Legi de conservare (2)

virgil a scris:Provine din „Legi de conservare (1)".


Ce parere? atat in stare de miscare uniforma si rectilinie a navei, cat si in starea de repaus, balizele vor indica acelasi lucru deoarece si ele vor avea viteza initiala egala cu a navei. In rest atractia gravitationala este aproape de zero, si chiar daca este masurabila tot nu afli daca nava se misca sau sta pe loc,ntru ca atat balizele cat si nava se comporta la fel.

Re: Să colaborăm pentru teorie absolută!

 

1.1           Generalităţi privind sistemul fizic

 

Palierele  de  existenţă  a  corpurilor  definesc (aşa   după cum  vom  arata în

capitolele următoare) Universul observabil. În analiza şi modelarea interacţiunilor corpurilor din univers se impune introducerea noţiunii de sistem. Acesta noţiune poate fi  definită  ca fiind un corp (sau ansamblu de corpuri materiale) caracterizat(e) prin diferite forme de mişcare şi care pot interacţiona cu mediul exterior prin suprafaţa de control, de graniţă sau de frontieră a sistemului considerat. Mecanica construită pe modelul mecanic al mişcării planetelor (modelul newtonian) nu permite stabilirea cauzelor care determină evoluţia, (adică trecerea unui sistem dintr-o stare în alta calitativ diferită de prima), acest model fiind al mişcării revesibile perpetuue. În consecinţă ordinea comică este ordinea totală stabilită pe baza modelului mecanic în care mişcarea este asociată cu interacţiuni conservative care nu afectează calitatea energiei. Reamintim, în acest context, definiţia dată de Planck, conform căreia energia reprezintă ,,o mărime care depinde de starea fizică instantanee în care se găseşte sistemul”. Termodinamica generalizată ca teorie mai generală a interacţiunilor conservative  şi disipative  din sistemele fizice porneşte de la constatarea că mărimile intensive şi extensive  din termodinamică pot fi identificate cu coordonatele generalizate care includ forţele (intensităţile) Y şi deplasările  (sarcinile) generalizate  X.  Legi fundamentale ale naturii pot fi exprimate sub forma unei relaţii generale de legătură de tipul XYⁿ=ct. denumită ecuţia politropei conservative generalizate unde, n(-, +) reprezintă un exponent politropic generalizat care desemnează intensitatea interacţiunii considerate [104]. Prin particularizarea acestui exponent, care poate avea şi alte semnificaţii decât cea strict termodinamică, se obţin legile care guvernează interacţiunile conservative din domeniul mecanicii corpurilor (rigide, elastice, fluide)din domeniul termodinamicii ca şi din cel al electromagnetismului. Termodinamica generalizată defineşte lucrul elementar generalizat pe baza relaţiei:

 

 δL = Y dX                                                            (1.1)

 

unde, aşa cum s-a aratat mai sus, Y reprezintă o forţă sau intensitate generalizată în calitate de mărime intensivă, iar X o deplasare sau sarcină generalizată în calitate de mărime extensivă. Forţa generalizată Y, în calitate de cauză, determină

deplasarea generalizată X care reprezintă efectul acţiunii considerate.       Teoretic şi experimental s-a evidenţiat că     mărimi intensive care pot îndeplini rolul forţei-intensităţii generalizate Y pot fi dintre cele mai diferite, cum ar fi :

• forţă mecanică, F;
  
  
• greutatea unui corp de masă m, G ;
  
  
• momentul mecanic, M;
  
  
• acceleraţia liniară, a;
  
  
•  acceleraţia gravitaţională, g;
  
  
• acceleraţia unghiulară e, vitezele liniară v (w) şi unghiulară ω;
  
  
• eforturile unitare (tensiunile) liniare σ şi tangenţiale τ;
  
  
• presiunea p;
  
  
• tensiunea superficială σ;
  
  
• potenţialul electric V;
  
  
• intensitatea câmpului electrostatic E;
  
  
• intensitatea câmpului magnetic H;
  
  
• potenţialul chimic φ;
  
