conservare (1)

Scris de Vizitator 1 Vin 11 Noi 2016, 10:38

Rezumarea primului mesaj :

Am radiat primul mesaj care constituia o eroare. virgil_48

Scris de crivoi d Lun 19 Mar 2018, 07:31

Convergenta si divergenta materiei, ed. Performantica, Iasi, 2007.(extras)

Configuraţia vortex-urile aferente este complexă, funcţie de (mărimea) corpului/sistemului şi fluxurile de impact. Astfele pulsarii, stelele masive în general se poate considera că prezintă o anumită simetrie în distribuţia materiei şi a cîmpurilor. Corpurile gravitate (satelit natural, planetă, cometa, asteroizii) prezintă o anumită asimetrie în distribuţia materiei interne şi externe căt şi o asimetrie ţi anizotropie spaţială a câmpurilor, fig. III.2

c

b

a

f

d

e

.

Fig. III.3. Distribuţia materiei şi câmpurilor corpurilor masive

a- corp masiv ce interacţionează preponderent cu neutrini din Univers;

b,c,d,e,f - corpuri masive gravitate;

Urmare a interacţiunilor formelor de mişcare predominant neutronico-electrică a materiei din corpul entropic cu cele din mediu (SE) se dezvoltă energia subsistemelor corpului anvelopă plasmatică (M) care asigură prin procese entropice (T) conversia/ transferul energetic către vortexurile (peri)corpului masiv (O.L.) care asigură transformarea şi/sau prelucrare materiei ce are loc la nivelul (peri)corpului (P) ca produs al interacţiunii cu mediul universal, respectiv corpul de influenţă preponderentă. Modelarea unui sistem fizic/natural trebuie să evidenţieze transmiterea energiei şi să asigure prin mecanisme specifice de genul mişcării cu expansiune –contracţie (OC) pierderile minime de energie de transformare a materiei (produsul- P). Pe acest model se analizează interacţionile Pământului.

3.3. Interacţiunea gravito-electrică a Pământului

Scris de crivoi d Lun 19 Mar 2018, 07:46

Convergenta si divergenta materiei (extras):

..........................................................................................................................................................

Se obţine astfel o nouă stare de echilibru cu sarcinile globale (+n.q) şi (-n.q), potenţialele n.V₁ şi n.V₂ şi cu diferenţa de potenţial n. (V₁-V₂). Sistemul de două conductoare apropiate constituie un condensator astfel că se poate determina capacitatea condensatorului format de cele două conductoare A şi B cu formula:
                                C =                                        (3.
Starea de echilibru /(relaxarea) dintre cele două structuri macroscopice Pâmânt – anvelopă plasmatică este una relativă. Gradientul longitudinal al câmpului electric din anvelopa plasmatică stratificată ce înconjoară Pământul (dintre plăcile condensatorului Pământ-anvelopă plasmatică, fig. III.7.) este variabil şi depinde de intensitatea câmpului electric solar (activitatea solară), de masa, natura substanţei şi presiunea din învelişuri/strat, care, toate împreună, au influenţă asupra lungimii parcursului mijlociu al particulei încărcate. Pe măsură ce creşte presiunea în strat (învelişuri externe şi interne), gradientul câmpului creşte. Dar creşterea densităţii este însoţită de creşterea temperaturii (ce influenţează la rândul său densitatea), astfel că gradientul longitudinal al câmpului scade. Dacă ţinem cont de mişcarea generală continuă spre Pământ a particulelor (subcuantice, cuantice, elementare, etc) sub influenţa diferenţei de potenţial electric între Pământ şi anvelopa sa plasmatică (datorită capacităţii diferite de interacţiune a acestor subsisteme cu mediul/Soarele), gradientul de presiune şi densitate continuu crescător spre Pământ are o explicaţie de natură gravito-electrică. Funcţie de tăria interacţiunilor locale stratificarea atmosferei gazoase din jurul Pământului prezintă discontinuităţi şi neomogenităţi (Anexa nr. 3). Apariţia unui dipol plasmatic, între între Pământ şi cenura de radiaţie externă determină o redistribuire a sarcinilor electrice libere (cu masa mai mică) atât la suprafaţa Pâmântului cât şi în învelisul/stratul de influenţă, componenta dinamică, a fig. III.4.
+ + + + + + + + + +                                    + + + + + + + + + + +

                                                                            - - - - - - -
                                                                         - - -
E                                                            E

   - - - - - - - - - - - -                                      + + + + + + + +
         a) În calotele senine                                b) Sub dipolul noros.

Fig. III.8. Imaginea convenţională a câmpului geoelectric

          Pe ansamblu există o diferenţă de potenţial electric între Pământ- anvelopă plasmatică şi mediu (Soare), între Pământ şi aceste structuri macroscopice corpusculare externe (geosfere) iar, local, între geosfere şi formaţiunile masice cu comportare electrică diferenţiată faţă de cea a mediului de separaţie. În fig. V.8. se prezintă imaginea convenţională a câmpului electric la interfaţa dintre Pământ şi atmosferă. Gradientul câmpului electric pe direcţia (Pământ - structuri plasmatice) este dat în principal de valoarea locală a densităţii mediului.
Energia sistemului Pământ - anvelopă plasmatică este rezultatul interacţiunii predominant electrice de tip electrostatic (capacitiv) dintre Pământ şi mediul (Soare) peste care se suprapune interacţiunea prin radiaţie (electromagnetică şi corpusulară) cu mediul (Soarele). Minimul energiei electrice (de natură potenţială) a sistemului Pămănt – anvelopă plasmatică, corespunde unei stări de echilibru stabil al acestuia, exprimată prin egalizarea potenţialelor geosferelor care compun sistemul, conform relaţiei:

                           W_min =   =,                             (3.9)

unde: -    q = q₁+ q₂+…+ q_n, reprezintă cantitatea de sarcină repartizată pe cele n
                 invelişuri/straturi;

C_ech – capacitatea electrică echivalentă acelor , n, geosfere şi învelişuri interne (centura de radiaţie externă, centura de radiaţie externă, atmosfera terestră…învelişurile interne, nucleu) de raze r₂, r₃, … r_i

_, -permitivitatea absolută, respective, relativă.
Energia câmpului electrostatic, înmagazinată într-un condensator (înveliş
intern, respectiv geosferă) depinde de cantitatea de sarcină electrică dispusă pe armăturile condensatorului. Calculul variaţiei cu înălţimea, h, a intensităţii câmpului electric E este dat de relaţia aproximativă:

                                                                                 (3.10)

unde: - densitatea superficială de sarcină electrică la nivelul Pământului (inclusiv atmosfera) iar - densitatea de volum a sarcinii electrice în centura de radiaţie exterioară. Relaţia de mai sus scoate în evidenţă faptul că, la distanţe mici deasupra Pământului, intensitatea câmpului electrice este determinată în primul rând de sarcina electrică superficială a acestuia, iar la înălţimi mari influenţa sarcinii spaţiale devine importantă. Variaţia energiei potenţiale, dW, a sistemului Pământ – anvelopă plasmatică - sistem format din două armaturi, Pământul încărcat cu sarcina electrică (-q), şi, respectiv, centura de radiaţie externă, cu sarcina (+q) - fiind funcţie de interacţiunile pe care le realizează corespunzător formelor de mişcare a materiei electrice din interiorul şi exteriorul sistemului , se poate calcula cu relaţia :

                           dW =dv                                              (3.11)


           Din punct de vedere practic, al identificării mecanismul de apariţie a mişcărilor seismice, prezintă interes:

cunoaşterea repartiţiei sarcinilor electrice pe suprafaţa conductoarelor macroscopice interne şi externe (invelişurilor interne şi externe), precum şi a factorilor care o determină;

mecanismul de apariţie a conductoarelor operatoare locale terestre si periterestre;

interacţiunile extra şi intrasistemice ale conductoarelor operatoare care conduc la variaţia bruscă (locală, globală) a energiei care stă la baza apariţie mişcărilor seismice.
           În cazul Pământului, conductor sferic încărcat şi izolat electric de învelişul gazos/plasmatic, configuraţia câmpului electric al acestui sistem de sarcini ar trebui să prezinte o simetrie sferică radială, insa masuratorile nu confirma aceasta ipoteza (vezi , fig. cu configuratiile campurilor diferitelor corpuri ceresti; pulsar-simetrie, cele gravitate-asimetrie). În cazul general, se poate demonstra că densitatea superficială de sarcină, σ_f, pe suprafaţa unui corp conductor încărcat cu sarcină electrică, este invers proporţională cu raza de curbură a suprafeţei în punctul considerat [29,62].

Scris de **virgil_48** Lun 19 Mar 2018, 09:00

crivoi d a scris:Convergenta si divergenta materiei, ed. Performantica, Iasi, 2007.(extras)

Configuraţia vortex-urile aferente este complexă, funcţie de (mărimea) corpului/sistemului şi fluxurile de impact. Astfele pulsarii, stelele masive în general se poate considera că prezintă o anumită simetrie în distribuţia materiei şi a cîmpurilor. Corpurile gravitate (satelit natural, planetă, cometa, asteroizii) prezintă o anumită asimetrie în distribuţia materiei interne şi externe căt şi o asimetrie ţi anizotropie spaţială a câmpurilor, fig. III.2

Si care considerati dvs. ca ar fi sensul cauzalitatii ? Corpurile
gravitate dobândesc asimetrii in cursul gravitarii ?
Sau graviteaza numai cele ce sunt asimetrice ?
Asimetria aceasta ar dovedi ceva ? Influenteaza cu ceva
orbitarea ?
Presupun ca nu exista corpuri absolut simetrice, deci aceasta
asimetrie ar putea fi generala.

