Ce este după moarte

Rezumarea primului mesaj :

[Provine din topicul „Despre credinţă şi religie”]



Stephen Hawking nu e prima personalitate care încearcă să desprindă din conştiinţa oamenilor imaginea grădinii luxuriante promise dincolo de moarte.
Însă cuvintele unuia dintre cei mai respectaţi oameni de ştiinţă din istorie – rostite prin intermediul tehnologiei speciale care-i transformă gândurile în sunete egale, venite parcă din altă lume – capătă o cu totul altă greutate. "Văd creierul asemenea unui computer care va înceta să lucreze atunci când componentele sale se defectează. Nu există Rai sau viaţă de apoi pentru computere stricate. Asta e o poveste pentru oameni care se tem de întuneric", a declarat Hawking acum câteva zile, pentru "The Guardian".

Nu-mi convine dar gandind logic sunt de aceeas parere.

Chiar te rog! Esti invitatul meu! Nu cred ca varza din capul tau e mai mare ca cea din al meu!

Nu există nicio dovadă obiectivă că ar exista ceva după moarte. Să nu confundăm credințele/convingerile cu dovezile/demonstrațile-și lăsați întrebările retorice de tip “de unde știi că nu există” deoarece aceia care susțin că există ceva după moarte și că acel ceva este așa cum zic ei trebuie să aducă dovezi în acest sens nu aceia care susțin că nu există. Teama cu “iadul” este doar o sperietoare pentru a nu gândi liber și a nu ieși din dogme-nu este decât un spray paralizat pentru minte. Este un non-sens ca o entitate omnipotentă și omnibenevolentă să ne pedepsească pe o perioadă de timp infinită pentru ceea ce am făcut într-o perioadă de timp finită-trecem peste alte aspecte legate de faptul că o entitate atotputernică și omnibenevolentă ar trebui să individualizeze culpa și să nu ne facă responsabili pentru ceea ce “au făcut” alții (a se vedea povestea cu “păcatul primordial”) Etc, etc.

Omul are ADN la fel ca alte forme de viață. De ce oare nu există rai pentru viruși, bacterii etc ?Lol

Ei uite eu nu ma las de intrebarile retorice! De unde stii ca nu exista rai si pentru virusi? Sau iad! Ai vre-o dovada obiectiva sau subiectiva in acest sens, care sa iti permita sa pui retorica mea la indoiala? Dovezi obiective despre existenta a ceva dupa moarte nu pot exista, cum dealtfel nu poate exista nimic obiectiv, ci totul si toate sunt subiective. Obiectivitatea reprezinta o suma de subiectivitati de comun acord acceptate. Adica un fel de armonie in gandire si apoi in manifestare.

La tema cu iadul sunt de acord cu tine. El se creeaza bine mersi chiar din timpul vietii, prin blocaje mentale, frici si temeri de tot felul, interdictii, limitari.... bine si adanc intiparite in niveluri cat mai adanci ale fiintei umane. Cat despre individualizarea culpei... e valabila doar vremurilor acestea si modului de intelegere si manifestare a lucrurilor. E o amagire, ca de altfel multe alte amagiri! Insa asta vei intelege cu timpul.

Omul are mult mai mult decat ADN. Are o structura energo-informationala foarte ampla si structurata dimensional, care este muuuuult mai importanta decat corpul fizic. Toate aceste structuri impreuna cu corpul fizic reprezinta un tot unitar si se afla intr-o permanenta simbioza. Baiul este ca noi constientizam doar corpul fizic, ne confundam cu acesta, si mult mai rau este ca suntem in continuare sistematic invatati sa ne folosim doar de acesta.

Are o structura energo-informationala foarte ampla si structurata dimensional, care este muuuuult mai importanta decat corpul fizic.

Cum ai ajuns la aceasta convingere, ce argumente ai? nu cumva faci afirmatii gratuite si neverificabile, si le dai drept adevaruri care nu trebuiesc demonstrate?

Virgil, eu din principiu evit sa fac afirmatii gratuite. Eu tot ceea ce afirm, testez prima data, inclusiv pe mine daca este cazul. Bineinteles, asta nu inseamna ca detin adevarul suprem, ci este vorba de ceva probat practic si nu doar teoretic. Si mai mult de atat, e vorba de practica mea, si rezultatele obtinute reprezinta adevarurile mele, care pot foarte bine sa nu fie advarate pentru altcineva si nici intr-un caz nu reprezinta vre-un adevar universal.

