Mitologia Română

.  E greu de crezut ca o simpla "trecere in revista" pe acest subiect poate ocupa 800 de pagini (170x210) cu scris marunt. Si totusi, unui autor celebru, Tudor Pamfile, atata i-a trebuit.
.  Pentru cei interesati de raspunsul la intrebarea (una din ele), De ce in ziua de azi Adevarul e perimat?, voi cita din Tudor Pamfile, care, la randul sau (in proportie de peste 50% in cartea sa), citeaza si el din sintetica memorie populara romaneasca.

.  Sa indemnam pe cineva sa desfaca o prietenie si sa-l inrebam asupra mijloacelor ce le va intrebuinta. Cel dintai va fi acesta: se va folosi de minciuna, va spune lui A ca B nu-i este cu inima curata, si lui B ca A este tot astfel. Intaiul efect niciodata nu lipseste : o umbra cat de usoara de indoiala, ceea ce pentru trainicia prieteniei dintre A si B, insemneaza mult, daca nu cumva foarte mult sau totul. Si se intelege, cu cat A si B vor fi mai creduli, cu atat legatura dintre dansii se va desface mai curand.

.  Citatul de mai sus face parte dintr-un capitol dedicat Invrăjbitorului. Desi pare o banalitate, ruperea se face prin incalcarea adevarului iar semnificatia si consecintele ruperii legaturilor de prietenie dintre oameni - rupere exemplificata de autor cat se poate de matematic - este de o importanta fundamentala pentru noi oamenii

De asemenea, aș mai adăuga că, din punctul meu de vedere, ruperile de prietenii se mai datorează și accentului pus pe latura negativă a celuilalt și pierderea din vedere a laturii pozitive. Dacă oamenii s-ar concentra mai mult la latura pozitivă și ar da uitării latura negativă, prieteniile ar fi mult mai trainice.

.  Dintru inceput, subliniez caracterul de informatie nevirusata a invataturii populare, indiferent de supranumele sau: basme, legende, povestiri, cimilituri, tratamente naturiste stravechi, dansuri, etc., etc. Si ma refer exclusiv la caracterul strict tehnic al acestei informatii.

.  In sectiunea V a cartii (Invrăjbitorul), ce contine IX capitole, Tudor Pamfile analizeaza 36 de Povestiri, "citate" din memoria populara. Am inceput topicul, aleatoriu, cu aceasta sectiune.

.  Interesanta, ca informatie tehnica adevarată, urmatoarea scurta secventa:

[ .  Uneori, Diavolul ia infatisarea omului, care astfel se poate apropia de alti oameni, iar alteori năimeste pe altii - pe "cei ce-si pun in cârd cu Dracul", pe "cei care au de-a face cu Dracul" - ca sa lucreze pentru dansul, - mijloace care, in esenta, se reduc la unul si acelasi.
.  Tot astfel, in vremurile de demult, pe cand Dumnezeu si Sf. Petru umblau pe pamant, ca sa invete lumea, acestia luau infatisarile de oameni, mai intotdeauna de oameni de rand, caci numai astfel puteau fi ascultati. ]

.  In acest citat autorul se refera la "anumite mijloace", si care sunt de doua feluri si le numeste. "Fortele Supranaturale", cum le numeam deunazi, pot sa ia infatisarea omului - si nu numai - si aceasta e o realitate, un adevar, si se cunosc nenumarate cazuri, din relatari (eu stiu vreo doua, inclusiv de la cunostinte) sau chiar confirmate tehnic in literatura tehnica (mai veche, indiana). In zona miniera din Apuseni, unde m-am nascut, este celebra relatarea unui miner care la carciuma fiind, dupa ce a spus ca el nu crede in Dracul, a fost "translatat" instantaneu pe muntele Vulcan, unde a stat de vorba chiar cu... o persoana cu infastisare de om. Curiosii pot afla amanuntele caci relatarea e binecunoscuta in zona.
.  Cu aceasta ocazie, subliniez ca relatarile minerilor despre Vâlva Băii sau alte fiinte nu sunt "povesti" (peiorative) ci chiar realitati traite de mai multi mineri (deci se exclude subiectivismul).
.  In ceea ce priveste lucrarea Invrăjbitorului, nu insist deoarece e suficient sa priviti la ce se intampla in jur.