Scris de crivoi d Lun 19 Mar 2018, 11:40

Scris de virgil_48 Astazi la 09:00

crivoi d a scris:Convergenta si divergenta materiei, ed. Performantica, Iasi, 2007.(extras)

Configuraţia vortex-urile aferente este complexă, funcţie de (mărimea) corpului/sistemului şi fluxurile de impact. Astfele pulsarii, stelele masive în general se poate considera că prezintă o anumită simetrie în distribuţia materiei şi a cîmpurilor. Corpurile gravitate (satelit natural, planetă, cometa, asteroizii) prezintă o anumită asimetrie în distribuţia materiei interne şi externe căt şi o asimetrie ţi anizotropie spaţială a câmpurilor, fig. III.2
1.Si care considerati dvs. ca ar fi sensul cauzalitatii ?
2.Corpurile gravitate dobândesc asimetrii in cursul gravitarii ?
3.Sau graviteaza numai cele ce sunt asimetrice ?
4.Asimetria aceasta ar dovedi ceva ?
5.Influenteaza cu ceva orbitarea ?
6.Presupun ca nu exista corpuri absolut simetrice, deci aceasta
asimetrie ar putea fi generala.

1. Nu inteleg intrebarea.
2. Nu! Raspunsul coherent este "Graviteaza (Pamantul) datorita interactiunii cu fluxurile emise de corpul de influenta preponderenta (Soarele) care "deformeaza" matricea entropica (datorita inter/actiunii externe/interne)".
3. Raspunsul este la pct. 2.

4. Asa cum am aratat sin in interventiile de mai sus , DOVEDESTE, anizotropia corpului natural masiv, pe deoparte, iar pe de alta parte, faptul ca fluxurile de impact provin in principal de la corpul (central)/de influenta preponderenta. Pe plan theoretic, confirma necesitatea definirii noilor concept specific electroconvergentei (,..., corp de infl. preponderenta, matrice entropica,...,).

5. Da! Deformarea volumului ,V, al matricei corpului natural masiv masic (in sens, generalizat) confirma producerea lucrului mecani (delta V>0, respective, delta V<0). Acest lucru mechanic /" deformarea"-vectotizarea (inter)actiunii este la baza dinamicii si cinematicii corpului natural.

6. Aveti dreptate in "presupunere". Nu exista fluxuri omogene in nici un "loc" din Univers si chiar de ar exista acest fapt, nu exista corpuri massive perfect izotrope (,...,electric, magnetic,...,) care sa interactioneze "identic" cu fluxul. Totusi la scara macroscopica se pot considera unele corpuri massive (de expl. "pulsarii") ca avand o "simetrie a dispunerii materiei/campurilor.

Scris de crivoi d Lun 19 Mar 2018, 20:26

D0l Galateanu:
Stimati cercetatori, impulsul de baza este rotativ si se numeste ZVÂRC. Este cel mai mic moment posibil. Este o unitate de masura de baza, pe care fizicienii o numesc spin (to spin=a se invarti/roti). Intotdeauna particulele se rotesc brusc numai ca un multiplu de jumatate de tura. Adica sau juma, sau o tura, sau o tura si juma, sau doua ture. Apoi revin lent la pozitia initiala. Sensul de rotatie este raportat cand se priveste particula cu capul inainte, caci toate particulele au un cap, trunchi si o codita. Deci particulele se rotesc brusc sau pe stanga sau pe dreapta, iar asta se reflecta in semnul - sau + pe care-l punem inaintea spinului. Unii dintre noi au auzit de frecventa cuantelor. Tocmai asta e, timpul in care face un ZVÂRC brusc si apoi altul lent de revenire. Aceasta frecventa depinde de energia cuantei respective.
E=h f
Daca o cuanta capata o energie in plus, adica capata viteza cinetica, atunci ea va avea totodata si o viteza de rotatie mai mare. Pulsatia va creste, perioada de oscilatie scazand relativist.
Ne putem intreba desigur care sunt cuantele cele la energice. Trebuie sa fie cuante simple, nu compuse. Fotonul gama este un prost exemplu, fiind compus. Nici nucleul atomului nu e simplu. Voi reveni poate cu noi amanunte.

Multumim!
Tocmai asta e, timpul in care face un ZVÂRC brusc si apoi altul lent de revenire.
Ati dori, sa ne prezentati ce ati scris mai sus (amanuntele) conform schemei:

EFECTUL/zvarc= structura+organizare+functii (intra/extra) ale "locului"?

Scris de **virgil** Mar 20 Mar 2018, 07:29

Cand vorbim despre cuantele care accelereaza viteza electronului, trebuie sa tinem cont si de cuantele care accelereaza sim viteza pozitronului.
sa presupunem ca intre placile unui condensator, avem un electron si un pozitron in acelasi timp,. vom vedea ca electronul incepe sa fie accelerat spre placa pozitiva si pozitronul incepe sa fie accelerat spre placa negativa. Dar ce face ca cele doua particule sa aleaga aceste directii diametral opuse, daca fotonii campului electric sunt mereu aceiasi? inseamna ca de fapt campul electric reprezinta o stare spatiala in care avem grupati in jurul placii pozitive niste fotoni sa le zicem "calzi" si in jurul placii negative niste "fotoni reci", si fiecare particula isi alege drumul care ii satisface starea energetica crescatoare. Deci atat fotonii reci cat si fotonii calzi au acelasi impuls, si fac sa creasca energia particulelor complementare in mod egal. denumirea de rece si cald nu trebuie sa ne duca la gandul de energii diferite, ci doar de entitati diferite. Tot asa de bine le puteam spune fotoni stangi sau drepti, sau fotoni + sau -.
Am ales denumirea de calzi si reci in mod intuitiv pentru ce va urma.
Deci intre placile condensatorului avem o "atmosfera" cuprinsa intre polul nord si ecuator. Laughing

Dar acest lucru nu este suficient, pentru ca ceva ii indeamna pe cei doi concurenti sa aleaga polul sau ecuatorul, desi impulsurile primite sunt aceleasi. Trebuie specificat ca acesti fotoni despre care vorbim, nu sunt ca acei fotoni optici, ci sunt doar componentele fotonilor optici, pe care eu ii numeam "fotonino", adica mai mici.
Insa tot din fizica am aflat ca deplasarea particulelor se face orientand spinul dupa o anumita directie preferentiala, pozitronul se deplaseaza cu spinul inainte, iar electronul se deplaseaza cu spinul inapoi (asta e o alta discutie).
Pentru ca particulele sa aleaga un anumit traseu, inseamna sa se comporte ca un mic magnet, care odata orientat se deplaseaza spre polul dorit. Particula in sine absoarbe un tip de fotoni, si respinge un alt tip de fotoni. De exemplu electronul va absorbi fotonii calzi si va respinge fotonii reci, in timp ce pozitronii va absorbi fotonii reci si va respinge fotonii calzi. Laughing

Dar de ce acest lucru? pentru ca spatiul tinde totdeauna sa fie neutru, iar orice perturbare a acestuia provocata de un camp, tinde sa fie compensata de particulele complementare ce patrund in acel camp. Rolling Eyes

Scris de crivoi d Mar 20 Mar 2018, 08:56

D-l Virgil:

Cand vorbim despre cuantele care accelereaza viteza electronului, trebuie sa tinem cont si de cuantele care accelereaza sim viteza pozitronului.
sa presupunem ca intre placile unui condensator, avem un electron si un pozitron in acelasi timp,. vom vedea ca electronul incepe sa fie accelerat spre placa pozitiva si pozitronul incepe sa fie accelerat spre placa negativa.

Foarte interesant comentariul dvs.!

La scara macroscopica (cazul matricei entropice ale globului terestru) se "vede" /observa diect si mai bine decat in cazul observarii "indirecte" (la nivel de experiment de laborator) care ar fi "circuitul" microcorpurilor naturale(,...,neutrini, fotoni, electroni, ioni, atomi,radicali liberi, molecule,...,) intre doua entitati/strat, invelis incarcate electric. Sunt date de observatii care infirma unele concluzii incetatenite in fizica in urma rezultatelor observate in urma unor experimente de laborator. Vedeti, inclusive, pe NET, interactiunile/DESCARCARILE ce au loc dintre/intre/la nivelul apropiat stratului straturile ; este posibil sa ne facem o alta imagine privind TRAIECTUL, s.a. avand in vederea ELECTROCONVERGENTA corpurilor naturale pe diferite paliere a acestora.

Scris de **virgil** Mar 20 Mar 2018, 12:46

Ma simt dator sa continui cu ceva explicatii;

Legi de conservare (1) - Pagina 26 Camp_e12

Contrar uzantelor, campul electrostatic al particulei seamana mai mult cu un camp bipolar care este diferentiat in functie de orientarea spinului. In felul acesta electronul care se deplaseaza in sens invers orientarii spinului, are o orientare pe poza opusa fata de orientarea pozitronului. Cat priveste forta de atractie, aceasta se realizeaza ca urmare a unui fenomen de "impuls de contact" ca o forma de atractie intre fotonii calzi si reci care se regasesc suprapusi in cazul spatiului nesupus unui camp electrostatic.
Dublul gradient de camp reprezentat de punctele albastre si rosii din ce in ce mai concentrate spre placile polare, face posibila accelerarea particulelor in camp.

Scris de crivoi d Mar 20 Mar 2018, 13:48

Precizarile sunt "pe aproape" dar mai complete ar fi daca s-ar avea in vedere datele de observatie din natura corelate cu electroconvergenta corpurilor naturale.

Pentru mine a fost o surpriza placuta (schema prezentata) in sensul ca s-a renuntat, totusi, la unele "fixatii" privind transferul capacitiv.

Mai este (mult loc) de imbunatatire a modelului fizic!

