Energia, timpul, distanta ( si altele) - marimi depentente una fata de alta de alta

Problema:

Un obiect cu greutatea X kg trebuie sa parcurga o distanta verticala in sus de la suprafata Pmantului de la un punct A la B, viteza initiala si finala fiind 0.
1) Calculatii cata energie e necesara ca acest obiect sa parcurga acea distanta ?
2) Daca obiectul s-ar afla sub apa, daca ar fi in spatiul cosmic, daca distantele A, B sunt foarte mari ?

Eu sincer vreau sa stiu elita fizicii oficiale ce mi-ar reprosa e corect pusa intrebarea mea sau nu ?? Raspuns puteti da la intrebari sau nu ?
In scoala, universitati ce invata ?

Eu personal consider ca nu se poate da raspuns la intrebarile mentionate deoarece solutia problemei mai depinde de alte marimi fizice care nu s-au indicat in anunt. Asa marime ca Timpul e strict necesar.
Daca am dori un timp minim de traversare a distantei, atunci avem nevoie in toate cazurele de cantitati mai mari de energie, si invers pentru un timp indelungat energie minima trebuie.
Daca dorim sa economisim energia si timpul, atunci traectoria trebuie sa o modificam ( in cazuri primitive fiind dreapta, in altele functii complicate in dependenta de pozitia si puterea centrelor de gravitatie )
Uimitor dar aceste lucruri au fost deja descoperite cu multi ani in urma ( cei ce au descoperit nici nu au inteles importanta).
Problema Branhistocromei si tautocromei sunt baza noii fizici corecte.
Aceste probleme in viziunea mea arata ca timpul, energia, distanta sunt marimi fizice interdependente. Modificarea unei marimi face simultan modificarea celorlalte.
Uimitor de ce nimeni nu vede minunea acestor probleme faimoase care oricarui om de rind ii explica lucruri neinteles altora.

Fizica Relativista nu e completa. Nici cea relativista.

Greutatea ( masa) este alta marime fizica interdependenta cu celelalte. Ca obiectul sa parcurga acea distanta el trebuie sa elimine greutati. Daca parcurge distanta in timp minim, perde multa energie si elimina multa greutate raportata la greutata initiala.

Sunt convins dar nu pot demonstra ca temperatura e o alta marime fizica relativista interdependenta cu cele mentionate mai sus.

Descrierea unui obiect in mecanica ar fi trebuit eu cred dupa un sistem cu macar 4 axe: timp, distanta, energie, masa.
Daca se face mecanica fara aceste marimi, aceasta nu e mecanica.

Mie imi pare ca la orice procese e aceeasi situatie.

Corect!

Vezi, teorema fortelor generalizate (lagrangeene).

Fizica a scris: Problema:

Un obiect cu greutatea X kg trebuie sa parcurga o distanta verticala  in sus de la suprafata Pmantului de la un punct A la B, viteza initiala si finala fiind 0.
. . . . .

Acela nu-i un simplu obiect. Daca parcurge o distanta pe
verticala pornind de la viteza zero, trebuie sa fie o racheta.
Adica este un obiect autopropulsat !
Mai gandeste-te la termenii subiectului .

Miscarea proprie sau din exterior daca i se depune energie la cazul dat cred nu are mare importanta

Miscarea in fluide ( aer, apa, sau in campul gravitational vertical in sus) deoarece ca sa ajunga la punctul final pentru minimul de energie pe tot parcursul nu e nevoie sa franeze.

In inponderabilitate cata energie a depus la acceleratie atata energie e nevoie sa depuna ca sa frineze asa in cat sa ajunga la punctul final B cu aceeasi viteza 0.

Ideea e ca descrierea obiectului e strict necesar sa fie pe macar cele 3 axe : timp, distanta, energie ( si masa si temperatura eu cred).
Modificarea unei valori de pe o axa instantaneu modifica celelalte valori de pe celelalte axe .

Sunt lucruri mai complicate. In cazul cind sunt mai multe puncte sau plane de gravitatie, atunci linia dreapta nu e traectoria care da rezultatul ca timpul de parcurgere sa fie minim si energia degajata sa fie minima sau aceeasi ( navele cosmice, sau obiectele nepropulsante niciodata nu descriu traectoria linii drepte, deoare o sumedenie de centre gravitationale in miscare influenteaza traectoria corpurilor ).
In dependenta de pozitia acestor centre sau plane, apar traectorii altele decat linia dreapta.

Aceasta cred nu e fizica clasica. Ce ii important ca aceste probleme pot rapid explica unui om simplu interdependenta acelor marimi fizice.