  
• temperatura absolută T.
  Ca mărimi extensive care joacă rolul deplasării-sarcini generalizate X sunt:
  
  
• deplasările liniară x şi unghiulară φ;
  
  
• impulsul (liniar) H;
  
  
• momentul cinetic K;
  
  
• alungirea specifică liniară e;
  
  
• deformarea specifică unghiulară γ;
  
  
• volumul (specific) V(v);
  
  
• sarcina electrică Q(q);
  
  
• inducţia electrostatică D; respectiv, vectorul de polarizaţie ;
  
  
• inducţia magnetică B, respectiv, vectorul de magnetizare ;
  
  
• masa substanţei m;
  
  
• şi entropia S(s) în calitate de coordonată termică de stare [105].
  Eliminarea unei modalităţi de izolare, mecanică,termică, electrică, magnetică, etc, permite sistemului corp masiv – anvelopă plasmatică să participe la interacţiunea caracteristică formei de mişcare considerate, ceea ce înseamnă că sistemul dobândeşte un grad de libertate externă corespunzător acelei interacţiuni.  Gradele de libertate internă (n_i) şi externă (n_e) care satisfac un anumit tip de interacţiune între sistem şi exterior pot fi considerate conjugate (n_e 0) iar cel consumat devine negativ (dV<0).
   
  
  
  1.2. Energia corpului masiv din Univers. Anvelopa entropică
   
  
  
            Termodinamica generalizată  ne permite să determinăm corect energia unui corp din univers. Energia corpurilor din univers este rezultatul interacţiunii pe palierul micro şi macro al formelor de energie conjugate (din corp şi, respectiv, din mediu) [29,30, 105]. De exemplul, structura energiei interne a  sistemului Pământ - anvelopă plasmatică  este dată de suma diferitelor tipuri de energie (cum ar fi: energia oscilaţiei electomagnetice pe palierul efheronic şi macro, energia mişcării de vibraţie a neutronilor, energia electronilor în mişcare de translaţie, energia electronilor gravitaţi; energia nucleară ; energia cinetică a mişcării de translaţie şi rotaţie a moleculelor, precum şi a mişcării de oscilaţie a atomilor în moleculă ; energia de interacţiune între nucleul moleculei şi electron ; energia potenţială sau energia  de poziţie a moleculelor într-un câmp oarecare exterior de forţe) în timp ce microcorpurile (sistemele fizice primare  ale palierul etheronic, respectiv neutronic) stau la baza transmiterii şi generării interacţiunii / formelor de mişcare a materiei  din univers.
            Fie un corp masiv caracterizat prin toate formele de mişcare caracteristice materie (electrică/electromagnetică, chimică, termică, mecanică/presiune).
             Dacă se notează cu:    ;  , vitezele de deplasare în unitatea de timp a coordonatelor generalizate, X, respectiv Y, rezultă că puterea generalizată de interacţiune a corpului masiv cu mediul poate fi exprimată în două moduri şi anume:
                                      =Y==               (1.3)
  
  
  unde, n,  în calitate de exponent politropic generalizat caracterizează intensitatea interacţiunii considerate [99,100].
   Personalizăm calculul  a variaţiei energiei (puterii de interacţiune)  unui corp masiv luând în considerare interacţiunile specifice unui satelit natural, respectiv cele ale Pământului. Pentru  corp masiv  luat în calcul (caracterizat prin formele de mişcarea a materiei electrică/electromagnetică, chimică, termică, mecanică/presiune ) specificate atrag atenţia fluxurile din mediu de deplasare (sarcină) generalizată şi de forţă (intensitate) generalizată  preponderente, astfel:
  ·          Fluxul de sarcini electrice local din mediul :
  
                                                                   (1.4)
  
   
  
  
  ·[size=9]        Fluxul de substanţă local sub forma debitului masic:
   
  
  
  
  
                                         (1.5)
   
  
  ·        Flux de entropie (din anvelopa plasmatică şi globul terestru)
  
  
  
                         (1.6)
  
   
  
   
  
  
  ·        Fluxul de  impuls mecanic care nu reprezintă altceva de cât forţa de inerţie:
                                             (1.7)
   
  
  
   Pe baza celor patru tipuri de interacţiuni fundamentale prin intermediul  fluxului de impuls mecanic ( = m . a), electric ( ), masic ( şi entropic, , se poate obţine exprimarea generalizată a puterii de interacţiune a ansamblului Pământ anvelopă –  entropică.
   