Vezi, "campurile"/"perturbatiile" electrozilor, polarizarea corpului (electron, p,...,) si polarizarea (pulsatorie) de catre acesta a componentei electrice "legate" (pericorp)-asa zisii fotoni calzi/reci?!- concomitent cu "laminarea" sub forma de panza continua de catre corp a plasmei de impact, inducerea unui current de penetratie coaxial, aparitia T.E.M intre curentii coaxiali, momentele de rotatie M-al mediului, m-de sens contrar al masei curentului indus de penetratie,..., urmata de fenomenul de transport pulsatoriu din mediul (Zvac -ul mediului, induce 'zvacul" din zona opusa impactului perturpatiilor emise de electrod). Sunt cateva elemente care duc la "decoperirea" individuala (cat mai apropiata de "adevar") a mecanismului de transfer.

Scris de crivoi d Mar 20 Mar 2018, 13:56

Virgil 48:
"In rest, pot proclama deja abolirea CMC"

O mai oboliti odata? Fizica disipativa/termodinamica generalizata a facut-o demult. V-am spus eu ca uneori "redescoperim" lucruri daca nu studiem cat de cat fondul informational al domeniului "temei de cercetare"!

Scris de **virgil_48** Mar 20 Mar 2018, 17:07

crivoi d a scris:
Virgil 48:
"In rest, pot proclama deja abolirea CMC"
O mai oboliti odata? Fizica disipativa/termodinamica generalizata a facut-o demult. V-am spus eu ca uneori "redescoperim" lucruri daca nu studiem cat de cat fondul informational al domeniului "temei de cercetare"!

Daca a facut-o termodinamica nu este suficient. Eu consider
ca poate sa o aboleasca chiar mecanica, fara nici o disipare.
Dar aceasta cale, ar face sa se vada falsificarea orbitarii.
Fiindca acea disipare este admisa, ca sa ascunda vederii cel
mai clar lucru mecanic, pe care il produce orbitarea lor cea
"conservativa". Chiar in paradigma actuala.
Ma intreb daca dvs. aveti un punct de vedere clar, publicabil,
si personal cu privire la rafuiala mea cu aceasta parte a
mecanicii. Nu trebuie sa va temeti ca m-ar demobiliza.

Scris de crivoi d Mar 20 Mar 2018, 19:36

Dupa documentarea (limitata) facuta de mine mecanica construita de Newton se bazeaza pe procese reversibile (care respecta pe legile de conservare). Cu aceasta mecanica (inclusiv, cereasca) s-au facut progrese uriase in cunostere si in practica. Sa fim recuoscatori si "decenti" fata de geniile care o miscat "mechanic" cunosterea lumii. Nu intotdeauna "negarea" este justificata si "merituoasa"!

Scris de **virgil_48** Mar 20 Mar 2018, 21:24

crivoi d a scris:Dupa documentarea (limitata) facuta de mine mecanica construita de Newton se bazeaza pe procese reversibile (care respecta pe legile de conservare). Cu aceasta mecanica (inclusiv, cereasca) s-au facut progrese uriase in cunostere si in practica. Sa fim recuoscatori si "decenti" fata de geniile care o miscat "mechanic" cunosterea lumii. Nu intotdeauna "negarea" este justificata si "merituoasa"!

Dar eu nu am nimic cu mecanica construita de Newton !
Asta cu orbitarea conservativa nu vine de la el. Au inventat-o
in sec XX ca sa elimine eterul si push gravity din discutie.
Si ca sa o sustina, au masluit tot ce se putea in jur.
Asa este CMC si alte capete care ies de sub preş.
Toata consideratia pentru cunoasterea adevarata si muncita.
Imi pare rau. Acordati incredere nemeritata unor epigoni.

Scris de **virgil** Mier 21 Mar 2018, 06:37

Am transferat mesajul in topicul "electronul ca un roi de albine", deoarece mi se pare mai potrivit.

Scris de **virgil** Mier 21 Mar 2018, 09:42

Am transferat mesajul in topicul "electronul ca un roi de albine", deoarece mi se pare mai potrivit.

Scris de crivoi d Mier 21 Mar 2018, 13:33

Electroconvergenta Pamantului, ed. Performantica, 2005, Iasi (extras)

S A P P A S

Fig. III .7. Schema electrică echivalentă corespunzătoare interacţiunii dintre ansamblul Pământ – anvelopă plasmatică şi mediul (Soare) [29]

S – micro/macro vortex - urile de cuplaj ( de transport substanţial şi ondulatoriu) ;

A –centura de radiaţie exterioară (placa mobilă a condensatorului Pământ – structură plasmatică ), Ra – Rezistenţa electrică a mediului plasmatic, a; P- suprafaţa terestră (placa fixă a condensatorului) ; Rp – Rezistenţa electrică a Pământului

Se obţine astfel o nouă stare de echilibru cu sarcinile globale (+n.q) şi (-n.q), potenţialele n.V₁ şi n.V₂ şi cu diferenţa de potenţial n. (V₁-V₂).

Diferența de potențial dintre un punct situat pe scoarța terestra, t, si un punct aflat la înălțimea h creeaza o forța electrică a carei valoare medie este dată de relația F = ( V_t- V_h )/dh = dV/dh și este dirijată in sensul descreșterii potentialului. Măsurătorile directe la suprafața globului terestru arată că Pamăntul nu este neutru din punct de vedere electric, așa cum o consideră teoriile actuale ale gravitației [in.]. Aceste masurători confirmă existența efectivă a unui câmp electric vertical E și care este numit gradientul potențialului electric V, coform definiției F = grad V. Acest fapt confirmă implicit prezența sarcinilor electrice la nivelul (suprafeței) globului terestru cât si în zona periterestra. Densitatea superficială de sarcină a suprafeței globului terestru (al geosferelor) este determinanta in ceea ce priveste marimea fortei electrice fiind descrisă de relația, F = - dV/dh = 4πσ . Pentru o valoare convențională admisă a variației medii a potențialului electric pe vertical de 100 volți/metro, adică 1/300 unități electrostatice pe centimetru, se obtine σ = 2,7. 10^-4 care in unități electrostatice reprezintă sarcina superficială a Pământului pe un centimetru pătrat. Avănd in vedere că suprafața asimilată unei sfere a Pământului este de aproximativ 5,1.10¹⁸ cm² . In ipoteza ca suprafața terestră este perfect conducătoare din punct de vedere electric, sarcina electrică superficială a Pământului va fi

e_P = σS = 2,7. 10^-4 x 5,1.10¹⁸ = 1,38 . 10¹⁵ u.e.s.≈ 460 000 coulombi

Determinarea parametrilor cămpului geoelectric cu altitudinea, prin masurare directa si compararea valorilor masurate cu cele rezultate din formulele de calcul pentru diferite inăltimi din atmosfera terestra) indică Ť anomalii ť in variație a câmpului la inăltimi intra, respectiv, extraatmosferice. Aceste Ť anomalii ť ne pot arata structurarea , organizarea si interactiunile locale specifice zonei/locului analizat. Anomaliile in variația câmpului electric ne poate arăta daca in zona periterestră, respectiv, atmosferă există sau nu un exces de mase (structuri masice) electrice libere și, după sensul variației câmpului, care este semnul (polarizarea) acestor mase. Dacă se cunoaste/evidențiază această lege de variație cu ajutorul teoremei lui Poisson se poate deduce densitatea electrică in volum pentru fiecare punct al regiunii periterestre/atmosferice explorate. S-a determinat efectiv, prin măsurători directe, sarcina electrică a globului terestru indiferent de structura, organizarea si functiile zonei (învelișurilor) periterestre, fig. . Pe placa de metal A, legata la Pământ, apar sarcini electrice negative, fig. a. Acoperita de de placa conductoare B, legata la Pământ, placa inițala A isi pierde sarcinile, in schimb apar sarcini electrice pe învelișul conductor B, fig. b. Cand se acoperă placa A, cu un galvanometru introdus pe firul de legătură a acesteia cu Pământul, putem măsura densitatea superficială de sarcina ce a existat acolo, σ, si prin urmare, găsim , de asemenea, câmpul electric.

Fig. Masurarea sarcinii electrice a Pamantului [ 90]

Media anuală a valorii câmpului geoelectric masurată si furnizată de C.T.R. Wilson [ŤProc. Roy. Soc. ť 80, 537, 908] este de 187 volți/metru. Această valoare este aprope dublul valorii convenționale cu care s-au facut determinarile de mai sus ale sarcinii globului terestru. In perioada septembrie 1906-octombrie 1907, Wilson a „facut inregistrarile intr-o câmpie a regiunii Edimburg, valorile medii rezultate din cele 27 de zile de observatii aufost următoarele : σ = (29,6 –107,0). 10^-5 u.e.s/cm², dV/dh= 11-401) volti/m. Alte serii de masuratori indică valori medii mult mai mari decât cele masurate de Wilson. Chapman, S. („ Monthly Not. ”, 108, 236, 1948) pentru media pe patru ani a rezultatelor masurătorilor executate la Posdam indică valoarea de 251 volți/metru, iar pentru cele de Kew, media pe 15 ani este de 304 volți/metru,s.a.m.d. In ipoteza unui glob terestru perfect sferic și cu suprafata perfect conducătoare electric, din măsurătorile directe de tipul celor de mai sus rezultă o sarcină electrică de circa 10¹⁶ u.e.s. Dacă se tine cont de microgeometria suprafetei reale a globului terestru valoarea de mai sus este mult mai mare. Seria de masuratori a lui H. A. Wilson [ŤProc. Roy. Soc. ť A 104, 451, 1923] a constatat că sarcina electrică măsurată pe un sol acoperit cu gazon este de circa 12 ori mai mare decât cea a unui sol neted fara vegetație, absolut in aceleași condiții locale. Excesul de sarcini se datoreaza curburii accentuate ale tijelor si frunzelor plantelor de gazon. La scara planetara surplusul datorat microgeometrie suprafeței reale a globului terestru pot face ca valoarea sarcinii electrice globale a suprafeței globului terestru sa fie, in condițiile densității de sarcină măsurată experimental,aproximativ egală cu 10¹⁷. In aceste conditii ( in care este avută in vedere numai sarcina electrica a suprafetei globului terestru si excluse sarcinile intra si periterestre) o asemenea valoare uriașă de sarcina electrică desigur ca interacționează electric cu Soarele/mediul.

