Evaporarea sau inflatia universului.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Am scris un articol privind extinderea universului si am calculat masa acestuia.

https://drive.google.com/file/d/1dQagCothL_iBxRp5LnOIiTG6eDSNRJvs/view?usp=share_link

Daca se poate calcula(estima) masa Universului observabil si
se cunoaste raza lui, s-ar putea determina si densitatea lui.
Aceasta ar fi o cifra de comparat cu densitatea aceea uriasa
a vidului pe care ne-ai prezentat-o anterior.
Crezi ca cele doua au vreo legatura ?

virgil a scris:Am scris un articol privind extinderea universului si am calculat masa acestuia.
https://drive.google.com/file/d/1QRwhynKr5lTdZONSrLlAGxHzdT0cdgqB/view?usp=share_link

Am dat ca exemplu modelul picaturii de apa. Toate moleculele sunt prinse in acea bula sferica de apa care sunt legate de forte peliculare ce mentin forma sferica a picaturii. Asta inseamna ca orice molecula de apa aflata pe pelicula care separa apa de mediul inconjurator, nu se poate deplasa decat respectand forma sferica a peliculei, pe distante relativ mici de forma unor arcuri de cerc, intr-o miscare de agitatie termica impreuna cu moleculele inconjuratoare. Orice molecula care primeste energie suplimentara se rupe de pelicula superficiala si dispare in mediul inconjurator. Un fenomen asemanator se petrece si la nivelul universului la care desprinderea galaxiilor are loc atunci cand energia primita sub forma de radiatie din exterior depaseste energia de legatura. Faptul ca m-am folosit de relatia lui Newton a fost un artificiu de calcul care mi-a facilitat aflarea masei universului. Puteam considera ca o galaxie inconjoara universul cu viteza luminii, insa de fapt nu efectueaza decat un arc de cerc avand raza universului, pe traseul liber cuprins intre alte doua galaxii vecine, apoi isi continua miscarea tot pe un arc de cerc pana in apropierea altei galaxii, arcul avand totdeauna centrul curburii in centrul universului, si tot asa formand un circuit asemanator unei miscari Browniene, de catre toate galaxiile aflate la periferia universului.
. . . . .  

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Am scris un articol privind extinderea universului si am calculat masa acestuia.
https://drive.google.com/file/d/1QRwhynKr5lTdZONSrLlAGxHzdT0cdgqB/view?usp=share_link

Am dat ca exemplu modelul picaturii de apa. Toate moleculele sunt prinse in acea bula sferica de apa care sunt legate de forte peliculare ce mentin forma sferica a picaturii. Asta inseamna ca orice molecula de apa aflata pe pelicula care separa apa de mediul inconjurator, nu se poate deplasa decat respectand forma sferica a peliculei, pe distante relativ mici de forma unor arcuri de cerc, intr-o miscare de agitatie termica impreuna cu moleculele inconjuratoare. Orice molecula care primeste energie suplimentara se rupe de pelicula superficiala si dispare in mediul inconjurator. Un fenomen asemanator se petrece si la nivelul universului la care desprinderea galaxiilor are loc atunci cand energia primita sub forma de radiatie din exterior depaseste energia de legatura. Faptul ca m-am folosit de relatia lui Newton a fost un artificiu de calcul care mi-a facilitat aflarea masei universului. Puteam considera ca o galaxie inconjoara universul cu viteza luminii, insa de fapt nu efectueaza decat un arc de cerc avand raza universului, pe traseul liber cuprins intre alte doua galaxii vecine, apoi isi continua miscarea tot pe un arc de cerc pana in apropierea altei galaxii, arcul avand totdeauna centrul curburii in centrul universului, si tot asa formand un circuit asemanator unei miscari Browniene, de catre toate galaxiile aflate la periferia universului.
. . . . .  