Am ajuns la aceasta convingere care este personala, prin practica. Argumentele sunt de ordin personal, si nu prea pot fi transpuse in cuvinte. Tin de forul meu interior. Reiterez faptul ca tot ceea ce afirm, este intarit de practica, si reprezinta doar adevarul meu. Doar al meu, care pentru mine este explicat de propria practica, si pe care nu il impun nimanui ci doar il expun. Ca tu, sau altii asteapta, la fel ca si tine adevaruri universal valabile.... este ceva cu care m-am obisnuit. Insa nu este normal sa astepti ca altul sa-ti demonstreze ceva. Trebuie sa-ti demonstrezi singur. Doar sub aceasta forma fraza "Eu sunt adevarul calea si viata" are un sens pentru fiecare din noi. Pentru ca fiecare din noi reprezentam o cale. Si ma opresc aici.

sadang a scris:Virgil, eu din principiu evit sa fac afirmatii gratuite. Eu tot ceea ce afirm, testez prima data, inclusiv pe mine daca este cazul. Bineinteles, asta nu inseamna ca detin adevarul suprem, ci este vorba de ceva probat practic si nu doar teoretic. Si mai mult de atat, e vorba de practica mea, si rezultatele obtinute reprezinta adevarurile mele, care pot foarte bine sa nu fie advarate pentru altcineva si nici intr-un caz nu reprezinta vre-un adevar universal.

Am ajuns la aceasta convingere care este personala, prin practica. Argumentele sunt de ordin personal, si nu prea pot fi transpuse in cuvinte. Tin de forul meu interior. Reiterez faptul ca tot ceea ce afirm, este intarit de practica, si reprezinta doar adevarul meu. Doar al meu, care pentru mine este explicat de propria practica, si pe care nu il impun nimanui ci doar il expun. Ca tu, sau altii asteapta, la fel ca si tine adevaruri universal valabile.... este ceva cu care m-am obisnuit. Insa nu este normal sa astepti ca altul sa-ti demonstreze ceva. Trebuie sa-ti demonstrezi singur. Doar sub aceasta forma fraza "Eu sunt adevarul calea si viata" are un sens pentru fiecare din noi. Pentru ca fiecare din noi reprezentam o cale. Si ma opresc aici.

Dimpotriva, este foarte normal sa fiu sceptic si sa ceri dovezi atunci cand cineva sustine un anume punct de vedere.

Foarte bine ca esti sceptic! Foarte rau ca astepti dovezi. Cauta-le singur asa cum le-am cautat si eu. Nu astepta ca eu sa-ti dovedesc tie ce deja mi-am dovedit mie insumi. Dovedeste-ti si tu tie insuti. Asa este corect, firesc si normal. Nu umblu cu cioara vopsita si nici nu vreau sa-ti vand blana ursului din padure.

Debaraseazate de mentalitatea de a astepta ca cineva sa-ti explice, sa-ti aduca dovezi in sensul celor afirmate de acesta. Daca il crezi bine, daca nu tot bine. Daca te intereseaza subiectul cerceteaza singur. Formeaza-ti propria viziune asupra celor aflate.

Trupul omului reprezinta un univers format din cca. 250 miliarde de de fiinte vii numite celule, superorganizate, in tesuturi, organe, vase de irigatie cu sange, sisteme de locomotie, sisteme senzoriale, creier, neuroni, incununate cu cea mai inalta descoperire a naturii, puterea de gandire, de abstractizare si de imaginatie. Superior acestei forme de organizare a vietii, nu exista decat colectivitatile de oameni, organizati in diverse forme de convietuire, familii, sate, orase, tari, etc. iar ceia ce transcende aceste forme de organizare este informatia care consta in limba, religie si stiinta. Dincolo de aceasta nu este decat natura necuvantatoare care se conduce dupa legile si fortele ei.
Acum as vrea sa-mi spui ce este "muuult" mai important decat corpul fizic, si cu ce aparatura ai pus in evidenta acea structura energo-informationala, care poate exista in afara corpului fizic. Daca nu ai folosit nici un fel de aparat, nici un fel de senzor, ci te folosesti de propria-ti minte, sa stii ca aceasta iti joaca feste cand nici nu te astepti. Nu uita "somnul ratiunii naste monstri, dar in aceiasi masura si vise frumoase"

Eu inteleg asa:
Dincolo de codul genetic este posibil sa existe un cod mai subtil, sa-i zicem codul subcuantic (biocamp, spirit, etc).
Acesta e posibil ca nu se distruge odata cu corpul fizic. Codul grosier genetic se dezintegreaza odata cu corpul fizic la moarte.