Scris de crivoi d Joi 22 Mar 2018, 15:56

Paul Constantinescu are mai multe lucrari legate de informatia materiei. Fiind consultat de "partid" in legatura cu dezvoltarea tehnologica a domeniului (informaticii) el a propus dezvoltarea (soft-ului si hard-ului emergent pe planul mondial al) PC-urilor, insa a fost combatut de E. Draganescu (apropiat al "conducatoarei" cu a lui "Infomaterie") care era adeptul directiei tehnologiei (vechi/verificate) aferente "calculatioarelor" cu "cartele". Ca de obicei "expertul" a nu a fost inteles, iar noi am investit in domeniul "calculatoarelor cu cartel" si am luat "pisica" in brate/economie.
Va recomand lucrarea unui mare specialist, neinteles in tara, foarte apreciat in strainatate (a predat cursuri in domeniul informaticii in S.U.A., si diferite tari europene). Probabil ca d-l Preda a citit-o deoarece are dreptate in ceea ce a spus.

Paul Constantinescu - Sinergia, informatia si geneza sistemelor

Are publicate si alte lucrari dar nu-mi amintesc in totalitate titllul (Informatia materiei si sinergia?!) publicata inaintea cartii pe care v-am recomandat-o mai sus.
S-a stins singur, bolnav si sarac. A mai fost solicitat cu colaborari de cei de la I.N. Inventica Iasi (Stanciulesu, ...), dar ,..., nu indeajuns pentru ceea ce avea de "spus".

Scris de **virgil_48** Joi 22 Mar 2018, 17:08

Am dat de urma informatiei adusa de dvs. mai sus:
https://www.printrecarti.ro/74614-paul-constantinescu-sinergia-informatia-si-geneza-sistemelor.html
https://www.okazii.ro/sinergia-informatia-si-geneza-sistemelor-fundamentele-sinergeticii-paul-constantinescu-a140031686
Din pacate nu gasesc si un pdf. ca in cazul lucrarii lui Mihai
Draganescu. Este posibil ca si diferenta aceasta sa fie cauzata
tot de sustinerea ierarhica(postuma).

Scris de crivoi d Vin 23 Mar 2018, 09:44

"chip"= "sens" + "semnificatie" + "devenire" (care sunt dependente de "rostul" , structura si organizarea "locului". "Modularea" informatiei se regaseste in parametrii de stare aferenti "locului" (frecventa, amplitudine, faza, geometrie/ingust-larg,..., forme de miscarea a materiei conjugate,...,). Cu alte cuvinte sensul, semnificatia si devenire unui corp natural sunt date de "semnalul" modulat de structura, organizarea si functiile/"rosturile" locului de impact (matricea corpului natural) al semnalului.

Scris de crivoi d Sam 24 Mar 2018, 17:22

Scris de virgil_48 Astazi la 07:35

Nu stiu daca modul in care fac eu diferenta intre materia
cunoscuta si materia intunecata corespunde categoriilor
de materie barionica si nebarionica, dar eu in sensul acesta
am folosit acest cuvant.
. . . . . Esti dispus sa accepti ca o ipoteza, ca cea mai
mare parte a materiei din Univers se gaseste sub forma de
diviziuni, parti componente, ale particulelor cunoscute? Aceasta
este numita in prezent materie intunecata, nu este sesizabila
pentru aparatura actuala, se afla intr-o miscare rapida sub
forma de flux omogen izotrop, are numai o interactiune mecanica
slaba cu materia barionica[adica materia sesizabila], miscarea ei
constituie ca energie cinetica, o mare parte din energia Universului.
Ce ti se pare din aceasta ipoteza ca ar contrazice cunostiintele
actuale sau dece ar fi refuzat un astfel de model?
Materia nebarionica = materia intunecata = materia lipsa a
Universului:

Universului nu-I lipseste nimic.
Deoarece tot va -ti specializat in "experimente mentale", incercati sa plasati un corp dielectric (de expl. , globul terestru) in "materia intunecata/materia lipsa/materia nebarionica"?! si vedeti ce se intampla.

Veti constata in urma electroconvergentei "materiei intunecate" in zona din jurul "globului terestru" ca nu "lipseste" nimic din materia universului decat doar "markerul" care sa le evidentieze prezenta. "Markerul" este produs de globul terestru (in cazul , experimentului mental).
Cum?
Raspunsul este simplu; pe cale naturala prin electroconvergenta "materiei lipsa" la impactul "marker"-ului in zona apropiata "globului". Care sunt proprietatile "globului" ce produc "marker"-ul. Le veti deduce din studiul proprietatilor gravito-electrice ale "globului terestru" .

Confirmarea este data de "locul" /distributia "materiei intunecate in Univers. Aceasta este "departe", de corpurile massive masice (centre energetice) dar mai ales este DEPARTE de ceea ce numim stiinta/ FIZICA.

Acum ati inteles de ce nimeni nu vrea sa auda (chia, mai mult le este "greata") de ELECTROCONVERGENTA CORPURILOR NATURALE DIN UNIVERS?
Ar fi "someri" toti marii si micii savanti ai lumii, iar piedestalul monstrilor "sacrii" din fizica ar cadea.
Concluzie:
Raspunsul simplu este ca nu exista in zona fluxul (de impact,..., entropic) care sa interactioneze si sa puna in evidenta 'corpurile natural geentropice" care constituie ceea ce gresit ei numesc "materie" /"ENERGIE" intunecata.

P.S.
Actualmente nu este de "crezut"! Peste cativa ani vor face un experiment, vor "imbrobodi" particula Higgs" (ca sa-I dea un "support" stiintific "subiectului" dar si obiectului lui DUMNEZEU) si va vor comunica cele de mai "sus".

Scris de **virgil_48** Dum 25 Mar 2018, 09:06

crivoi d a scris:. . . .
Universului nu-I lipseste nimic.
Deoarece tot va -ti specializat in "experimente mentale", incercati sa plasati un corp dielectric (de expl. , globul terestru) in "materia intunecata/materia lipsa/materia nebarionica"?! si vedeti ce se intampla. . . . .

Univrersului nu-i lipseste nimic pentru a fi vesnic. Oamenilor
le lipseste o viziune realista asupra sa.
Ei au evaluat masa Universului, dar unul dintre ei a calculat
ca de fapt este de cateva ori mai mare. La aceasta "lipsa la
inventar" ma refeream.

Veti constata in urma electroconvergentei "materiei intunecate" in zona din jurul "globului terestru" ca nu "lipseste" nimic din materia universului decat doar "markerul" care sa le evidentieze prezenta. "Markerul" este produs de globul terestru (in cazul , experimentului mental).
Cum?
Raspunsul este simplu; pe cale naturala prin electroconvergenta "materiei lipsa" la impactul "marker"-ului in zona apropiata "globului". Care sunt proprietatile "globului" ce produc "marker"-ul. Le veti deduce din studiul proprietatilor gravito-electrice ale "globului terestru" .

Din pacate ideea aceasta cu electroconvergenta nu am inteles-o
si nu este vina dvs. Cunostintele din domeniul acesta care incepe
cu electro, imi folosesc numai ca sa repar ce se strica prin casa.
Daca electroconvergenta este o proprietate a "materiei intunecate"
ar putea fi o manifestare provenita din actiunea mecanica-miscare?
Dar nu ma aventurez mai mult.

Confirmarea este data de "locul" /distributia "materiei intunecate in Univers. Aceasta este "departe", de corpurile massive masice (centre energetice) dar mai ales este DEPARTE de ceea ce numim stiinta/ FIZICA.

Nu am inteles. Este departe de corpuri sau de fizica ?

Acum ati inteles de ce nimeni nu vrea sa auda (chia, mai mult le este "greata") de ELECTROCONVERGENTA CORPURILOR NATURALE DIN UNIVERS?

Nu am inteles dar sper ca nu este definitiv.

Ar fi "someri" toti marii si micii savanti ai lumii, iar piedestalul monstrilor "sacrii" din fizica ar cadea.

Si eu le-am promis o mare reciclare, dar inca nu s-au inscris !

Concluzie:
Raspunsul simplu este ca nu exista in zona fluxul (de impact,..., entropic) care sa interactioneze si sa puna in evidenta 'corpurile natural geentropice" care constituie ceea ce gresit ei numesc "materie" /"ENERGIE" intunecata.

Deci este posibil ca abordarile noastre atat de divergente in
exprimare sa aiba un punct de convergenta ? Nu ma grabesc.

P.S.
Actualmente nu este de "crezut"! Peste cativa ani vor face un experiment, vor "imbrobodi" particula Higgs" (ca sa-I dea un "support" stiintific "subiectului" dar si obiectului lui DUMNEZEU) si va vor comunica cele de mai "sus".

Si eu m-am gandit ca o vor coti usurel cu paradigma in asa
fel incat sa nu observe prea multi. Nu va asteptati sa zica
cineva ca ati determinat dvs, WoodyCAD, eu, sau altul din
aceasta categorie vreo schimbare. O vor face tot marii si micii
savanti. Eu am zis: macar sa o faca!

Scris de crivoi d Dum 25 Mar 2018, 10:43

D-l Virgil 48:
Si eu m-am gandit ca o vor coti usurel cu paradigma in asa
fel incat sa nu observe prea multi. Nu va asteptati sa zica
cineva ca ati determinat dvs, WoodyCAD, eu, sau altul din
aceasta categorie vreo schimbare. O vor face tot marii si micii
savanti. Eu am zis: macar sa o faca!