Similitudinile acestea repetate la care apelezi, intre desfasurarile  
din Univers si cele dintr-o picatura de apa mi se par nerealiste.
O picatura de apa este materie concentrata, ale carei componente
(moleculele) sunt invecinate, stii ca apa este cvasiincompresibila.
Pe cand materia Universului este incomparabil mai disipata si are
interactiuni slabe sau inexistente.
Folosind ca exemplu picatura de apa sau materia din mediul nostru,
te departezi complet de modelul real al Universului, chiar daca o
faci cu intentia buna, de a explica ceva.

gafiteanu a scris:Nu exista inflatia sau balonarea Universului. Din contra, se tot contracta.  Toate galaxiile se aduna in mijlocul unui vartej, a unei spirale. Cine si ce s-a prins intro spirala, nu are alta sansa decat sa se concentreze.
Chestia cu deplasarea spre rosu este ca urmare a uzurii luminii dupa un lung drum de miliarde de ani. Se mai ciocnesc intre ei fotonii, mai pierd putina energie.

gafiteanu a scris:Ei lasa-ma... Chiar este numai 8,75.10^101 kg ?  Si daca Universul observabil este infinit ?   Cea mai mare masa este insa ascunsa, imperceptibila...Cica i se spune energie neagra-intunecata, este o masa a campurilor cuantice...  Apoi mai este masa-energia radiatiilor, adica energia luminoasa, care depaseste cu mult masa atomica..

virgil a scris:Spatiul sta pe loc dar ceia ce se misca sunt galaxiile si toate formele de existenta ale materiei impreuna cu campurile lor. Daca se misca un electron se deplaseaza impreuna cu campul lui electric, si daca se misca o galaxie se deplaseaza impreuna cu campul ei gravitational. Campul si corpul sunt iseparabile. Campul electromagnetic este o "ceatza de fotoni ", iar campul gravitational este tot o "ceatza de gravitoni" in care se scalda intreaga masa a corpului, asta insemnand ca fiecare atom sau particula este inconjurat de aceasta "ceatza"necunoscuta inca.
Curbarea razei de lumina la trecerea prin campul gravitational se face datorita variatiei de densitate a acestui camp ce scade cu patratul distantei fata de corp. Cand Einstein vorbea despre curbarea spatiului se referea la acest camp cu simetrie sferica ce inconjoara fiecare corp si care se confunda cu propriul spatiu al corpului.

virgil a scris:Spatiul sta pe loc dar ceia ce se misca sunt galaxiile si toate formele de existenta ale materiei impreuna cu campurile lor. Daca se misca un electron se deplaseaza impreuna cu campul lui electric, si daca se misca o galaxie se deplaseaza impreuna cu campul ei gravitational. Campul si corpul sunt iseparabile. Campul electromagnetic este o "ceatza de fotoni ", iar campul gravitational este tot o "ceatza de gravitoni" in care se scalda intreaga masa a corpului, asta insemnand ca fiecare atom sau particula este inconjurat de aceasta "ceatza"necunoscuta inca.
Curbarea razei de lumina la trecerea prin campul gravitational se face datorita variatiei de densitate a acestui camp ce scade cu patratul distantei fata de corp. Cand Einstein vorbea despre curbarea spatiului se referea la acest camp cu simetrie sferica ce inconjoara fiecare corp si care se confunda cu propriul spatiu al corpului.

virgil a scris:Eu doar incerc sa explic de ce este cum a spus Einstein, si nu altfel. Raza de lumina care traverseaza campul gravitational, se comporta asemanator cu raza de lumina care trece printr-o prisma, doar ca in cazul spatiului sferic se pot considera o infinitate de prisme lipite una de alta astfel incat sa formeze o sfera. Deci curbarea razei de lumina se datoreaza la modificarea indicelui de refractie in cazul campurilor gravitationale puternice.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Eu doar incerc sa explic de ce este cum a spus Einstein, si nu altfel. Raza de lumina care traverseaza campul gravitational, se comporta asemanator cu raza de lumina care trece printr-o prisma, doar ca in cazul spatiului sferic se pot considera o infinitate de prisme lipite una de alta astfel incat sa formeze o sfera. Deci curbarea razei de lumina se datoreaza la modificarea indicelui de refractie in cazul campurilor gravitationale puternice.

Alternativa Newton:
Particula foton cand traverseaza spatiul gravitational al unei planete,
se comporta asemanator unui asteroid, meteorit, care este deviat spre
planeta mai mult sau mai putin, in functie de viteza sa.
Dar cunostiintele vechi si sigure trebuie inlocuite treptat cu fanteziile
moderne, chiar daca de fapt reprezinta acelasi lucru.

gafiteanu a scris:Si noi ca sistem solar si Galaxie ar trebui sa avem "deplasare spre rosu".  Ca doar nu suntem numai noi imobili in buricul Universului. Ar trebui ca sa depistam si radiatii spectrale ale elementelor chimice deplasate mai spre albastru, dar iata ca acestea nu exista, deci teoria e gresita.
Trebuie revenit la descifrarea etherului difuz de baza, din care s-au facut toate cuantele vortexiale din care suntem facuti.

virgil a scris:

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Eu doar incerc sa explic de ce este cum a spus Einstein, si nu altfel. Raza de lumina care traverseaza campul gravitational, se comporta asemanator cu raza de lumina care trece printr-o prisma, doar ca in cazul spatiului sferic se pot considera o infinitate de prisme lipite una de alta astfel incat sa formeze o sfera. Deci curbarea razei de lumina se datoreaza la modificarea indicelui de refractie in cazul campurilor gravitationale puternice.