.  Multi se plang ca nu au Noroc, in viata, in actiunile lor, etc. [Deci nu de Loto vorbesc.]
.  Ei bine, spre surprinderea mea, in sistematizarea lui Tudor Pamfile, in sectiunea VI, Dusmani si prieteni ai omului, Norocul figureaza la prieteni. Citez:

[ Norocul fiecarui muritor traieste intr-o lume, - undeva fi aceea - a Noroacelor.
Cand se naste omul, acolo i se naste si Norocul lui; cat traieste omul, ii traieste si Norocul, pana la moarte, cand se sting amandoi.
.  "Norocul e ca un inger; el umbla peste tot cu omul, [trebuie] sa stie cum sa-l poarte: sa nu faca vreo greseala, sa nu fure, sa nu blesteme pe altul, sa nu huleasca, caci Norocul fuge de omul care strigă si blastămă, care ocărăste pe altul, caci omul acela se cheama ca-i cu Dusmanul - cu Necuratul. ]

.  De aici se pot extrage niste reguli utile, fiecarui care-si doreste sa aiba Noroc, si anume aplicarea interdictiilor enumerate in citatul dinainte. Caci, cine nu si-ar dori sa aiba noroc? Mai sunt cateva reguli, permisii, plus fata de interdictii. Poate data viitoare...
.

.  Constat - dupa interesul manifestat de useri - ca informatia nevirusata din invatatura populara româneasca nu intereseaza pe nimenea. Cat despre Diavolul cu infatisare de om, nici atata; ceea ce nu ma mira deoarece ne-am obisnuit cu'. E un gest firesc sa deschidem TV-ul si sa vedem ... lumea virtuala.
.  Surprinzator, totusi, pentru mine, este evidenta lipsa de interes (publica) pentru Adevar, in general, si pentru al sau aspect mai sus mentionat -- informatia nevirusata. Informatia Nevirusata este parte integranta din izvorul minunilor acestei lumi, ma refer in special la invatatura populara. Si, cine n-ar fi interesat de minuni?! Sa vedem daca putem cita ceva din "Pamfile". Cred ca deloc intamplator, Tudor Pamfile isi incepe cartea de ~800 de pagini cu Zidirea:

[  1.  Dintre multimea de legende pe care le are poporul roman cu privire la zidirea, urzirea sau facerea lumii, adica a pamantului, cele mai multe ne vorbesc despre o tovarasie voita sau intamplatoare dintre Dumnezeu si Diavol si despre pizma ce si-o arata Necuratul impotriva lui Dumnezeu dupa zidire -- incercarea de a-l inneca spre a ramane numai dansul stapanitor.
.  Dupa cum am aratat, este vorba, mai intai, despre apa cea fara de margini pe care umbla Dumnezeu si Diavolul, fara ca sa se cunoasca intre dansii, dupa care urmeaza o legenda bucovineana:
"Intr-o zi se intalnesc amandoi si se intreaba:
 --  Cum te cheama pe tine? zice Dumnezeu Diavolului.
 --  Nifărtache ma cheama, a raspuns dracul.
 --  Dar pe tine?  --  Pe mine ma cheama Fărtache.
.  Pe urma au stat ei ce-au mai stat, au mai vorbit ce-or fi mai vorbit si iata ca se hotărâră ca sa faca pamantul. Si zise Dumnezeu:
 --  Coboara-te Nifărtache, tocmai in fundul marii si ia de acolo pamant in numele meu, ca sa avem din ce face lumea peste apă."...  ]
.......................................
.  Diavolul se scufunda de trei ori la rand dar, de fiecare data a luat pamantul de pe fundul apei in propriul sau nume si de fiecare data, la intoarcerea la suprafata, se "intampla" cate ceva si ramanea fara pamantul recoltat. De-abia in a patra oara, ascultand de data asta de Dumnezeu, luand pamant si in numele lui Dumnezeu, reusi sa-l aduca la suprafata:

[  Si fiindu-i teama lui Nifărtache ca sa nu se innece, se lăsă la fund, lua pamant si in numele lui Dumnezeu si incepu sa se urce in sus. Sub unghii i-a ramas de data asta numai atata lut cat putu Dumnezeu sa scobeasca pe sub dansele cu un pai. Din cele cateva firisoare a facut Ziditorul o turtita, a suflat-o, a paturit-o cu palmele si a marit-o astfel pana cand turta s-a facut ca un pat. ]

.  Odihnindu-se apoi, amandoi pe pat, veni noaptea. Binenteles ca Nefărtatul se gandi cum sa-l innece pe Fărtat si toata noaptea il tot rostogoli, incercand sa-l arunce in apa dar, minune, in loc sa se innece Dumnezeu, pamantul tot crestea in jurul lui, asa ca pamantul nostru, din marimea unui pat cat era la inceput, a ajuns sa fie atat de mare, cat il vedem in zilele noastre.

.  O Cosmogonie populara despre care stiam ca isi are originea la bogomilii din Serbia. Ei bine, nu! Pamfile continua "Zidirea", povestea, enumerand si citând nu mai putin de 14 paisprezece variante ale Zidirii, toate bucovinene!!! Doar la a 15-a varianta a zidirii, Pamfile vorbeste de lumea slava si literatura bogomilica, cu exemplificarea unei variante bulgaresti.

.  Pentru oamenii obisnuiti, acestea sunt considerate niste povesti, basme, etc. Totusi, in lumina "Antropologiei structurale", a unui binecunoscut autor, tradus si la noi, aceste basme pot fi citite in doua chei: a) populara, vezi -- pat, facura, veni noaptea, se culcara, tovarasie, pizma, etc., si b) informatia, tehnica dupa mine, adevarata, cluul numit structural de catre Levi-Strauss. Cum ar fi: apa= Apa Primordiala; lutul de pe fundul apei primordiale= "eterul solid" din fizica; ideea creatiei, care e destul de clara pentru contemporani - ca Cineva a creat Universul si ca e aici o Vointa; dualitatea acestei lumi, zisa fizica; existenta si manifestarea a doua entitati Supranaturale; etc., adica informatie verificabila fizic vorbind (sau experimental, pentru necredinciosi).

.  Eu contez pe informatia ca exista un material, solid numit, uneori numit plasma, care poate fi "dilatat" adica poate fi inmultit, crescut cumva -desi nu cred ca e vorba de cresterea masei relativiste- mai mult in sens energetic, prin combinarea sa cu un alt ingredient, sa-i spunem inefabil. Notiunile fundamentale de masa, energie, timp, cuantica, etc., sufera de inconsistenta, ele neputand zugravi suficient aceasta realitate. In mod sur[rinzator, neasteptat so verificabil, gasim in "basmele" poporului român mai multa informatie decat in variantele oficiale (de basme stiintifice).

Mantuirea inversa

Ma gandesc la basmele populare cu Fat frumos si Zmeul.
Si la "Zmeul" biblic, Diavolul.

Povestile noastre erau transante: Fat frumos nu negocia cu Zmeul, ii taia capul si gata.
In Biblie e mai sofisticat. Lupta cu Zmeul biblic pare ca nu se mai termina, in mod bizar aici Zmeul are libertate stranie.
De asemeni pare ca sacrificiul lui Isus nu a oprit Raul...
Din acest punct de vedere prefer versiunea populara care pune capat scurt aventurii Zmeului, lasand timp familiei Fat/ Ileana sa traiasca viata...
Adica un fel de mantuire inversa Bibliei: sa fie sacrificat Zmeul, nu Isus...

.  FF corect, eugen!
.  Din pacate, pentru dorinta noastra de a castiga, este mai mult decat evident ca Dumnezeul si Zmeul sunt in echilibru (mutand, i-am zis) si pentru ca nu exista ciclu (oscilant) fara plus si minus, indepartarea unuia din cei doi poli ar conduce la disparitia lumii.
.  Pe termen scurt, da, atitudinea transanta a omului din popor e sanatoasa. Am vazut cu ochii mei - si nu numai odata - cum actiona omul din popor la intalnirea cu sarpele: in mod automat ii zdrobeau/taiau capul. Acuma nu mai stiu, care o fi diferenta intre popor si turma.