  
   
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
   
  
   
  
   
  
   
  
   
  
   
  
   
  
   
  
   
  
   
  
   
  
   
  
   
  
   
  
  
  
  Pe baza vectorului Umov – Poynting, care raportează această putere la unitatea de arie a suprafeţei de control a sistemului corpului masiv-anvelopă plasmatică cu mediul exterior, fig. I.1, puterea de interacţiune generalizată se poate calcula cu relaţia:
   
  
  
                               (1.8.)
  unde  , ,   şi    reprezintă vectorul fluxului specific de impuls, sarcini electrice, masă şi entropie.
  
   
  
   În ipoteza  că impulsul, sarcina electrică şi masa respectă cu stricteţe principiul conservării, rezultă pentru aceste mărimi:  
  
   
  
                                                              (1.9)
  
  
  unde, ρ, reprezintă densitatea de impuls, sarcină electrică şi masă care se poate modifica în timp în procesele de interacţiune cu exteriorul, prin suprafaţa de frontieră a sistemului Pământ anvelopă plasmatică, astfel că :
   
  
  
                                                               (1.10)
  
   
  
  
            În schimb, însă, mărimea J_s nu se supune principiului conservării întrucât ireversibilitatea internă a proceselor care se desfăşoară în sistemul corp masiv  şi in zona din jurul său (anvelopa entropică in care mediul geontropic primar se entropizează progresiv- urmare a staţionarii undelor progresive de impact din Univers) prin interacţiuni între subsistemele sale determină o generare de entropie, astfel încât:
   
  
  
                                                              (1.11)
  
   
  
  
  unde   reprezintă sursa internă de entropie, adică viteza de creare a entropiei în unitatea de volum, la temperatura T a sistemului corp masiv – anvelopă entropică.
  Pentru fluxul de energie, adică de putere de interacţiune, care include cele patru componente ale puterii (locale) de interacţiune , π_t   principiul energiei poate fi scris sub forma:
   
  
  
                                                               (1.12)
   
  
  
  unde, w [J/m³] repreyintă densitatea volumică a energiei, astfel că, amplificând ultima ecuaţie cu V [m³] se obţine relaţia :
   
  
  
                                                                                            (1.13 )
   
  
  
            Ultima relaţie arată că viteza de variaţie a energiei sistemului corp masiv-anvelopă entropică în unitate de timp este condiţionată de puterea de interacţiune exercitată prin suprafaţa de control a acestuia [29,30]. Viteza de variaţie a energiei sistemului corp masiv- anvelopă entropică  în unitate de timp este condiţionată de puterea de interacţiune cu mediul exercitată prin intermediul anvelopei entropice, şi poate fi departajată astfel:
   
  
  
                                                    (1.14)
   
  
  
  unde: ρ este densitatea de volum, u [J/kg] este energia internă specifică, φ este potenţialul chimic (masic), E [V/m]- intensitatea câmpului electrostatic, H[Oe]-intensitatea câmpului magnetic,  suma  caracterizează energia câmpului electromagnetic care se propagă cu, c [m/s]- viteza luminii,  g_c[m/s²]- acceleraţia gravitaţională/electrostatică  din sistemul corp – anvelopă plasmatică,  şi ,   r_A[m] – raza sistemului corp – anvelopă entropică  iar suma  caracterizează energia câmpului din sistem  astfel că vectorul Poynting electromagnetic este  dat de relaţia cunoscută
   
  
  
     ,                          (1.15)
           