S-a demonstrat ca apa are memorie, inteligenta, sentimente. Cand se spun blesteme sau cuvinte calde, apa reactioneaza diferit la microscop, desi nu are cod genetic.
Tinand seama ca in corpul uman este majoritar apa,
este posibil ca aceasta sa aiba de a face cu campul numit subcuantic.

In timp ce codul genetic ramane inghetat, imun la stimuli spirituali, trebuie sa existe o entitate subtila care transcede fizicul si proceseaza informatie si energie la un nivel superior.

In timp ce codul genetic ramane inghetat, imun la stimuli spirituali, trebuie sa existe o entitate subtila care transcede fizicul si proceseaza informatie si energie la un nivel superior.

Da, este o parere, care trebuie demonstrata stiintific, dar nu trebuie prezentata de altii ca o certitudine, doar pentru faptul ca "asa simt eu, sau asa cred eu".

Stiinta demonstreaza ceea ce poate masura si controla.
Ceea ce nu poate masura, ii scapa. Ea vrea lucruri evidente. Contorizate.
Aparitia vietii si subtilitatile ei sunt un examen greu pentru stiinta.
Daca ea face "poze" naturii, nu inseamna ca pricepe si filmul. In plus, stiinta nu e unitara. Doi savanti pot spune lucruri diferite.
Si atunci pe cine sa crezi?

Natura isi urmeaza legile ei, netulburata ca stiinta nu o intelege total.
Pana una alta cred ca mai bine sa dam frau liber imaginatiei, intuitiei si interpretarii. Altfel stiinta ar soma.

Vorba ceea:"Imaginez, deci exist!"

Daca nu ai folosit nici un fel de aparat, nici un fel de senzor, ci te folosesti de propria-ti minte, sa stii ca aceasta iti joaca feste cand nici nu te astepti. Nu uita "somnul ratiunii naste monstri, dar in aceiasi masura si vise frumoase"

Nu ma folosesc de propria minte ci de propriul eu. La fel cum si tu poti folosi in acelasi fel sau chiar mai bine decat mine, insa nu vrei.

Dar ratiunea somnului ce naste Virgil? De unde stii care este diferenta intre somn si veghe dincolo de notiuni, sensuri comun acceptate (sau voit implementate!) si concepte? De unde stii ca esti treaz si nu dormi? De unde stii ce esti si ce nu esti? Oare referintele pe care le ai tu si la care te raportezi permanent, e musai sa fie si pentru mine aceleasi? Acelasi raspuns pe care l-am folosi pentru Bogan il folosesc si in cazul tau: Cauta singur raspunsuri si nu astepta sa-ti dovedesc eu sau altcineva. Daca te intereseaza cu adevarat le vei gasi!

Da, este o parere, care trebuie demonstrata stiintific, dar nu trebuie prezentata de altii ca o certitudine, doar pentru faptul ca "asa simt eu, sau asa cred eu".

De ce trebuie sa fie demonstrat stiintific ceva pentru a fi acceptat? Nu poate fi acceptat prin simpla exprimare a vointei proprii? Accept pentru ca asa vreau eu, sau nu accept pentru ca asa vreau eu. Ce este mai presus de aceasta vointa liber exprimata? Nimic.

Ceva prezentat de cineva, nu reprezinta niciodata, dar chiar never, ever, forever o certitudine pentru ceilalti ci doar pentru el insusi. Insa tributar educatiei, vom interpreta automat spusele lui prin filtrul subectivismului personal, ne vom umfla eul si vom sari intotdeauna la jugulara respectivului, agasandu-l sa ne demonstreze (daca se poate stiintific), sa ne explice, sa ne arate... de parca ala ar fi gresit cu ceva exprimandu-si propria traire sau intelegere. Am fost educati si crescuti sa gandim in sabloane, si e tare greu si responsabil sa mergi pe propriul drum. Aproape imposibil!

Eugen, ai un mare atu in fata celor excesiv de rationali: imaginatia. Foloseste-o la maxim si nu vei avea decat de castigat. Si deoarece niciodata nu este prea tarziu, iti recomand doar un nume: Dan Seracu.

SADANG,
Multumesc pentru informatie. Intr-adevar, niciodata nu e prea tarziu pentru o lectie noua. De aceea accept sa redevin elev, chiar si la aproape 50 de ani.
Numai ca e mai greu la "seral":ziua munca, noaptea studiu.

Nu stiu voi cum credeti, vad o lupta teribila impotriva mediocritatii, impotriva stagnarii. Un fel de a sfida moartea printr-un exces de trezire si de a fi activ.

Dupa moarte? Efectul vietii!

