Timpul

Timpul nu e liniar. Timpul e self-referential. Nu admite tratament liniar. Si-o sa dau un exemplu simplu. E un experiment: se afiseaza un punct in partea stanga a ecranului pentru o fractiune de secunda. Apoi dupa 200ms se afiseaza in partea dreapta pentru o fractiune de secunda. Experienta pe care o ai in constiinta e aceea a unui punct miscandu-se de la stanga la dreapta. Miscarea asta evident nu poate fi generata decat abia dupa ce si al doilea punct a fost afisat, ca altfel n-ar stii in ce directie sa fie generata. Deci vei avea 200ms de experienta in constiinta care are loc in "timp fizic" de 0ms (are loc la momentul afisarii celui de-al doilea punct). Deci n-ai unde sa inghesui alea 200ms de timp din constiinta in "timpul fizic". Deci nu poti construi o axa a timpului.

Si e inca si mai profund de atat. Mai e inca un motiv inca si mai profund pentru care nu e liniar. De exemplu, in experimentul asta mai poate fi afisat un alt punct dedesubt (sa-i zicem B, iar la cel de deasupra A), dar acel punct va fi afisat miscandu-se. Experienta pe care o vei avea in constiinta va fi aceea a doua puncte miscandu-se de la stanga la dreapta, unul deasupra altuia. Ceea ce e interesant aici e ca experienta punctului B este vazuta "in direct", in timp ce experienta punctului A e generata cand acesta este afisat in partea dreapta a ecranului. Deci desi cele 2 experiente sunt generate la momente diferite (A cand apare in partea dreapta, B clipa de clipa) experienta finala din constiinta e aceea a doua puncte miscandu-se in acelasi timp de la stanga la dreapta. Deci ai o experienta generata la un moment ulterior de timp (aceea a punctului A) care este proiectata in trecut si astfel ajungi sa experimentezi ca punctul A sa se miste concomitent cu punctul B.

Atentie, nu e vorba de proiectie cauzala (backwards causation). E proiectie care tine de modul in care timpul e construit. Timpul este o senzatie de scurgere din trecut in prezent, fara ca ceva sa se scurga defapt. Deci experienta miscarii punctului A e generata la momentul aparitiei punctul A in partea dreapta a ecranului, dar in modul de generare sunt incluse informatii referitoare la trecut si aceste informatii duc la o trecere a timpului care se simte ca si cum ai fi urmarit punctul A cum se misca de la stanga la dreapta concomitent cu punctul B.

Perceptia biologica a timpului, difera de succesiunea fizica a evenimentelor luate drept etalon al timpului. Fizica nu este construita pe baza perceptiei biologice, asa ca experimentele amintite mai sus, nu sunt concludente, dupa parerea mea.

Ba da, e concludent, pentru ca ai 200ms de timp in constiinta pe care n-ai unde sa le inghesui pe o axa a timpului fizic.

Forever_Man a scris:Ba da, e concludent, pentru ca ai 200ms de timp in constiinta pe care n-ai unde sa le inghesui pe o axa a timpului fizic.

Poate nu inteleg eu in ce consta relevanta acestui exercitiu. Poti sa privesti pe cer o stea, si apoi iti muti privirea la o alta stea care este la mii de ani lumina de prima. Poti in acest caz sa spui ca, unde incap in constiinta miile de ani lumina?

Forever_Man a scris:Timpul nu e liniar. Timpul e self-referential. Nu admite tratament liniar. Si-o sa dau un exemplu simplu. E un experiment: se afiseaza un punct in partea stanga a ecranului pentru o fractiune de secunda. Apoi dupa 200ms se afiseaza in partea dreapta pentru o fractiune de secunda. Experienta pe care o ai in constiinta e aceea a unui punct miscandu-se de la stanga la dreapta. Miscarea asta evident nu poate fi generata decat abia dupa ce si al doilea punct a fost afisat, ca altfel n-ar stii in ce directie sa fie generata. Deci vei avea 200ms de experienta in constiinta care are loc in "timp fizic" de 0ms (are loc la momentul afisarii celui de-al doilea punct). Deci n-ai unde sa inghesui alea 200ms de timp din constiinta in "timpul fizic". Deci nu poti construi o axa a timpului. . . . .

Ai incercat asta, sau este o simulare mentala ? Eu cred ca daca
manevra se repeta 10 secunde, ai sa vezi continuu doua
puncte fixe. Fara miscare. Cum putem verifica ?
Exercitiul are legatura cu inertia perceptiei de catre retina. Nu
inteleg ce face acolo constiinta.
S-ar putea sa aiba influenta si distanta de la care privesti.

orice poate fi ordonat strict, poate fi linearizat.

Am studiat d-l Eugen, inclusiv ideile d-lui Kozarev ....

virgil a scris:

Forever_Man a scris:Ba da, e concludent, pentru ca ai 200ms de timp in constiinta pe care n-ai unde sa le inghesui pe o axa a timpului fizic.

Poate nu inteleg eu in ce consta relevanta acestui exercitiu. Poti sa privesti pe cer o stea, si apoi iti muti privirea la o alta stea care este la mii de ani lumina de prima. Poti in acest caz sa spui ca, unde incap in constiinta miile de ani lumina?

La fel ca si "timpul fizic" care nu exista, la fel nici stelele nu exista, ci sunt toate in constiinta. Deci da, incap "mii de ani lumina" in constiinta.

virgil_48 a scris:Ai incercat asta, sau este o simulare mentala ? Eu cred ca daca
manevra se repeta 10 secunde, ai sa vezi continuu doua
puncte fixe. Fara miscare. Cum putem verifica ?
Exercitiul are legatura cu inertia perceptiei de catre retina. Nu
inteleg ce face acolo constiinta.
S-ar putea sa aiba influenta si distanta de la care privesti.

Sunt experimente reale. Si nici macar nu e ca si cum lucrul asta se intampla doar in experimente. Se intampla in fiecare clipa a vietii. Cand citesti un cuvant nu il citesti pe litere, ci il citesti ca un intreg. Cuvantul exista ca si unitate temporala in afara vreunui "timp fizic".
Daca cresti intervalul de 200ms, da, cele 2 puncte se vor percepe separat. Dar la fel si daca cresti intervalul de citire a unei propozitii: nu vei mai citi cuvinte, vei citi pe litere.
Retina n-are nicio treaba, ca doar nu vezi cu retina. Vezi cu constiinta. Si in plus, experimentul nu e limitat doar la qualiile vizuale. Orice qualii care au componente temporale se comporta la fel: auz, atingeri, gandit, simtit, etc.

Forever_Man a scris:
. . . . .
Sunt experimente reale. Si nici macar nu e ca si cum lucrul asta se intampla doar in experimente. Se intampla in fiecare clipa a vietii. Cand citesti un cuvant nu il citesti pe litere, ci il citesti ca un intreg. Cuvantul exista ca si unitate temporala in afara vreunui "timp fizic".

Si cum se aplica asta in cazul unui copil de clasa I-a ? El stie
cuvântul din vorbire si totusi il citeste pe litere.
Pana recunoaste literele si le asambleaza, dureaza mai mult timp.
Daca un matur obisnuit cu cititul vede cuvântul aproape instant,
sunt destui care nu sunt in stare. Citesc pe litere sau silabisesc.
Lafel cu cititul intr-o limba straina.
De fapt nu inteleg daca ce scriu eu aici, confirma sau infirma ce
afirmi. M-am legat numai de citat.

Sunt diverse nivele emergente de constiinta.