Alternativa Newton:
Particula foton cand traverseaza spatiul gravitational al unei planete,
se comporta asemanator unui asteroid, meteorit, care este deviat spre
planeta mai mult sau mai putin, in functie de viteza sa.
Dar cunostiintele vechi si sigure trebuie inlocuite treptat cu fanteziile
moderne, chiar daca de fapt reprezinta acelasi lucru.

Ai avea dreptate daca fotonul ar avea masa sau sarcina electrica, dar din pacate are doar oscilatia campului electromagnetic.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:

virgil_48 a scris:
Alternativa Newton:
Particula foton cand traverseaza spatiul gravitational al unei planete,
se comporta asemanator unui asteroid, meteorit, care este deviat spre
planeta mai mult sau mai putin, in functie de viteza sa.
Dar cunostiintele vechi si sigure trebuie inlocuite treptat cu fanteziile
moderne, chiar daca de fapt reprezinta acelasi lucru.

Ai avea dreptate daca fotonul ar avea masa sau sarcina electrica, dar din pacate are doar oscilatia campului electromagnetic.

Cand particula foton traverseaza spatiul gravitational al unei planete
si se comporta ca un astreroid sau meteorit, este evident in miscare,
cu viteza sa nativa. Si nici macar mareata teorie nu afirma ca fotonul
aflat in miscare nu are masa. Asa ca argumentezi astfel numai de
dragul discutiei. Il poate devia si pe el gravitatia, asa cum am scris
mai sus, despre alternativa Newton.
Dar dece sa fie Newton cand avem de citat cat mai des alt personaj ?
Sa ramana bine intiparit numele lui in capul papagalilor !

virgil a scris:
Imi spui si mie cum calculezi masa unei unde de orice fel ? O unda are intotdeauna un plus si un minus, sau um maxim si un minim. daca ar fi sa atribuim fotonului o masa ar trebui sa aiba o masa pozitiva si o masa negativa in acelasi timp, adica rezultanta este totdeauna zero. De exemplu un val de apa contine creasta valului si golul dintre valuri, in aceasta situatie care este masa  valului? Sau poate o unda sonora care este longitudinala are un maxim de densitate a aerului dupa care urmeaza un minim de densitate, asa ca despre ce masa vorbim la o unda sonora?
Toata lumea se gandeste la relatia lui Einstein cand este vorba de masa fotonului stiind ca mc2=h.niu; deci m=h.niu/c2 ; dar nu Newton ci Einstein a stabilit aceasta relatie, care de fapt se refera la energia si masa unor particule materiale precum protonul, neutronul, electronul si altele, nicidecum nu se refera la masa fotonilor care ar trebui sa aiba masa infinita conform teoriei relativitatii. Asa ca mai incet cu injuriile folosind mai mult judecata.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:
Imi spui si mie cum calculezi masa unei unde de orice fel ? O unda are intotdeauna un plus si un minus, sau um maxim si un minim. daca ar fi sa atribuim fotonului o masa ar trebui sa aiba o masa pozitiva si o masa negativa in acelasi timp, adica rezultanta este totdeauna zero. De exemplu un val de apa contine creasta valului si golul dintre valuri, in aceasta situatie care este masa  valului? Sau poate o unda sonora care este longitudinala are un maxim de densitate a aerului dupa care urmeaza un minim de densitate, asa ca despre ce masa vorbim la o unda sonora?
Toata lumea se gandeste la relatia lui Einstein cand este vorba de masa fotonului stiind ca mc2=h.niu; deci m=h.niu/c2 ; dar nu Newton ci Einstein a stabilit aceasta relatie, care de fapt se refera la energia si masa unor particule materiale precum protonul, neutronul, electronul si altele, nicidecum nu se refera la masa fotonilor care ar trebui sa aiba masa infinita conform teoriei relativitatii. Asa ca mai incet cu injuriile folosind mai mult judecata.