Pana una alta cred ca mai bine sa dam frau liber imaginatiei, intuitiei si interpretarii.

Da, dar in acest caz faci literatura si nu stiinta.
Imaginatia este cea mai puternica forta. Cu ajutorul imaginatiei a luat nastere progresul tehnicii si al cunoasterii, tot cu ajutorul ei s-a nascut calculatorul si s-a ajuns pe Luna, dar mai trebuie ceva; verificarea practica, fara de care nu poti face un pas. De fiecare data cand omul de stiinta a elaborat o teorie, urmeaza verificarea in laborator, altfel teoria nu este validata si ramane doar o parere, (vezi teoria stringurilor, etc). Sigur fiecare om poate avea propria lui traire, propria lui parere despre viata cat si despre moarte, dar ramane o parere, un exercitiu de imaginatie care nu a fost verificat in laborator. Mai departe nu poti face nici un pas, pentru ca imaginatia lucreaza bine din aproape in aproape, folosind date reale, verificate, in caz contrar imaginatia devine distructiva. Asa ca tineti imaginatia in fraul cunoasterii, si nu scapati haturile din mana.

Ce inseamna a demonstra stiintific?
Este o certitudine,daca aparatul de masurare imi arata 1,in realitate sa fie tot 1 ?
Dar ce este realitatea?
Tot ceea ce exista si se intampla in jurul nostru,reprezinta realitatea din interiorul nostru,realitatea perceputa.
Si orice dispozitiv de masurare s-ar realiza,acela este tot un dispozitiv,a carui precizie de masurare este data de calitatea perceptiilor noastre.
O sa se poata realiza vreodata vreun aparat care sa masoare diferenta dintre realitatea exterioara perceputa de mine si realiatatea exterioara perceputa de altcineva?
Chiar daca s-ar realiza,chiar daca ar fi vreo diferenta reala de perceptie,noi vom percepe tot timpul in aceeasi maniera,iar pentru oricare din noi, aparatul nu va indica diferente de perceptie.
De unde stim sigur ca tot ceea ce exista in jurul nostru,exista cu adevarat si nu este doar perceptia simturilor noastre?
Daca vad un obiect,il mai si ating sa fiu sigur de existenta lui,este o certitudine ca acel obiect este o existenta materiala?
Daca acum,o alta logica demonstreaza ca nimic nu poate exista fizic,in sensul in care il intelegem noi,nu o acceptam datorita dovezilor primite prin simturi.
In momentul in care ating si simt ceea ce vad,atunci acel ceva exista fizic.
Problema este ca,intr-un alt nivel de perceptie a realitatii exterioare constientului,nimic nu exista fizic.
Dataroita ideilor la care au ajuns, unii au fost arsi pe rug sau omorati cu pietre.
Asa cum nu se poate demonstra ca exista ceva dupa moarte,nu se poate demonstra nici ca nu exista.
Fiecare dintre noi decide ce exista,acum sau dupa.
Trebuie sa intelegeti ca este o nevoie pentru noi,datorita naturii umane sa credem in ceva.
Fie in stiinta ,fie in religie,fie in viata de dupa moarte sau in orice altceva.
Nu este nimeni care sa nu creada in ceva.
Poate doar incercam,din diverse motive,sa ascundem credinta noastra.Stiintifica sau spirituala.
In concluzie,eu vreau sa spun ca nu este o certitudine nici macar demonstratia stiintifica a unei existente,asa ca suntem indreptatiti fiecare sa creem si credem realitatea pe care ne-o dorim.
Cea pe care ne-au transmis-o altii sau pe care am dedus-o singuri.

Expunerea ta pare logica, dar nu este adevarata. Intrega evolutie a umanitatii, a logicii, a stiintei, se bazeaza pe perceptia mediului inconjurator, si a fenomenelor din natura, tocmai cu organele de simt. Pentru ascutirea organelor de simt, omul a creat diferite aparate ajutatoare, de la banalii ochelari la microscopul electronic, si pana la telescopul Hublle, deasemeni aparatele acustice pentru performanta auzului, cat si alte aparate ca; rugozimetre, barometre, termometre, si o nelimitata gama ce poate continua. Toate aceste aparate, reflecta cu precizie lumea inconjuratoare, indiferent de subiectul care le manipuleaza. Daca efectul Kirlian a dovedit ca o frunza din care s-a taiat un varf, prezinta un biocamp care reda forma frunzei in intregime, am toate motivele sa cred in existenta acestui camp, pentru ca experienta este repetabila in orice laborator. Daca undele electromagnetice transmit semnale radio sau video , am incredere in existenta lor, pentru ca o lume intreaga se foloseste de acest lucru. Dar daca tu sau alta persoana imi spuneti despre viata de dincolo de moarte, am toate motivele sa ma indoiesc (desi mi-as dori) de acest lucru, pentru ca nu se poate demonstra in laborator, pentru ca nu exista aparatura necesara, si pentru ca o afirmatie nu trebuie crezuta fara dovezi temeinice. Dincolo de moarte nu exista viata, ci numai stocare de informatii, sau amintirile celor care au ramas in viata. Viata in sine are nevoie de un suport material, si nu de orice fel de suport, ci de unul foarte complex, incepand de la virusi, bacterii si culminand cu omul.