Ma simt "onorat" ca m-ati inclus in randul "savantilor" mici neintelesi de pe forum.
Eu am depus toate eforturile sa intelegeti ca o "densitate"/masa/dielectric plasata in mediul electric universal "orienteaza" /(auto)electroconverge "mediul" material spre suprafata entitatii masice respective. Verificati in fizica "elementara" (exprimarea va apartine) ceea ce am aratat mai sus.

(extras, pentru o suprafata/volum/matrice entropica, (Σ) plasat partial intr-un "mediul conductor)

Pentru o suprafaţă (Σ) fig. IV. 31. b., plasată parţial în mediul 2 (conductor) şi parţial în mediul dielectric 1, caracterizat de permitivitatea relativă, , prin aplicarea teoremei lui Gauss se obţine:

            (4.32)

unde q, este sarcina electrică cuprinsă în interiorul suprafeţei (Σ ). Corpul 2 este un mediul conductor, în interiorul acestuia câmpul electric este nul (E_2n = 0, şi potenţialul nul) iar din relaţia de mai sus, rezultă:

                                                                        (4.33)

Fig. IV.31. Corp conductor (sarcină electrică) plasat într-un dielectric

a – componentele tangenţiale ale câmpului electric ;

b – componentele normale ale câmpului electric

Din relaţia (4.33) se poate calcula valoarea câmpului electric la normala locului , astfel:
                                                (4.34)

În relaţia de mai sus, σ_f, este densitatea de suprafaţă a sarcinii electrice (pe suprafaţa conductorului). Relaţia (4.34), evidenţiază faptul că în vecinătatea unui sarcini electrice macroscopice locale (conductor), plasat într-un mediu dielectric, câmpul electric E este de ε_r ori mai intens decât dacă mediul dielectric ar fi vid, pentru aceeaşi densitate de sarcină superficială.

Scris de **virgil_48** Dum 25 Mar 2018, 11:22

crivoi d a scris:. . . . .
Eu am depus toate eforturile sa intelegeti ca o "densitate"/masa/dielectric plasata in mediul electric universal "orienteaza" /(auto)electroconverge "mediul" material spre suprafata entitatii masice respective. Verificati in fizica "elementara" (exprimarea va apartine) ceea ce am aratat mai sus. . . . .

Poate reusesc pana la urma sa inteleg si eu ce inseamna
ELECTROCONVERGENTA:
- "densitate"/masa/dielectric = materia unui corp; plasata in:
- mediul electric universal = Universul ? Adica Universul ar fi un
mediu electric ?
- "orienteaza" /(auto)electroconverge = impinge ?
- "mediul" material = care, cel al corpului sau cel din exterior ?
- spre suprafata entitatii masice respective = adica spre suprafata corpului ?
Traducerea mea:
Materia unui corp plasat in Univers, impinge masa corpului
spre suprafata(exteriorul?) lui.
Seamana cu a afirma o tendinta de expandare a corpurilor. Dar
ce stie un traducator? Astept corectura ! Pe urma am sa observ cum
se comporta viziunea dvs. in cadrul modelului FOIP. Daca va
intereseaza.
Pe mine ma interesa cum produce aceasta ELECTROCONVERGENTA
gravitatia.

Scris de crivoi d Dum 25 Mar 2018, 16:54

Cred ca este mai bine sa ramaneti la cercetarea dvs.! Este o vorba "cu cat iti propui mai putin cu atat intelegi mai bine"!

Ceea ce ati inteles dvs. este divergenta/ "convergenta negativa". Nici figura b nu v-a ajutat sa intelegeti termenul de "convergenta" a mediului/campurilor/fluxurilor din jurul masei? Este drept ca este un concept pe care l-am prezentat "simplist" pentru o "intelegere" elementara. Se pare ca nu mi-a reusit, desi seamana cu FOIP-ul corpurilor massive masice, dar,..., nu de "particule" ci de corpuri naturale (ne)masice cu diferite ierarhii ale functiilor utile (,..., neutrini de diferite tipuri, fotoni la fel de diferite tipuri,... neutron/electroni/...), nu-I nici prea omogen, si nici izotrop (fapt confirmat de rezultatul masuratorilor terestre, vezi, extrasele de mai sus, Anexa 1,2).

Scris de **virgil_48** Lun 26 Mar 2018, 12:31

crivoi d a scris:Cred ca este mai bine sa ramaneti la cercetarea dvs.! Este o vorba "cu cat iti propui mai putin cu atat intelegi mai bine"!. . . . .

Este si intentia mea ! Insa nu strica sa mai afli cum gândesc si
ceilalti. Dar este absolut facultativ.

Ceea ce ati inteles dvs. este divergenta/ "convergenta negativa". Nici figura b nu v-a ajutat sa intelegeti termenul de "convergenta" a mediului/campurilor/fluxurilor din jurul masei? Este drept ca este un concept pe care l-am prezentat "simplist" pentru o "intelegere" elementara.

Oricare convergenta de felul celor de mai sus care vizeaza o
masa "centrala" eu o suspectez ca este produsa de impingerea
din exterior, nu de actiunea masei. Iar împingerea poate fi
realizata numai de particule.
Mentionez iar, ca afirm numai punctul meu de vedere.

Se pare ca nu mi-a reusit, desi seamana cu FOIP-ul corpurilor massive masice, dar,..., nu de "particule" ci de corpuri naturale (ne)masice cu diferite ierarhii ale functiilor utile (,..., neutrini de diferite tipuri, fotoni la fel de diferite tipuri,... neutron/electroni/...), nu-I nici prea omogen, si nici izotrop (fapt confirmat de rezultatul masuratorilor terestre, vezi, extrasele de mai sus, Anexa 1,2).

Iar m-ati pierdut. FOIP ul(cel original) nu este al corpurilor ci al
Universului. Corpurile sunt participanti pasivi, actionati de el in
anumite conditii.
Despre FOIP imi permit anumite afirmatii, dintr-un motiv pe care
il cunoasteti.
Am sa urmez recomandarea dvs. din primul rand de sus.

Scris de crivoi d Lun 26 Mar 2018, 22:17

Scris de gafiteanu Astazi la 22:00

O culeg de unde o ascund in ditamai volantul. De multe ori volantul este total invizibil, nici mana nu-l simte, dar el exista. Desigur ca ati si ghicit cine este. Faraday stia.
Si da-i, si lupta, si inventeaza !

In ce conditii o "culeg"? Daca volantul,..., il mai "simte"/exista?.

Scris de crivoi d Mar 27 Mar 2018, 10:35

D-l Gafiteanu:
Si o vom inventa, atunci cand vom ajunge si vom studia cazanele din interiorul Pamantului, sursa lui primara de energie vesnica

Pecizare:
Natura a inventat-o prin conversia pulsatorie amiscarii/energiei mecanice in cea electrica la diferite nivele de interactiune a macro/microcorpurilor naturale cu mediul /fluxurile .

3.3.1.2. Interacţiunea electromagnetică a Pământului

Ca urmare a interacţiunii complexe substanţiale şi de radiaţie cu Soarele

ansamblului Pământ - anvelopă plasmatică îi sunt proprii subsisteme (geosfere terestre şi periterestre) în interacţiune (Anexa nr. 3). Interacţiunea electrostatică a Pământului cu Soarele îl transformă pe acesta într-un corp masiv - constituit din învelişuri interne /straturi aflate în interacţiune - în echilibru electric relativ cu anvelopa sa plasmatică (învelişurile externe gazoase).. Rezultă, astfel, adevărate cavităţi rezonante pentru câmpurile electrice din mediul (sistemul solar şi nu numai).

Atunci când materia este adusă în câmp electric, starea electrică a materiei este modificată ca urmare a interacţiunilor formelor de mişcare a materiei. Soarele, formă dielectrică sferică, interacţionează cu câmpurile galactice care îi transferă energia necesară pentru mişcarea sa de translaţie şi de rotaţie, fiind totodată, urmare a acestor interacţiuni, după cum vom demonstra în continuare, sursă de vortexuri micro/macroscopice plasmatice generatoare de radiaţii electromagnetice [29,117]. S-a demonstrat (FORBUSCH) prioritatea radiaţiilor corpusculare solare asupra Pământului în raport cu radiaţiile provenite din alte direcţii [85]. Având în vedere distanţele mari între Soare şi planete, în deducerea ecuaţiei undelor, se poate presupune că sursa de câmp electromagnetic (Soarele) este amplasată la infinit, are dimensiuni infinite (în comparaţie cu planetele) şi emite un un câmp uniform . Se poate considera că la distanţa corespunzătoare planetă - Soare, o mică porţiune a frontului de undă poate fi considerată plană. Astfel de unde pot exista numai în medii infinite şi omogene fiind create de surse plasate la infinit. Undele plane uniforme sunt un caz particular de unde plane şi sunt unde de tip TEM. Prin undă plană se înţelege o undă care depinde de o singură coordonată spaţială, măsurată de-a lungul unei drepte, funcţie de timp. Suprafata planetară constituie interfaţa dintre cele patru stări de agregare, solidă, lichidă, gazoasă şi starea plasmatică. Toate aceste medii ( pasmatic, gazos, lichid, solid) s-au structurat, au evoluat şi interacţionează permanent având ca factor determinant transferul energetic dintre Soare şi Pamânt. Suprafaţa planetară, ca orice interfaţă, nu este un element de separaţie absolut, ci numai unul relativ cele patru medii intrepătrunzându-se adânc atât pe verticală cât şi pe orizontală. Considerând Pământul un corp multistrat plasat în câmp electric se pot evidenţia câmpurile periterestre şi terestre [29].
3.3.1.2.1. Câmpul electromagnetic, _, generat de vortexul plasmatic periterestru avînd ca nucleu cu nucleu Pământul

