Din nou despre rezonanța orbitală

Rezumarea primului mesaj :

Deși în aceste zile triste de crime împotriva unor oameni nevinovați îmi este greu să mă adâncesc în cercetări de Fizică, totuși, privind sistemul de sateliți ai lui Jupiter, îmi vine în minte un gând: fenomenul rezonanței orbitale ce caracterizează acest sistem jupiterian este un fenomen universal. Orice sistem suficient de stabil, precum un atom sau o galaxie, este guvernat de aceeași rezonanță orbitală exprimată cantitativ printr-un raport de numere întregi.

Dacă sistemul jupiterian este caracterizat de un raport de numere întregi mici, pe măsură ce coborâm mai mult către interiorul lui Jupiter (sau al Soarelui), ar trebui să găsim rapoarte de numere întregi din ce în ce mai mari în straturile atmosferei acestor corpuri cerești.

Și, nu în ultimul rând, sunt convins că există o corelație clară între acest fenomen universal de rezonanță orbitală și faptul că o curbă de precesie constantă este închisă dacă este caracterizată de un raport rațional (așa cum ne arată, de exemplu, wolfram).

https://mathworld.wolfram.com/CurveofConstantPrecession.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rezonan%C8%9B%C4%83_orbital%C4%83

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . . Deci Mercur=1,36, nefiind un numar intreg putem spune ca asupra  planeteui Mercur actioneaza anumite  perturbatii ale sistemului Solar. De altfel  perturbatii sufera si Venus , Pamantul si Marte, ceia ce confirma ideia ca asupra sistemului Solar s-a abatut un cataclism care a transformat o planeta in inelul de asteroizi aflat intre Marte si Jupiter, ce a influientat toate planetele mici din sistem. Aceasta anomalie poate dura miliarde de ani pana se reaseaza fiecare planeta pe orbita corecta, in armonie cu perioada fundamentala.

Orice cataclism, poate chiar exploziile solare deosebite, produc
fluxuri de impingere asupra satelitilor unui sistem cosmic.
Daca tendinta naturala a satelitilor este de a evolua catre orbite
circulare, o impingere de moment agita orbitarea linistita a
acestora. Orbitele se modifica, se alungesc sau se aplatizeaza,
unii sateliti se fragmenteaza sau se lovesc intre ei, unii sunt
aruncati afara din sistem, sau pe alta orbita. Efect similar cu
al unei explozii sau al unei pale puternice de vânt.
Pe urma totul se reechilibreaza, iar orbitele satelitilor isi reiau
evolutia catre cerc pana la evenimentul urmator. Evolutie
cauzata de atenuarea naturala a oscilatiilor in spatiu.

Esenta mesaajului meu este ca toate corpurile ceresti care fac parte dintr-un sistem cosmic sunt armonizate cu o pulsatie proprie a nucleului acestui sistem deci acesta este cuantificat asemanator unui atom. Abaterie fata de starea armonica a sistemului se datoreaza unor cauze externe precum cataclismele cosmice ca in cazul inelului de asteroizi care perturba planetele inconjuratoare.

virgil a scris:

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . . Deci Mercur=1,36, nefiind un numar intreg putem spune ca asupra  planeteui Mercur actioneaza anumite  perturbatii ale sistemului Solar. De altfel  perturbatii sufera si Venus , Pamantul si Marte, ceia ce confirma ideia ca asupra sistemului Solar s-a abatut un cataclism care a transformat o planeta in inelul de asteroizi aflat intre Marte si Jupiter, ce a influientat toate planetele mici din sistem. Aceasta anomalie poate dura miliarde de ani pana se reaseaza fiecare planeta pe orbita corecta, in armonie cu perioada fundamentala.