Sunt de acord in totalitate cu spusele tale,virgil,daca folosesc aceeasi logica pe care ai abordata-o tu.
Dar,
daca privesc realitatea cu o alta logica,nu mai ai dreptate.
Daca vrei,putem spune ca,gandirea si constientul nostru,este modalitatea prin care natura,realitatea ajunge sa se inteleaga pe sine insasi.
Pentru ca noi facem parte din natura si suntem o creatie a naturii.
Am putea,logic rational,sa gandim ca daca natura insasi,nu este forma de inteligenta,care sa-si coordoneze controlat propria activitate,atunci noi suntem rezultatul intamplarii,intr-o oarecare masura,o intamplare controlata.
Plecand de la ideea de baza,o existenta inteligenta,nu inseamna neaparat,sa aiba capacitatea de a face deductii logice.
Cu o alta logica,la nivel universal,o activitate organizata este o forma de inteligenta.
Pentru ca tu insuti,esti materie care realizeaza o activitate organizata.
Ideea pe care am vrut sa o subliniez (nereusit de altfel) in ultimul mesaj,este ca nu sunt sigur ca interpretam realitatea corect,corespunzator.
Este adevarat ca logica noastra,ne determina sa reactionam,si mai mult sa gandim, in functie de raspunsul mediului inconjurator la actiunile noastre.
Si avem tendinta sa numim aceste raspunsuri,legi fizice.
Iar ca si fundamente fizice,tot ce se intampla la fel in aceleasi conditii,sunt considerate fundamente.
Dar sunt de parere ca intelegerea naturii nu se rezuma doar la legile fizice.
Imagineaza-ti ca ai puterea sa creezi natura,daca ne-am intoarce inapoi la inceput.
Cum ai proceda?

Cred ca in primul rand ar trebui sa definim ce inseamna o entitate creatoare superioara. In viziunea mea, este acea entitate care:
-face singura un plan
-fixeaza legi
-modeleaza materia in acord cu planul si legile proprii
-nu admite legi sau planuri distructive
-modeleaza materia la scara micro sau macro, pe durata de timp infinita
- este stabila in raport cu ea insasi si cu creatia

PS: VIRGIL, imaginatia este personala, privata. De aceea gasesc nepotrivit tonul tau de cenzura: "Fa asa, drege..."
Singura instanta care ne conduce este constiinta personala. Deocamdata constiina imi spune sa nu limitez imaginatia cu nimic, pentru ca ea are legi proprii care nu se supun uneltelor de laborator.
Am in minte exemplul lui Joules Vernes. Desi era scriitor, acesta era cu un pas inaintea stiintei, anticipand ceea ce stiinta la inceput refuza sa creada: ca se poate zbura cu un aparat mai greu ca aerul.

Imaginiația este bună pentru emiterea de ipoteze. Problema apare însă atunci când aceste simple ipoteze devin certitudini (fără niciun fel de testare/examinare rațional critică) în mintea unora deși nu există dovezi în favoarea lor-este mai ales cazul dogmaticilor religioși care confundă credințele/convingerile personale cu dovezile/demonstrațile și care recurg la tot felul de subterfugii verbale pentru a scăpa de examinarea rațional-critică a părerilor/teoriilor lor.

Din datele pe care le avem despre univers nu rezulta ca ar promova sau ar proteja viata.Pamantul se afla intr-un poligon de trageri,doar norocul face ca intr-un loc pentru un timp sa existe conditii propice vietii.
Nu vad dece ar ramane ceva dupa moartea unui individ atata timp cat poate ajunge o leguma chiar in timpul vietii.Parafrazand o personalitate stiintifica,nu cred ca exista un rai pentru calculatoarele stricate.

Dar sunt de parere ca intelegerea naturii nu se rezuma doar la legile fizice.
Imagineaza-ti ca ai puterea sa creezi natura,daca ne-am intoarce inapoi la inceput.
Cum ai proceda?