Formula lui Einstein se potriveste parca bine.

Mai descriu odata.

In cosmis aproape de inponderabilitate totala un corp cu masa X trebuie sa porneasca din punctul A pana in B cu viteza initiala si finala 0.
Intrebare: cata energie trebuie sa depuna acel obiect, sau din interior sa mearga sa ii impuna ca sa parcurga acea distanta ?
Raspuns : aceasta problema nu are solutie unica deoarece in problema nu s-a mentionat in cit timp e necesar de parcurs acel drum.
Daca in un timp scurt atunci e nevoie o cantitate imensa de energie sa acceleram corpul, apoi aceeasi cantitate de energie depunem sa il oprim.
Daca timp mult avem, atunci un cuant de energie depunem ca sa pornim obiectul, si un cuant de energie ca sa il oprim..

La fel in problema nu s-a indicat ce traectorie este intre A si B. Ca sa fie minime cheltueli de timp si energie atunci este linia dreapta.
Dar daca problema zicea ca obiectul trece prin punctele a,b,c,...necoliniare in miscare si cu gravitatii diferite ...


Problemele Branhistocromei, tautocromei au mare importanta. Eu cred ele deschid fizica relativista.

Fizica a scris:Miscarea proprie sau din exterior daca  i se depune energie la cazul dat cred nu are mare importanta . . . . .

Are o importanta capitala !
Miscarea proprie este cea determinata numai de inertie.  
Asta inseamna un corp liber, in miscare rectilinie uniforma.
Miscarea influentata din exterior este o miscare impusa.
Are o componenta inertiala, dar mediul consuma energie
ca sa o modifice(viteza, directia...)
Exteriorul(mediul) poate veni cu frecare, vascozitate,
gravitatie, impingeri si legaturi mecanice, forte magnetice
sau electrostatice si alte influente daca mai exista.
Miscarea de rotatie se incadreaza in acesta categorie.
Asa ca fii mai prudent cand scrii despre miscare.

Versiunea mea de raspuns la intrebarea 1 din prima postare:
Energia consumata la deplasarea verticala de la A la B, indiferent de regimul accelerare -decelerare este exact diferenta energiilor potentiale:
Ep(B) -Ep(A).
Unde Ep este energia potentiala fata de cota zero ( pamant).

Fizica a scris: Problema:

Un obiect cu greutatea X kg trebuie sa parcurga o distanta verticala  in sus de la suprafata Pmantului de la un punct A la B, viteza initiala si finala fiind 0.
1) Calculatii cata energie e necesara ca acest obiect sa parcurga acea distanta ?

Daca enuntul este numai acesta, energia aceea se calculeaza usor:
                   E = mgh
Fiindca nu se considera influenta atmosferei si variatia lui g cu
inaltimea. Daca vrei sa le consideri, poti complica problema oricat,
si o rezolvi singur.

Eu sincer vreau sa stiu elita fizicii oficiale ce mi-ar reprosa e corect pusa intrebarea mea sau nu ?? Raspuns puteti da la intrebari sau nu ?
In scoala, universitati ce invata ?

Nu ti-ar reprosa nimeni nimic, poti sa abordezi problema simplu
sau complicat, dupa cum ti se cere. Ce treaba sa aiba elita fizicii
cu problema asta?

Eu personal consider ca nu se poate da raspuns la intrebarile mentionate deoarece solutia problemei mai depinde de alte marimi fizice care nu s-au indicat in anunt. Asa marime ca Timpul e strict necesar.

Am mentionat ce alte marimi fizice ar putea interveni. Dar timpul
nu este printre ele, fiindca el strica enuntul problemei.
Daca te gandesti ca obiectul sa parcurga distanta mai repede, in
timp mai scurt, consumul de energie este mai mare. Dar corpul
dupa ce a ajuns in punctul B are viteza, merge mai departe. Deci
distanta parcursa pana se opreste nu este AB ci este mai mare.
Si nu mai respecti ce ti s-a cerut.
Deci energia necesara corpului ca sa ajunga in punctul B tot
mgh ramane si acolo devine energia lui potentiala. Fiindca nu
este energia lui, ci a primit-o de la cel care l-a aruncat in sus. Mai
ramane sa afli de unde a venit energia care l-a oprit si l-a trimis
inapoi.

virgil_48 a scris:. . . . .
Deci energia necesara corpului ca sa ajunga in punctul B tot
mgh ramane si acolo devine energia lui potentiala. Fiindca nu
este energia lui, ci a primit-o de la cel care l-a aruncat in sus. Mai
ramane sa afli de unde a venit energia care l-a oprit si l-a trimis
inapoi.