Orice cataclism, poate chiar exploziile solare deosebite, produc
fluxuri de impingere asupra satelitilor unui sistem cosmic.
Daca tendinta naturala a satelitilor este de a evolua catre orbite
circulare, o impingere de moment agita orbitarea linistita a
acestora. Orbitele se modifica, se alungesc sau se aplatizeaza,
unii sateliti se fragmenteaza sau se lovesc intre ei, unii sunt
aruncati afara din sistem, sau pe alta orbita. Efect similar cu
al unei explozii sau al unei pale puternice de vânt.
Pe urma totul se reechilibreaza, iar orbitele satelitilor isi reiau
evolutia catre cerc pana la evenimentul urmator. Evolutie
cauzata de atenuarea naturala a oscilatiilor in spatiu.

Esenta mesaajului meu este ca toate corpurile ceresti care fac parte dintr-un sistem cosmic sunt armonizate cu o pulsatie proprie a nucleului acestui sistem deci acesta este cuantificat asemanator unui atom. Abaterie fata de starea armonica a sistemului se datoreaza unor cauze externe precum cataclismele cosmice ca in cazul inelului de asteroizi care perturba planetele inconjuratoare.

Dar ce parere ai despre amortizarea orbitelor eliptice
si transformarea lor progresiva in orbite circulare ?
Esti de acord ca o miscare armonica este produsa
numai cu participarea elementelor de mediu: un
resort, o forta centrala...? Un corp singur intr-un
mediu neutru nu are motiv sa execute o miscare
alternativa. Asta inseamna ca mediul este acela
care produce miscarea oscilatorie, nu corpul.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:

virgil_48 a scris:
Orice cataclism, poate chiar exploziile solare deosebite, produc
fluxuri de impingere asupra satelitilor unui sistem cosmic.
Daca tendinta naturala a satelitilor este de a evolua catre orbite
circulare, o impingere de moment agita orbitarea linistita a
acestora. Orbitele se modifica, se alungesc sau se aplatizeaza,
unii sateliti se fragmenteaza sau se lovesc intre ei, unii sunt
aruncati afara din sistem, sau pe alta orbita. Efect similar cu
al unei explozii sau al unei pale puternice de vânt.
Pe urma totul se reechilibreaza, iar orbitele satelitilor isi reiau
evolutia catre cerc pana la evenimentul urmator. Evolutie
cauzata de atenuarea naturala a oscilatiilor in spatiu.

Esenta mesaajului meu este ca toate corpurile ceresti care fac parte dintr-un sistem cosmic sunt armonizate cu o pulsatie proprie a nucleului acestui sistem deci acesta este cuantificat asemanator unui atom. Abaterie fata de starea armonica a sistemului se datoreaza unor cauze externe precum cataclismele cosmice ca in cazul inelului de asteroizi care perturba planetele inconjuratoare.

Dar ce parere ai despre amortizarea orbitelor eliptice
si transformarea lor progresiva in orbite circulare ?
Esti de acord ca o miscare armonica este produsa
numai cu participarea elementelor de mediu: un
resort, o forta centrala...? Un corp singur intr-un
mediu neutru nu are motiv sa execute o miscare
alternativa. Asta inseamna ca mediul este acela
care produce miscarea oscilatorie, nu corpul.

Sunt de acord ca exista un mediu , adica un camp care joaca rolul arcului elastic care asigura legatura dintre nucleu si corpul sau particula care evolueaza pe orbita. In ce priveste forma eliptica a orbitei depinde de conditiile initiale de nastere a corpului respectiv, conditii care nu se schimba in timp decat daca apare o cauza perturbatoare. Priveste la inelul de asteroizi care exista de sute de milioane de ani sau poate de miliarde de ani, si foarte rar cate un asteroid paraseste orbita in urma unor ciocniri cu alti asteroizi mai mari.
Nu exista orbita perfect circulara deoarece fiecare corp penduleaza intre o energie cinetica maxima si o energie potentiala maxima, pe o anumita frecventa ce este o armonica a frecventei sau perioadei fundamentale a sistemului.