Interacţiunea gravito-electrică (electrostatică) a Pământului cu Soarele îl transformă pe acesta într-un corp masiv încărcat electric (pe ansamblu negativ) şi care stratifică prin influenta electrostatica învelişul solid şi gazos astfel încât realizează geosfere electrice (centurile de radiaţie van Allen, centura de radiaţie interioară, atmosfera terestră, stratificarea internă a Pământului) ce constituie adevărate cavităţi rezonante/ecrane pentru câmpurile electrice din sistemul solar (Anexa nr.3).
Compoziţia chimică medie a scoarţei terestre a fost determinată în deceniul al 8-lea al secolului trecut de savantul american Clark. Rezultatele cercetărilor ulterioare au confirmat ponderea cea mai mare a trei elemente: oxigen (49,13%), siliciu (26,0) şi aluminiu (7,45%). Un rol important în compoziţia chimică a scoarţei îl au, de asemenea, fierul (4,20%), calciul (3,25%) , natriul (2,40%), potasiul (2,35%), magneziul (2,35%), hidrogenul (1,0%), ş.a. Elementele chimice care intră în compoziţia scoarţei terestre formează combinaţii naturale constituite din unul sau, cel mai adesea, din mai multe elemente cunoscute sub numele de minerale. Din cele câteva mii de minerale ponderea cea mai importantă în constituirea scoarţei terestre o au cele câteva zeci de minerale constituente ale rocilor. Cele mai răspândite dintre acestea sunt feldspaţii (55,0 %) şi alţi câţiva silicaţi (15,0 %), cuarţul (12 %), mica (3 %), magnetitul şi hematitul (3 %). Majoritatea acestor minerale au o structură cristalină. Din punct de vedere al al comportării electrice Pământul şi zona periterestră pot fi considerate ca fiind dielectrice. Specific dielectricilor este interacţiunea de polarizare, acea interacţiune prin care substanţele se polarizează electric temporar. Dielectricii sunt formaţi din molecule neutre din punct de vedere electric, dar care pot avea un moment electric dipolar , , fie în mod spontan, adică în absenţa câmpului electric exterior, fie indus prin aplicarea unui asemenea câmp. Substanţele paraelectrice sunt cele a căror moleculă are cele două centre de sarcină, pozitivă şi negativă, distincte posedând un moment electric spontan. Introduse într-un câmp exterior, momentele electrice elementare se orientează după direcţia câmpului aplicat, iar polarizaţia electrică rezultantă, indusă, devine diferită de zero. Întrucât această tendinţă de aliniere este cu atât mai puternică cu cât câmpul electric este mai intens, polarizaţia temporară indusă va fi, în general, direct proporţională cu intensitatea a câmpului; acest efect este cel al polarizării electrice de orientare. Din categoria substanţelor polare fac parte mai ales lichidele, precum apa, acizii organici, eterii, etc. şi un număr foarte mic de gaze (CO₂, HH₃, H₂S); la gaze, ca de altfel şi la solide, caracterul polar al substanţei este, în general, foarte slab.          La substanţele ale căror molecule sunt nepolare, adică în absenţa câmpului electric exterior, centrele de sarcină ale moleculei coincid, numite dielectrici, aplicarea câmpului electric exterior duce la deformarea elastică a învelişurilor electronice/plasmatice şi/sau la deplasarea elastică a nucleelor ce alcătuiesc molecula. Centrele de sarcină, iniţial coincidente, suferă deplasări şi anume, cel de sarcină pozitivă pe direcţia şi în sensul câmpului aplicat, iar cel de sarcină negativă pe aceeaşi direcţie , dar în sens opus. Molecula capătă astfel un moment dipolar indus, paralel şi direct proporţional cu intensitatea câmpului, iar substanţa se polarizează temporar. Acest efect, prin care polarizaţia temporară indusă, este din nou proporţională cu intensitatea câmpului inductor, , se numeşte polarizaţie de deformare. Ea este evident comună tuturor dielectricilor, dar singura care apare la substanţe dielectrice. Atât efectului de polarizare electrică de orientare cât şi celui de polarizaţie de deformare le este caracteristică o dependenţă, în general direct proporţională, a polarizaţiei temporare de intensitatea câmpului electric inductor, dacă acesta din urmă nu variază prea rapid în timp: în care constanta adimensională , întotdeauna pozitivă, reprezintă o caracteristică a materialului numită susceptibilitate electrică [104].

Pământul (mediul material dielectric), considerat neutru pe din punct de vedere electric pe ansamblul, plasat în câmpul electrostatic, E, şi câmpul de radiaţii electromagnetice solare variabil, śt/śE š 0, funcţie de intensitatea activitaţii electromagnetice solare (l = 0,001A⁰-300.000.000 m , chiar cu l >  ) şi corpusculare (”vânt solar” – protoni, H ⁺, şi Heliu cu viteze de 500 km/s, densitatea de 10 protoni / cm², fluxul de 7 x 10⁸ protoni / cm² / s şi energia de 10³ eV.) este polarizat temporar, pe ansamblu, pozitiv, (+), în partea de zi şi negativ (-) în partea de noapte.




                                                            -      +       -          +

                                                                     +                    -
-
                                                                               +          -



Fig. III. 9. Interacţiunea electrostatică dintre Pământ şi Soare

S- Soare, P- ansamblu Pământ –anvelpă plasmatică

Scris de crivoi d Mar 27 Mar 2018, 10:41

Se pare ca figura nu a putut fi redata correct.
(extras, Electroconvergenta Pamantului, ed. Performantica, 2005, Iasi.)

Anvelopa plasmatică periterestră externă (centura de radiaţie exterioară Vann Allen) păstrează, pe ansamblu, o poziţie fixă în raport cu Soarele; adică, pe ansamblu, nu participă la rotaţia diurnă a Pământului, dar participă la mişcarea de revoluţie a acestuia, fig. III. 5. şi fig. III. 9.

Fig. III.10. Vortexul periteretru cu nucleu Pământul

1 - Soare; 2 –Vortexul plasmatică/zona dinamică cu nucleu Pământul;

3 - Centura de radiaţie exterioară, A (fixă)

Anvelopa plasmatică, având o structură ondulatorie – corpusculară şi o suprafaţă de recepţie mult mai mare decât cea a globului terestru, are un rol determinant în stabilirea/autoreglarea energiei momentane a sistemului Pământ-anvelopă plasmatică. Sub influenţa câmpului gravito-electric propriu Pământului şi cel din mediu (Soare) rezultă un câmp electric local între zonele terestre polarizate temporar şi diferenţiat, (-) şi (+) şi structurile macroscopice periterestre fixe (Van Allen exterioară) polarizate permanent. Tot odată apare cuplajul dintre undele staţionare gravitoelectric locale şi fluxul neutrinic emis de Soare, respective, componeneta magnetic al cămpului electromagnetic din Soare/sistemul solar.

Legi de conservare (1) - Pagina 26 X0A2Z6pszAAPdQHN1Mxlm1SI1yRo28hLO0ANBcAREMLEUSwRBAATmkKthsrEc27EeKyvjAX+MGhNkubAfe7I1AiEjWxVfhLIuu6wvG7MyO7M0W7M2DnuzOJuzOruzPNuzIhEQADs=

Fig.III.11. Cuplajul (electro) magnetic al Pământului cu Soarele

Astfel, apare şi se întreţine o circulaţie a câmpului magnetic pulsatoriu din sistemul solar către centrul neutrinic terestru. Parametrii mediului (peri)terestru (permeabilitate, permitivitate) trasează direcţia sensul şi tăria interacţiunii câmpului magnetic cu sarcinile electrice ce stratifică/structurează spaţiul penetrat. Astfel are loc o mişcare roto-vibraţională a micro/macrostructurilor electrice periterestre care se constituie la scară planetară într-un cîmp electromagnetic însoţitor al Pământului pe traiectorie. Acest câmp (electro)magnetic local angrenează în mişcare cinetică particulele încărcate electrostatic din cavitatea rezonantă creată între suprafaţa terestră şi anvelopă, fig. III. 10, [29-36]. Această structură plasmatică este o zonă de interfaţă (transfer energetic) Soare – Pământ, deosebit de dinamică, unde au loc interacţiuni complexe corpuscul – undă la nivel micro şi macro care se regăsesc, în final, în multitudinea fenomenelor terestre propriu-zise (Anexa 3). Câmpul (electro)magnetic exterior Pământului, Legi de conservare (1) - Pagina 26 XWaIiIBbM4iIZgECAwECAwECAwECAwECAwECAwECAwU3ICCOQEGeo0EyQesGKprKo0nfeE5Gr5uQFwFJgSLgGDnE70J7yZCihQyRE5IkK+MoQhr0WgdRCAA7

, (evidenţiat de modelul Pământul - ecran sferic plasat în câmpul cvasistaţionar) întreţine mişcarea plasmatică circulară (m = 2prrdrdz), din mediul periterestru. Măsurătorile efectuate de Van Allen au evidenţiat prezenţa unei prime centuri de radiaţie terestră, fig. III .5. Totodată, interacţiunea complexă dintre Pământ si Soare are ca efect predominant generarea şi fixarea corpusculilor plasmatici în jurul Pământului, astfel încât acţiune electrostatică a Soarelui (mediului) asupra suprafeţei terestre nu este directă ci este intermediată de structura plasmatică periterestă (locală). Anizotropia spaţiului periterestru conduce la valori ale gradientului câmpului electric periterestru care sunt determinante pentru fenomenele terestre.