  Pentru transmiterea puterii de interacţiune a unui corp-anvelopă entropică (sistem fizic) cu exteriorul (mediul) se impune luarea în considerare a legilor disipative care fac posibilă realizarea acestui proces numai în condiţii neconservative, ireversibile. În fond, acest proces  aşa cum s-a aratat mai sus, presupune transmiterea unui flux generalizat de impuls, sarcini electrice, masă, entropie de tip , în general, prin intermediul unui gradient (finit) al forţei generalizate Y provocat de existenţa unei rezistenţe  neconservative, disipative, care spre deosebire de cea consevativă nu permite « memorarea »  acţiunii exercitate. Spre deosebire de aceasta din urmă care are un caracter reactiv în sensul de reactanţă sau reluctanţă, rezistenţa disipativă este o rezistenţă activă întrucât permite dezvoltarea puterii active, prin analogie cu cea utilizată în teoria curentului alternativ. Mediul universal este caracterizat prin temperaturi apropiate de                                  0⁰ K. şi constituie, prin entităţile corpusculare primare de interacţiune (etheronii, care nu au anvelopă entropică) un mediul nedisipativ (supraconductor, suprafluidic). Rezistenţei disipativă este caracteristică corpului masiv şi zonei entropice aferente a corpului masiv (caracterizată prin apariţia mişcării termice la nivelul anvelopei entropice). Dispersarea energiei ordonate (disipaţia) în zona entropică a corpului masiv, pe mai multe grade de libertate (electrică, ..., mecanică) corespunzătoare  mişcării termice poate fi redusă în ultimă instanţă la frecare. Fenomenul de frecare ( care poate fi de natură mecanică, electrică, chimică, etc.) se dovedeşte a fi fenomenul care face posibilă transmiterea puterii între sistemele fizice. Pentru exemplificare se pot da câteva din legile disipative, semnificative pentru unele domenii ale fizicii şi anume : legea frecării vâscose, legea frecării prin alunecare, legea lui Ohm, legea difuziei descoperite de Fick (1855), legea lui Stefan (1879)-Boltzmann (1881), legea lui Fourier(1822) privind transferul căldurii prin conducţie termică şi legea convecţiei termice a lui Newton .
  
  
  • Legea frecării vâscoase descoperite de Newton:
     
    
                  F_f = -η grad ν A ;                   (1.16.)
    care stabileşte legătura între forţa de frecare vâscoasă F_f şi gradientul vitezei  în masa fluidului caracterizat prin vâscozitatea dinamică, η, mărimea, , fiind efortul tangenţial de frecare. Se observă că, transmiterea puterii în acţionări hidrodinamice presupune o vâscozitate dinamică, η, finită, astfel că această putere este precizată de relaţia:
     
    
                       (1.17)
     
    
    unde, ,  reprezintă fluxul de impuls transmis prin frecare.
              Dacă  se constată că P_h =0, ceea ce înseamnă anularea puterii transmise prin intermediul fluidului. Se observă că mărimea (0,) astfel încât, ,  caracterizează rezistenţa disipativă hidrodinamică în procesul transmiterii puterii. Această lege a fost descoperită de Newton în contextul în care încerca să explice mişcarea planetelor prin ,,vârtejuri” într-un mediu eteric, fin, care ar umple întregul spaţiu cosmic. Existenţa unui gradient de viteză în mediul fluid este asemănătoare cu cea a ,,alunecării” rotorului maşinii asincrone în raport cu câmpul magnetic învârtitor.    Mişcarea structurii etheronice poate fi estimată din mişcarea sateliţilor care sunt înglobaţi în mişcarea cicloidală a oscilaţiilor /undelor etheronice din jurul planetei care întreţine mişcarea lor orbitală. S-a constatat că viteza de translatare/transport a unui satelit  în jurul Pământului  este din ce în ce mai deccelerată pe măsura apropierii de  globul terestru. Astfel viteza este în jur de 3 km/s la 35,860 km deasupra Pământului, creşte la 7,8 km/s  la înălţimea de 100 km dar decelerează brusc la o altitudine mai mică ca rezultat al predominaţei fenomenelor entropice terestre faţă de fluxul electric transmis pe palierul etheronic, astfel că la altitudini troposferice aceasta nu este mai rapidă decât curenţi « jet stream » ( de la 0,01 la 0.1 km/s, relativ la viteza de rotaţie ecuatorială a Pământului de 0,46 km/s) [125].Asemănător  se poate evidenţia relaţia  dinte forţă şi deplasarea generalizată pentru legea frecării prin alunecare, legea difuziei, legile specifice ale entropiei legea Stefan-Boltzmann, legea Fourier, legea convecţiei termice a lui Newton, etc.  
    Interacţiunea predominantă din anvelopa entropică (în care este înglobat corpul masiv propriu-zis este dată  de interacţiunea formelor de mişcare conjugate  predominante (dintre corpul masic şi mediu ). Interacţiunea de tip gravitaţional (masică) nu poate fi ecranată în schimb, aşa cum vom arata în capitolele următoare, stă la baza  apariţiei  mişcării/materiei cu formele de mişcare aferente.
    Se poate concluziona că orice corp (masiv) din univers are o anvelopă entropică în care este inglobat (matrice), ca element de interfaţă energetic între mediu universal  şi corpul (masiv) propriu –zis. Anvelopă entropică constitue sediul transformărilor substanţiale şi energetice care personalizează interacţiunile  locale  ale  corpului (masiv) pe care îl înglobează.
  