Pana nu se va departaja clar atunci cand este vorba de vibratie,
rezonanta, miscari alternative independente, etc. care este aportul
corpului si care este aportul mediului , confuzia, neintelegerea si
abordarile gresite vor continua sa faca legea.

virgil_48 a scris:Pana nu se va departaja clar atunci cand este vorba de vibratie,
rezonanta, miscari alternative independente, etc. care este aportul
corpului si care este aportul mediului , confuzia, neintelegerea si
abordarile gresite vor continua sa faca legea.

Corpul si campul lui formeaza un tot unitar la fel cum masa electronului nu poate fi separata de sarcina lui, cu deosebirea ca in cazul electronului vorbim despre camp electromagnetic in timp ce in cazul corpurilor macrocosmice vorbim despre campul gravitational. Campul reprezinta locasul spatial din care s-a format corpul. Daca mediul din care s-a format corpul are o densitate "ro" si dimensiunile gropii de potential in care s-a format corpul "Mo" le notam cu lambda "L", atunci masa corpului este data de produsul dintre volum si densitate ; Mo=V.ro; in care V=4/3pi.L^3 ; si densitatea "ro". adica; Mo=4/3 pi. ro. L^3 ;
Insa se constata ca masa unui corp ceresc depinde si de viteza de deplasare a corpului prin coeficientul de viteza "fi,s" si de numarul de sarcina a acestuia "Zs". Calculul este mai lung si dau un exemplu pentru masa Soarelui. Din lucrarea mea, numarul de sarcina a Soarelui este Zs=740; iar coeficientul de viteza este; fi,s=50 ; putem calcula masa Soarelui in functie de densitatea vidului "ro,v" si lungimea de unda pentru masa unitara "Mo" la care Z=1, astfel; dar Z maxim pentru stelele din categoria soarelui este Z=2,248.10^4;
Ms=Zs. fi,s. Mo = Zs. fi,s. V. ro; in care V=4/3pi.L^3= 4/3pi. (6,95.10^4)^3=1,4.10^15 m3;
si ro=3pi/2. ro,v / Z^3=3pi/2. (9,527.10^22) / (2.24.10^4)^3 =3,966.10^10 kg/m3 ;
deci masa soarelui este; Ms= 740. 50. (1,4.10^15). (3,966.10^10)= 1,98.10^30 kg;
Nu stiu daca o sa intelegi prea mult din ce am scris, dar am aratat ca masa unui corp ceresc se formeaza din vidul inconjurator care are o densitate foarte mare comparativ cu densitatea materiei cunoscute. Cu alte cuvinte in afara de ce vedem noi exista niste formatiuni invizibile ale vidului pe care le aseman cu gaurile negre ce dau masa corpului ceresc.

virgil a scris:

virgil_48 a scris:Pana nu se va departaja clar atunci cand este vorba de vibratie,
rezonanta, miscari alternative independente, etc. care este aportul
corpului si care este aportul mediului , confuzia, neintelegerea si
abordarile gresite vor continua sa faca legea.

Corpul si campul lui formeaza un tot unitar la fel cum masa electronului nu poate fi separata de sarcina lui, cu deosebirea ca in cazul electronului vorbim despre camp electromagnetic in timp ce in cazul corpurilor macrocosmice vorbim despre campul gravitational. Campul reprezinta locasul spatial din care s-a format corpul. Daca mediul din care s-a format corpul are o densitate "ro" si dimensiunile gropii de potential in care s-a format corpul "Mo" le notam cu lambda "L", atunci masa corpului este data de produsul dintre volum si densitate ; Mo=V.ro; in care V=4/3pi.L^3 ; si densitatea "ro". adica; Mo=4/3 pi. ro. L^3 ;
. . . . .