Acest curent circular de masă plasmatică (m =2prrdrdz ), având drept nucleu Pământul, P, se mişcă se mişcă cu viteza, v = rw, (w - viteza unghiulază, r - densitatea, r- raza toroidului plasmatic) şi confinează pulsatoriu materia periterestră de densitate, r , generând un câmp (electro)magnetic, fig. III. 11. Această deplasare nu presupune numai un simplu proces disipativ de energie, ci un transfer efectiv de energie electromagnetică, care se conveteşte în principal în energie mecanică şi tocmai acest transfer pare că reprezintă procesul fundamental care are loc aici. Orice proces pulsatoriu va fi însoţit de oscilaţii, respectiv, procese de propagare a câmpurilor din plasmă. Propriu acestei mişcări circulare pulsatorii la scară planetară, îi este un câmp electromagnetic a cărui moment magnetic, _, este perpendicular pe axa Soare-Pământ (ecliptică) şi este plasat în centrul vorteului plasmatic (având ca nucleu Pământul) generat în cavitatea toroidală constituită de centura de radiaţie exterioară a Pământului, fig. III.8.. Mişcarea particulelor încărcate electric din toroidul plasmatic interior are particularităţile specifice plasmei cu câmpurile interioare şi exterioare ei [22, 27, 57,67, 73-75, 117]. Astfel, parametrii de mişcare ai particulelor sunt funcţie de masa, semnul sarcinii, parametrii fizici ai mediului penetrat, etc. Undele electromagnetice solare rezonează şi cedează energie plasmei din centura exterioară Van Allen exterioare funcţie de frecvenţele ciclotronice (ionice şi electronice) proprii stratului penetrat, modificând parametrii plasmei funcţie de variaţiile parametrilor proprii. Interacţiunile şi mişcările particulelor încărcate determină în primul rând dinamica plasmei circumplanetare. Orice abatere de la starea staţionară a particulelor încărcate este însoţită de apariţia unor câmpuri electrice şi magnetice, descrise de ecuaţiile lui Maxwell. Ansamblu toroidal plasmatic înconjoară Pământul rezultând o cavitate (coajă) inelară plasmatică pe axa Soare—Pământ, cavitate plasmatică rezonantă pentru cîmpurile din sistemul solar. În această cavitate are loc un continuu transfer energetic între undele electromagnetice şi radiaţia corpusculară. Rezultă, astfel, o structurare diferenţiată a materiei din interiorul cavităţi (plasmosfera, plasmopauza, ionosfera, atmosfea terestră, Pământul) şi un vortex, (generator de câmp electromagnetic) având ca nucleu Pământul, urmare a interacţiunilor corpuscul- undă din cavitatea rezonantă. Câmpul electromagnetic de moment magnetic, Legi de conservare (1) - Pagina 26 XWaIiIBbM4iIZgECAwECAwECAwECAwECAwVEICCOI0KeZ4JCQesGKprKp0nfeI5nb1DcgtHDQPuJKMYTJAaAEFELxyhAeyWVOsBCoRvoljlBSxYg5A66yoibY+zKohAAOw==

, este vortexului ce are ca nucleu Pământul.

z

Spiţe electronice Legi de conservare (1) - Pagina 26 XWaIiIBbM4iIZgECAwECAwECAwECAwECAwVEICCOI0KeZ4JCQesGKprKp0nfeI5nb1DcgtHDQPuJKMYTJAaAEFELxyhAeyWVOsBCoRvoljlBSxYg5A66yoibY+zKohAAOw==

Legi de conservare (1) - Pagina 26 ILh+gwNaR9Ez4q0cM7kUGdlCr9uUyoWz4ommAbnokmXM7+Omsa6Fy60oEAQA7

Legi de conservare (1) - Pagina 26 UjYqa+KSizU7KQHNxTSViZi7k582mzGl0uC5G44Emyl99p2U+Ez85PxDGQuntNPMsZoYgFiVYvpGbauhDPr+zyk73MZy8WetHMQ7QbyQzpYwQBADs=

Mediul

y

Legi de conservare (1) - Pagina 26 9F2jnJ0hBWDhxiPigt3ii6Bg5AylZaelFeTmlKZJ56ckZKrrTOGo6eZoBarla2Rr5miqbUDpre4sTu6i7iyvBWwjsOyocWDz8icyoDMW8cOwcHVoAADs=

Fig. III.12. Cavitatea rezonantă generatoare a câmpului (electro) magnetic de moment magnetic, Legi de conservare (1) - Pagina 26 XWaIiIBbM4iIZgECAwECAwECAwECAwECAwVEICCOI0KeZ4JCQesGKprKp0nfeI5nb1DcgtHDQPuJKMYTJAaAEFELxyhAeyWVOsBCoRvoljlBSxYg5A66yoibY+zKohAAOw==

S – Soare (mediul), P- Pământ, A- Centura de radiaţie exterioară (fixă), P- vortexul plasmatic cu nucleu Pământiul (centura de radiaţie interioară)

Se impune concluzia: Orice corp masiv din cosmos îşi creează în jurul său, urmare a interacţiunii formei sale (sferice) cu câmpurile cosmice (electrice) din mediu, un vortex plasmatic inelar pulsatoriu ( zonă de transfer energetic mediu-corp) căruia îi este propriu un câmp electromagnetic de moment magnetic, Legi de conservare (1) - Pagina 26 XWaIiIBbM4iIZgECAwECAwECAwECAwECAwVEICCOI0KeZ4JCQesGKprKp0nfeI5nb1DcgtHDQPuJKMYTJAaAEFELxyhAeyWVOsBCoRvoljlBSxYg5A66yoibY+zKohAAOw==

_, plasat în centrul cavitaţii rezonante plasmatice respective, perpendicular pe axa corp – sursa de câmp de influenţă [29]. Această concluzie contrazice actualele teorii conform cărora magnetismul unui corp din spaţiu este dat de mişcarea de rotaţie a corpului respectiv (teoria giromagnetică, P. M. Blackett, 1947-1950). Teoria giromagnetică nu poate explica inversarea periodică a polarităţii câmpului magnetic. Conform teoriei giromagnetice câmpul magnetic echivalează cu o variaţie corespunzătoare a momentului cantităţii de mişcare. O schimbarea bruscă a sensului de rotaţie a corpului ceresc cu dimensiuni enorme (de exemplu, steaua BD 18⁰ 3 789-HD 125 248 care îşi inversează la aprox. 9 zile câmpul are dimensiune de câteva ori mai mare decât Soarele ) şi care se roteşte cu viteze periferice enorme (pentru exemplu dat aceasta este de circa 250 km/s) ar conduce la pulverizarea întregului astru [97]. Datele de observaţie atestă indubitabil faptul că Soarele este efectiv o stea variabilă şi că câmpul magnetic se inversează periodic [117]. Potrivit teoriei giromagnetice al lui Blackett câmpul magnetic terestru ar fi un câmp constant, ori măsurătorile arată că acest câmp magnetic este prin excelenţă variabil (funcţie de activitatea Solară, etc.), ordinul de mărime al variaţiei fiind egal cu valoarea intensităţii câmpului. Variaţiile observate în viteza de rotaţie a Pământului nu pot explica variaţia observată a câmpului terestru. La aceste se mai adaugă multe alte inadvertenţe (vezi pct. 3.3.1.2.3). Toate aceste fapte de observaţie au constituit obstacole majore în calea teoriei giromagnetice a lui Blackett, laureat al premiului Nobel. Totodată, fundamentarea procesuală a generării acestui câmp infirmă ipoteza lansată de teoria gravitovortexului (Gravitaţia, I.N. Popescu, 1982) potrivit căruia câmpul (electro)magnetic, Legi de conservare (1) - Pagina 26 XWaIiIBbM4iIZgECAwECAwECAwECAwECAwVEICCOI0KeZ4JCQesGKprKp0nfeI5nb1DcgtHDQPuJKMYTJAaAEFELxyhAeyWVOsBCoRvoljlBSxYg5A66yoibY+zKohAAOw==

, este câmpul rezultat în urma mişcării de revoluţie a Pământului în jurul Soarelui. Conform fenomenului de electroconvergenţă planetară, câmpul, Legi de conservare (1) - Pagina 26 XWaIiIBbM4iIZgECAwECAwECAwECAwECAwVEICCOI0KeZ4JCQesGKprKp0nfeI5nb1DcgtHDQPuJKMYTJAaAEFELxyhAeyWVOsBCoRvoljlBSxYg5A66yoibY+zKohAAOw==

, este un “câmp local” periterestru şi este consecinţa capacităţii corpurilor masive din cosmos (inclusiv Pământul) de a genera vârtejuri plasmatice pulsatorii (urmare a interacţiunii corpuscul-undă cu mediul) în cavitatea entropică rezonantă fixată şi structurată gravito-electrostatic jurul corpurilor masive. Câmpul Legi de conservare (1) - Pagina 26 XWaIiIBbM4iIZgECAwECAwECAwECAwECAwVEICCOI0KeZ4JCQesGKprKp0nfeI5nb1DcgtHDQPuJKMYTJAaAEFELxyhAeyWVOsBCoRvoljlBSxYg5A66yoibY+zKohAAOw==

este un câmp variabil funcţie de fluxurile de interacţiune din mediu. Câmpul magnetic înregistrat în reţeaua terestră de obsevatoare, cel care orientează în orice moment busola este componenta magnetică a câmpului (electro)magnetic, Legi de conservare (1) - Pagina 26 XWaIiIBbM4iIZgECAwECAwECAwECAwECAwVEICCOI0KeZ4JCQesGKprKp0nfeI5nb1DcgtHDQPuJKMYTJAaAEFELxyhAeyWVOsBCoRvoljlBSxYg5A66yoibY+zKohAAOw==

. Un rol principal în apariţia şi menţinerea mişcării de rotaţie a Pământului îl are şi componenta electrostatică de interacţiune electrică dintre suprafaţa terestră (zonele polarizate temporar de Soare) şi învelişurile macroscopice periterestre (polarizate permanent).

Scris de crivoi d Mar 27 Mar 2018, 11:18

(extras, Electroconvergenta Pamantului, ed. Performantica, 2005, Iasi.)