Chiar daca pe vizitatorul nostru nu-l mai intereseaza subiectul,
completez aici:
Energia aceea despre care am scris, provine din sursa care
produce gravitatia: asa numitul "camp gravitational ".
Odata ce consuma energie pentru asta si provine dintr-o masa
limitata, "campul" nu poate fi conservativ asa cum afirma fizica
oficiala.

Degeaba v-am tot spus cu ani in urma ca pierdem-consumam energie chiar si cand noi tinem o greutate in mana, iar pierderea e proportionala cu timpul.  Iar daca o ridicam greutatea, si mai multa energie cheltuim, dar nu-i dam-injectam corpului nici o energie. Nu exista energie potentiala, corpul nu este mai tensionat, adica nu este mai incarcat energetic potential, daca l-am ridicat. Un om aflat la orice etaj nu are mai multa energie in el decat altul aflat pe pamant sau mort sub pamant, doamne fereste.
Analogia o puteti face si cu un corp incarcat electric aflat intrun camp electric de acelasi semn.   Daca-l departam de camp, atunci e cu mai putina energie tensionata potentiala.
Cine stie ce e campul si ii foloseste-aplica proprietatile, acela e sefu.  OZNurile merg cu camp.

gafiteanu a scris: Nu exista energie potentiala, corpul nu este mai tensionat, adica nu este mai incarcat energetic potential, daca l-am ridicat.  Un om aflat la orice etaj nu are mai multa energie in el decat altul aflat pe pamant sau mort sub pamant, doamne fereste.  

Exista si energie potentiala care este stocata in corp. De exemplu
o butelie cu gaz sub presiune, sau chiar energia chimica.
Dar energia potentiala mgh, determinata de h, nu depinde si nu
influenteaza interiorul masei m.
De aceea nu simti ca te incarci cu energie cand urci cu liftul !  
Diferenta o poti simti numai daca te arunca cineva de la un etaj.
Daca ai timp, te gandesti ce bine era daca ai fi fost la parter, sa
nu fi avut atata energie potentiala !

virgil_48 a scris:

gafiteanu a scris: Nu exista energie potentiala, corpul nu este mai tensionat, adica nu este mai incarcat energetic potential, daca l-am ridicat.  Un om aflat la orice etaj nu are mai multa energie in el decat altul aflat pe pamant sau mort sub pamant, doamne fereste.  

Exista si energie potentiala care este stocata in corp. De exemplu
o butelie cu gaz sub presiune, sau chiar energia chimica.
Dar energia potentiala mgh, determinata de h, nu depinde si nu
influenteaza interiorul masei m.
De aceea nu simti ca te incarci cu energie cand urci cu liftul !  
Diferenta o poti simti numai daca te arunca cineva de la un etaj.
Daca ai timp, te gandesti ce bine era daca ai fi fost la parter, sa
nu fi avut atata energie potentiala !                      

Daca vreti sa intelegeti ce inseamna energia potentiala, imaginati-va ca luati o prastie, puneti o piatra in ea si intindeti gumele prastiei fara sa dati drumul la piatra. In aceasta situatie putem spune despre piatra ca are energie potentiala, pentru ca daca dai drumul pietrei ai sa vezi ca energia potentiala s-a transformat in energie cinetica si piatra poate sparge geamul sau capul cuiva.
In cazul campului gravitational, metaforic vorbind, rolul gumelor de la prastie il joaca chiar campul, in timp ce corpul ramane aparent acelasi, doar ca fiecare molecula a lui, sau fiecare nucleon, se afla intr-o minuscula prastie ce apartine campului. Cu cat esti mai apropiat de centrul campului cu atat legaturile "gumele prastiei" sunt mai dense si mai puternice, iar cu cat esti mai departe de centrul campului cu atat legaturile sunt mai firave, pentru ca densitatea liniilor de camp scade cu patratul distantei. Un corp ajuns in centrul campului nu mai poate fi miscat de acolo fiind prins ca intr-o plasa infinit de densa formata din liniile de camp, numai ca pana ajunge corpul in centrul campului poate sa penduleze miliarde de ani intre o energie potentiala maxima si apoi o energie cinetica maxima precum cometele. Insa liniile de camp sunt doar o reprezentare geometrica a fortelor care se manifesta in spatiul intrinsec al campului prin intermediul unui gradient de frecventa a "mediului gravitational".