Noi suntem parte din natura, si nu putem crea o alta natura. Natura nu se creaza, pentru ca ea exista de la sine, prin sine, insa in interiorul naturii, din framantarile ei, din miliardele de miliarde de incercari, a aparut o forma superioara de organizare sub forma acidului ribonucleic, si a acidului dezoxiribonucleic. Acestea sunt caramizile vietii, de aici mai adaugi cateva miliarde de miliarde de incercari, si ajungi sa te intrebi ce este viata.

Cred ca in primul rand ar trebui sa definim ce inseamna o entitate creatoare superioara.

Se estimeaza ca universul cunoscut are o varsta de cca 13,5 miliarde de ani, iar noi vrem sa intelegem aceasta evolutie in 5 minute cat acordam acestui subiect.
In afara naturii, nu este nimic, iar in interiorul ei suntem noi, cei care cautam neaparat o entitate care sa fi construit omul asa cum construim noi un robot, dupa care ii dam suflare de viata legandu-l la priza. Ei bine, acea entitate a inceput intai sa construiasca cea mai elementara forma de viata numita virus, apoi bacteriile, apoi fiintele pluricelulare s.a.m.d. iar toate aceste incercari au durat vreo doua miliarde de ani, poate mai mult. Aceasta entitate eu o numesc natura, altii o numesc D-zeu, nu este gresit in nici un fel, important este sa acordam respectul cuvenit celui care ne-a creat.

PS: VIRGIL, imaginatia este personala, privata. De aceea gasesc nepotrivit tonul tau de cenzura: "Fa asa, drege..."
Singura instanta care ne conduce este constiinta personala. Deocamdata constiina imi spune sa nu limitez imaginatia cu nimic, pentru ca ea are legi proprii care nu se supun uneltelor de laborator.

Eu nu spun sa limitezi imaginatia, ci doar s-o raportezi tot timpul la realitatile zilei. Cu alte cuvinte sa veghezi ca imaginatia sa n-o ia razna.

Nu vad dece ar ramane ceva dupa moartea unui individ atata timp cat poate ajunge o leguma chiar in timpul vietii.

Ba da, dupa moartea unui om raman faptele lui, care dainuie poate si mii de ani. Cel mai bun exemplu sunt proorocii, aposolii, inteleptii, etc. Budha, Issus, Pithagora, Euclid, Platon, etc.
Ei raman vii in mintea noastra, sunt comemorati si pomeniti atat timp cat traim si nu-i uitam. La fel se intampla si cu omul de rand care este pomenit din cand in cand de familia lui.
Nu stiu daca este locul aici sa spun, dar in mintea omului, isi face simtita prezenta o entitate pshihica pe care unii o numesc "sinele" altii "constiinta", "spiritul" sau "sufletul", etc. Aceasta entitate psihica are proprietatea de a fi mai mult sau mai putin, universala, adica nu apartine numai individului in care traieste. Astfel te mustra "constiinta" cand faci o fapta rea, ea te pedepseste tocmai pentru ca nu este tributara omului prin care se manifesta, desi suportul material (neuronii) apartin persoanei in cauza. Aceasta entitate psihica mai are o proprietate deosebita, aceia ca se subsumeaza cu alte entitati psihice de acelasi fel, dand nastere la structuri superioare, care tin de grupuri de oameni, secte religioase, crezuri de orice fel. Liantul acestor entitati este "credinta", credinta intr-un ideal anume. De multe ori anumiti oameni cu sensibilitati deosebite descopera in aceasta entitate pe D-zeu, sau in cazuri opuse pe "Cel rau", intre aceste doua extremitati sunt o paleta intreaga de manifestari, ca spiritele celor morti, etc.
Care a fost motivul pentru care natura a dezvoltat aceasta functie psihica, se pare ca a fost primul sistem de comunicare intuitiva intre grupuri de fiinte, care la om s-a atenuat, manifestandu-se cu precadere in mod atavic la unele persoane mai sensibile din acest punct de vedere.
Practicile religioase si tehnicile Yoga sunt metode de dezvoltare a acestor functii, care pot avea influiente benefice asupra starii de sanatate a omului.

Uite Virgil, doar un exemplu de o alta forma de cunoastere care nu poate fi deocamdata demonstrata stiintific. Pana nu o vei testa singur vei putea emite doar pareri, dupa... doar certitudini cu caracter personal... asa precum am formulat intr-un mesaj anterior. Iar gogorita cu moartea si sfarsitul odata cu aceasta ramane in continuare valabila pentru dogmatici si necunoscatori.