  
  

Crivoi D a scris:Si eu as vre sa stiu mai multe legat de fenomen.
Ar fi interesant un topic cu tema " Legatura dintre variatia temperaturii terestre si variatia concentratiei de bioxid de carbon" sau invers , mai bine. Asta daca,..., nu accesati material bibliographic referitoare la radiatia corpului negru /globului terestru (care radiaza caldura la temperature care nu-i propice vietii, fapt compensate de prezenta bioxidului de carbon care contribuie la ridicarea temperaturii si face posibila viata).

Crivoi D a scris:D-L Virgil:
De ce un electron este accelerat intr-un camp electric intr-o directie iar un pozitron este accelerat in directie opusa?

Comentariu
1.  si "lucrul"/"momentul" sunt rezultanta interactiunii cu mediul local a structurii (peri)corpului/.

2.Campul aplicat nu poate fi pur electric ci electromagnetic (nu este un system izolat, iar entitatile cu suprafata mare/corpuri cu raze infinitisimale mici, interactioneaza  eficient chiar si cu campuri "slabe";

3  este locala, pulsatorie legata de (distributia) densitatea, ro, pericarp iar,

4. deplasarea intr-un anumit sens , este data de relativitatea locala care evidentiaza variatia/sensul campului magnetic "sesizat"/ armonica de interactiune specifica, structurii corpului.

Nu vreau sa mergem atat de departe (cu planetele).
Da, la punctul 1 lucrurile sunt clare. Omul efectueaza lucrul mecanic.
Discutia este la punctul 2: Piatra (sau un obiectul aflat intr-o miscare circulara sub actiunea unei forte) efectueaza un lucrul mecanic sau nu?

"Daca se autoepuizeaza si totusi continua, inseamna ca sunt sustinute
de o sursa exterioara."

Crivoi D a scris:D-l Virgil 48:

"Daca se autoepuizeaza si totusi continua, inseamna ca sunt sustinute
de o sursa exterioara."

. . . . .
Aveti dreptate,dar nu va mai cramponati de subiect fiindca problema a fost rezolvata de TERMODINAMICA, principial (si practice, in anumite fenomene anaqlizate). Atata omenire care a cercetat si studiat nu avea cum sa le scape probleme de natura aceasta . Vezi, principiul de echivalenta slab/ WEP care se refera la paradigma  gravitatiei newtonene, principiul de echivalenta puternic/SEP care se refera la TRG, si altele.

De aceea, cea mai simpla analiza a marimii lucru mecanic,
decurge considerand corpul liber si o forta care produce
acceleratie.

crivoi d a scris:D-l Virgil:
Atunci caror factori se datoreaza orbita pe o elipsa?