.  La ideea fireasca: Adica un fel de mantuire inversa Bibliei: sa fie sacrificat Zmeul, nu Isus... ,
cred ca s-a dat de (cateva mii de) ani raspunsul. Il gasim in Amduat, de asemeni in filozofia indiana, in epoca Satya Yuga, zisa si Golden Age, care e diametral opusa epocii Kali, cand sacrificat e Zmeul. Sunt patru, inegale temporal si duble: Satya (golden), Treta (silver), Dwapara (Bronze) si Kali Yuga (Iron Age)[in care ne aflam]. Deci pana la urma sunt opt, acelasi ciclu (al oscilatorului).
.  O buna grafica (am mai prezentat-o pe alt topic) se cuvine a fi adaugata:

.  Daca tot se apropie solstitiul de iarna, ne aducem aminte de Mosi (si stramosi). In continuare la postarile anterioare, dar nu neaparat, citez din alt celebru autor "specializat pe mitologie romaneasca" - Romulus Vulcanescu:

[ Zeii-moși, numiti si Marii zei sau Moșii, isi aveau in evul mediu echivalentul crestin in zeii Dumnezei. Primul zeu-moș si cel mai mare, Fărtatul, apare in iconografia populara romana ca un zeu cioban care cutreiera in ceruri imbracat in cojoc, cu caciula si opinci ciobanesti, cu fluier la brau si bâtă in mână. Celalalt zeu moș, Nefărtatul, al doilea in rang divin, apare in iconografia populara ca un zeu vrajitor  care cutreiera pamantul si subpamantul , in straie de crescator al fiarelor salbatice si calauza a duhurilor rele.
.  Zeul-Moș - la origine un batran cioban mirific - isi avea resedinta la o stana cocotata pe crestele innegurate ale Carpatilor ceresti (cand in Ceahlau, cand pe Caraiman, cand pe Parang, cand in Apuseni)......
Fiind conducatorul suprem al conclavului si cortegiului de Mosi divini (sau de "sfinti populari"), el detine toate elementele si puterile conducerii universale. ]

.  Desi niste aparente povesti, aceste mitice contin informatie adevarata, verificabila prin redundantza, "ascunsa" sub "forma structurala".
.  In primul rand, de la cosmogonie plecare, aparea intrebarea daca e Unul sau sunt Doi intr-o cosmogonie. In mod neasteptat, aici apare raspunsul: sunt Doi in relatie ierarhica, si anume: Fărtatul are toata puterea de decizie. Punct! Nu mai e nimic de adaugat.
.  Al doilea, ref. la Sarmisegetuza (Sarmizegetusa) si informatia de sorginte dacica locala, de Crăciun, slujitorii altarelor dacice de pe varfuri (1600m, Godeanu dar nu numai) coborau in vale cu nuieluse (crăci, daca doriti) inainte de solstitiu.
.  Al treilea, o informatie cu redundanta in multe basme cu zmei, Nefărtatul, un zeu vrajitor care cutreiera pamantul si subpamantul, dupa cum era si mormal pentru ca acolo isi are sediul si Shambala, Agartha, etc. Deci informatia structurala ne indica locul.  
.  Evident, locul, ca sediu, e indicat si pentru Fărtat - in ceruri, adica in cosmos, nave intergalactice, etc. Deci, tot de stiinta si cercetare stiintifica apartine si puterea/puterile. Asta pentru cine nu crede ca Fortele Supranaturale nu exista deoarece ar fi niste povesti.
.  Dupa umila mea parere, informatia structurala mitologica este adevar-adevarat.

.