Si ceva romanesc:

Eu am citit si am testat suficient, ba chiar am si practicat in mod sporadic anumite tehnici, tocmai de aceia am cautat si am aflat ca totul se afla in mintea omului. Toate tehnicile acestea de intrare in starea alfa, de meditatie de concentrare etc. nu fac decat sa ne dezvaluie propriile noastre capacitati mentale atavice.
Un lucru trebuie sa stie cel care se decide sa practice aceste tehnici, ca daca te dedici lor, trebuie sa-ti schimbi modul de viata, si asa cum am mai spus si in alt topic, aceste tehnici deschid o fereastra pe care nu o mai poti inchide, si nu oricine isi doreste acest lucru.

Da asa este, nu oricine are acest curaj, de a da fata cu necunoscutul din el. Odata poarta deschisa nu se mai poate inchide, precum bine zici. Si daca zici ca ai practicat, chiar si sporadic diferite tehnici, te intreb eu; in care minte se afla toate - asa precum spui - in gramada de neuroni denumita creier? Cum definesti mintea la care faci trimitere?

Daca zici ca ai muscat cu adevarat din "celalat taram" atunci ai trait pana in strafundul fiintei tale (fiintei nu trupului) faptul ca tu nu esti acest trup fizic. Ai trait asa ceva? Si nu trebuie sa-mi raspunzi. Ci doar sa te intrebi din nou.

... nu fac decat sa ne dezvaluie propriile...

Cui i se dezvaluie? Mintii? Creierului? Miliardelor de celule armonios interconectate din care suntem structurati fizic?

... propriile noastre capacitati mentale atavice.

Care noastre? Unde salasluiesc aceste capacitati? In trupul fizic? In anumite celule? Printre ele?

Acum cand scriu acest mesaj pot afirma cu tarie si in cunostinta si constiinta de cauza, ca vad ce scriu prin ochi nu cu ochii, si interpretez ceea ce scriu cu ajutorul mintii nu cu mintea insasi. La fel cum de altfel aud prin urechi si nu cu urechile ce se intampla in jurul meu, si tot la fel simt tastele prin intermediul degetelor nu cu degetele. Cine sunt eu cel ce fac aceste analize si interpretari? Sunt toate aceste organe de simt? Sunt cumva mintea care gestioneaza si proceseaza informatia primita de la ele? Sunt toate la un loc? Sau sunt mai mult de atat?

Aceste intrebari sunt si trebuie sa fie privite si intelese ca fiind retorice. Nu le pun pentru a primi un raspuns de la tine. Ci pentru a ti le pune tu insuti la randul tau, si bineinteles pentru a cauta propriile raspunsuri. Raspunsurile la aceste intrebari nu tin de vre-un laborator, sau de vre-o demonstratie stiintifica. Ci doar de eul fiecaruia.

Ba da, am sa-ti raspund, pentru ca sa afli ceia ce cred eu ca este adevarat. La trecerea in acea stare speciala alfa, sunt abandonate anumite functii cognitive, printre care si functia care iti da senzatia ca esti o entitate, un intreg, acea functie care iti pune in evidenta egoul, sau eul tau. Sinele urca spre zone de inalta energie psihica, si traiesti senzatia de pierdere a personalitatii, simti ca faci parte dintr-un tot universal, si te intrebi, dar eu cine sunt?.
Aceasta traire intensa ii face pe majoritatea oamenilor sa creada in nemurire, in continuarea vietii dincolo de moarte. Adevarul insa este unul singur, pentru individul in cauza, moartea in sine inseamna sfarsitul lumii, el nu mai exista. Ceia ce ramane sunt amintirile vii, care traiesc in mintea celor dragi, a celor cunoscuti, iar credinta acestora in viata de dincolo, pot recreia imaginea si modul de gandire a celui care a fost, punandu-si la dispozitie sinele, chiar fara sa stie de acesta.
Multe experiente de materializare ale fantomelor oamenilor disparuti, indreptatesc pe cei mai multi, sa creada in nemurire. Este o credinta frumoasa, o speranta, si nu avem dreptul sa o schimbam.

Virgil, nu ai inteles. Eu nu ti-am cerut sa-mi raspunzi la intrebari, deoarece eu am raspunsurile mele practice, nu presupuse. Raspunsurile mele tin de trairile si experientele personale, atat cele rationale cat si intuitive. Si chiar mai mult.

Sinele urca spre zone de inalta energie psihica, si traiesti senzatia de pierdere a personalitatii, simti ca faci parte dintr-un tot universal, si te intrebi, dar eu cine sunt?.