Comentariu:
1. Un raspuns simplu ar avea in vedere faptul ca  miscarea relativa a corpurilor ceresti presupune(are ca factor perturbator nongravitational) si interactiunea magnetica pe langa cea   electrostatica (utilizata in calculul asa zisei  "similitudini").

2. Un raspuns mai complex presupune luarea in calcul a fluxurilor de interactiune/impact LOCALA (ce penetreaza/mai bine spus ce sunt generate prin electroconvergenta  formele de miscare conjugate a materie flux/matrice) variabile functie de pozitia pe traiectorie acorpului analizat fata de corpurile ceresti (in principal cele de influenta preonderenta, de expl. Luna/Soarele pentru Pamant). Procesele de absorbtie, disipatie, emisie  sunt la baza puterii de interactiune dintre corpul analizat si cele de influenta. "Iluminarea" corpului de pe traiectorie respecta regula unghiului (alfa) dintre corpurile de influenta, respectiv, unghiului (teta) de penetrarea a matricei entropice a corpului analizat. Vezi,  electroconvergenta Pamantului, mai sus.

crivoi d a scris:. . . . .

Raspuns:
1. Newton ii reproseaza editorului "Principia"/ COTES faptul ca ii atribuie lui sustinerea  proprietatii   "actiune la distanta" a gravitatiei. El spune ca nu stie care este natura /mecanismul acestei "actiuni" si ca "nu emite ipoteze" in legatura cu aceasta.
2. Masuratorile confirma prezenta tuturor radiatiilor cunoscute de fizica actuala in structura "background"-ului. Orice structura micro/MACRO are capacitatea de absorbtie/emisie/saturatie.

Care lege a gravitatiei? Newton a emis o ipoteza, unde nu a specificat NICIODATA ce este masa, mai mult in discutiile cu Halley, Oldenburg si Bentley indica clar ca nu dadea doi bani pe conceptul de atractie gravitationala, dimpotriva, se baza pe presiunea gravitationala:

crivoi d a scris:D-l Virgil:
"Nu cred ca electroconvergenta are legatura cu pulsatia proprie a corpurilor ceresti. Relatia stabilita de mine se refera doar la masa si viteza corpurilor."

Raspuns:
1. Orice efect din natura are legatura cu absorbtia/emisia,..,.
2. Miscare cu expansiune -contractie  este legata de viteza si variatia densitatii masice specifice acestei variatii de viteza (vezi miscarea cu expansiune contractie a Pamantului pe elisa, ca de altfel al oricarui corp cu atmosfera sau nu).

crivoi d a scris:D-l Virgil:
"Nu cred ca electroconvergenta are legatura cu pulsatia proprie a corpurilor ceresti. Relatia stabilita de mine se refera doar la masa si viteza corpurilor."

Raspuns:
1. Orice efect din natura are legatura cu absorbtia/emisia,..,.
2. Miscare cu expansiune -contractie  este legata de viteza si variatia densitatii masice specifice acestei variatii de viteza (vezi miscarea cu expansiune contractie a Pamantului pe elisa, ca de altfel al oricarui corp cu atmosfera sau nu).

eugen a scris:Virgil,
Tu ai lucrat cu distante fixe, viteze constante, mase constante reduse la punctiform si ai gasit o egalitate efect centrifug- efect centripet care ar explica stabilitatea unei orbite circulare.
Dn Crivoi sugereaza ca masa Soarelui de exemplu nu se poate reduce punctiform ci are o distributie neuniforma de densitate in volum.
Deci in final masa are o distributie neomogena, distributie pulsatorie cel mai probabil.
Poate exista echilibrul centrifug-centripet si sub parametri variabili.
Am putea identifica o rezonanta specifica fiecarei perechi planeta-Soare in care elipticitatea este solutia matematica la rezonanta respectiva.
Elipsa de rezonanta...

crivoi d a scris:1. Foip- are o semnificatie "legata"  doar interactiunea corpurilor naturale infinitisimale in care raportul dintre raza proprie R/(suprafata) si distanta D dintre ele tinde spre infinit. Atunci putem vorbi de "omogenitate".