.  Incerci sa exploatezi un aspect secundar, in scop greu de patruns, din alternanta Zei-Mosi. Sau echivalenta, sau simpla confuzie. Vulcanescu era prea destept ca sa ne apucam sa-l bagatelizam. El cunostea f bine si influentele romane - zeii, le pomeneste de altfel si eu nu puteam reproduce citate imense; scopul unui citat trebuind sa fie atins dar cu o extensie rezonabila. Deci, pornirea ta impotriva lui Vulcanescu pentru ca il chema Romulus, e usor puerila. Nici eu nu agreez numele de Romulus pentru ca aveam un coleg cu acest nume si cu un comportament neagreabil dar nu generalizez.
.  In rest, spui cateva lucruri inteligente, Mos-Mosie si comentariile conexe fiind pe placul meu.

.  Parerea mea este ca multimile de mosii si zeii detin totusi o multime intersectie consistenta. Care ar putea fi analizata un pic, functie de interes, din pacate cam inexistent.

Daca întelesul cuvintelor în comunicare ti se pare secundar, te înseli.

. Nu ma insel. Cum masori intelesul? Sau il apreciezi "din ochi", "din burta", cu cotul sau cu piciorul? Deci intelesul cuvantului in principal si in esenta e dupa cum si cu ce il masori. Masura se cam confunda, intamplator desigur, cu Adevarul, adica cu Realitatea. Si daca "intelesul cuvintelor din comunicare" [greseala in definire la a treia] ti se pare mai important decat Realitatea, Adevarul, Masuratoarea, atunci da, (N)-ai dreptate.
. In rest, cu grecii s.a., avem aceeasi parere deci suntem "sincroni".

.  Întelesul înglobeaza Realitatea, Adevarul, Masuratoarea, asa cum spui. Este echivalentul termenului notiune care numeste ceva ce nu se poate exprima decât prin totalitatea termenilor utilizati legati de aceasta

.  Ai dreptate, negativ, mai precis ai avut dreptate atunci cand ai spus ca gandesti diferit. Incep sa pricep mecanismul care te anima. F probabil, ai o inclinatie deosebita spre a gandi diferit de ceilalti. Cu mine ti-ai gasit perechea.  
De fapt, e absolut normal ca gandim, fiecare din noi toti, diferit. Lipsa de rezonanta, armonie, defazajul dintre noi doi este una aparenta, adica neesentiala, de forma, nu de esenta. Ea se datoreaza deformatiei mele profesionale, care ma subordoneaza preciziei si -probabil- inclinatiei tale catre generalitate (in sens vadit catre rangurile superioare, gen notiune, categorie, ansamblu, diversitate sintetizata, etc., carele pe masura cresterii in rang devin -in mod ciudat- mai generale, mai vagi).
.  De aceea, aparent, nu ne intelegem. Tot de aceea voi face o precizare suplimentara: eu compensez intentionat si permanent aparenta mea neglijenta in utilizarea termenilor, notiunilor si, in general, a tuturor generalitatilor, prin urmarirea foarte (cat pot de) exacta a desfasurarii proceselor si -in speta- a ideilor exprimate pe net. Ca de fapt asta e specialitatea mea de baza, numita in engleza zilelor noastre, inginer de proces. Deci, eu urmaresc idei si nu forme. Tu pari sa fii foarte sensibil la forme. Eu consider concomitent ca ideea, esenta este de baza, primordiala, iar forma (inclusiv de exprimare) e neglijabila, ceea ce probabil te deranjeaza.

.  Revenind la citat, puteam sa ma exprim si asa: Intelesul inglodeaza Realitatea, Adevarul, Masuratoarea. Ceea ce azi mi pare mai evident. Vreau sa spun ca sunt un fan al variatiei punerii unei probleme, in pofida incalcarii uniformitatii, a stabilitatii. Daca apar greseli pe parcurs, exista drumul de intoarcere la punctul de plecare. Ceea ce este chiar obligatoriu la operatia de masurare.
.  Tot ref la citat, consideri probabil ca ce ai spus "e batut in cuie". Nu e. La Vulcanescu voi mai reveni, e nemai-po-me-nit, in opinia mea.

..model formal., zici. OK, dar citit invers, forma modelata nu suna la fel de bine?
.  La "rotund", ai dreptate. Cand eram de varsta gradinitei, -mi-amintesc- si noi le ziceam rotunduri la cercuri, sfere si alte "curbături".