Poate fi adevarat tot ce ai scris, dar acestea sunt detalii. Faptul
ca o miscare alternativa este produsa de doi factori, nu mi se
pare posibil de negat:
 Primul este energia cinetica a corpului/particulei, acesta fiind
singura contributie a sa. Energia cinetica proprie il antreneaza
numai in miscare rectilinie uniforma. Aceasta este forma
esentiala a oricarei miscari, dar se compune permanent cu:
 Al doilea factor este actiunea mediului. El modifica miscarea
rectilinie uniforma a corpului/particulei, dand nastere tuturor
miscarilor cunoscute, inclusiv alternative. Dar acest factor
pentru a actiona permanent, consuma energie
Nici o miscare alternativa nu este generata exclusiv de energia
cinetica(impulsul) propriu. Toate amanuntele care le prezinti,
sunt copacii, care te fac sa nu mai dai atentie padurii.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:

virgil_48 a scris:Pana nu se va departaja clar atunci cand este vorba de vibratie,
rezonanta, miscari alternative independente, etc. care este aportul
corpului si care este aportul mediului , confuzia, neintelegerea si
abordarile gresite vor continua sa faca legea.

Corpul si campul lui formeaza un tot unitar la fel cum masa electronului nu poate fi separata de sarcina lui, cu deosebirea ca in cazul electronului vorbim despre camp electromagnetic in timp ce in cazul corpurilor macrocosmice vorbim despre campul gravitational. Campul reprezinta locasul spatial din care s-a format corpul. Daca mediul din care s-a format corpul are o densitate "ro" si dimensiunile gropii de potential in care s-a format corpul "Mo" le notam cu lambda "L", atunci masa corpului este data de produsul dintre volum si densitate ; Mo=V.ro; in care V=4/3pi.L^3 ; si densitatea "ro". adica; Mo=4/3 pi. ro. L^3 ;
. . . . .

Poate fi adevarat tot ce ai scris, dar acestea sunt detalii. Faptul
ca o miscare alternativa este produsa de doi factori, nu mi se
pare posibil de negat:
 Primul este energia cinetica a corpului/particulei, acesta fiind
singura contributie a sa. Energia cinetica proprie il antreneaza
numai in miscare rectilinie uniforma. Aceasta este forma
esentiala a oricarei miscari, dar se compune permanent cu:
 Al doilea factor este actiunea mediului. El modifica miscarea
rectilinie uniforma a corpului/particulei, dand nastere tuturor
miscarilor cunoscute, inclusiv alternative. Dar acest factor
pentru a actiona permanent, consuma energie
Nici o miscare alternativa nu este generata exclusiv de energia
cinetica(impulsul) propriu. Toate amanuntele care le prezinti,
sunt copacii, care te fac sa nu mai dai atentie padurii.

Singura entitate de sine statatoare cu volum si masa localizate si bine definite pe care o poti obtine dintr-un mediu considerat continuu este "vartejul" care prin esenta lui presupune miscarea curbilinie. Metodele sau cauzele care provoaca acest vartej, cred ca este vorba de o unda care se propagaprin acel mediu caracterizata de un moment cinetic propriu si de o frecventa anume. h.niu=m.c^2 ; De ce constanta h si frecventa niu si nu altele, probabil tine de proprietatile mediului. Daca acordam ca proprietate de propagare a undei ca fiind linia dreapta, aceasta presupune ca in acel mediu nu se regaseste un vartej atat de mare incat sa curbeze si traiectoria undei respective. In cazul universului, probabil ca doua galaxii se pot atrage intre ele pe o directie dreapta pana cand apropierea permite rasucirea lor in jurul centrului de masa comun. Dar si in acest caz traiectoria se inscrie pe o evolventa sau alta curba cu o raza atat de mare incat nu poate fi masurata. Trebuie mentionat ca nu exista spatiu cu adevarat gol in care sa se miste un corp, pentru ca acest lucru ar insemna sa fie un spatiu in care nu se propaga campurile deci nici undele. Desigur impulsul este totdeauna liniar, doar propagarea miscarii corpului se face dupa "regulile"mediului respectiv in care are loc experimentul. Nu degeaba fiecare nivel cosmic este caracterizat de o constanta a momentului cinetic de rotatie; h=2pi.(m.v).r ; in care totdeauna exista o raza de rotatie "r" a impulsului i=m.v ;