3.3.1.2.2. Câmpul electromagnetic – rezultat al interactiunii plasmei interne a Pământului cu câmpul periterestru, .

e^--

Câmpului electromagnetic, , generat în cavitatea plasmatică inelară periterestră (centura de radiaţie interioară), penetrează atmosferă Pământului şi scoarţa terestră polarizând şi/sau angrenând în mişcare cinetică, de-a lungul liniilor sale (din ce în ce mai dese funcţie de densitatea crescătoare catre scoarta terestra, a mediului penetrat), particulele încărcate electrostatic din mediu, fig. III.13-III.15. Procesul se caracterizează printr-un un continuu transfer energetic pulsatoriu undă -corpuscul/corp natural emergent masic. Penetrarea ecranelor (scoarţa terestră, atmosfera terestră, centura interioară Van Allen) se face diferenţiat funcţie de parametrii undei electromagnetice (frecvenţa, etc.) şi a mediului (ecranului) penetrat (permiabilitate magnetică, permitivitate electrică, rezistivitate, "frecventa proprie" a mediului etc.).



e^--

e^--

e^--

Hp_v + Hp_o



Fig. III. 13. Schema curenţilor electrici electronici (e^-) şi ionici (e⁺)asociaţi momentului magnetic al câmpului electromagnetic , , şi interferenţa acestora cu curentul electronic( e_v^-) asociat momentului magnetic al câmpul electromagnetic,

Liniile de câmp (electro)magnetic, _, penetrează si scoarţa terestră la Polul Sud, prin zona cu permeabilitate magnetică cea mai ridicată, angrenând (grupând) în mişcare, pe ansamblu toroidală, particulele de masa mai mică/electronii liberi din plasma interioară Pământului. Mişcarea pe ansamblu torodoidală a sarcinilor negative, e^-, (în zona rece, periferică a plasmei interioare Pământului cu temperatura mai mică decât temperatura Curie) induce în plasma interioară Pământului un câmp electric coaxial care generează un curent circular ionic, e⁺, fig. III. 13. Parametrii electrici şi cinetici ai curentului circular ionic, e⁺, sunt variabili în timp funcţie de transferul energetic de la Soare la anvelopa corpusculară a Pământului; apare astfel o mişcare pulsatorie în masa curentului ionic care generează câmp electromagnetic. Mişcării pulsatorii circulare a curentului ionic inelar, e⁺, din interiorul Pământului îi este propriu un câmp electromagnetic al cărui moment magnetic este notat, Momentul magnetic, este înclinat făţă de axa de rotaţie a Pământului cu valori de până la 23⁰40^ll, fig. III. 14 şi fig. III.14.

Scris de crivoi d Mar 27 Mar 2018, 11:28

Legi de conservare (1) - Pagina 26 4QtqxVB06yJ56172OU5N+vZoBAQA7

In ultimă instanţă, prin inducţie, acest câmp electromagnetic determină apariţia curenţilor telurici care angrenează crusta dură şi întregul Pământ în mişcarea de rotaţie. Revenind la teoria giromagnetică, se menţionează „…câmpul giromagnetic rezultat din rotaţia diurnă a Pământului şi reprezentat de momentul magnetic Legi de conservare (1) - Pagina 26 XWaIiIBbM4iIZgECAwECAwECAwECAwECAwECAwECAwECAwVBICCOo0Ge5HE2QesGKprKpEnfeI5ab0DQghGjIPuJIkZSIwZoEE+JxSggeyWVugQiN8gtcYJWNefQARRmHCNADAEAOw==

= 7,9 . 10 ²⁵ gauss cm³ al lui Blackett nu poate fi detectat pe Pământ, adică într-un referenţial care se roteşte odată cu Pământul în jurul axei sale.” [102]. Acest lucru se datorează faptului că magnetismul este un efect relativist al mişcării sarcinilor electrice. Pentru o sarcină în rotaţie câmpul magnetic corespunzător rotaţiei nu poate apărea decât în referenţiale care nu participă la această rotaţie şi în nici un caz în referenţialul de repaus al sarcinii ( în cazul analizat, la suprafaţa Pământului).

Prin urmare, câmpul magnetic înregistrat în reţeaua terestră de observatoare, care orientează busola, nu poate fi cel dat de mişcarea de rotaţie a Pământului, teoria giromagnetică neputând justifica prezenţa acestui câmp. Componenta magnetică a câmpului electromagnetic, Legi de conservare (1) - Pagina 26 XWaIiIBbM4iIZgECAwECAwECAwECAwECAwVEICCOI0KeZ4JCQesGKprKp0nfeI5nb1DcgtHDQPuJKMYTJAaAEFELxyhAeyWVOsBCoRvoljlBSxYg5A66yoibY+zKohAAOw==

, este cea detectată pe Pământ, în timp ce componenta magnetică a câmpului electromagnetic, Legi de conservare (1) - Pagina 26 XWaIiIBbM4iIZgECAwECAwECAwECAwECAwECAwECAwECAwVBICCOo0Ge5HE2QesGKprKpEnfeI5ab0DQghGjIPuJIkZSIwZoEE+JxSggeyWVugQiN8gtcYJWNefQARRmHCNADAEAOw==

, este detectabilă în referenţiale care nu participă la mişcarea de rotaţie a planetei noastre.

3.3.1.2.3. Câmpul electromagnetic, , generat de interacţiunea radiaţiei corpusculare (vântului solar) şi electromagnetice cu Pământul

Scris de crivoi d Mar 27 Mar 2018, 17:29

D-l Virgil 48:Dar daca anul pe Pamant ar fi fost de cca. 4 ori mai lung, precum
reiese, de la departarea de Soare la care ar fi fost orbita lui, nu
mai aparea celula vie, din cauza gerului. De fapt atunci zilele
erau mai scurte decat acum ! Primesti actualizarea ?

Precizari:

Modelarea corectă a interacţiunii corpurilor masive trebuie facută astfel încât să se poată stăpâni şi folosi de către omenire a produsele, P, interacţiunii. Produsele interacţiunii corpului, P, sunt obiectele/ fenomenele/procesele specifice evolutiei/involutiei in timp a corpului masiv analizat (inclusive, cinematica sa la un moment dat). Modelul de interacţiune trebuie să evidenţieze funcţia, F, structura, S, organizarea, O, şi efectele sistemului, E, în conformitate cu formula ( specifică unui sistem tehnic) şi anume:

Funcţia + Structura + Organizarea = Efectele sistemului

Pentru sinteza modelului de interacţiune a corpului masiv este necesară identifcarea a celor patru părţi care să îndeplinească funcţiile sistemului natural corp masiv: motor -M, transmisia -Tr, organul de lucru -OL şi organul de conducere -OC.

Fig. III.1Elementele unui sistem tehnic/natural

Forţa motrice (M) nu trebuie confundată cu sursa de energie - SE (se suprapun, dar nu întotdeauna), energia putând fi un rezultat al interacţiunii cu exteriorul sistemului ( transmisă şi din afară) şi să se transforme în forţă motrice ca o necesitate pentru sistemul modelat. Rezultatele interacţiunii se regăsec în produsele/transformarea materiei corpului entropic, P.

Am reluat extrasul pentru a face inteles idea ca numai o analiza ("privire" pentru unii) sistemica a interactiunilor corpului permite intelegerea corecta, pe baza unui model fizic cat mai apropiat de realitate. Persista inca in gandirea fizica ca lumina ne "vine" de la Soare. Daca analizam sistemic modul de generare a luminii (dupa, schema de mai sus) o sa concluzionam ca nu este chiar asa. Produsul "Plumina" este rezultatul unor interactiuni ale produselor Soarelui, "Psoare" atat pe traiectul Soare -Pamant cat si (mai ales ) a interactiunilor la nivelul sistemului reactant (matricea entropica) a Pamantului. Daca comparam intensitatea luminoasa din zona opusa Soarelui, pentru zona de noapte a Pamantului cu cea a zonei de noapte a Lunii vom vedea ce rol essential il are in "generarea" luminii matricea entropica a corpului natural de receptive/impact.
Viteza de rotatie a corpurilor ceresti este tot un "produs", Protatie, al interactiunii cu "mediul". Spun mediul ca acolo sunt parametrii finali ai produselor emise de corpurile massive de influenta.

Scris de crivoi d Mier 28 Mar 2018, 09:14

Dupa cum spunea Lavoisier "nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma".

Atunci sa tinem cont daca sistemul este deschis, daca particula/corpul natural este "excitat(a)" sau nu (saturat/relaxat?,...), sa cunoastem/imaginam mecanismul de absortie/emisie,..., cu alte cuvinte sa cunoastem electroconvergenta corpului natural coreland noile concept specific teoriei. Altfel, nu cred ca este posibil, deocamdata.

Scris de Continut sponsorizat

Legi de conservare (1)

Legi de conservare (1)

Paradigma electroconvergentei

Paradigma electroconvergentei

Re: Legi de conservare (1)

Paradigma electroconvergentei

Clarificare/ precizari

Re: Legi de conservare (1)

Actiune/interactiune sistem/extrasistem

Re: Legi de conservare (1)

Clarificare/ precizari

Clarificare/ precizari

Re: Legi de conservare (1)

Clarificare/ precizari

Re: Legi de conservare (1)

Re: Legi de conservare (1)

Re: Legi de conservare (1)

Clarificare/ precizari/FORMULE

Ce se întâmplă cu informaţia despre curbura traiectoriei la oprirea corpului

Re: Legi de conservare (1)

Ce se întâmplă cu informaţia despre curbura traiectoriei la oprirea corpului

Electroconvergenta-paradigma moderna de cercetarea a interactiuniii corpurilor naturale

Re: Legi de conservare (1)

Precizare

Re: Legi de conservare (1)

Clarificare/ precizari

Re: Legi de conservare (1)

Actiune/interactiune sistem/extrasistem

Paradigma electroconvergentei

Electroconvergenta Pamantului

Electroconvergenta Pamantului

Paradigma electroconvergentei

Electroconvergenta-paradigma moderna de cercetarea a interactiuniii corpurilor naturale

Actiune/interactiune sistem/extrasistem

Re: Legi de conservare (1)