Astea sunt presupuneri Virgil, nu trairi concrete. Sunt analize mentale constiente. Imagistica analogica mentala. Cand sinele "urca", nu "urca" spre zone de inalta energie psihica (uzanta psihologica), ci doar de energie, si nu traieste deloc o senzatie de pierdere a personalitatii ci din contra, o acutizare a individualitatii lui, a constientizarii adevaratului eu, in paralel cu o descatusare a constiintei si valentelor acestuia, care aici in trup fizic sunt drastic limitate. (Constientizarea apartenentei la un intreg nu inseamna pierderea personalitatii!)

Cat despre dreptul de a schimba sau nu ceva, indiferent ca vorbim despre fantome sau despre orice altceva, aceasta este un drept individual, doar ca trebuie exprimat prin prisma cunoasterii nu a dogmelor si tabu-urilor de tot felul. Fantomele exista si se manifesta indiferent daca vrem sau nu noi, atat timp cat nu cunoastem cat sa intelegem aceste lucruri. Asa ca sa nu le ingradim oamenilor dreptul la cunoastere prin tot felul de bau-bau-ri ca moarte, dlaci, zei, dumnezei, frici si tot felul de alte asemenea bazaconii.

Apropo de evolutionism:

Cand era tanar,in putere, Darwin sustinea evolutionismul.
La batranete, cand il lasau puterile, se spune ca s-a indoit de evolutionism, traind pe propria piele degradarea prin imbatranire, careia nu i se mai putea sustrage.
Asadar evolutie si involutie, fete ale aceleasi monede.
Iata ca nu era nevoie de miliarde de ani pentru a constata ca viata nu este doar o evolutie triumfala.
Se putea constata pe o perioada relativ scurta de timp si reversul.

Hai sa mai si glumim. Sa facem un scenariu:

Natura este la inceput. Nici o fiinta complexa, nici un microorganism elementar. Natura se plictisea singura.Ea se hotaraste sa creeze primul virus. Iese un virus dragut, un fel de Adam al virusilor. Cum sa-l cheme? Virusescu, ati ghicit!
Dupa o vreme Virusescu moare de foame.Fiind un parazit,
avea nevoie de o fiinta s-o paraziteze.
De! Natura uitase sa faca prima data omul.
Pe om il poate parazita oricine, inclusiv alt om.

Astea sunt presupuneri Virgil, nu trairi concrete

Afla ca eu nu vorbesc din carti sau din presupuneri, chiar sunt trairi concrete.
-------------------------------------------

Asadar evolutie si involutie, fete ale aceleasi monede

Uiti ca sunt bacterii care se harnesc cu roci? De ce nu ar exista si virusi care sa paraziteze aceste bacterii, in felul acesta virusii ar fi putut sa apara cu mult inaintea fiintelor superior organizate. Oamenii au descoperit virusii care le provoaca anumite boli, asta nu inseamna ca au descoperit toate formele de virusi.
Cand vorbim de evolutie, nu se tine seama de individ, ci de intreaga specie. Desi Darwin a imbatranit si a murit, specia lui a evoluat. Nu exista involutie cand este vorba de specii, toate evolueaza, iar cine nu evolueaza, dispare, pentru ca evolutia, inseamna si adaptarea continua la mediu.

VIRGIL,
Iti admir combativitatea, gandirea ta structurata si sobrietatea.

Totusi, nu pot sa fac abstractie de realitati si ma intreb retoric: Mausoleul de la Marasesti este un rezultat al evolutiei speciei umane? A evoluat specia umana prin acest holocaust al romanilor care s-a transformat intr-un mormant national?
Armele cu otel Krupp ale inamicilor veneau dinspre societatea ariana,pretins evoluata. La ele lucrasera indirec armate de oameni de stiinta teleghidati, ca si mai tarziu in cazul lui Hitler, Stalin si satelitii lor.
Rezultatul? Sacrificiul celor slabi pentru supravietuirea celor puternici, mandri, nesaturati,dispretuitori si egoisti.

Este populatia de la malurile Iordanului Romanesc-DUNAREA, o marturie a mantuirii prin evolutie in spatiul carpato-danubian?

Topicul acesta ar trebui poate sa se numeasca "Pe viata si pe moarte".
Inainte de a vedea ce-i dupa moarte, sa vedem ce-i viata,s-o pretuim si s-o aparam mai mult.

Pentru a afla ce este dincolo....multi samani recomanda....AYAHUASCA....
....eu recomanda studiul..... GEOMETRODINAMICII ELICOIDALE.....al acesteia!