Folosesti numai argumentele care sustin afirmatiile tale. Eu nu
calculez nimic, dar de pe forum am aflat ca fotonul are masa de
repaus nula. Asta inseamna ca cea de miscare exista si orice ai
adauga nu constituie un argument. Cand sustii TRG trebuie sa
ti-o insusesti asa cum este, nu numai cand iti convine.

Virgil a raspuns;l
Pentru ca ai recurs la teoria relativitatii in care nu crezi de fapt, sa vedem cum se calculeaza masa relativista;
mr=mo/(1- V2/c2)^1/2 ; In aceasta relatie  viteza fotonului este egala cu C deci raportul
C^2/C^2 = 1 ; iar 1-1=0 ;  si dupa cum bine ai spus ca fotonul are masa de repaus zero, inseamna ca se ajunge la relatia in care masa relativista este nedeterminata adica  mr=0/0 ;
Fiind o relatie de nedeterminare nu poti tu sustine ca fotonul are masa de miscare daca nu cunosti o alta relatie din care sa rezulte acest lucru.
Daca rezultatul elementar al teoriei acceptate este ca fotonul are
o oarecare masa in miscare(fiindca el in repaus nu exista, se
dezintegreaza), inseamna ca devierea lui in spatiul gravitational al
planetelor este de aceeasi natura ca si cea a asteroizilor.
Tu sustineai continnuitatea fizicii din microcosmos cu cea din
macrocosmos !?

Virgil a raspuns;
Nu are nici o legatura teoria mea cu presupusa masa a fotonului.

virgil a scris:. . . . .

Virgil a raspuns;l
Pentru ca ai recurs la teoria relativitatii in care nu crezi de fapt, sa vedem cum se calculeaza masa relativista;
mr=mo/(1- V2/c2)^1/2 ; In aceasta relatie  viteza fotonului este egala cu C deci raportul
C^2/C^2 = 1 ; iar 1-1=0 ;  si dupa cum bine ai spus ca fotonul are masa de repaus zero, inseamna ca se ajunge la relatia in care masa relativista este nedeterminata adica  mr=0/0 ;
Fiind o relatie de nedeterminare nu poti tu sustine ca fotonul are masa de miscare daca nu cunosti o alta relatie din care sa rezulte acest lucru.

Daca rezultatul elementar al teoriei acceptate este ca fotonul are
o oarecare masa in miscare(fiindca el in repaus nu exista, se
dezintegreaza), inseamna ca devierea lui in spatiul gravitational al
planetelor este de aceeasi natura ca si cea a asteroizilor.
Tu sustineai continnuitatea fizicii din microcosmos cu cea din
macrocosmos !?

Virgil a raspuns;
Nu are nici o legatura teoria mea cu presupusa masa a fotonului.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .

Virgil a raspuns;l
Pentru ca ai recurs la teoria relativitatii in care nu crezi de fapt, sa vedem cum se calculeaza masa relativista;
mr=mo/(1- V2/c2)^1/2 ; In aceasta relatie  viteza fotonului este egala cu C deci raportul
C^2/C^2 = 1 ; iar 1-1=0 ;  si dupa cum bine ai spus ca fotonul are masa de repaus zero, inseamna ca se ajunge la relatia in care masa relativista este nedeterminata adica  mr=0/0 ;
Fiind o relatie de nedeterminare nu poti tu sustine ca fotonul are masa de miscare daca nu cunosti o alta relatie din care sa rezulte acest lucru.

Asta n-am sustinut-o eu si nu este nevoie, fiindca face parte din
marea teorie.
Masa de miscare a fotonului este recunoscuta, nu stiu daca este
si calculata, dar asta este suficient. Daca masa nula in miscare a
fotonului ai argumente sa o sustii, este un mare pas care pericliteaza
TRG si te situeaza printre dizidentii de frunte. Succes !

Daca rezultatul elementar al teoriei acceptate este ca fotonul are
o oarecare masa in miscare(fiindca el in repaus nu exista, se
dezintegreaza), inseamna ca devierea lui in spatiul gravitational al
planetelor este de aceeasi natura ca si cea a asteroizilor.
Tu sustineai continnuitatea fizicii din microcosmos cu cea din
macrocosmos !?

Virgil a raspuns;
Nu are nici o legatura teoria mea cu presupusa masa a fotonului.

Imi pare rau ca nu remarci legatura, teoria aceea(a ta), are un nucleu
valoros pe care este pacat sa il renegi de dragul unor argumente
efemere in interesul stiintei falsificate.